Îi dai șanse unui partener care te rănește pentru că, după fiecare episod în care se poartă urât cu tine, își cere iertare, devine atent și promite că nu se va mai întâmpla. Vezi în el, în continuare, omul de la începutul relației și speri că, dacă îi vei mai acorda puțin timp, lucrurile se vor schimba. Ai investit deja mult în această relație, iar gândul că acest lucru nu va duce nicăieri este greu de acceptat. Așa ajungi să mai dai o șansă, apoi încă una, chiar dacă promisiunile lui se repetă, dar comportamentul rămâne același.
Dr. Ursula Sandner
De ce ajungi să crezi că depinde de tine dacă partenerul se va schimba?
Când apare o problemă într-o relație, este firesc să încerci să vorbești despre ea și să îți dorești să o rezolvi împreună cu partenera sau cu partenerul tău. Îi spui ce te-a deranjat, îi explici cum te-ai simțit și încerci să înțelegi ce s-a întâmplat. Însă reacția celuilalt la ce îi spui este importantă pentru a înțelege cât de dispus este să își recunoască greșelile și să își asume responsabilitatea pentru propriile comportamente.
De exemplu, îi spui că te-a jignit, iar el îți răspunde că l-ai provocat. Îi spui că nu este în regulă să îți verifice telefonul, iar el îți explică faptul că nu ar trebui să te deranjeze dacă nu ai nimic de ascuns. Îi spui că nu accepți să țipe la tine, iar el îți răspunde că exagerezi, că nu a fost chiar atât de grav și că faci o problemă din nimic.
Astfel, oricât ai încerca să îi explici ce te deranjează, discuțiile ajung mereu în același punct, iar comportamentele care te rănesc continuă. Începi să crezi că poate ar trebui să schimbi ceva în felul în care te porți și vorbești tu.
Începi să fii tot mai atent la cuvintele tale, la momentul în care aduci în discuție ce te deranjează și la reacțiile lui. Uneori preferi să taci și să treci peste anumite lucruri ca să eviți o nouă ceartă. În același timp, încerci să îi înțelegi comportamentul și îi găsești tot felul de explicații: poate este stresat, poate a avut o copilărie dificilă sau poate nu știe să își gestioneze furia.
Ajungi să crezi că, dacă vei avea mai multă răbdare, dacă vei fi mai înțelegător și vei evita lucrurile care îl deranjează, poate că și el sau ea își va schimba comportamentul.
Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri sunt dispuși să se asculte, să își recunoască greșelile și să țină cont de ceea ce îl rănește pe celălalt. Dar pentru ca o problemă să se rezolve, este nevoie ca fiecare să își asume partea sa de responsabilitate și să fie dispus să facă schimbări concrete. Oricât de mult ți-ai dori ca relația să funcționeze, nu poți schimba un om care nu recunoaște că are ceva de schimbat.
De ce momentele în care se poartă frumos cu tine te fac să îi mai dai o șansă?
Chiar și într-o relație în care există multe probleme și conflicte, pot fi perioade în care vă înțelegeți foarte bine, în care partenerul este iubitor, atent la nevoile tale și se comportă așa cum ți-ai dori să se comporte întotdeauna.
După un episod în care te-a jignit, te-a umilit sau s-a comportat într-un fel care te-a făcut să te gândești serios la despărțire, poate își cere iertare, recunoaște că a greșit și îți promite că nu se va mai întâmpla. Pentru o vreme, pare că se ține de promisiune. Este mai răbdător, mai atent cu tine, mai dispus să te asculte și să țină cont de ceea ce îi spui.
În astfel de momente, începi să crezi din nou că relația voastră se poate schimba. Îți amintești cum era la început și speri că vei avea din nou alături omul de care te-ai îndrăgostit. Ajungi să consideri comportamentele care te-au rănit reacții de moment, „excepții”, spui că „el sau ea nu este așa”, sperând că, dacă îi vei mai acorda puțin timp și vei fi înțelegător în continuare, va învăța să își controleze reacțiile și să se poarte cu tine așa cum o face în perioadele voastre bune.
Tocmai aceste perioade în care totul pare să meargă bine îți întăresc convingerea că partenerul se poate schimba. Și, de fiecare dată când problemele reapar, te agăți de speranța că lucrurile vor fi din nou bune între voi, așa cum au fost pentru o vreme.
Alternanța aceasta, în care partenerul te rănește, apoi devine din nou iubitor și atent, poate face ca atașamentul față de el să devină și mai puternic. După fiecare perioadă dificilă sau abuzivă, apropierea dintre voi îți aduce alinare și îți întărește speranța că lucrurile vor fi altfel, ceea ce face și mai dificilă pentru tine decizia de a ieși din acea relație.
