Ce sunt legăturile traumatice?
O legătură traumatică descrie o formă de atașament care apare între o persoană care este abuzată și abuzatorul ei.
Sindromul Stockholm este un exemplu de legătură traumatică. Acesta se referă la o serie de răspunsuri atitudinale și comportamentale care apar în situația în care o persoană este ținută în captivitate, precum în cazul răpirilor ori luării de ostatici, și începe să dezvolte sentimente pozitive față de agresorul său, în condițiile în care dobândește credința că o evadare ar fi imposibilă și trăiește izolată de restul lumii.
Legături traumatice se mai formează și între copii și părinții sau îngrijitorii lor abuzivi; între membrii unui cult și liderul lor; în situații precum traficul de persoane, incestul dar și între partenerii de cuplu, acolo unde există abuz emoțional, sexual, fizic. În acest caz, persoana care este abuzată ajunge să justifice abuzurile prin care trece și să îi ia apărarea partenerului care, după o serie de rele tratamente, îi spune lucruri de tipul: „promit că nu mai fac”, „o să mă schimb”, „am făcut asta pentru că te iubesc” etc. și o copleșește cu gesturi mărețe, afecțiune și atenție, doar pentru a o abuza din nou ulterior.
Este vorba, așadar, despre o relație caracterizată de tipare nesănătoase de relaționare și cicluri traumatice: abuz emoțional /fizic/sexual urmat de recompense intermitente. Victima rămâne agățată, prin aceste recompense, de însăși sursa durerii ei, deoarece palma care lovește este aceeași palmă care mângâie sau „tu mă rănești și tot tu ești singurul/a capabil să-mi alini durerea”.
Ce înseamnă recompensa intermitentă într-o relație?
La început, partenerul/a îți oferă ceea ce îți dorești – afecțiune, validare, tandrețe, atenție, intimitate etc. După o perioadă, începi să primești aceste lucruri din când în când, într-o manieră imprevizibilă. Nu știi exact când, dar știi că le vei primi. Ulterior, nu îți mai oferă mai nimic, însă tu stai și aștepți „recompensa”. Deja te-ai obișnuit să fii privat afectiv perioade îndelungate de timp, dar speri că, totuși, la fel ca înainte, vei primi acele „acte de bunătate” din partea lui/ei. Te agăți de amintirea unor perioade frumoase și speri că se vor repeta.
Cum se formează legătura traumatică?
În termeni generali, agresorul creează o relație pozitivă cu victima. După ce încep abuzurile, agresorul manifestă comportamente pozitive față de ea. Victima devine confuză și crede că adevărata față a agresorului este cea „bună”, adică acea versiune care a fost binevoitoare, amabilă sau blândă cu ea. Acest ciclu continuă – după perioadele de abuz, urmează perioade de liniște și „bunătate”. Victima se simte copleșită de fel și fel de emoții, devine din ce în ce mai confuză și se simte din ce în ce mai captivă în acea relație.
Această senzație de captivitate vine din faptul că persoana a ajuns să se simtă neputincioasă și simte că nu are soluție, din teama legată de pierderea relației – pierderea relației pare mult mai greu de îndurat decât suferința de a fi în acea relație abuzivă, ceea ce este irațional și fals, și din dependența emoțională față de partenerul abuziv.
Interacțiunile într-o relație pot afecta chimia cerebrală și pot contribui la crearea unei dependențe emoționale. Cortizolul și dopamina sunt doi neurotransmițători implicați în reglarea stresului și a plăcerii în creier.
Cortizolul este adesea asociat cu răspunsul la stres. Într-o relație abuzivă, nivelurile de cortizol pot crește, contribuind la starea de stres și anxietate. Pe de altă parte, dopamina este asociată cu recompensa și plăcerea. Într-o relație în care există alternanță între abuz și ceea ce se pretinde a fi „iubire” sau între devalorizare și idealizare, această oscilație poate crea o dependență emoțională.
Ciclul constant de așteptare și obținere a recompenselor (momentelor de plăcere sau liniște) poate duce la o creștere a dependenței emoționale. Această dinamică te poate captiva, chiar dacă înțelegi, din punct de vedere rațional, că relația este nesănătoasă sau toxică.
