Pe fondul actual, mulți oameni pot avea sentimente copleșitoare de anxietate, iar gândurile obsesive, repetitive, cu tentă înfricoșătoare îi pot acompania frecvent, zile în șir.
Atunci când ne îngrijorăm, vrem de fapt să găsim o soluție la posibile situații problematice pe care ni le imaginăm în mintea noastră. Întorcând problema pe toate părțile și despicând firul în patru ne închipuim că vom fi pregătiți în momentul în care oricare dintre variantele ipotetice din minea noastră se vor întâmpla. Ne manifestăm, astfel, și nevoia noastră de control. Dacă ne imaginăm fiecare scenariu posibil care începe cu „dar dacă... (se va întâmpla asta)”, avem senzația că vom putea controla fiecare aspect al acelui scenariu. Problema este că multe dintre fricile noastre sunt iraționale (unde pericolul este mult exagerat) și multe dintre aceste situații nu se vor întâmpla niciodată (cel puțin nu în forma închipuită de noi) și indiferent cât ne vom gândi obsesiv la ele, nu vom reuși să găsim o variantă care să ne liniștească. Ne îngrijorăm inutil imaginându-ne situații posibile din viitor, de tipul „ce va fi dacă”, pe care le privim într-o manieră catastrofală.
Dacă ne confruntăm cu o problemă, ideal ar fi să ne facem un plan de acțiune pentru a rezolva acea problemă, luând în considerare și obstacolele care ne pot apărea în cale, însă pentru a găsi soluții, nu pentru a rămâne blocați în teamă și îngrijorări.
Dacă, în schimb, observăm că gândurile noastre se rotesc în jurul a fel și fel de situații ipotetice și catastrofale, ideal ar fi să rupem acest cerc vicios, să spunem „stop” și să ne îndreptăm atenția pe ceea ce este în controlul nostru, pe ceva ce putem face acum, cu ceea ce avem la îndemână.
Când suntem anxioși, gândurile obsesive pe care le avem pot avea legătură cu: teama de boală și de moarte, teama de a nu înnebuni sau a ne pierde controlul, teama de a nu-i răni pe alții sau pe noi înșine, teama de a nu mai putea funcționa normal, ca și până acum (de a nu deveni incapabili), temeri legate de relațiile apropiate precum teama de a nu ne pierde partenerul ș.a.m.d.
Aceste gânduri pot apărea din senin și ne pot crea impresia că ne invadează, însă este important de reținut că ele sunt doar niște gânduri, ceea ce înseamnă că dacă, de exemplu, avem un gând precum „îmi este teamă că o să mă îmbolnăvesc”, acest lucru nu înseamnă că noi chiar ne vom îmbolnăvi. În momentul în care ne apare un astfel de gând, să îl observăm ca atare și să începem treptat-treptat să reacționăm altfel – dacă până acum obișnuiam să continuăm în mintea noastră șirul ipotetic al evenimentelor într-o manieră sumbră, devenind mai agitați și având chiar senzația că nu mai putem respira, de data aceasta, pe măsură ce observăm gândul, să ne propunem să facem un exercițiu de respirație sau un exercițiu de relaxare musculară (pentru a învăța un comportament nou pe care îl putem aplica data viitoare când ne apar astfel de gânduri), să ne modificăm dialogul interior, de exemplu, dacă ne spunem „simt că o iau razna”, să înlocuim acest gând cu unele precum „observ că în acest moment gândurile mele mă fac să mă îndoiesc de propria sănătate mintală; sunt puternic și am capacitatea de mă calma, de a mă liniști din ce în ce mai mult; eu îmi controlez gândurile, nu ele pe mine”.
Astfel că, dacă ajungem să ne simțim copleșiți de gândurile și emoțiile noastre și avem impresia că nu putem face nimic, putem face totuși ceva – să ne alegem atitudinea și felul în care reacționăm în fața lor. Mulți oameni spun „nu știu ce să mai fac” sau „nu am ce să fac” atunci când se simt prinși în scenariile pe care și le fac în mintea lor, însă chiar și atunci când asta se întâmplă, ei pot alege felul în care se raportează la aceste gânduri, adică pot să le dea crezare, să fie convinși că așa o să fie, să se agite și mai tare sau pot să le confrunte cu realitatea, să-și spună că sunt doar niște gânduri, parte din imaginația lor și să preia controlul asupra propriei minți. Având conștientizarea faptului că nu suntem simpli spectatori, că nu doar stăm și privim de pe margine felul în care scenariile se desfășoară în mintea noastră, putem interveni asupra lor, ieșind astfel din povestea inițială care ne incapacitează.
Sau putem să facem un exercițiu, să mergem cu ele până la capăt ajungând la cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Nu de puține ori vom constata că, îmbrățișându-ne fricile la nivel mental, tensiunea din interior va începe să se domolească și poate vom constata că aceste frici sunt iraționale, că am mers prea departe, că am exagerat, astfel că nu avem de ce să ne îngrijorăm pentru probleme care nu există.
De altfel, gândurile noastre înfricoșătoare, repetitive, obsesive pot fi o manieră prin care ne distragem atenția în mod inconștient de la o problemă reală pe care o avem și pe care nu vrem să o confruntăm. Ne ținem mintea ocupată, prinsă în acest cerc vicios de îngrijorări și frici iraționale pentru a nu aborda chiar problema-cauză care a dus la formarea acestui cerc vicios. De exemplu, o persoană se poate teme ca nu cumva să facă un accident de mașină, își poate imagina în fiecare zi diferite variațiuni ale acestui scenariu, pentru că, în mod real, se simte lipsită de control în propria viață. Astfel că, această lipsă de control asupra propriei vieți se manifestă prin gândurile obsesive referitoare la accident, gânduri care o ajută să fugă de adevărata problemă.
Fricile noastre au mai multe straturi, așa încât un anumit lucru de care ne temem poate să fie doar un efect al unei probleme lăsate nerezolvată. De exemplu, cineva poate primi o promovare și se poate teme de noua slujbă, temându-se în realitate de faptul că nu va putea îndeplini așteptările celor din jur. Această teamă de a nu fi suficient de bun sau de capabil își poate avea originile în copilărie, atunci când persoana respectivă era mereu comparată cu alții, când simțea că orice ar face, nu putea să îndeplinească așteptările părinților ei.
Gândurile repetitive poartă în esența lor un mesaj despre noi înșine – de exemplu, dacă ne gândim obsesiv la moarte, dacă suntem terorizați de acest gând, putem simți că nu ne-am trăit cu adevărat viața, avem multe regrete și poate că ne simțim chiar vinovați pentru că nu ne-am bucurat cu adevărat de viață, că am ratat oportunități din teamă sau lipsă de încredere sau pentru că ne-am gândit că „mai este suficient timp să fac și asta”.
Ce putem face? În primul rând, să observăm dacă gândurile și temerile noastre sunt unele raționale sau iraționale. În primul caz, dacă vizează o problemă actuală asupra căreia putem interveni, să ne facem un plan și să acționăm cât mai repede cu putință pentru a soluționa acea problemă.
În al doilea caz, dacă gândurile noastre vizează diferite situații ipotetice catastrofale, înfricoșătoare, să încercăm să ne dăm seama care este mesajul din spatele acestor gânduri, care este de fapt adevărata problemă din viața noastră care ne deranjează. Există o temă anume care se repetă? De exemplu, dacă ne gândim obsesiv la faptul că ne-am putea pierde partenerul, poate fi vorba despre o lipsă de încredere în noi înșine, despre o puternică teamă că „ce se va alege de noi dacă rămânem singuri”.
O altă idee este să notăm de fiecare dată toate aceste gânduri, să le detaliem în scris (prin repetiție devenim mai puțin sensibili la ele) și să încercăm să ne dăm seama ce anume le-a declanșat și care a fost reacția noastră, ce am făcut când au apărut aceste gânduri. Putem observa că aceste gânduri obsesive apar în momentele de stres acut, când suntem foarte obosiți, înainte de culcare sau poate atunci când cineva ridică vocea la noi (ceea ce declanșează o traumă mai veche și un răspuns care implică această gândire obsesivă, repetitivă). Apoi să căutăm soluții, noi maniere de a le gestiona - poate că avem nevoie să vorbim cu cineva de încredere, poate că avem nevoie de intervenția unui specialist pentru a ne ajuta să descoperim ce se află la bază și cum ne putem modifica aceste tipare de gândire, poate că trebuie să facem niște schimbări în viața noastră (pe care am tot amânat să le facem) ș.a.m.d.
Oricare ar fi cauza, multor oameni le este greu să facă față acestor gânduri obsesive, înfricoșătoare, pentru că încep să se judece: „de ce gândesc asta?”, „cum pot gândi așa ceva?” și chiar să se învinovățească, să-și spună că sigur este ceva în neregulă cu ei. Însă dacă avem un anumit gând care ne sperie, nu înseamnă că vom și acționa în acord cu acel gând sau că acel gând se va materializa în realitate. Gândurile acestea maschează de cele mai multe ori anumite probleme pe care încercăm să le ținem ascunse pentru că ne este teamă să le confruntăm sau pentru că nu credem că le vom face față sau anumite emoții reprimate care încearcă să iasă acum la suprafață. Cu cât ne eliberăm mai mult de aceste aspecte care ne trag în jos, de condiționări și limitări, cu atât vom simți că avem mai mult control asupra vieții noastre, asupra gândurilor și trăirilor noastre.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Dr. Ursula Sandner
Iti mulțumești că exiști!!! Nu stiu cum se întâmplă că îmi ajung mail-urile tale exact atunci când am cea mai mare nevoie.
O persoană anxioasa.
Mulțumesc, încerc să-mi controlez emoțiile și gândurile și de multe ori chiar reușesc! Mai am mult de muncă cu mine, dar insist, nu mă las!