De aceea, atunci când vrei să îți dai seama dacă partenerul s-a schimbat cu adevărat, gândește-te la comportamentele care te-au făcut să suferi. A încetat să te mai jignească? Îți respectă acum alegerile și relațiile cu ceilalți, fără să încerce să te controleze? Îți respectă limitele și atunci când este supărat sau când lucrurile nu se întâmplă așa cum își dorește?
Un om poate fi iubitor și atent cu tine în anumite perioade și, totuși, să continue să aibă comportamente care îți fac rău. De aceea, atunci când îi mai acorzi o șansă, contează dacă schimbările pe care le observi se mențin în timp sau dacă, mai devreme sau mai târziu, ajungi să treci din nou prin aceleași situații.
Observă și cum arată, de fapt, perioadele bune. Sunt ele, de fapt, încercări de a te recâștiga atunci când simte că te poate pierde? Poate începe să te copleșească cu atenție, cadouri, declarații de dragoste și promisiuni. Dintr-odată, îți oferă tot ceea ce ai așteptat atâta timp, iar tu crezi că, în sfârșit, a înțeles cât de mult te-a rănit și cât de mult înseamnă pentru el relația voastră.
Un om care te iubește cu adevărat nu îți face rău în mod repetat, mai ales după ce i-ai spus de mai multe ori cum te afectează ceea ce face. Iar atunci când se poartă frumos cu tine, o face zi de zi, nu doar după ce a greșit sau atunci când simte că te-ar putea pierde. Respectul pe care ți-l arată zilnic contează mai mult decât toate cadourile, declarațiile și promisiunile prin care te-a convins să îi mai dai o șansă.
Cum influențează experiențele din copilărie ceea ce ajungi să accepți într-o relație de cuplu?
Experiențele din copilărie, mai ales felul în care părinții s-au purtat cu tine și relația pe care ai avut-o cu ei, pot influența ceea ce consideri normal într-o relație de cuplu, felul în care reacționezi la comportamentele partenerului și capacitatea ta de a pune limite atunci când ceva îți face rău.
Dacă ai crescut cu un părinte care se înfuria ori de câte ori îl contraziceai, poate ai învățat că este mai bine să cedezi și să îi faci pe plac pentru a evita certurile. Cu timpul, ai ajuns să fii atent chiar și la cele mai mici semne că ar putea să-și schimbe dispoziția, încercând să eviți orice ar fi putut declanșa o nouă izbucnire.
Teama de felul în care va reacționa celălalt te poate însoți și în viața de adult. Când partenerul este supărat sau iritat, chiar dacă nu știi motivul, începi să te întrebi dacă ai făcut ceva greșit și ce ai putea face pentru a-l împăca. Poate renunți la ceea ce îți dorești, eviți să îi spui ce te deranjează sau îți ceri iertare chiar și atunci când nu ai greșit, de teamă să nu se înfurie și să nu izbucnească o ceartă.
Dacă în copilărie unul dintre părinți devenea rece, distant sau te ignora atunci când făceai ceva ce nu îi convenea, poate ai învățat că trebuie să le faci mereu pe plac celorlalți ca să nu pierzi afecțiunea lor. Ca adult, îți este greu să îi spui partenerului ce te deranjează sau să îl contrazici, pentru că te temi că, dacă nu ești de acord cu el, se va supăra și se va îndepărta de tine.
Dacă în copilărie te-ai simțit respins de părinți, poți ajunge să te temi că și partenerul te va respinge sau te va părăsi. Devii foarte sensibil la orice schimbare din comportamentul lui, pe care o poți interpreta ca pe un semn că e nemulțumit de tine sau că nu te mai iubește, iar teama de a nu-l pierde te poate face să accepți comportamente care te rănesc și să rămâi într-o relație în care nu te simți apreciat și respectat.
Când erai mic și depindeai de părinții tăi, chiar dacă ei se purtau urât sau abuziv cu tine, nu aveai ce să faci și unde să pleci. Simțeai că „este vina ta” și credeai că trebuie să faci tu ceva diferit pentru ca ei să te trateze mai bine. Te străduiai să fii mai cuminte, să nu îi superi, să le faci pe plac, sperând că așa vei primi iubirea de care aveai nevoie.
