Statutul de a fi singur, adică a nu fi într-o relație, este însoțit de multe ori de sentimente de rușine, frică, autoînvinovățire și încă poartă, din păcate, un stigmat în societatea noastră.
Ești considerat a fi, cumva, în afara „normalității” sociale și această presiune, fie ea directă sau indirectă, te face să crezi că este ceva în neregulă cu tine. Încet-încet îți induce sau îți întărește ideea că nu ești un om realizat dacă nu ai o relație, că abia atunci când se va întâmpla aceasta, te vei simți complet, fericit și împlinit.
Acest gen de mentalitate îi face pe oameni să creadă că este mai bine să fii într-o relație, fie ea și disfuncțională sau toxică, decât să fii singur. „Viața este mai ușoară în doi”, nu? Adevărul este că nu întotdeauna viața este mai ușoară în doi și nu putem decide care status relațional este mai bun – singur sau într-o relație, deoarece în fiecare dintre aceste două cazuri există provocări, greutăți, probleme, precum există și bucurii și satisfacții, dar și lecții de învățat. Un om nu este mai „bun” ca altul doar pentru că este într-o relație, iar reciproca este valabilă. Fiecare alege pentru sine ceea ce simte că este mai bine, ceea ce are nevoie să experimenteze.
Problema este că de multe ori oamenii se identifică cu acest status relațional – „sunt soția / soțul cuiva”, sunt iubita / iubitul cuiva” și se valorizează prin acest rol, se simt importanți, valoroși și acceptați în acest fel. Relația le oferă un statut, o poziție socială, anumite beneficii, poate că „îi salvează” de la a se confrunta cu propriile temeri (teama de singurătate, teama că nu se pot descurca pe cont propriu, teama că nu ar ști ce să facă cu viața lor dacă nu ar fi în acea relație ș.a.m.d) și de multe ori cred că a fi singur înseamnă a te simți nefericit.
Dacă îți legi valoarea de acest status relațional și te definești în acest fel, poți crede că dacă nu ești într-o relație, înseamnă că nu ești suficient de bun (în comparație cu cine și cine stabilește standardele?), că nu ești demn de a fi iubit, că ești indezirabil sau „defect”. Și tocmai aici este problema, deoarece noi, oamenii, nu dobândim brusc valoare în momentul în care intrăm într-o relație. Valoarea unui om este independentă de statusul lui relațional, pentru că ea vine întotdeauna din interior, nu din exterior.
Ești singur acum pentru că încă nu ai întâlnit persoana potrivită pentru tine, nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu tine. Oamenii fac de multe ori enorm de multe sacrificii și compromisuri pentru a atrage sau a păstra o relație în viața lor, pentru că văd în acea relație o salvare, pentru că le este teamă sau nu le place să stea ei cu ei înșiși, în propria companie, pentru că le este greu să stea cu gândurile și trăirile lor, pentru că se simt presați să bifeze că au făcut și asta (de exemplu, familie și copii), pentru că nu știu ce să facă cu viața lor, pentru că au nevoie să fie „îngrijiți”, adică au nevoie ca cineva să se ocupe de bunăstarea și problemele lor ș.a.m.d. În tot acest timp ajung să se piardă pe ei înșiși, iar temerile lor încep să iasă din nou la suprafață. În acest caz, de multe ori, aleg să se mintă și să se autoamăgească, sperând într-o schimbare miraculoasă, în loc de a-și confrunta acele temeri care, cel mai probabil, s-au amplificat cu timpul.
Dacă nu știi să te bucuri de propria ta persoană, dacă nu suporți să fii doar tu cu tine, dacă nu îți îmbrățișezi solitudinea și nu cauți să profiți de ea, relațiile tale vor fi „pansamente” pentru rănile tale nevindecate și refugii pentru fricile tale. Vei fi dispus să accepți inclusiv toxicitate, abuz și lipsă de respect și te vei agăța de acea relație nu pentru că ești fericit acolo, ci pentru că ești nefericit tu cu tine, pe cont propriu.
În acest caz, o nefericire în doi poate deveni preferabilă unei nefericiri pe cont propriu, deoarece acea relație tumultuoasă și dramatică îți oferă noi și intense motive de a fugi de tine însuți și de temerile tale pentru a face față dramei din relație. Poate fi, într-un fel, un pretext pentru a nu-ți asuma responsabilitatea pentru viața sau bunăstarea ta – „din cauza lui / ei sunt nefericit”, „stau doar pentru copii”, „m-a șantajat emoțional că își va face rău dacă îl / o părăsesc”.
Acesta este, desigur, doar un scenariu din câte scenarii posibile există și are la bază următoarea idee – dacă ești într-o relație sau cauți o relație pentru că nu suporți să fii doar tu cu tine, pentru că nu ai o relație bună tu cu tine, această nevoie acută, chiar disperată de a te agăța de celălalt, de obicei nu salvează pe nimeni și nimic, ci doar creează și mai multă suferință și dramă.
De aceea este important ca, mai presus de orice, să cauți să ai o relație bună cu tine – să conștientizezi de unde vin rănile sau traumele tale și să începi să le vindeci, să îți conștientizezi tiparele de gândire și comportament, să observi ce schimbări este nevoie să faci pentru a te simți aliniat și împăcat cu tine însuți, să îți stabilești obiective și planuri personale care să fie în acord cu adevărul tău interior și cu cine vrei să fii.
Cu toții ne dorim să ne simțim conectați cu alți oameni și să avem relații frumoase, însă acest lucru nu înseamnă că suntem incompleți ori că nu suntem suficient de buni sau valoroși dacă în momentul de față nu suntem într-o relație. Noi decidem ce facem cu „singurătatea” noastră și cum ne raportăm la ea.
Poți alege, de exemplu, să folosești această situație în favoarea ta și să o privești ca pe o oportunitate de a te cunoaște mai bine, de a crește și a evolua; de a intra în contact cu propriile emoții, dorințe și nevoi; de a face lucruri pentru tine și lucruri care îți plac, te bucură și te interesează. În momentele când ești tu cu tine poți să începi să te asculți cu adevărat și să îți dai seama ce îți dorești – de la tine însuți și de la viață.
Pentru tine ce înseamnă să fii „singur”? Care este povestea pe care ai creat-o în jurul acestui aspect, ce îți spui?
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Faptul de a nu avea o relație este o chestiune neutră și capătă valențe preponderent pozitive sau negative în funcție de cum te raportezi tu la acest lucru. Dacă îți plângi de milă, dacă te lași copleșit de sentimente de rușine și vinovăție, dacă te lași influențat de părerile celor din jur referitoare la ce ar trebui să faci tu cu viața ta sau dacă te lași influențat de opiniile celor care au ales în acest fel și nu văd o altă „normalitate” în afară de aceasta (să găsești pe cineva și să te pui la casa ta, pentru că acesta este rostul omului în viață), dacă nu îți stabilești alte scopuri personale și te agăți în continuare de ideea că celălalt te va salva de tine însuți, cel mai probabil te vei simți nefericit în solitudinea ta.
Pe de altă parte, dacă îți accepți și îți îmbrățișezi solitudinea, adică dacă te accepți tu pe tine și nu mai privești absența unei relații de cuplu ca pe o „deficiență”, pentru că nu este deloc așa, ci începi să te bucuri de propria companie, să investești în tine, să te desăvârșești din punct de vedere individual, să îți trăiești viața cu tot ceea ce are ea să-ți ofere, te vei simți în cu totul alt fel – liniștit, împăcat, mulțumit de tine însuți.
Fă tot ceea ce ține de tine pentru a-ți crea o viață care să te împlinească și să te „îmbogățească”, indiferent dacă ești sau nu într-o relație. În general, oamenii care sunt fericiți, mulțumiți sau au o relație bună cu ei înșiși, vor avea relații care să reflecte această stare de bine, iar dacă nu reușesc să fie bine pe cont propriu, cu greu vor putea fi cu adevărat bine într-o relație.
Relația pe care o ai cu tine se reflectă și în relațiile pe care le ai în viața ta, iar dacă acum ești singur, profită de această ocazie pentru a te dedica împlinirii tale personale și profesionale, pentru a face activități care îți plac sau care au însemnătate pentru tine, iar în acest fel te poți deschide, de ce nu, oportunităților de a cunoaște oameni care au valori, interese și preferințe similare cu ale tale.
Dr. Ursula Sandner
In acest articol, singuratatea este prezentata ca o etapa intermediara intre diferitele relatii si in care este bine sa investesti in tine, sa evoluezi pentru a-ti spori sansele de a atrage un partener mai bun in viitor. Deci tot ce faci in aceasta etapa vremelnica nu este in considerarea ta, ci a celuilalt. Dar daca iti imbratisezi cu iubire solitudinea si te afunzi suficient de mult in ea, vei descoperi aici adevarata armonie, implinire si fericire, astfel incat toate lipsurile si nevoile tale vor fi acoperite. Si atunci motivatia de a intra intr-o relatie dispare, caci oamenii vad intr-o relatie un mijloc de a-si acoperi lipsurile si nevoile pe care le au. Solitudinea devine astfel un scop in sine, un bun extrem de valoros, pe care vrei sa-l pastrezi nealterat. Consider ca nicio relatie nu te poate implini cu adevarat; chiar de-ai gasi un partener compatibil, el nu e totusi identic cu tine (fiinta umana este unica si irepetabila in timp), deci vei gasi macar un punct in care va diferentiati si de aici apar disensiuni. Poate ca o relatie de cuplu functionala si durabila ar fi una in care partenerii locuiesc separat si decid sa se intalneasca doar pentru a-si oferi momente placute unul altuia. Dar este necesar ca ambii sa inteleaga si sa fie de acord cu acest mod de a relationa.
Nu toti oamenii vad o relatie ca pe un mijloc de a-si acoperi nevoile si lipsurile prin celalalt. Poate doar cei care isi cauta “jumatatea” pentru ca li s-a bagat in cap ca nu sunt intregi prin ei insisi si trebuie sa-si caute, deci, fericirea prin celalalt. Genul asta de cautare a unui partener din motive gresite are toate sansele unui fiasco. In schimb, dupa ce ai norocul, in solitudine, sa te descoperi pe tine, autentic, poti atrage subliminal o persoana cu care impartasesti aceleasi bucurii, calitati, valori. Sau, la fel de bine, poti ramane singur, daca nu mai esti motivat, provocat sa experimentezi o relatie. Ca sa functioneze bine si sa te faca fericit o relatie, cele 3 atribute de mai sus trebuie sa fie mai multe decat defectele, disensiunile si diferentele dintre parteneri. Lipsurile noastre sunt responsabilitatea noastra, nu ale partenerului, viceversa la fel de valabila. Dar toti vor sa se schimbe celalalt, ce sa zic. Astia au varianta SINGUR. Numai bine !
Ne naștem singuri, și murim singuri, dar ne este teama sa trăim singuri. Este frica care copleșește pe mulți dintre noi. A-ți atins un subiect sensibil, felicitări!
Nu se învață nicăieri cum sa te accepți asa cum ești sa îți gestionezi demonii interiori sa primești singurătatea ca o normalitate.
E minunat sa fiu singura! Ma inteleg extraorinar de bine cu mine. Nu am nevoie de aprobarea nimanui sa iau hotarari in orice situatie.
Cand nu esti suficient de bine cu tine insuti, cred ca ai o problema de stima de sine.
Cred ca discutia se rezuma la a fi autentic. Si acest lucru se va reflecta si in cazul in care esti singur ( relațional vorbind) și în cazul în care esti intr-o relatie. Dacă nu te cunosti si nu te apreciezi cu adevarat, vei proiecta asta si in relatiile pe care le vei avea. Am spus „relațiile” pentru că eu cred ca fiecare relatie aparține timpului sau devenirii tale.
Sunt văduva de 8 ani,am avut o căsnicie complicata,dar as lua totul de la capăt decât să fi rămas necasatorita!simt că am făcut ce trebuie,am 3 fiice.acum timpul și sănătatea îmi permit o slujbă peste pensie,vizionez filme,ascult muzica,dorm când vreau,mănânc ce vreau.ma simt împlinită și fericită cu mine.