În multe cazuri, oamenii consideră că sunt iubiți dacă partenerul manifestă o atitudine dominatoare, dacă încearcă să-i controleze, dacă este posesiv sau gelos. Pare, cumva, „de basm” dacă simt că toată atenția este îndreptată înspre ei (însă această atenție ia frecvent forma posesivității), dacă li se spune „nu pot trăi fără tine” (ceea ce implică, automat, o responsabilizare mult mai mare decât este cazul și un mesaj de tipul „ai foarte mare grijă ce gândești, ce simți, ce faci pentru că viața și fericirea mea depind de tine”), dacă partenerul este gelos ori face inclusiv anumite gesturi extreme, chiar periculoase, pentru a-și demonstra iubirea.
Oamenii pot face, de multe ori, astfel de gesturi, însă nu din iubire, ci pentru a-l manipula pe celălalt în vederea obținerii sau menținerii anumitor beneficii în relație. De exemplu, când ameninți că o să-ți faci ție rău pentru a-l determina pe celălalt să se simtă vinovat și să nu te părăsească ori să își modifice comportamentul pentru a-ți face ție pe plac, exerciți o formă de dominare asupra lui.
Dacă te agăți obsesiv de celălalt și încerci să-l determini să îți corespundă așteptărilor și să îți satisfacă toate nevoile prin acest gen de presiune „ești totul pentru mine, nu vezi câte fac eu pentru tine, de ce nu faci și tu la fel?”, de fapt încerci să-ți controlezi partenerul prin șantaj emoțional – te superi și te îmbufnezi dacă nu face ca tine sau conform așteptărilor tale; te victimizezi sau nu mai vorbești cu el, îi faci reproșuri.
„Dacă mă iubești / dacă îți pasă de fericirea mea... vei face asta și asta sau nu vei mai face...” – acest gen de exprimare este tot o manieră prin care încerci să-ți controlezi partenerul – dacă încercăm să obținem ce ne dorim prin criticarea partenerului, prin a-i spune că trebuie să se schimbe pentru ca noi să fim fericiți, prin „a-l învăța cum să facă bine” (bine pentru noi, nu neapărat pentru el), ne manifestăm, de fapt, dorința de control, nu iubirea, deoarece în iubire nu încercăm să-l schimbăm pe celălalt pentru a ne corespunde așteptărilor și nici nu îl presăm să facă anumite sacrificii sau compromisuri ca să ne fie nouă bine în detrimentul lui.
În multe dintre relațiile toxice este prezentă o atitudine dominatoare a unuia dintre parteneri, acompaniată de o lipsă de respect pentru nevoile, dorințele, trăirile sau opiniile celuilalt, unde unul dintre cei doi se impune asupra celuilalt, deseori prin încălcarea treptată a limitelor, prin încercarea de a-i controla felul în care gândește, vorbește, simte sau acționează, prin învinovățiri frecvente fără fundament (încercarea de a plasa vina și responsabilitatea asupra celuilalt – „din cauza ta...”, „tu m-ai provocat”).
De cele mai multe ori dominarea și controlul într-o relație se insinuează treptat – poate porni de la o simplă remarcă sarcastică sau critică asupra unui lucru banal precum felul în care te îmbraci până la violență fizică, izolarea de cei apropiați ș.a.m.d. Însă, de obicei, după o ceartă, un comportament nepotrivit al partenerului sau orice fel de comportament care este lipsit de respect sau abuziv, urmează o perioadă de „lună de miere” care este și aceasta condiționată, cumva – „vezi ce bine ne este acum, de ce trebuie să faci tu tot timpul asta?”, „dacă îmi promiți că nu o sa mai spui / acționezi așa, nici eu nu o să mai spun / fac asta”.
Vorbim despre încercarea partenerului de a-ți induce în mod sistematic ideea că tu ești vinovat pentru felul în care el reacționează sau pentru orice fel de neînțelegeri și conflicte și că ar trebui să fii mult mai atent și controlat de acum înainte. Adică să te schimbi, să fii altfel decât ești pentru a-i face pe plac și să mergi în preajma lui ca pe coji de ouă pentru a nu-l supăra din nou. Să începi să renunți treptat la voința ta proprie și la puterea personală.
În general, o persoană dominatoare sau o persoană care încearcă să-l controleze pe celălalt cu orice preț, este o persoană foarte nesigură, în ciuda aparențelor.
În ce alte feluri se manifestă dorința de a domina și controla într-o relație?
- partenerul este frecvent suspicios și îți invadează intimitatea / spațiul personal – poate să îți acceseze telefonul fără acordul tău sau, de exemplu, îți poate spune că el îți va da parolele de la contul lui de Facebook sau e-mail pentru că nu are nimic de ascuns și tu ar trebui să faci la fel. Dacă nu ești de acord sau dacă te deranjează faptul că îți invadează intimitatea, va spune „ce ai de ascuns?”, „ce nevoie ai de spațiu personal, ce nu vrei ca eu să descopăr?”;
- îți critică prietenii/familia – nimeni nu este suficient de bun (în afară de el/ea) și toți au foarte multe defecte de netolerat. Partenerul tău încearcă să te convingă și pe tine de ce apropiații tăi nu sunt niște persoane potrivite să stea în preajma ta și îți poate spune inclusiv că au o influență negativă asupra ta (să nu crezi nimic din ce spun ei, poate că ei vor inclusiv să vă despartă, pentru că sunt invidioși pe tine și pe ceea ce aveți voi). Aceste tentative de a te izola de ceilalți au scopul de a crește dependența ta față de el/ea;
- este foarte posesiv și gelos fără motive reale – te suspectează și pe tine, dar îi suspectează și pe toți ceilalți fără temei. Transformă orice gest inofensiv sau fără intenție din partea cuiva către tine sau din partea ta către altcineva într-un adevărat motiv de scandal și crize. Dacă ai un partener foarte gelos, este posibil să fi înlăturat toate persoanele de sex opus din viața ta;
- te conformezi programului și nevoilor lui – ești „la dispoziția” lui, ceea ce înseamnă că, în general, a spune „nu” este departe de a fi o opțiune. Toată viața ta se învârte în jurul lui/ei și de multe ori trebuie să faci sacrificii și compromisuri pentru a-i îndeplini așteptările, dorințele și solicitările. Pe scurt, trebuie să fii disponibil oricând dorește, pentru orice dorește, altfel vei suporta consecințele care nu sunt deloc plăcute;
- nu simți că poți fi tu, nu te simți în largul tău – această senzație că nu te poți exprima pe tine în autenticitatea ta, că trebuie să te controlezi sau cenzurezi, că trebuie să fii așa cum se așteaptă partenerul tău să fii, este un semn că el sau ea își impune voința asupra ta, că nu există egalitate, ci unul domină, iar celălalt se supune. În aceeași direcție, poți simți teamă de a-ți exprima părerile sau opiniile, dacă acestea nu sunt pe placul partenerului tău;
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- ești învinovățit frecvent – controlul prin dominare emoțională este abuz emoțional, iar un mare semnal de alarmă în orice relație este atunci când partenerul tău nu își asumă niciun fel de responsabilitate și tu ești cel care ajunge întotdeauna să fie vinovat fie de problemele lui, fie de stările lui sau de orice nu merge bine. Această formă de a te domina prin inducerea sentimentului de vinovăție te determină să fii supus și să lași mereu de la tine;
- simți că tu nu contezi / nu ești important sau valoros – vorbim aici despre intenția partenerului tău de a-și demonstra superioritatea față de tine. Te simți „mic” în comparație cu el, ca și cum tu tot timpul ai greși. Te corectează frecvent, îți face observație, te critică sau are remarci acide la adresa ta. Dacă tu ai o zi proastă, cu siguranță ziua lui va fi de două ori mai rea; dacă tu ai o realizare, așteaptă puțin să-ți spună el despre realizările lui/ei, nici nu se compară cu ale tale ș.a.m.d. Îți induce sentimentul că tu nu ești suficient de bun, cel puțin nu la fel de bun ca el, iar această chestiune de inducere a sentimentului de inferioritate este tot o strategie de a te controla;
- nu îți validează sentimentele – dacă tu ești supărat, îți poate spune „ești prea sensibil, nu mai dramatiza atât” sau dacă ești nervos, îți poate spune că te enervezi degeaba, că greșești cu atitudinea ta. Atunci când partenerul tău nu îți validează sentimentele, practic îți spune că greșești pentru că simți într-un anumit fel. Percepția ta este greșită, felul în care simți este greșit, așa că mai bine ai asculta de el.
Atunci când vorbim despre control, dominare și gelozie nu putem vorbi despre iubire, deoarece iubirea implică libertate, dar și acceptarea partenerului așa cum este el. Prin încercarea de a ne controla partenerul transmitem că nu avem încredere în el, dar nici în noi înșine, că nu ne este suficient, că trebuie să fie altfel pentru a corespunde dorințelor și așteptărilor noastre.
Multe dintre poveștile de iubire ale oamenilor nu sunt, în fapt, despre iubire, ci despre control și dominare. În numele iubirii ne considerăm stăpâni pe viața și pe deciziile partenerului nostru, în numele iubirii încercăm să îi impunem dorințele și pretențiile noastre, în numele iubirii îi cerem să se schimbe, în numele iubirii ne permitem să ne comportăm oricum cu el, pentru că este „al nostru”, nu-i așa?
Iubirea se poate manifesta atunci când există respect, autenticitate, când ambii parteneri își pot afirma și respecta limitele și granițele, când își respectă independența și diferențele care există între ei, când își asumă partea lor de responsabilitate și caută să își rezolve neînțelegerile și conflictele fără a plasa întreaga vină asupra celuilalt.
Intimitatea dintre doi oameni și sentimentul de „acasă” nu se creează prin control și dominare, ci prin consens, respect și acceptare reciprocă. Tu ce alegi?
Dr. Ursula Sandner
Superb spus. Mulțumim!
Eu înțeleg din ce am citit aici că într-o relație trebuie să existe respect. Iubirea este nedefinită….. există oare?
Multumesc
Complet adevarat ! Sunt intr o relatie de acest gen. Ma regasesc intru totul
Foarte adevarat. Ma aflu in aceasta situatie ca multi altii de altfel , doar ca din aceasta relatie au rezultat 2 copii frumosi si din pacate nu pot sa ies din ea sau cel putin inca nu am gasit puterea necesara de a o face.
Este greu, de fiecare data cand zic gata de fapt nu e gata ca tot ma intorc la el din cauza copiilor si a vorbelor lui. Ma simt ca o pasare in colivie, ca un caine pe lant…ma simt sufocata ( vb foarte des la telefon si in timpul serviciului desi lucram in acelasi loc si ne vedem non stop )ma simt foarte prinsa in aceasta relatie si el nu vrea sa conceapa ideea de a renunta eu la el si de a ne creste copii separat, dat consider ca cu putina bunavointa si intelegere s-ar putea, el spune ca doar in filme exista asa ceva. E ceva atat de greu de descris si sincer nu stiu cat mai rezist asa, in acesasta situatie.
E momentul să ți cont de tine, ești mult mai puternică de atât, viața ta e ce a mai importantă, trăiește ți viața, recăpăta controlul asupra vieții tale și mergi mai departe,. Nimic nu este imposibil.
Doamne parca mi-ar fi fost expusa viata mea traita de un an . Am fost casatorit nu a mers si am decis dupa ceva timp sa imi refac viata alaturi de o alta femeie . Am avut surpriza neplacuta sa intilnesc o femeie care corespunde identic cu descrierea din acest articol . L-am citit si parca am vazut-o in fata ochilor exact aceleasi lucruri le-am patit si eu aceleasi trairi . Dupa 1 an si ceva nu am mai putut indura acest chin si am preferat sa fiu singur dar linistit . Ajunsesem sa nu mai vorbesc cu familia mea mama, tata, sora pentru ca imi zicea ca imi baga fel si fel de lucruri in cap eram acuzat odata la 2/3 zile de infidelitate desi petreceam 24/24 timpul impreuna inventa fel si fel de pretexte sa poata sa te jicneasca sa te umileasca sa te invinovateasca pentru te miri ce si iesea un scandal monstru apoi zicea vezi daca nu faceai asa eu nu aveam ce sa comentez deci acest tip de om este foarte toxic si malefic intr-o relatie . Sa va fereasca Dumnezeu de astfel de oameni .
Hmm….foarte dureroase aceste trairi dar trebuie vazut ca niste lectii ce ni le ofera viata. Bine ca nu v-a legat nimic (cum ar fi copii) a fost mai usor sa pleci.
Gelozia este o boala care netratata aduce doar suferinta pentru amandoi si pentru cel gelos deoarece traieste intr-o permanenta stare de stres dar mai ales pentru cel de langa pe care in loc sa il aproprie il departeaza pe fiecare zi ce trece din ce in ce mai mult si in cele din urma se destrama tot.
Familia este cea mai importanta deoarece este singura care iti va fi alaturi indiferent daca iti e bine daca iti e rau, am trait si eu aceasta experienta. M-am cerat rau cu ei doar din cauza sotului aceleasi povesti cum ca ei nu ne vor binele sau ca ei nu fac nimic desi ei ne-au crescut primul copil si ne-au ajutat si cu alte lucruri, pe cand familia lui nu era decat la evenimentele fericite nu si la necaz. Apoi dupa o vreme cand am avut iar nevoie de ei (al 2 lea copil) ne-au ajutat din nou fara a spune nimic, imi pare asa de rau ca a trecut atata timp in care nu am vorbit cu ei si pentru ce? Pentru un om care este extrem se gelos, posesiv si egoist .
Dureroasa situatia si uneori e asa de greu sa gasesti acea putere interioara si sa pleci,mai ales cand increderea in tine e la pamant si ai impresia ca esti Balaurul in aceasta poveste si toate sunt doar din vina ta.