Această credință – că nu ești suficient de bun, că trebuie să demonstrezi că meriți să fii iubit – se vede astfel în viața ta de adult: simți că de tine depinde ca relația să funcționeze, chiar și atunci când celălalt se comportă într-un fel care îți face rău. Continui să cauți explicații pentru comportamentul lui și să te gândești ce ai putea face diferit. Iar când începi să iei în considerare despărțirea, te poți simți vinovat, poți avea impresia că îl abandonezi sau că nu ai făcut suficient pentru a salva relația.
Însă acum ai posibilitatea să faci alegeri pe care nu le puteai face în copilărie. Poți să înțelegi de unde vin temerile tale, să înveți să pui limite și să te îndepărtezi de o persoană care continuă să te rănească. Nu trebuie să demonstrezi că meriți să fii iubit acceptând la nesfârșit comportamente care îți fac rău.
De ce îți este atât de greu să renunți la speranța că lucrurile vor fi diferite?
Cu cât ai investit mai mult într-o relație, cu atât poate deveni mai dificil să accepți că lucrurile nu se vor schimba așa cum ai sperat.
Poate sunteți împreună de mulți ani, aveți copii, o casă, planuri de viitor și numeroase amintiri frumoase. Ai fost alături de partenera sau de partenerul tău în perioadele lui dificile, îi cunoști suferințele și vulnerabilitățile și îți amintești de toate promisiunile pe care ți le-a făcut.
Poate că îți este greu să accepți că, în ciuda tuturor eforturilor tale, a compromisurilor pe care le-ai făcut și a șanselor pe care i le-ai acordat, relația s-ar putea să nu fie niciodată așa cum ți-ai dorit. Cât timp continui să speri că partenerul se va schimba, încă poți să crezi că toate sacrificiile pe care le-ai făcut vor avea, într-o zi, un rost.
Așa că ajungi să cauți motive pentru care încă merită să aștepți. Îți spui că partenerul trece printr-o perioadă dificilă, că se va liniști după ce își va rezolva problemele de la muncă, că se va schimba când copiii vor fi mai mari sau când veți avea mai puține pe cap.
Îți este greu să accepți că omul pe care îl iubești, cu care ai trăit atâtea momente frumoase și alături de care ți-ai imaginat un viitor, este același om care te rănește. Ca să împaci aceste două realități, poți ajunge să minimalizezi și să justifici comportamentele lui toxice, să îți spui că poate exagerezi tu sau că lucrurile nu sunt chiar atât de grave. Îți este mai ușor să găsești explicații pentru comportamentul lui decât să accepți că realitatea în care trăiești nu este și realitatea pe care ți-o dorești.
Uneori, ceea ce te ține în relație sunt și circumstanțele în care te afli, nu doar speranța că partenerul se va schimba: dependența financiară, copiii, lipsa unei locuințe unde te-ai putea muta, lipsa sprijinului din partea familiei sau teama de reacția partenerului.
În astfel de situații, chiar dacă îți dai seama că relația îți face rău, îți poate fi imposibil să pleci de pe o zi pe alta, dar asta nu înseamnă că trebuie să rămâi acolo pentru totdeauna. Poți începe să îți faci un plan și să te pregătești, pas cu pas, pentru momentul în care vei putea pleca.
Gândește-te cum ai putea să îți câștigi propriii bani, unde ai putea locui, pe cine te-ai putea baza pentru ajutor și cum ai putea rezolva lucrurile legate de copii. Informează-te despre drepturile tale și caută sprijinul unor persoane de încredere sau al unor specialiști care te pot ajuta să îți faci un plan realist.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Dacă partenerul este violent, te amenință sau te temi că ar putea deveni agresiv când află că vrei să pleci, este important să ceri ajutor specializat și să nu îi dezvălui planurile dacă acest lucru te-ar pune în pericol.
Ce îți arată că partenerul chiar se schimbă?
Faptul că partenerul își cere iertare, recunoaște că a greșit și îți promite că nu se va mai întâmpla poate să îți dea speranța că lucrurile vor fi diferite. Însă, pentru a-ți da seama dacă se schimbă cu adevărat, este important să urmărești ce face după aceea și dacă schimbările pe care le observi se mențin în timp.
În primul rând, un om care își asumă greșelile nu dă vina pe tine pentru comportamentul lui. Dacă te-a jignit sau a avut o izbucnire de furie, nu îți spune că l-ai provocat, că ai exagerat sau că ar trebui să îl înțelegi pentru că e stresat. Poate să îți explice de ce a reacționat într-un anumit fel, însă își asumă responsabilitatea pentru ce a făcut.