Un alt aspect care ne poate ajuta să înțelegem mai bine legăturile traumatice face referire la termenul de disonanță cognitivă. Dacă tu ai început într-o manieră frumoasă o relație cu un om, dacă ți-ai format o părere anume despre el, una pozitivă, dacă el ți-a oferit ceea ce ai avut nevoie și ai trăit alături de el cele mai minunate sentimente, este foarte greu pentru tine să înțelegi sau să accepți că același om este capabil să se poarte din ce în ce mai urât cu tine, să te abuzeze, să fie crud sau indiferent.
Se creează o disonanță cognitivă în mintea ta care îți cauzează disconfort. Adică două credințe sau idei intră în conflict (el/ea mă iubește, dar mă abuzează?!). Iubirea și abuzul se bat cap în cap, astfel că pentru a reduce tensiunea determinată de acest conflict intrapsihic, este necesar să modifici una dintre idei – „nu mă abuzează, a fost doar o scăpare”, „acesta nu este abuz, este doar obosit / nervos / eu l-am provocat / trebuie să-l înțeleg pentru că a avut o copilărie dificilă / toate cuplurile se confruntă cu situații conflictuale”. Așadar, prin găsirea de scuze și justificări, prin negarea realității sau minimalizarea problemei reușești să te eliberezi de neliniștea interioară și să mergi mai departe în relație.
La început, există o fază de idealizare și de lună de miere – partenerul/a tău te copleșește cu afecțiune, atenție, grijă, aprecieri, este dispus să facă totul pentru tine și îți satisface orice nevoie pentru a te determina să devii dependent de el/ea., grăbește mersul lucrurilor și începe să planifice un viitor fals alături de tine, adică îți spune exact ceea ce vrei să auzi și îți face fel și fel de promisiuni pe care însă nu le va respecta. Este înțelegător, iubitor și îl poți percepe chiar ca pe un salvator. Mesajul cu care ești bombardat zi de zi este unul de tipul: „uite câte pot să-ți ofer eu și numai eu și cât de mult te iubesc eu și numai eu, așa cum nimeni niciodată nu o va face”.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Relația pozitivă este stabilită. Începi să ai încredere în el/ea, în intențiile sale, te simți în siguranță, ești foarte entuziasmat și încântat de ceea ce se întâmplă – partenerul/a tău continuă să-ți demonstreze că are intenții bune și să se prezinte în fața ta într-o manieră pozitivă, convingându-te că nu ar fi niciodată capabil să-ți facă vreun rău. Dacă apar anumite dubii, așa cum este și firesc atunci când nu cunoști foarte bine pe cineva, partenerul tău se va simți ofensat și te va face să te simți vinovat pentru că ai îndrăznit să te îndoiești de el/ea.
Ușor-ușor, încep abuzurile, devalorizarea, desconsiderarea. Ești criticat inclusiv pentru că nu arăți suficientă recunoștință pentru tot ceea ce ți s-a oferit până acum (de aceea perioada de început a relației când ești bombardat cu afecțiune, cadouri și atenție, de fapt, cu tot ceea ce ți-a lipsit cel mai mult, reprezintă terenul ideal pentru ca tu să începi să devii dependent de partener și de tot ce are să-ți ofere).
Ești învinovățit constant, în timp ce partenerul/a tău joacă rolul victimei. Îți cunoaște deja butoanele sensibile și știe unde să apese pentru a obține ceea ce își dorește. Dacă nu ești de acord cu el/ea sau nu vrei să faci ce își dorește el/ea, te manipulează și te șantajează emoțional astfel încât să te simți vinovat și să cedezi. De asemenea, te minte în față și încearcă să te inducă în eroare, scopul fiind acela de te determina să nu mai ai încredere în capacitatea ta de a percepe realitatea așa cum este. De fapt încearcă să întoarcă lucrurile în favoarea sa în așa fel încât tu să pari cel irațional sau „nebun”.
Dacă tu ajungi să îți pierzi încrederea în tine și să crezi că ești cel care greșește mereu, nu vei mai avea curajul să te împotrivești abuzurilor și nici măcar nu le vei mai percepe drept abuzuri. Dacă tu te îndoiești de tine și de felul în care gândești, vei apela la partenerul/a tău pentru validări și confirmări. De fapt, vei deveni mult mai ușor de controlat în acest fel, cu precădere dacă te-ai izolat de restul lumii, iar partenerul tău a devenit pentru tine singurul punct de sprijin.
