Cum poți ieși dintr-o relație toxică?

Toxic-RelationshipUn subiect care a fost și va fi mereu prezent pe buzele și în viețile tuturor este cel legat de relațiile de cuplu. Așa cum am spus de fiecare dată, o relație vine să ne desăvârșească fericirea, nu să ne-o aducă. Pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să fim, în primul rând, fericiți cu noi înșine, să căutăm să ne punem pe primul plan în viața noastră, să ne conștientizăm nevoile și dorințele și să facem tot posibilul să le îndeplinim, să ne stabilim obiective și scopuri pe toate celelalte planuri ale vieții, să muncim pentru ele și să ne desăvârșim ca ființe umane. Însă, din nevoie, din lipsă, pentru că avem anumite goluri interioare sau pentru că nu știm ce sens să dăm vieții noastre, putem ajunge să idealizăm ideea de „relație”, să ne idealizăm partenerul și să considerăm că tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți și împliniți este să punem mâna pe un bărbat sau pe o femeie indiferent de costuri, implicații sau consecințe.

Relațiile reprezintă un aspect important al vieții noastre în care investim energie, timp și sentimente.  În special relațiile de cuplu au o influență majoră asupra bunăstării noastre fizice, psihice, emoționale și asupra calității vieții.

Oamenii își doresc să se simtă iubiți și își doresc relații cu orice preț. Din acest motiv pot ajunge să facă nenumărate sacrificii și compromisuri, să se agațe de o persoană chiar dacă acea persoană nu este una potrivită pentru ei, să accepte abuzuri sau pur și simplu să trăiască într-o relație care le aduce mult mai multe lucruri negative decât pozitive.

În fiecare relație există neînțelegeri, suișuri și coborâșuri însă o relație toxică este cea care îți răpește în permanență din bucuria de a trăi. Atunci când în relația ta te simți nefericit, fără putere, când ai în mod constant emoții negative precum furie, frică, tristețe, când ești criticat, mințit, înșelat, manipulat, constrâns, când oferi mult mai mult decât primești, când nu există respect, admirație, apreciere, intimitate, sau când te simți „singur în doi”, poate că ar fi momentul să regândești situația în care te afli.

La începutul oricărei relații ne simțim magic, ca și cum ne-am afla sub o vrajă, datorită hormonilor îndrăgostirii. Proiectăm asupra partenerului o imagine idealizată, îl așezăm fără să vrem pe un piedestal, ne entuziasmăm, ne facem planuri și speranțe, și de cele mai multe ori devenim de-a dreptul iraționali. După ce dragostea romantică sau „nebunia simțurilor” începe să se stingă, multe cupluri ajung să se despartă însă există și cupluri a căror relație evoluează atunci când există compatibilitate între cei doi parteneri și când aceștia își cultivă și își hrănesc zi de zi iubirea. Există de asemenea parteneri care rămân împreună deși poate nu mai există nici respect, nici apreciere, nici compatibilitate, nici dorință sau voință de a fi cu celălalt. Nu se despart deși nu mai sunt fericiți împreună, ba dimpotrivă, își fac mai mult rău decât bine unul altuia. Nu se despart chiar dacă între ei nu mai există intimitate și iubire, ci critică, cicăleală, jigniri și reproșuri, pentru că au investit mult timp și energie și au ajuns să se atașeze de investiția lor, pentru că le este teamă de singurătate, pentru că au rate la bancă sau alte afaceri în comun, „de dragul copiilor”, pentru că s-au obșnuit să trăiască așa,  ș.a.m.d. Relația lor nu mai este de mult una pozitivă (daca a fost vreodată) ci dimpotrivă, a devenit una toxică, nocivă, nesănătoasă.

Există anumite circumstanțe care pot face dificilă despărțirea însă de cele mai multe ori oamenii își îngreunează singuri situația și își prelungesc suferința pentru că se blochează în propriile credințe limitative, pentru că ei continuă să investească într-o relație „moartă” și se autoiluzionează și se autoamăgesc că lucrurile se vor schimba, pentru că au devenit dependenți de partener sau de relație și le este teamă că nu s-ar descurca pe cont propriu. Așadar, rămân în acea relație cu toate că știu că le face rău și, în ciuda faptului că își doresc mai mult și poate chiar au avut tentative de a se despărți înainte, suferința cauzată de lipsa partenerului și de ideea de singurătate îi aduce mereu înapoi. E ca și cum ar gândi „mi-e rău în această relație însă mi-e rău și de unul singur”.

Ce e de făcut atunci? Cum poți elimina această contradicție mentală? Ce poți face pentru a înclina balanța într-o direcție sau alta?

Poate că te simți lipsit de putere și îți este greu să pleci însă investești mai multă energie și mai multe resurse într-o relație toxică decât în oricare alt fel de relație. Emoțiile negative, climatul tensionat, certurile și conflictele, strategiile și jocurile psihologice, apărarea sau atacul, starea de alertă, incertitudinea, nesiguranța, geloziile, toate acestea se hrănesc cu energia ta vitală și ajung să te consume și chiar să te îmbolnăvească. Așa că fii prezent și conștientizează  cât este de deteriorată relația ta. Conștientizează și acceptă consecințele fizice, emoționale și psihice pe care le are această relație asupra ta.  Poate că ai tendința să te refugiezi în trecut atunci când lucrurile mergeau bine, să rememorezi în permanență clipele frumoase de atunci sau să te refugiezi în viitor, visând cu ochii deschiși un alt fel de curs al relației- poate că speri că lucrurile se vor schimba. Însă la ce te ajută să speri și să te minți singur că va fi altfel? Dacă era să fie bine, ar fi fost bine de la început. Oprește-te! Dacă prezentul tău este atât de insuportabil încât simți nevoia să te refugiezi fie în trecut, fie în viitor, poate că ar trebui să schimbi ceva tocmai în acest prezent în care trăiești. În plus, pentru a face față unui prezent dureros putem ajunge să ne refugiem în vicii și să ne formăm tot feluri de obiceiuri nocive. Însă dacă nu am mai fugi din fața realității și nu am mai avea posibilitatea de a ne refugia în ceva, ne-am vedea nevoiți să acceptăm starea de fapt a lucrurilor și inevitabil ar trebui să schimbăm ceva.