Apoi, trebuie să existe schimbări concrete în felul în care se poartă cu tine. Dacă înainte țipa și devenea agresiv atunci când îl contraziceai, învață să își gestioneze furia și să discute cu tine fără să te jignească sau să te intimideze. Dacă îți verifica telefonul sau încerca să îți controleze relațiile cu ceilalți, renunță la aceste comportamente și îți respectă dreptul la intimitate și la a avea o viață socială. Iar dacă are dificultăți pe care nu reușește să le depășească singur, caută ajutor specializat și se implică în rezolvarea lor.
Contează și felul în care reacționează atunci când îi pui limite sau când îi spui că anumite comportamente nu mai sunt acceptabile pentru tine. Un partener care își dorește cu adevărat să schimbe ceva nu încearcă să te convingă să renunți la limitele tale și nici nu se așteaptă să uiți imediat tot ce s-a întâmplat doar pentru că acum se poartă mai „frumos”. Înțelege că ai nevoie de timp pentru a putea avea din nou încredere în el.
Fii atent mai ales la felul în care se poartă atunci când apar din nou neînțelegeri, când este frustrat sau supărat ori când lucrurile nu merg așa cum își dorește. Dacă după fiecare împăcare reapar aceleași jigniri, aceleași încercări de a te controla sau aceleași izbucniri de furie, ai toate motivele să te îndoiești că s-a schimbat cu adevărat.
Un om poate să regrete sincer ceea ce a făcut și totuși să nu fie dispus sau să nu reușească să își schimbe comportamentul. Regretul și promisiunile lui nu sunt suficiente dacă, în continuare, tu ajungi să treci prin aceleași situații. Ceea ce contează sunt faptele, indiferent cât de mult îți promite că lucrurile vor fi diferite.
Când înțelegi că nu are rost să mai aștepți?
Dacă i-ai spus de nenumărate ori ce te rănește, cum te afectează comportamentul lui sau al ei și ce ai nevoie să fie diferit, iar el continuă să se poarte la fel, poate a venit momentul să te gândești la ce vei face tu de acum înainte. I-ai explicat deja ce te deranjează și i-ai acordat nenumărate șanse să se schimbe.
Gândește-te ce comportamente nu mai ești dispus să accepți și ce vei face dacă ele continuă. Poate i-ai spus că nu vei mai tolera jignirile, minciunile sau încercările de a te controla, însă de fiecare dată ai ajuns să treci peste ce s-a întâmplat. Dacă îți este greu să îți susții limitele, încearcă să înțelegi de ce ajungi să cedezi de fiecare dată, chiar dacă știi că acele comportamente te rănesc, și ce ai putea face pentru a schimba această situație.
Poate încă îl iubești, te temi de singurătate sau te simți vinovat la gândul că îl vei părăsi. Dacă îți este greu să iei o decizie, psihoterapia te poate ajuta să îți înțelegi temerile, să îți recapeți încrederea în tine și să faci alegeri ținând cont de ceea ce este bine pentru tine.
Înainte să îi mai acorzi o șansă, gândește-te ce s-a schimbat concret după toate șansele pe care i le-ai dat până acum. Gândește-te și la felul în care te simți lângă el zi de zi. Te simți liniștit, respectat și în siguranță sau ai ajuns să fii mereu tensionat, să ai grijă ce spui și ce faci, de teamă să nu se iște un nou conflict? Gândește-te cum te simți în această relație în cea mai mare parte a timpului și dacă îți dorești să continui să trăiești la fel. Nu trebuie să aștepți ca lucrurile să se înrăutățească pentru a decide, în sfârșit, că nu mai vrei să continui.
Dr. Ursula Sandner
Întrebări frecvente
De ce îmi este dor de fostul partener, deși știu cât de mult m-a rănit și eu am ales să plec?
Faptul că ai luat decizia să pleci nu înseamnă că sentimentele tale față de el sau de ea dispar imediat. Îți pot lipsi momentele frumoase pe care le-ați trăit împreună și prezența partenerului în viața ta de zi cu zi. În același timp, îți poate fi greu să renunți la viitorul pe care ți-l imaginaseși alături de el, la toate planurile pe care le aveați și la speranța că relația voastră va deveni, într-o zi, așa cum ți-ai dorit.
În plus, dacă partenerul se purta urât sau abuziv cu tine, iar apoi devenea din nou atent și afectuos, ajungeai să te simți ușurat și liniștit tocmai pentru că încetase ceea ce te făcea să suferi. Pentru că nu știai niciodată când vei primi din nou afecțiunea lui, ajungeai să aștepți tot mai mult aceste momente și să te agăți de ele. În timp, această alternanță dintre respingere și apropiere poate să îți întărească atașamentul față de partener, pentru că ajungi să cauți alinare tocmai la persoana care te rănește. De aceea, chiar și după despărțire, poți simți nevoia să te întorci la el, deși știi cât de mult ai suferit în acea relație.
