Cum poți să îți dai seama ce îți dorești cu adevărat?

Foarte mulți oameni sunt frământați de faptul că nu știu ce își doresc cu adevărat de la viață. De atât de multe ori am auzit în cadrul ședințelor de consiliere de la clienții mei „nu știu ce să fac cu viața mea”, „nu mai știu ce îmi doresc”, „nu sunt sigur/ă dacă aceasta ar fi cea mai bună alegere”, „nu vreau să dezamăgesc dacă fac asta” ș.a.m.d. Da, unii oameni nu mai știu ce își doresc pentru că până acum au urmat o cale trasată de alții, au făcut tot ce „trebuia”, tot ce se așteptau ceilalți ca ei să facă, însă au ajuns într-un punct în care nu mai pot fi mulțumiți cu viața lor, însă nici nu știu ce altceva să facă, ce să shimbe, încotro să se îndrepte.

Le este teamă să-și dea voie să viseze, să fie sinceri cu ei înșiși, să își asume adevărul interior, să acționeze diferit, pentru că le este teamă de schimbare, le este teamă ca nu cumva să-i dezamăgească pe alții, să nu fie respinși, criticați; le este teamă să nu eșueze, să nu greșească, iar atunci aleg să trăiască în continuare în aceeași situație, prinși între dorințe contradictorii, frământați de întrebări și îndoieli, reprimându-și emoțiile și ignorând „dovezile” care le arată că este momentul să facă acea schimbare.

Nu ai cum să îți dai seama ce îți dorești cu adevărat de la viață dacă principala ta grijă este să te ocupi de alții, să le faci pe plac; dacă te pui pe ultimul loc în viața ta, dacă te sacrifici pentru alții, dacă renunți la tine și la timpul tău pentru ceilalți. Dacă tu nu te pui pe primul plan în viața ta, nimeni nu va face asta pentru tine.

De asemenea, dacă trăiești prins în trecut, dacă rememorezi greșelile pe care le-ai făcut sau cum ți-au greșit alții, dacă ești plin de regrete față de ce ai făcut sau nu ai făcut, dacă îți plângi de milă, cum crezi că vei putea merge mai departe? Eliberează-te de trecut, adu-ți atenția și energia în prezent pentru a putea să îți dai seama în ce direcție vrei să te îndrepți în viitor. 

Oamenii pot să nu știe ce își doresc pentru că, într-un fel, nu vor să afle – le este teamă de propriile dorințe, nu cred că acestea se pot îndeplini, nu cred că merită să-și transforme visurile în realitate, le este teamă de ce va spune lumea, astfel încât renunță să se mai gândească la ele și își spun că mai bine își doresc ce își doresc și alții. „Împrumută” dorințele altora, pentru că în acest fel dobândesc un (iluzoriu) sentiment al siguranței, aleg o cale bătătorită, lipsită de riscuri.

Există și oameni care doar au impresia că știu ce își doresc, însă își doresc acele lucruri pentru a fi apreciați sau plăcuți de cei din jur. De exemplu, cineva poate spune „îmi doresc ultimul model de telefon”, dar nu pentru că într-adevăr își dorește ceea ce acel telefon are să-i ofere sau pentru că are nevoie de el, ci pentru că își imaginează că ceilalți oameni îl vor aprecia mai mult în acest fel. Sau o persoană poate spune „îmi doresc să slăbesc”, dar nu pentru că în acest fel ar fi mai sănătoasă și s-ar simți mai bine, ci pentru că își imaginează că va plăcea mai mult altor oameni. Altcineva poate spune „îmi doresc un copil”, însă dorința sa este bazată tot pe motive de tipul „toți prietenii mei au copii”, „asta-i normalitatea”, „părinții mă presează să le ofer un nepoțel”.

Alți oameni pot să-și „impună” anumite dorințe, pentru că nu cred că își pot realiza dorințele lor autentice, pentru că nu se văd capabili să le transpună în obiective și să le îndeplinească. De exemplu, cineva poate spune „îmi doresc să locuiesc în Oradea pentru că…”, desi dorința lui autentică este să trăiască, de exemplu, în New York, însă nu crede că poate să-și îndeplinească această dorință, astfel încât în dialogul său interior găsește argumente pro Oradea și contra New York pentru a-și justifica „dorința” și decizia.

De asemenea, ne putem confrunta și cu situația în care ne dorim să facem anumite lucruri, însă doar pentru că în acest fel vom primi recunoașterea celorlalți, și nu pentru că acele lucruri ne fac plăcere, ne interesează, ne pasionează, ne ajută să ne dezvoltăm, să ne valorificăm potențialul. Cineva poate simți o înclinație naturală către scris, poate fi un talentat poet sau prozator, însă își va lăsa deoparte această pasiune pentru că va considera că nu are cum să câștige suficienți bani din asta, pentru că nu va crede că operele sale îi vor fi apreciate, va alege să își caute un job sau să-și creeze o carieră bine văzută (de pildă, avocat) unde nu își va folosi talentele naturale, ci doar va câștiga niște bani, făcând o muncă care îi irosește potențialul, însă care îi conferă un sentiment de importanță în ochii celorlalți.