Chiar dacă tu încerci să rezolvi problemele, ai senzația că de fiecare dată te confrunți cu același lucru: reproșuri, învinovățiri, supărare, ca și cum oricât ai încerca, nu se poate ajunge cu adevărat la o înțelegere. De fapt, există certuri repetitive pe aceleași subiecte pentru că problemele nu sunt niciodată rezolvate.
Ajungi să te resemnezi, simți că nu mai ai puterea să duci niște lupte din care ieși mai neîncrezător și mai rănit de fiecare dată, ești confuz și ajungi să cedezi. Îți pare mai ușor să te conformezi și să te supui partenerului tău, chiar dacă nu asta îți dorești, decât să mai suporți un nou conflict.
După o serie de abuzuri, partenerul tău „se schimbă” din nou și devine omul afectuos, înțelegător, bun, tandru și generos de la început. De fapt, nu este vorba despre nicio schimbare autentică, ci pur și simplu îți oferă acele frimituri de bunăvoință tocmai pentru a-ți menține iluzia că merită să rămâi în acea relație. În momentul în care primești „hrana emoțională” de care ai atât de multă nevoie, mai ales că nu știi când o vei primi, plăcerea resimțită în acele momente îți întărește și mai mult dependența. Te agăți de acele mici gesturi de bunăvoință și te autoiluzionezi că partenerul tău nu se va mai comporta niciodată urât cu tine, chiar dacă dovezile spun altceva.
Această dinamică este întâlnită frecvent în relațiile cu persoane narcisiste, însă nu numai. De multe ori, oamenii confundă iubirea cu o legătură traumatică. Însă care sunt diferențele și ce te poate ajuta să te eliberezi de o relație toxică bazată pe o legătură traumatică și nu pe iubire? Despre toate acestea vom vorbi în partea a doua a acestui articol, așa că ne revedem curând!
Dr. Ursula Sandner
Aceste informatii sunt atat de pretioase incat a trebui incluse in manuale si predate din liceu, deoarece tipul acesta de relatii toxice este atat de des intalnit, dar putini stiu ce inseamna, cum functioneaza si mai ales cum sa treaca de la statut de victima la supravietuitor.
M-am regăsit pe mine in acest articol.
Mi s-a confirmat clar ce este o relație toxică.
Este greu de ieșit dintr-o astfel de relație dacă nu ai suport emoțional și psihic de la persoane specializate .
Mulțumesc mult pentru acest articol .
Articol foarte bun insa pentru marea majoritare citindu-l devine o povara sau piatra de moara in gandurile si actiunile viitoare…am intalnit de cand sunt singur, femei foarte deschise si frumoase insa devenite peste noapte psihologi din invataturile altora sau prost intelese.. ce avem de facut in sensul asta?
E adevarat ce spui dar e foarte apropiat si de relatiile normale,functionale cu mici probleme de comunicare insa
multumesc mult pentru acest articol citit de departe, din Africa de Sud. mă ajuta enorm sa înțeleg ce se întâmplă cu mine acum.
Și care este soluția în aceste situații fără a schimba actorii?
Agresorul și victima sunt conștienți de rolul care îl poarta? Ma gândesc ca nu, și atunci cum ar putea „agresorul” sa își dea seama ce reprezinta și corecta acest comportament?
Mi-a luat destul de mult timp să accept că relația în care mă aflu e toxică și că soțul meu mă agresează, 4 ani mai exact. Acum simt că viitorul nostru ar fii mai bun pentru amândoi dacă am merge pe drumuri separate, dar îmi e foarte greu să îi transmit asta…
Mulțumesc pentru articol, mă ajută să îmi întăresc încredea și să văd situația mea dintr-un alt unghi.
M am regasit foarte pretioase aceste informatii desi unii terapeuti afirma ca tu ai atras acea persoana ca ai un self concept despre tine foarte jos si tot tu trebuie sa lucrezi cu tine conform cu teoria oglinzilor oare unde i adevarul ?
Relațiile sunt toxice pentru că oamenii participanți la relație sunt toxici