Faptul că îți este dor nu înseamnă că ai luat o decizie greșită atunci când ai plecat. Înainte să te gândești la o împăcare, amintește-ți de ce ai luat această decizie și ce ai trăit, de fapt, în această relație.
De ce mă simt vinovat când mă gândesc să închei relația?
Poate ai ajuns să te simți responsabil pentru fericirea partenerului, pentru starea lui emoțională sau pentru problemele cu care se confruntă. Dacă obișnuia să îți spună că nu se va descurca fără tine ori dacă ai fost mereu persoana care îi accepta orice și îl ajuta, gândul de a pleca te poate face să te simți ca și cum l-ai abandona.
În plus, partenerul poate încerca să te facă să te simți vinovat spunându-ți că îi distrugi viața, că îl părăsești tocmai când are cea mai mare nevoie de tine sau că tot ceea ce i se va întâmpla după despărțire va fi din vina ta. Poate chiar te amenință că își va face rău dacă îl părăsești. Însă toate acestea sunt forme de șantaj emoțional prin care încearcă să te țină lângă el prin frică și vinovăție.
Însă nu ești responsabil pentru alegerile și comportamentele partenerului tău. Faptul că face crize, te amenință sau încearcă să te facă să te răzgândești nu înseamnă că trebuie să cedezi și să rămâi într-o relație care îți face rău. Reacția lui este, de fapt, încă o dovadă a felului în care alege să se poarte cu tine.
Cum îmi recapăt încrederea în mine după o relație abuzivă?
Atunci, când ai fost criticat, învinovățit sau controlat mult timp, poți ajunge să nu mai ai încredere în capacitățile tale, în ceea ce simți și în deciziile pe care le iei. Pentru a-ți recăpăta încrederea în tine, este important să înțelegi cum te-a afectat această relație și să începi să îți reconstruiești viața: să îți recapeți independența, să reiei legătura cu oamenii de care te-ai îndepărtat, să îți redescoperi interesele și să începi să faci propriile alegeri, fără teama permanentă că vei greși sau că vei nemulțumi pe cineva. Pe măsură ce începi să iei decizii și să îți asumi responsabilitatea pentru propria viață, poți redescoperi că ești capabil să te descurci și să ai grijă de tine. Psihoterapia te poate ajuta să depășești efectele psihologice ale abuzului, să îți reconstruiești imaginea de sine și să îți recapeți încrederea în propriile capacități.
Cum pot ajuta pe cineva apropiat care rămâne sau se întoarce într-o relație abuzivă?
Poate îți este greu să înțelegi de ce o persoană apropiată continuă să se întoarcă la un partener abuziv, mai ales dacă ai încercat de multe ori să o ajuți. Însă, dacă îi reproșezi că face mereu aceeași greșeală, o critici sau îi spui că nu o vei mai ajuta, riști să o faci să se simtă și mai rușinată și să se îndepărteze de tine. Astfel, poate ajunge să ascundă ceea ce trăiește și să se izoleze tot mai mult.
Spune-i clar că felul în care este tratată nu este în regulă, dar evită să pui presiune asupra ei sau să încerci să iei decizii în locul ei. Păstrează legătura și oferă-i ajutor concret, în funcție de ceea ce are nevoie: un loc unde să stea, sprijin pentru a deveni independentă financiar sau ajutor pentru a găsi un specialist. Dacă partenerul este violent sau o amenință, nu încerca să îl confrunți și nu face nimic care ar putea să o pună în pericol. Ajut-o să găsească sprijin specializat și să își facă un plan pentru a putea pleca fără să se expună unor riscuri suplimentare.
Cum gestionez relația cu fostul partener dacă avem copii împreună?
Dacă aveți copii împreună, cel mai probabil va trebui să păstrați legătura și după despărțire. Încearcă să limitezi discuțiile la lucrurile care îi privesc pe copii, precum programul lor, școala, sănătatea sau responsabilitățile pe care le aveți ca părinți. Dacă fostul partener folosește aceste discuții pentru a te jigni, a te amenința sau a pune presiune asupra ta, poți solicita sprijin juridic pentru a stabili reguli clare privind comunicarea și îngrijirea copiilor. Evită să îi implici în conflictele dintre voi sau să le ceri să transmită mesaje celuilalt părinte. Dacă există violență sau riscuri pentru siguranța voastră, cere ajutor specializat pentru a stabili o modalitate sigură de a gestiona contactul cu fostul partener.