Dorințele tale reale trebuie să vină din interiorul tău, să simți că îți aparțin, să nu fie condițonate de așteptările sau pretențiilor altor oameni. Dacă ai lăsa deoparte toate acele gânduri de tipul „nu se poate”, „nu am cum să fac asta”, dacă ai lăsa deoparte motivele pentru care dorințele tale nu se pot îndeplini, ai renunța la constrângerile pe care le simți în prezent, cum ar arăta viața ta? Îți poți spune „nu am cum să realizez asta pentru că sunt constrâns de job”, însă ești constrâns de job pentru că tu te raportezi astfel la job-ul tău, nu pentru că nu ar mai exista nicio altă alternativă. Limitările există în realitate pentru că există în primul rând în mintea ta.

Fii sincer cu tine și gândește-te ce îți aduce bucurie, ce îți face plăcere în mod autentic, ce te atrage mai presus de toate – poate că este vorba despre a petrece timp cu copiii, a fi în preajma animăluțelor, a călători, a scrie, a dezlega „mistere” sau a soluționa probleme. Întreabă-te ce îți dorești cu adevărat și de ce îți dorești asta. Ce vrei să obții? Dorințele tale sunt în acord cu valorile tale? Apoi gândește-te cum îți poți transforma dorințele în obiective, ce plan de acțiune poți stabili, ce pași ar trebui să faci. Ce te oprește să acționezi? Identifică obstacolele și dă-ți seama de unde vin ele – un obstacol poate fi credința ta că nu ai să reușești, un alt obstacol poate fi faptul că te compari mereu cu alții și te percepi inferior lor, un alt obstacol poate fi lipsa timpului și atunci trebuie să prioritizezi, să realizezi ce este cu adevărat important pentru tine și în funcție de asta să-i acorzi timp. Gândește-te și la cum se vor schimba lucrurile pe măsură ce îți duci la îndeplinire obiectivele – ce nu-ți folosește la îndeplinirea dorinței tale? Trebuie să renunți la ceva? Ce îți folosește? Cum poți obține acele lucruri?

Ia fiecare aspect al vieții tale și fă o analiză. De exemplu, ce carieră îți dorești? Ce job ți s-ar părea cel mai potrivit pentru tine? Gândește-te ce abilități ai, ce îți place să faci, dacă preferi munca în echipă sau munca individuală, dacă preferi să conduci, să fii un lider sau te descurci mai bine atunci când ți se dau sarcini clare și concrete, dacă ți se potrivește mai bine un program flexibil, când tu poți alege când și cum lucrezi, sau ai nevoie de structură, de un program predefinit când știi că vei face anumite lucruri.

Ce fel de relații îți dorești? Îți dorești întemeierea unei familii? Gândește-te care sunt valorile tale, ce vizune ai asupra vieții, asupra viitorului. Pentru ca o relație să funcționeze pe termen lung este necesar să existe compatibilitate la nivel de credințe, valori, viziune asupra vieții, stil de viață. Dacă nu îți cunoști valorile și nu îți trasezi o direcție în viață, vei avea tendința să faci compromisuri și sacrificii, te vei lăsa purtat de dorințele, nevoile și valorile partenerului tău.

Îți dorești copii pentru că „trebuie” să faci copii, pentru că există o anumită presiune, pentru că ai o vârstă, pentru că îți este teamă de singurătate, pentru că îți imaginezi că în acest fel ai putea să-ți salvezi relația?

Pentru a ne da seama ce ne dorim cu adevărat, înainte de toate, cred că avem nevoie să identificăm și să ne eliberăm de toți acei „trebuie” cu care nu rezonăm. Trebuie să avem job-ul acesta și nu altul pentru că este un job bine văzut, trebuie să ne căsătorim, să facem copii ori să avem o relație, indiferent de calitatea ei, pentru că toți cei din jur au, pentru a fi în rândul lumii, trebuie să îndeplinim așteptările părinților, indiferent cât de nerealiste sau egoiste sunt, pentru că este de datoria noastră, pentru că părinții sunt „sfinți”, trebuie să facem ce fac ceilalți pentru că altfel vom fi judecați și criticați etc. Toți acești „trebuie” sunt confundați de multe ori cu „vreau”. Doar avem impresia că vrem, când de fapt ne supunem presiunii lui „trebuie”.

A ne da seama ce ne dorim cu adevărat cred că este mai degrabă un proces care implică a ne asculta pe noi înșine, a ne asculta vocea interioară și intuiția și a distinge între gândurile care ne ajută să ne clădim o viață cu adevărat fericită și împlinită și gândurile care ne țin captivi într-o colivie, fie ea și aurită.   