Acceptă realitatea așa cum este ea - acceptă-ți partenerul, relația și ce înseamnă asta pentru tine. Atunci când ești sincer cu tine și îmbrățișezi adevărul, când nu mai trăiești în iluzii și în basme vei fi mult mai dispus să faci schimbări. Vei avea mai multă putere și mai mult curaj să decizi dacă această relație este într-adevăr una bună pentru tine.

Poți face o listă atât cu lucrurile pozitive cât și cu cele negative. Care primează? Cu ce frecvență se repetă? Prezența partenerului tău în viața ta îți aduce un plus de valoare sau dimpotrivă, te împovărează într-un fel sau altul? Alege o anumită perioadă de timp, de exemplu o lună, și fă un bilanț. La sfârșitul fiecărei zile notează ce ai avut de câștigat sau de pierdut de pe urma relației tale. Te-ai simțit încurajat, susținut ori te-ai simțit trist, furios sau nefericit? Conștientizează care sunt trăirile emoționale pe care le experimentezi în mod constant. Ai vrea să simți altceva? Dacă da, ce poți face pentru asta? De asemenea, conștientizează ce încearcă să îți transmită corpul tău. Legătura dintre minte și trup este una foarte strânsă iar corpul nostru ne reflectă stările interioare. Simți tensiune? Durere? Te îmbolnăvești frecvent? Toate acestea sunt semnale că ceva la nivel psihic sau emoțional nu este ok.

Nu mai căuta scuze și justificări. Ce îți dorești de la această relație? Ai avut parte până acum de ce ți-ai dorit? Cât de mare este diferența între ce îți dorești și ceea ce trăiești de fapt? Orice relație trece prin anumite dificultăți dar chiar și atunci poți simți că, per ansamblu, totul este „așa cum ar trebui să fie”, chiar și atunci simți iubirea, respectul și sprijinul celuilalt. Însă dacă în general nu ești bine, dacă simți că această relație nu este una potrivită pentru tine, cel mai probabil nici nu este.

Stabilește-ți un termen limită. Până când ai de gând să mai suferi? Cât timp mai ești dispus să trăiești în felul în care o faci? Dă-ți un termen și în acest timp fă tot ce ține de tine pentru a contribui la binele relației. Asumă-ți partea ta de responsabilitate. Este ceva ce poți face diferit? Iar când sosește acea zi fii sincer cu tine: merită să mai continui? Dacă simți că cel mai bine ar fi să pleci, pleacă. Dacă nu, nu. Însă dacă decizi să rămâi fă asta doar dacă ești sigur că acesta este cel mai bun lucru pentru tine, nu pentru că îți este teamă sau pentru că simți că ai anumite datorii sau obligații. Ia decizia dintr-o poziție de putere, nu dintr-o poziție de neajutorare. Iar dacă amâni să iei o hotărâre, consideră că deja ai luat una- să rămâi.

Conștientizează care este rolul tău în relație. Dinamica relațională este susținută de rolurile pe care fiecare dintre cei doi parteneri și le-au asumat, roluri care întrețin comportamentele celuilalt. De exemplu, dacă ești o victimă, partenerul tău poate fi un agresor sau un salvator. Dacă nu comunici partenerul tău poate adopta un rol de cicălitor sau critic, ș.a.m.d. Cu cât te îndepărtezi mai mult de rolul pe care ți l-ai asumat, cu atât dinamica relațională se va schimba într-un sens sau altul.

Pune-te pe primul loc în viața ta. Fii atent la nevoile și dorințele tale și respectă-le.  Dacă partenerul tău nu acceptă faptul că tu te respecți pe tine, dacă devine agresiv, te șantajează emoțional și încearcă să te facă să te simți vinovat pentru că nu mai accepți să faci compromisuri și sacrificii „de dragul lui”, întreabă-te cam cât de egoist este și cam cât de mult îi pasă de tine. Dacă ți-ai vedea prietenul cel mai bun că suferă așa cum o faci tu, ce sfat i-ai da? Ce ai gândi? Luptă pentru tine și pentru fericirea ta și poartă-te cu tine ca și cum ai fi prietenul tău cel mai bun.

Atunci când relația este una sănătoasă, partenerii reușesc să treacă peste dificultățile și problemele cu care inevitabil se confruntă în anumite momente pe parcursul timpului. Însă aceste dificultăți îi vor întări și îi vor uni și mai mult ca și cuplu. Chiar dacă în acele momente le vor consuma resursele, acele resurse se vor regenera. Însă într-o relație toxică, ce este consumat, nu mai poate fi recreat. Oferi și oferi din energia, emoțiile și timpul tău însă risipești în gol- nimic pozitiv nu se creează și nimic nu se mai întoarce la tine.

Tu în ce alegi să investești?

Alege înțelept!

Dr. Ursula Sandner

 

32 comentarii pentru “Cum poți ieși dintr-o relație toxică?

  1. Buna ziua ma numesc Elena si am 55 de ani.Am o casnicie de 26 de ani cu un cetatean sirian si avem o fata Samira de 22 de ani.Vreau sa va spun ca m am regasit intrutotul la cele scrise de dumneavoastra referitor la acea ,,relatie tocsica”am divortat si m am recasatorit imediat tot cu el in speranta ca mai pot inca salva casnicia.Nu nu s a schimbat nimic am virsta la care nu prea mai poti sa razbati cu greutatile vietii dar gindindu ma ca nici pt mine nici pt fata nu a facut mare lucru in toti acesti ani,cu toate ca posibilitati au fost,simt ca trebuie sa schimb totul si totodata simt in mine un curaj pe care nu pot sa mi l explic dar imi place.Povestea casniciei mele este asemanatoare filmului „nu plec fara fica mea”Orcum ma bucur ca v am citit rindurile,parca mi au dat mai multa incredere va multumesc.

  2. Doar cineva care a trait, a simtit, a luptat, a suferit, a suportat, a încercat, într-o asemenea relatie…..putea scrie asta…..

  3. Am ales si am plecat! Am iesit dintr-o casnicie toxica desi am doi copii! Sunt puternica si ma ridic usor usor! Stiu ca pot si merit si va multumesc voua ca existati! Ursula, Pera, Andreea…Va multumesc! Sunteti extraordinari! Si o sa fiu si eu la randul meu un exemplu si o sa dau mai departe tot ce am invatat! Va multumesc inca o data!

    1. Faceți tot posibilul să vă înarmați cu dovezi… Mai întâi, informați-vă în legătură cu tipurile de dovezi admise în instanțe, și documentați absolut toate episoadele de agresivitate (verbală, fizică, emoțională, de orice fel), prin înregistrări audio, video, martori, dacă puteți face rost… Acești indivizi au sufletul gol, majoritatea au fost crescuți în medii violente – verbal, emoțional, fizic, sau toate la un loc, și au găuri uriașe în suflete… În general, acolo unde mamele au fost caftite constant de tați alcoolici sau pur și simplu, fără vreo adicție, dar așa, din furie, frustrări, ură, din obișnuință, sau pentru că, provenind, la fel, din familii conflictuale, și mai ales, pentru că au găsit o victimă perfectă, o femeie care nu riposrează, tace și înghite, copiii lor ajung să fie viitorii agresori… Se-ntâmplă foarte des ca agresivitatea să fie manifestată DOAR sub formă subtilă, la nivel psihic și emoțional, și de aceea, neexistând urme de lovituri fizice, va trebui să dovediți foarte clar CE anume face acest individ, cum vă umilește, care este comportamentul lui când este „în criză”… Esențial este să nu răspundeți la provocări, cu injurii sau cine știe în ce altă formă, să lăsați mizeriile ăluia să curgă gârlă, pentru a le putea documenta foarte clar… Când „episodul” se termină, ieșiți din peisaj, dacă este posibil, FĂRĂ o vorbă, dacă aveți la cine merge (soră, părinți, prieteni buni care vă cunosc situația), cu dovezi cu tot… Păstrați-vă demnitatea și IMPUNEȚI limite… Spuneți CLAR că NU veți rămâne în preajma lui atâta vreme cât vă vorbește/se comportă astfel, și că de câte ori situația asta se va repeta, veți pleca de lângă el (dacă nu puteți în altă parte, măcar în altă cameră unde să vă puteți simți în siguranță — dacă nu se poate astfel închideți-vă cu cheia… Ușor de spus, dar mai greu de făcut. DAR nu uitați că toți nenorociții ăștia care se manifestă agresiv față de soțiile lor (deși există și soții care-și bat bărbații, dar mai rar, din fericire, deci regula este agresivitate masculină împotriva persoanei de gen feminin), sunt niște căcăcioși LAȘI, plini de frustrări și ură… Un bărbat adevărat, cu inimă de leu, Nu-și lovește soția, și cu atât mai puțin, copiii…

      DACĂ nimic din toate astea nu merge, adresați-vă unui adăpost împotriva violenței în familie, CU TUPEU! Mergeți și înregistrați-vă, când se întâmplă asemenea episoade, rugați-i pe cei de-acolo să vă listeze foaia cu înregistrarea Dvs. în baza lor de date, și lăsați-o, „ca din întâmplare”, la vedere, iar dacă sunteți întrebată de brută, spuneți-i CLAR – pe un ton hotărât și demn, rar și lat, și mai ales, CALM, că veți face tot ce vă stă în putință să vă protejați de abuzurile lui și că va plăti scump pentru comportamentul pe care-l are, că există legi pentru bărbați ca el… ESENȚIAL: dacă aveți copii mici sau sub 18 ani, luați-i cu Dvs., nu-i lăsați în urmă… Iar dacă vă faceți griji „ce zice lumea”, cum se-ntâmplă cu multe femei în țara asta, amintiți-vă că dacă „lumea” respectivă nu vă dă de mâncare, nu vă alină suferința, a Dvs. și a copiiilor, nu vă satisface nevoile afective și sexuale și de orice fel, să se ducă dracului (let them go fuck themselves, cum zice neamțul)…

      În utimă instanță, mergeți SINGURĂ, pentru că boul respectiv sigur va refuza, spunând că NU el e problema, ci dvs, ca în multe, nenumărate alte cazuri, la terapie de cuplu… Veți avea și dovada că ați încercat să vă salvați căsnicia, și asta e… Viața dvs. nu se termină când vrea mușchiul unui individ agresiv (indiferent sub ce formă se manifestă agresivitatea asta, repet)… Măcar veți face câteva sesiuni de terapie individuală, și tot mai câștigată veți fi…. SUS INIMA, fruncea sus și cu demnitate, înainte!

      Prea multe femei care suferă în tăcere nu fac absolut nimic ca să schimbe mizeria și nefericirea în care se zbat, fiți ALTFEL! Dați un exemplu că se poate, vă veți face viața mai ușoară și vă va reveni zâmbetul pe buze și soarele-n priviri!

      Doamne-ajută!

  4. Pe o scara de la 1-10 am convingerea ca suta la suta toti cei zece au avut parte sau se afla intr-o relatie toxica iar eu nu as reduce la relatia cu partenerul de viata, poate fi vecinul un coleg de munca etc.. Cuvantul de referinta – Cum pot iesi dintr-o relatie toxica ? – este foarte bine ales. Felicitari ! Uneori nici nu ne dam seama ca ne aflam intr-o relatie toxica, sau daca ne dam seama nu avem curajul sa iesim din te miri ce motive…

    Sfaturile sunt foarte utile.
    Multumesc tuturor.

    Cu stima!

  5. Mi ați dat încredere ! Si eu sunt intr o relație toxica de 18 ani!!! Nici acum nu mi vine sa cred ca au trecut atâția ani! Sunt depresiva… Anxioasa … Sunt atât de fericita ca am citit toate astea! Sunt inca optimista!! Mi am propus si eu anul acesta sa închei aceasta relație! Vreau! Îmi doresc! … Îmi e foarte frica…!! E tare dubios! Se poarta atât de frumos in societate…dar in casa sunt … Angajata lui! Nu am voie sa ies in oraș… Decât acolo unde spune… Nu am voie sa ma întâlnesc cu oricine pentru ca toate sunt curve… Nu am voie sa ma îmbrac … Cum mi ar plăcea … Nu am voie sa ma duc ….in afara orașului decât cu șoferul lui… Si multe!!! Numai când bagă cheia in usa … M a trecut un fior… E o senzație infioratoare… Da… Este incredibil dar e foarte adevărat. Mulțumesc Ursula , Andreea!!! Sunteți minunate!!! Sunt cu ochii pe voi!

  6. Si eu sunt intr-o astfel de relatie de aproape 8 ani . Dupa doar un an a inceput sa-si arate adevarata fata dar am refuzat sa vad . Imi doresc foarte mult o viata noua . M-am imbolnavit fizic si psihic din cauza stresului , a fricii . Nu mai pot continua asa si nu mai vreau . Imi strang bani sa pot pleca cu chirie si in 3 luni sper sa reusesc . In urma am avut multe ocazii sa incheiei relatia ( lucuiam la parintii mei si era mai usor sa-l dau afara ) dar nu am facut asta , am tot sperat ca se va schimba . Dar de cand stam singuri este si mai rau . Am ajuns sa am atat de putina stima de mine si incredere in mine ca nu ma mai suport si nu ma recunosc . M-a distrus efectiv . Dar imi gasesc acum puterea , incet incet sa visez si sa merg catre o viata noua . Sufar si mai tare ca sunt foarte singura , m-a indepartat de toate prietenele , m-am certat cu tatal meu pentru el . Voi repara totul . Cred si sper ca totul se poate schimba in viata mea daca il parasesc . Voi reveni cu noutati.

  7. Si eu sunt intr-o astfel de relatie de aproape trei ani. Am iesit o data si m-am reîntors după 4 luni cand a venit la mine si mi-a spus ce isi doreste pentru noi. Si am acceptat! Am crezut in el si i-am dat din nou totul primind inapoi nesiguranta, teama, anxietate, nopti nedormite si semne de cedare a corpului . Totul e bine doar cand ii sunt satisfăcute nevoile lui cu ale mele trebuind sa ma descurc singura. Simt ca nu mai pot. Sunt la pământ fara stima de sine si plina de frici! Va rog sa ma ajutati!

    1. Eu am investit in nimic, povestea mea este rară, el infractor eu in alta lume, eu am dat tot și am primit nimic, simpt ca mi cedează corpul, și totuși nu reușesc sa spun STOP

    2. E nevoie de multa hotarareTrebuie sa incepi sa te iubesti si sa realizezi ca tu meriti sa fii fericita.Eu am iesit dintr -o astfel de relatie ,avand o fetita de un an.

  8. Sunt intr-o relație toxică de 19 ani am reușit sa plec cu copilul intr-o țară străină dar el tot sună copilul si amenință ca se sinucide , chiar dacă mi a făcut rău si fizic si psihic m as simții vinovată tot restul vieții dacă ar face ceva de genul ăsta .Cum pot sa evit lucrul ăsta ajutați mă va rog!!!!

    1. El are nevoie de psihiatru .Esti fosta lui femeie …nu esti mama lui pentru a te preocupa acum pentru el.Tu incearca sa te iubesti si sa iti pese cat mai mult de tine si de copilasul tau.Animo!…

    2. Este atat de simplu sa vedem ceea ce se intampla in jurul nostru .. dar in interiorul nostru putem vedea? Stam si citim sute si mii d povesti ..ascultam sfaturi … cerem disperate ajutor in speranta ca poate vom gasi ceva care sa ne salveze din ceea ce traim din chin si suferinta…traiesc intr o relatie toxica ca si voi si credeti ma am citit milioane de articole insa nimic nu ma poate ajuta … sunt chestii care iti dau o anumita forta de moment …te fac sa prinzi putina incredere in tine in momentul in care le citesti iar apoi dupa ce parasesti articolul viata ta revine la realitatea toxica in care te afli …parerea mea este ca majoritatea femeilor au mari indoieli nu in ceea ce priveste actuala relatie ci pentru cea care va veni ..de cele mai multe ori ne punem intrebarea : si daca voi gasi p cineva mai rau ? Iar aici un rsp ti l poate oferi experienta de viata ..trebuie sa inveti din greseli nu trebuie sa mai faci compromisuri pt nimeni…teama de nou este cea mai puternica forta care nu ne lasa sa parasim ceea ce este rau si toxic pt noi …sunt f multe de explicat …putem vorbi putin si despre atasament si despre atractie fizica puternica care de asemenea ne creeaza o dependenta care ne obliga efectiv sa raman undeva unde nu ne este locul …creierul uman este cel care alimenteaza si influenteaza starea noastra . Aici putem lucra putin …Si va pun o intrebare simpla : din ce suntem alcatuiti? Raspuns : corp -minte – suflet … Buuun… De ce anume este nevoie sa supravietuim ? Pt corp este nevoie de hrana .. Pt minte este nevoie de ganduri pozitive de emotii bune care produc stari d bn in tot orgamismul . .iar pt suflet lista nu este foarte lunga : alimentam sufletul cu iubire liniste si pace … Toate cele trei parti componente care definesc fiinta umana sunt strans legate intre ele si formeaza un circurcuit complex …de fapt cel mai complex circuit existent …Daca noi nu ii dam organismului hrana necesara si sanatoasa apar bolile organelor acelasi lucru se intampla si cu mintea daca nu o hranim cu ce trebuie o imbolnavim iar daca unul din cele trei componente se strica nimic nu va mai functiona … degeaba ai un corp frumos si sanatos daca ai o minte bolnava si vice versa ..deci … dragele mele femei incercati sa va depasiti temerile alimentati va partile corpului cu ceea ce este bun…alungati teama nou …orice inceput este un nou …si cu actualul partener a fost un nou inceput candva …deci puneti stop si de la capat mai rau decat este nu poate fi … m as bucura sa stiu ca am ajutat oarecum pe cineva care a citit comm meu ! Toate cele bune

  9. ajutati-ma va rog!!sunt intr-o relatie in care suport abuzuri de toate felurile si nu am curaj,putere sa ies!ma simt singura si am tot felul de sentimente negative dar tot nu pot iesi!!am incercat si revin mereu pentru ca ma simt din nou singura!!si parasita si abuzata,tot eu m-am rugat sa nu se termine,tot eu,idioata,nu am leac!!

    1. Sint in situatia Tatianei , as dori din suflt sa termin totul , dar nu pot ,ceva ma tine pe loc , nu pot spune ,,stop,, dar de dorit i-mi doresc, va cer ajutorul , nu mai pot trai., simt ca inebunesc.

  10. Am suferit 8 ani abuzuri. Am plecat de 4 ori, m-am intors crezând in minciunile lui. Am plecat pe 28mai definitiv! După 2 saptamani ă chemat fata -12ani-si in 2 zile ă reusit sa întoarca fata impotriva mea: „maica-ta e nebuna, facea galagie, ma ameninta, de asta o bateam”… e adevarat, in unele situatii ripostam pt ca nu suportam sa ma faca proasta un agramat, il amenință cu poliția si se supăra.. .si ma lovea! Acum inima mi-e franta, dar acolo nu ma mai întorc.. .lupt pt fata mea , sa o smulg din ghearele lui…

  11. Și eu traiesc asa ceva. Jigniri la adresa mea si a familiei. Banii ținuți separat. Batjocura ca eu îmi pierd timpul cu prostii-sunt profesoatașat și artist plastic- are mereu o „durere” ca eu vreau sa socializez în grupul meu și îl neglijez. În vacanta nu ii place- ideea de relaxare este o zbenguiala fără rost. Vreau altceva -de fapt voiam cu el sa fie altfel- reiese ca el se simte trădat. Eu sunt femeia pe care a iubit-o cel mai mult și în secunda doi sunt ultima jigodie- nu pot reproduce toate cele. A reușit sa Ma facă sa simt o durere fizica atât de mare la ideea ca as vrea sa trăiesc mai dezinvolt și fără control permanent. M-a acuzat-subtil-ca sunt periculoasa și as putea sa ii fac rau-ca în filmele cu polițiști. Instinctul meu zice per total ca bat pasul pe loc ocupandu-ma de false treburi -el are 7 caini ie care ii îngrijește -timp, bani, energie- igiena – constrângeri în a pleca mai multe zile. Eu ma simt în siajul lui fi sunt criticata. Simt ca am devenit la randul meu extrem de toxica, ripostez ca din pușcă -mi-am făcut reflex sa sar în sus. Și evident, zilnic avem meciuri verbale de o ura atroce. În fond este un om bun. Este un motiv suficient sa stau cu el pentru ca are și calități? Dar ma simt în storcător. Sufăr de insomnie cronica. Jignirile lui sunt de netolerat. Dar simt ca ma îmbolnăvesc la ideea despărțirii.

  12. Am citit toate commenturile, si, cumva, ma bucur pt mine cand vad ca nu-s singura. Am crezut ca am eu o boala mintala si ca am nevoie de ajutor psihiatric..dar clar, nu e asa. Raul acela e dat doar de prezenta lui. Stati linistite fetelor, va veni vremea cand veti avea curajul sa spuneti „nu”, „pa”, sau ceva de genul asta. Si pe mine m-a distrus psihic si mereu cand ne certam, innebuneam si credeam ca nu exista viata pt mine dupa plecarea lui. Rabd asa de vreo 8 luni (mentionez ca m-a si inselat), dar efectiv ma gandesc la sanatatea mea si la eventualitatea ca voi gasi pe altcineva si voi fi fericita. Nu merita osteneala! Este un nefericit ! Sunt atatea lucruri pe care le putem face, fiind singure : mergem la un film, la o piesa de teatru, la patinoar, citim o carte, ne plimbam, reintregim o prietenie pe care am pierdut-o (evident, din cauza lui). Chiar si noi ne putem vedea, cele ce scriem!

  13. Sunt si eu cam in aceiasi situatie .. stau cu un tip de 11 ani deja …la început am crezut ca intr-un fel ma salvat …a fost totul ok ma simteam protejată iubita nu imi lipsea nimic …incetul cu încetul au început certurile..a început să dea în mine …dat fiind că nu sunt în țară a profitat de faptul că nu aveam familie prieteni nu aveam nimic…am lăsat mereu sa cred ca a fost vina mea ca eu am inceput ..ca poate nu trebuia sa il supăr..sau Imi zicea ca ii stric mereu ziua cu prostiile mele …si asa am inceput sa cred ca eu sunt vinovată am inceput sa ma complac..au trecut anii și am inceput sa lucrez…am zis ca o sa fie ok pt ca acuma aduc si eu bani în casa …dat fiind că eu fac unghii false câștig si foarte bine…el acuma banii mei ii tine el pt ca cică asa este bine …ne certam si imi spune ca eu nu am nimic ca sunt toti ai lui . .bine inteles devine agresiv și de fiecare dată când ii zic ca vreau sa plec ori se pune si plânge și imi spune ca el ma iubeste .. ori ma amenința.. sau imi spune stii o sa ne căsătorim o sa facem copii…însă fie bine doar ca acum nu e momentul….deci eu sunt conștientă că nu e bine…ca e o relație toxică..dar in acelasi timp parca sunt legată de el . Parca nu am curaj sa plec.. nu stiu cum să imi fac curaj…

  14. Buna tuturor.
    Ce pot spune , este dureros. Trec, barbat fiind, prin aceleași terori periodic. Acuze, injurii, batăi si multe altele. Ani de zile marcati periodic de acest comportament bolnav din partea ei. Fara scrupule , de fata cu prieteni , mai grav de fata cu copilul. Vrajba intre mine si cunoscutiI mei ori familia mea.
    Zi de zi , același comportament abuziv. Am incercat sa ma despart de ea dar prin toate mijloacele posibile m a adus in apoi in aceasta relatie mizerabila. Stiu ce simtiti, simtit ca te scurgi simti ca nu mai esti o persoana . Unii psihologi recomanda consiliere pentru astfel de persoane abuzive. In opinia mea , ei ele sunt prea bolnavi pentru a revenim la normalisation. Părerea mea este ca singura scăpare este rupererea relatiei .
    Stiu ce simtiti, aceleași temeri aceleași durere le traiesc zilnic. Poate exagerez spunand ca simt uneori cum imi plânge sufletul, dar asta este ceea ce simt.
    Fericirea este diversitate, la noi este dorinta de a nu mai fi abuzat. De a putea spune ce simtim.
    Unde esti Doamne?
    Multumesc.

  15. Buna!
    Sunt intr-o relație de 12 ani de abuzuri emoționale și fizice. Ne-am despărțit de câteva ori și m-am întors crezând in minciunile lui, avem și un copil și nu vreau sa mai vada scene de genul, nu reușesc sa îl dau afara din casa, spune sa chem politia dacă vreau sa plece, dar îmi este frica de ce o sa urmeze, de o ieșire agresiva prea mare, nu vreau sa mai asiste copilul la asemenea scene. Adică mi-aș dori sa îl scot cu vorba buna din casa, nu știu cum sa procedez…

  16. Buna tuturor ,

    Barbatii sufera foarte mult si trec mult mai greu din cauza ca gasesc foarte greu suport sau sustinere in randul prietenilor sau a familiei ,in special daca sunt si copii la mijloc pe care trebuie sa i lase in urma si sa plece din tara in care au trait .
    Multi se gandesc la sinucidere si foarte greu mai ofera incredere uneinrelatii noi .
    In momentul in care pleci este ca si cum incerci sa ti scoti o sageata din piept dar este foarte dureros si se vindeca incet si greu .

    Totusi inca e viata afara acolo si … e frumoasa ,merita apreciata si traita !

  17. Traiesc de mai bine de 7 ani asa…
    Sunt barbat, sau asa imi placea sa cred…dar o femeie mi-a dovedit ca sunt pres…defapt nu ea, ci dragostea pe care o port pt ea.
    2 ani frumosi, apoi un copil (fara acceptul meu), copil pe care nu l-am vrut, dar pe care acum il iubesc enorm. Cerere in casatorie acum 5 ani, raspunsul „Da!” si totusi nunta nu. Comunicare nu, sex nu, afectiune nu, dorinta nu, bani la comun nu, casa nu….stam cu chirie desi eu am o casa de la parintii mei…in fix acelasi oras.
    Ma minte, nu ii pasa de mine…in 7 ani am schimbat 3 joburi si am ajuns sa castig de 4 ori mai mult decat atunci cand m.a cunoscut…mult mai mult ca ea si tot ea nu vrea cu banii la comun. Nu m.a intrebat niciodata daca mi.a fost greu sa schimb. Chipurile ii pasa doar de copil si totusi tatal lui nu are un cuvant de spus sau o parere…ea il iubeste, ea il loveste…. Orice fac nu e bine…nu am inselat.o niciodata chiar daca facem sex o data pe luna sau mai rar. Orice ii fac cadou nu poarta… dar tot eu sunt de vina…pt ca in primele 6 luni de viata a copilului am fost absent…desi am vrut sa stau eu in postnatal….ca munceam 12 ore pe zi, de luni pana duminica, de cele mai multe ori. A stat ea…iar eu am dormit…cate 3-4 ore pe noapte. Iar acum dupa 7 ani stam in aceeasi casa si nu imi da nici „buna ziua”. Ma doaee sufletul pt ea si pt copilul nostru, singurul de care nu ma doare sunt eu…ca nu pot pleca sa caut altceva…ma multumeam si cu 20% din cat am dat eu….dar acum primesc ZERO….si totul pt ca mi.am permis sa o iubesc si sa accept totul.
    Am gresit si eu ca am jignit.o, cand i.am zis ca nu e normal sa ma ignore si ca nu are suflet. Ca e dezechilibrata emotional ca vede doar copilul. Ca a mintit cand a spus acel DA, sau ca e egoista.
    Am gresit si mai mult, dar cel mai mult gresesc ca nu plec.
    Gatesc, spal, calc, fac curat, nu beau, nu imi ignor copilul, nu lipseste nimic din casa….doar iubirea….a ei…
    Ma intreb de ce? Doar pt ca poate sa ma chinuie, pt ca o iubesc? Cum sa fac? As vrea sa fiu iar barbat…sau macar om normal la cap…

    1. Desi poate nu sunt eu in masura sa iti dau sfaturi deoarece si eu am multe probleme in relatia mea de 5 ani si o luna,o fac totusi in calitate de femeie!Daca ea se comporta asa,inseamna ca ori are pe altcineva si tu nu mai intri in calcul,ori ai ranit.o destul de mult si nu te mai vede ca pe un potential partener!Este greu,stiu,si eu ma lupt zi de zi cu faptul ca poate daca as fi facut aia,era mai bine sau daca nu as fi facut aceea,la fel era mai bine!!Dar astea sunt sentimente si trairi de moment care nu fac decat sa ne otraveasca viata si ne fac sa ne simtim slabi,nedoriti!!Increderea in noi e incet ,incet diminuata tocmai pentru ca ne.am obisnuit sa traim asa,fara sa luam in calcul ca exista altceva mai bun pentru noi!Sper sa poti sa porti o discutie serioasa cu ea si daca nu mai aveti absolut nimic in comun(in afara de copil),sa aveti puterea sa va dati sansa unul altuia sa mergeti pe drumuri diferite!Noroc si sanatate !!Ps:Majoritatea problemelor noastre noi le cream si noi le dam o importanta mai mare decat au ele!

  18. Eu ce pot sa zic…nici mie nu imi vine sa cred ca iubesc un barbat cu 40 de ani mai mare decat mine care ma maltrateaza emotional psihic si cateodata fizic,toata lumea imi spune ca sunt tanara sa plec ca nu pot sa am o relatie cu un barbat care e mai mare decat tatal meu da nimeni nu intelege ce simt,nu ppt sa il las,am incercat acum o luna si mam distrus mai rau am ajuns la 35 de kg cu depresi si pana la urma mam intors la el chiar daca lui nu ia pasat ca am plecat cu un copil dr mana intro tara straina,ma doare indiferenta lui nepasarea lui se joaca cu mine,2 zile sunt fericita e totul binr imi zice ca ma iubeste dupa incepe sa insulte pe copil pe mine.a ajuns si copilil sa zica sa plecam.si eu de atatea ori ziceam gata si da el imi schimba mereu decizia incepea sa se comporte bine cu noi.si in momentul de fata sa purtat frumos pana am primit somajul pe 3 luni in italia mia luat bani di sa terminat linistea a inceput din nou.mie frica sa plec ca nu o sa reusec ca o sa ma imbolnavesc ca va fi mai rau.sunt instabila nu pot sa zic gata si sa plec ca tot timpul dau inapoi.sunt constienta ca si langa el no sa fie bine da nu stiu chiar sunt intrun moment ce nu stiu ce sa fac cu viata mea

  19. Buna. Nu stiu cum sa incep povestea mea. Suntem împreună de la 17 ani iar acuma avem 15 ani de relație in care ne-am căsătorit și avem si doua fetite. Trist este ca au inceput sa apara mari probleme intre noi. In tinerete eu am facut anumite greseli( am inselat-o)lucru pe care i l-am confirmat doar acuma deși ea știa ceva dar nu a incercat sa sape pt a afla. Noi de 10 ani suntem plecați din țară, iar aici viata este cu bune si cu rele( mai nefericită sa spun). In ultimi 3 ani jumate ea a stat acasa cu copii iar eu am i creca sa o ajut cat am putut sa fiu sincer(Mai spre deloc din discutia care a fost intre noi). In timpul asta a fost si MAMA mea pt a ne ajuta cu copii ca ea a început munca. La muncă ea a cunoscut pe cineva cu care a început să vb problemele ei de acasa( un bărbat care si el la randul lui avea acasa 2 fetite si o căsnicie cu probleme) si cu care incepuse sa isi spuna unu altuia cuvinte dulci. Eu am aflat de convorbirea lor iar de atunci totul a luat-o inspre un drum pe care nu il cunosc. Ea mi-a spus că eu am inpins-o spre asta deoarece noi nu mai aveam discuții(dialog) unul cu celalalt fiind si mama aici si ca eu am uitat sa ii mai dau atentie foarte multa fiind prea mult concentrat pe munca si pe problemele prietenilor, ceea ce am recunoscut in discutia pe care am avut-o. In plus de asta pentru a ii reda totul iam povestit si de greselile mele in relatie si am recunoscut ca am inselat-o si ca regret absolut tot raul pe care i l-am facut. Chiar sufăr enorm ca am fost un dobitotoc si i-am facut asa ceva( sincer nu merita). Acuma mama a plecat si am rămas doar noi singuri si copii. Doar ca eu dupa ce am vazut convorbirea ei cu acel băiat am tot felul de remușcări și trăiri pe care nu mi le pot controla si acest lucru ii foarte dăunător in relatia noastra deși incercam sa repara totul si sa fim fericiți. In momentul cand imi vine acea stare simt ca pierd controlul si izbucnesc în plâns și caut sa deschid iarăși subiectul care ne-a adus aici, ii stric toata starea ei si o fac sa simtă si mai prost, probabil sunt egoist si ma gandesc doar la mine. De la aceste certuri ea imi spune ca eu nu am iubito niciodată iar aceste cuvinte parca imi adâncesc si mai mult suferința și frica de a o pierde. Simt un gol imens fără ea. Nu vreau sa dramatizez foarte mult si sunt constient ca daca ea nu mai vede fericirea alături de mine ca nu am cum sa o împiedic sa renunte(Nu vreau mila sau sa se simta obligată sa stea cu mine din cauza ca avem doi copii. Eu imi doresc doar fericire atât pt ea cat si pt mine). Ea mia spus că dorește să continuăm si sa ne refacem fericirea împreună, dar eu gasesc de multe ori sa stric momentele prin aceasta cădere a mea de care sunt constient ca nu ne face bine si pe ea o bag într-o stare in care nu vrea sa ma mai asculte(mi-a zis ca i-am spus-o de 20 de ori) si ca nu ma mai recunoaște nu stie cei cu mine. De ce nu imi revin ca nu o fost vreo tragedie si ca si eu i-am gresit mult mai mult decat a făcut-o ea( da i-am gresit mult mai mult eu recunosc). Aceasta stare imi trece repede doar ca dupaia trebuie sa incep inapoi sa o împac dupa ce i-am stricat bunadispozitie cu nebuniile mele. Ce imi doresc cel mai mult e sa trec peste acest timp care îl simt foarte greu in viata noastra si sper sa fie totul bine in caz ca nu e prea târziu. Am gresit enorm si nu stiu daca mai poate avea incredere in mine. De iubit , am iubito si o iubesc foarte mult. Acuma sper ca acest timp sa ne vindece rănile si sa fim impreuna! E mult prea scurta aceasta poveste( mai sunt fffff multe de zis ,dar cred ca Ajunge…). Nu mai stiu ce sa zic …Sunt cam obosit si probabil ca am gresit in anumite locuri la exprimare

  20. Ma bucur ca am dat peste acest grup de oameni care au curajul sa își spună o parte din povestea vieții lor. Aceeași problema o am și eu “ relatie toxica” . Suntem căsătoriți de 14 ani și avem și dou copiii. Soțul meu este foarte pasionat de jocurile de noroc ( pariurile sportive ) . Suntem plecați intr-o alta țara de msi bine de 10 ani ; motivul plecării , intrase in datorii foarte mari din cauza pariurilor și nu mai puteam face fata acasă cu banii din salarii . Ma trezeam la USA cu tot felul de oameni și tot felul de amenințări ca dacă nu dau banii înapoi vin și fac rău familiei mele ( stăteam in apartamentul părinților mei) . Am plecat in alta țara , am plătit datoriile pe unde le făcuse , datoriile pe la bănci . Sa liniștit o perioada , după care iar a început . Sute de milioane furați din conturile din banca , împrumuturi la colegii de servici , bani luați de la prietenii de familie , de la familie , de peste tit de unde se putea . Nu știam când făcea asta totul era o minciuna , pana ce toate incepeau sa iese la iveală , iar apoi iar realizam ca trăiesc intr-o lume unde minciuna era aerul pe care îl respiram . Relația sa răcit , atenție nu am mai primit decât când își amintea ceea ce este și in prezent. Timpul petrecut pentru pariuri era timpul pe care nu la acordat niciodată copiilor . Acum de curând am aflat ca iar a scos din banca , iar nu am știut , iar a jucat , iar este la fel . Dar de data aceasta am o putere ca nici o alta data , mai mare și mai profunda , de a pleca . Îl iubesc dar am ajuns la concluzia ca ma amăgesc singura și este o așteptare pentru ca el sa schimbe ceva care nu o sa fie niciodată . Nu sa schimbat pentru mine , nu a făcut-o nici pentru copii. Copii sunt stresați de ceea ce este și ceea ce simt din cauza situației din casa . M-am hotărât îl las ca nu are rost . Îmi este frica și teama , ma gândesc dacă copiii o sa ma facă vinovata mai târziu . I-am spus sa își facă bagajul și sa se mute ( casa am cumparat-o impreuna) . De o săptămâna nu vorbim nu am schimbat 10 vorbe între nou și alea fiind legate de copii. Îmi este teama și nu știu ce sa fac?
    Scuzați romanul .
    Mulțimesc
    Cristina

  21. Ooof..pacat..santem asa multe femei ce suferim in continuare intr o asemenea relatie toxica…imi vine sa plang..plâng de neputință ca nu stiu unde sa merg sa ma ajute sa ma hotărăsc să ies din această relație…..am în curând 36 ani de nefericire…cu 2 copii minunați ce mi spun adesea de a mi face viata mea…dar …cum???de unde sa incep,unde sa merg si sa las in urma această trădări…da trădări.. mi a luat banii de la Cec,pensia mea lunară fără știrea mea..cand vb de cel putin 2 ori pe zi la tel. .m am trezit după un an ca mi retrăsese toata pensia mea pe un an de zile..si mi închisese contul..asta după ce între noi nu mai exista nimic…nu respect,nu dragoste,numai jigniri daca îndrăznesc să i reproșez ceva….ce pot face la această etate de 64 ani cu 2 băieți care ma pot judeca..caci poate nu inteleg situația asa cum e in realitate…??? Va multumesc din suflet…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *