Schimbarea în sine este o provocare pentru că ne determină să ieșim din zona de confort, din cunoscutul nostru.
Trăim, poate, cea mai plină de oportunități perioadă din istorie. Nicicând nu am avut atât de multe resurse – medicale, științifice, tehnologice și, cu toate acestea, nicio perioadă nu este scutită de propriile dificultăți și obstacole.
Așa cum, atunci când suferim, nu ne ajută să ne comparăm suferințele cu ale altora, tot așa nu ne oferă o prea mare consolare dacă ne gândim că, totuși, suntem mai bine, chiar și în mijlocul acestor vremuri turbulente, decât predecesorii noștri.
Însă ne ajută să conștientizăm că, deși ni se pare uneori că nu mai vedem lumina de la capătul tunelului, există în lumea aceasta un loc pentru fiecare, există oportunități, există posibilitatea de a depăși orice greutăți, deoarece avem în interiorul nostru toate resursele necesare, poate încă neexplorate.
De secole oamenii au supraviețuit greutăților și s-au adaptat schimbării. Prin orice am trece acum, vom depăși și aceste momente, așa încât să nu ne blocăm în scenarii catastrofale, ci să căutăm soluții la fiecare dintre problemele pe care le întâmpinăm.
Ce schimbări și provocări ne aduc aceste vremuri turbulente?
- în diferite industrii oamenii își pierd locurile de muncă ori li se reduc salariile;
- antreprenorilor le este teamă să investească ori să-și facă planuri de afaceri pe termen lung;
- incertitudinea asupra viitorului planează asupra tuturor;
- elevii și studenții sunt prinși, de asemenea, în diferite schimbări – școala online, necesitatea de a se adapta la acest sistem încă nepus la punct, incertitudinea privind examenele (fie de absolvire, fie de înscriere într-o formă superioară de învățământ), modificarea rutinei lor privind socializarea, întâlnirile cu colegii ș.a.m.d;
- părinții jonglează între serviciu și copii și încearcă să găsească cele mai bune soluții în condițiile în care școlile și grădinițele au fost/vor fi închise;
- anumite tulburări psihice se pot declanșa ori se pot agrava din pricina stresorilor existenți (precum propria îmbolnăvire, îmbolnăvirea sau pierderea persoanelor dragi, pierderea locului de muncă) – depresie, tulburări anxioase, stres posttraumatic;
- contagiunea socială – „epidemia de frică”, avalanșa de știri false, confuzia privind ce să mai credem și ce nu, în cine să ne încredem și în cine nu;
Oamenii reacționează diferit în fața acestui gen de probleme în funcție de trăsăturile lor de personalitate, de conjunctura actuală de viață, de propriile credințe (limitative sau nu), de capacitatea de a se adapta și a face față adversităților.
Această perioadă poate fi privită ca „un blestem” de cei care se simt fără speranță, de cei care și-au pierdut încrederea în propriile forțe sau poate fi privită ca un prilej de a ne „reinventa” pe noi înșine, de a redescoperi în interiorul nostru propriile resurse, de a scoate la suprafață și a ne șlefui capacitățile.
Dacă am rămas fără un loc de muncă, în loc de a cădea pradă tentației de a ne victimiza și plânge de milă, să încercăm să găsim soluții, să îndrăznim să gândim mai departe decât am gândit până acum, să ne depășim limitele autoimpuse.
De exemplu, dacă suntem în căutarea unui job, în acest timp să ne gândim prin ce altă manieră ne putem aduce contribuția în societate – deși am fost obișnuiți să fim angajați, oare nu este nimic ce putem face pe cont propriu? Oare nu avem nicio pasiune pe care să o putem tranforma, pas cu pas, într-o profesie ori de care să putem beneficia într-o activitate anume?
Există diferite site-uri unde oamenii angajează freelanceri din diferite industrii și unde ne putem crea un profil bazat pe capacitățile sau experiența noastră. Să nu ne limităm singuri gândindu-ne că sunt alții mai buni sau mai experimentați ca noi, să nu ne mai comparăm în permanență cu alții, ci să căutăm să ne punem pe noi în valoare, în același timp căutând să ne dezvoltăm și să evoluăm în mod constant.
Să începem să gândim strategic, eliminând rând pe rând obstacolele din mintea noastră – să ne imaginăm cum am acționa și ce pași am face dacă nu ne-am mai bloca singuri în teamă, în credințe precum „nu pot”, „asta nu e de mine”, „sunt alții mai buni”.
Da, probabil că sunt alții mai buni, însă nimeni nu a stabilit încă cine este „cel mai bun”, pentru că oamenii sunt într-o continuă evoluție și schimbare și pentru că, și dacă ar exista acel competitor suprem, nu s-ar putea adresa tuturor oamenilor. Oamenii au nevoie de serviciile altor oameni și există un loc pentru fiecare. Succesul sau mai degrabă împlinirea profesională nu apare peste noapte deoarece, ca în orice alt domeniu, este nevoie de perseverență și muncă susținută. Este nevoie de gândire strategică și un plan pe termen scurt, mediu și lung pe care să-l putem adapta schimbărilor sociale sau vieții în general.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Indiferent dacă suntem angajați sau antreprenori, să îndrăznim să facem ceea ce, poate, nu am îndrăznit până acum deoarece vremurile schimbătoare impun schimbarea și pot fi o „trambulină” spre propria ascensiune.
O altă provocare este întâlnită de elevii care urmează cursurile școlii online. Iar provocarea nu este numai a copiilor, ci și a părinților. Copiii au nevoie de structură și disciplină, au nevoie să înțeleagă că responsabilitatea de a se implica în studiu le aparține, indiferent dacă studiază pe băncile școlii sau în spatele unui monitor.
Desigur că nu pot să nu mă gândesc la faptul că mulți elevi se simt nemotivați indiferent de maniera de a participa la ore sau cursuri – online sau prin prezență fizică. Însă acesta este un alt subiect amplu dezbătut în care nu aș vrea să intru acum, însă pot spune următoarele – de la un punct încolo, în special în liceu, adolescentul deja are mult mai clar format în mintea sa ce îi place, ce nu îi place, spre ce materii are atracție, ce materii îl pot ajuta, prin studiul lor, să-și croiască drumul spre profesia ori cariera dorită. În aceste condiții, poate apărea indiferența ori chiar dezgustul față de alte materii de care depind, în schimb, absolvirea și ulterior înscrierea la facultate sau urmarea unui anumit traseu profesional.
Lor le propun o altă abordare: în loc să renunțe, să le privească precum niște „borne” pe care trebuie să le depășească pentru a ajunge la destinația dorită. Dacă scopul tău este, de exemplu, să iei bacalaureatul ori să te înscrii la o anumită facultate, îți propui (deși nu-ți face plăcere ori „profa” e „nașpa”) să depui un efort de moment pentru a depăși acele obstacole pentru totdeauna, pentru a avea ulterior toată libertatea de a-ți urma visurile. Din nou, gândire strategică și analiza „cost-beneficiu”, trecând peste neplăcerile de moment.
Menționam mai sus și faptul că incertitudinea asupra viitorului planează asupra tuturor – însă când, vreodată, am avut certitudini? Prin natura sa, viitorul este incert, iar siguranța este doar o iluzie. Ceea ce putem noi face este, în schimb, să ne facem planuri și să ne stabilim obiective, pentru a nu trece prin viață precum o frunză în vânt, luând în considerare că avem nevoie să învățăm să tolerăm incertitudinea. Incertitudinea nu ar trebui să ne blocheze ori să ne determine să nu mai facem nimic, ci, dimpotrivă, să ne împrietenim cu ea pe drumul vieții noastre și să acționăm în pofida propriilor temeri.
Sunt multe emoții care ne pot încerca în această perioadă și multe stări prin care putem trece – frica, disperarea, fatalismul, indiferența sau un optimism nerealist. Putem, de asemenea, să ne lăsăm contaminați emoțional de cei din jurul nostru – să preluăm emoțiile lor sau să le permitem să ne amplifice propriile emoții.
Cheia este, ca de fiecare dată, la noi – să învățăm să identificăm ce stimuli din exterior ne declanșează anumite emoții și să conștientizăm ce anume gândim despre acei stimuli, deoarece reacția noastră emoțională depinde de felul în care percepem un anumit stimul. De exemplu, o prăjitură cu miere îi poate declanșa unei persoane o senzație foarte plăcută deoarece îi amintește de copilărie sau de bunica pe care a iubit-o foarte mult, pe când unei alte persoane îi poate declanșa o stare de furie sau frustrare, deoarece îi amintește că este alergic la albine. Odată ce ne dăm seama ce și cum gândim despre ceva anume, putem în mod conștient să ne schimbăm acele gânduri.
Pe lângă felul în care gândim și emoțiile pe care le hrănim în mintea noastră, este important să conștientizăm dacă stilul nostru de viață sau relațiile noastre ne ajută sau, dimpotrivă, reprezintă un alt factor de stres în aceste momente.
Cum ne tratăm pe noi înșine? Ne respectăm nevoile fizice și emoționale, ne hrănim corespunzător, dormim suficient? Toate acestea contează mult mai mult decât ne-am aștepta. Ce facem pentru a ne relaxa, pentru a ne detensiona și a ne menține echilibrul emoțional?
Cum ne simțim în relațiile noastre , fie ele de cuplu, interpersonale sau familiale? Ne simțim bine, susținuți, simțim că putem fi noi înșine, că suntem respectați pentru ceea ce suntem ori ne simțim „mici”, devalorizați, intimidați? Dacă ne simțim așa, poate că este momentul să facem o schimbare și pe acest plan.
Indiferent care ar fi provocările cu care ne confruntăm, este important să înțelegem că, înainte de toate, ceea ce contează cel mai mult este atitudinea noastră și felul în care ne raportăm la ele.
Atitudinea în fața obstacolelor ne dezvăluie, într-o anumită măsură, care este atitudinea noastră în fața vieții și, după cum spunea și Viktor Frankl, „omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.”
Folosește-ți puterea interioară!
Dr. Ursula Sandner
Cu deosebită recunoștință ,multumesc.
Elisabet
Trec printr-o perioada de zbucium interior, conștientizez cum anumite comportamente, gânduri ma afecteaza și pe mine și pe copiii mei și știu că e timpul să le schimb însă mi-a foarte greu! Articolul a fost ca un marcaj găsit după ce am mers prin ceata și nu am mai avut demult un reper de direcție. Multumesc!