Dr. Ursula Sandner

 

11 comentarii pentru “Cum poți să îți dai seama ce îți dorești cu adevărat?

    1. Corect exact asa stau lucrurile numai ca ,daca conștiința te- ar lasa liber sa faci exact ce iti place ci nu ce trebuie ar fi minunat .vezi cînd cei apropiați tie ar suferi in urma alegerilor tale te gîndești de 9 ori ca ,în final sa hotărăști in detrimentul tau pentru ca ,tu esti singurul care ,ar fi neîmplinit dar, familia ar fi fericită. Complicat ,sunt conștientă.ca ,ai dreptate 100%dar, există acest ,,dar,, din pacate .Multumesc pentru tot ce primesc pe email !

  1. Mulțumesc pentru acest articol ! Mă confrunt cu mare parte din problemele din articol, mai exact am urmat drumul dictat de părinti , acum nu îmi găsesc sensul ,nu reusesc sa imi dau seama ce imi place , bănuiesc ca sunt intr-o relatie disfunctionala si ma doboară și presiunea procrearii (subiect aproape zilnic) ! O să aplic sfatul Dvs , si sper să- mi găsesc drumul !

  2. Un articol care te face să-ți analizezi viața.
    Niciodată nu este prea târziu pentru analiza dorințelor și stabilirea prorităților.

  3. Sigur o direcție/ un set de credințe/ comortamente -este aceea care in procent foarte mare 98% -99% cunosti ce nu se potrivește cu felul tău de a fi, valori, credințe, dobândite pe parcursul timpului sau deținute nativ.
    Un alt set de valori, credințe, comportamente- care este indicat să-l cunosti, se referă la tot ce tine de “atașamentul sigur “ format in perioada copilăriei de care adultul se bucura și ii oferă autonomie pe tot parcursul vieții.
    Al treilea set sete cel descris minunat in articol – reprezintă tot ce te poarta înspre “ in fata ” sau care te ajuta sa te descoperi( ! Nu doar teoretic) sa evoluezi , tot ce te motivează, tot ce te ajuta “ sa construiesti “ ,… ( un exemplu ar fi acela de a nu participa la o vacanta in Japonia , doar pentru ca se organizează și-ți este simplu sa participi- nu o făci de dragul de a o face – responsabil de starea proprie de well being vei alege in conformitate cu ceea ce simți ! Am ales Japonia ca și exemplu pentru ca nu este o destinație facila sau frecventa, astfel și decizia personală trece prin mai multe filtre – se ia diferit și in alte condiții decât dacă ai planifica o excursie la Constanța.)
    Practic primele doua aliniate îl conturează pe cel de-al treilea, dacă ești atent la tot ce are vibratie pozitivă deci rezonează cu tine, lucrurile devin simple întrucât situațiile potrivite persoanei tale “ vin” natural spre tine. Condiția de baza este aceea de a nu se crea starea/ fondul/ negativ – nu permiți acest lucru- ocolind/ evitând/ ieșind din acea situație/ etc, fără regrete/remușcări/ drame/ scenarii/ supoziții/ “ if- URI”,etc. Adică , mulțumim doamnei Sandner🙏ajungem la a spune categoric NU sau DA.
    Gânduri bune și intelepte ,

  4. Frumos articolul, daca ar fi atat de usor sa poti fi tu insuti. De cele mai multe ori, platesti cu durere in suflet, te simti neacceptat desi stii ca nu ai facut nimic rau, ci doar vrei sa-ti faci viata mai buna. Dar ei nu inteleg, considera ca daca ei (familia) sunt nefericiti , toata lumea trebuie sa fie asa, inclusiv tu, si ei au drept asupra ta. Aici probabil este vorba si de invidie . Cred ca singura si cea mai buna varianta e sa te indepartezi de astfel de oameni, pana nu te invadeaza cu veninul si prejudecatile lor, stiti voi o alta calea? Ca eu n-am gasit, indiferent ce am facut sau n-am facut bine, am fost criticata si judecata, pana si pentru cate kg am, niciodata nu eram cum „ar trebui” . Singura persoana care ar trebui sa decida cum vrei sa fi, esti chiar tu, desi uneori iti ia mult timp, curaj sa faci asta. Admir atat de mult oamenii care au curajul de a face asta si imi doresc sa ajung si eu la un astfel de nivel, in care sa imi pese de mine in primul rand.

  5. In primul rând mulțumesc pentru tot! Sunteți minunata doamna Dr. Ursula !❤️
    Eu pot spune ca mi-am ales mereu calea singura , nimic nu mi-a stat in cale când era cazul de o decizie ,dar,,,, totuși ma răscolesc sentimente și ma întreb :”oare am decis corect?!” Eu cred ca așa este făcută viața ,,,, și asta pentru ca mereu ne dorim mai mult sau “altceva”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *