Ce faci când mama partenerului se amestecă în relația voastră, iar el îi ia apărarea?

Mama lui face planuri în numele vostru, se amestecă în deciziile voastre, îți critică alegerile, iar partenerul îi găsește mereu scuze. Când îi spui că te deranjează, îți răspunde că exagerezi sau că „așa este mama”, iar voi ajungeți să vă certați din cauza intervențiilor ei. Poate că îi este teamă să o contrazică, se simte vinovat când o refuză sau s-a obișnuit să îi facă pe plac încă din copilărie. Însă, indiferent de explicație, el este cel care trebuie să stabilească limite cu mama sa și să le respecte, chiar dacă ea se supără. Tu poți să îi explici ce te deranjează, dar nu îl poți obliga să își schimbe comportamentul.

Dr. Ursula Sandner

Mama lui face planuri pentru weekend sau pentru sărbători, fără să vă întrebe dacă sunteți de acord. Partenerul acceptă fără să se consulte cu tine, iar mama lui se comportă ca și cum ar fi „normal” ca ea să decidă ce faceți voi.

Când îi spui că te deranjează, el îți răspunde că exagerezi, că „nu-i nimic grav” sau că „așa este mama, nu ai ce să-i faci”. În loc să vorbiți despre ce s-a întâmplat, ajungeți să vă reproșați lucruri unul altuia, iar problema rămâne nerezolvată.

Poate că mama lui obișnuiește să vină în vizită fără să anunțe, își dă cu părerea despre felul în care vă cheltuiți banii sau despre cum vă creșteți copiii. Partenerul îi permite să intervină, îi găsește scuze sau îți cere să fii mai înțelegător sau înțelegătoare.

Astfel, ajungeți să vă certați între voi din cauza unor decizii pe care, de la bun început, ar fi trebuit să le luați doar voi doi. Iar dacă asemenea situații se repetă, încep să apară frustrări, nemulțumiri și sentimentul că dorințele mamei lui contează mai mult decât părerea ta.

  1. Cum îi vorbești partenerului despre comportamentul mamei sale fără să vă certați?

În primul rând, alegeți un moment în care sunteți amândoi calmi și puteți discuta fără să vă întrerupeți sau să vă reproșați alte lucruri.

Atunci, când îi vorbești partenerei sau partenerului despre ceea ce te deranjează, evită acuzațiile și jignirile, atât la adresa mamei sale, cât și la adresa lui. Dacă îi spui: „Mama ta este egoistă, iar tu ești un laș care face tot ce îi spune”, este posibil să se simtă atacat, să devină defensiv și să înceapă să își apere mama.

Într-o asemenea situație, discuția se poate transforma cu ușurință într-un schimb de reproșuri. El încearcă să îți demonstreze că mama lui are intenții bune, tu începi să îi amintești toate situațiile în care aceasta s-a amestecat în relația voastră și ajungeți să vă certați despre cine are dreptate fără să mai discutați despre ceea ce aveți de schimbat.

Vorbește, în schimb, despre comportamentul concret care te-a deranjat, despre felul în care vă afectează relația și despre ceea ce ai nevoie să se schimbe: „M-a deranjat că mama ta a făcut planuri pentru noi și tu ai acceptat fără să mă întrebi. Simt că părerea mea nu contează, iar apoi ajungem să ne certăm între noi. Vreau să luăm împreună deciziile care ne privesc și să nu mai promitem nimic altora înainte să discutăm.”

La fel de important este să asculți și perspectiva partenerului. Poate că nu a considerat situația atât de deranjantă sau poate că îi este greu să își refuze mama și să gestioneze nemulțumirea acesteia. Dacă reușiți să discutați deschis despre aceste dificultăți, puteți începe să stabiliți împreună cum veți proceda pe viitor în alte situații similare. De exemplu, puteți să stabiliți o regulă clară: niciunul dintre voi nu acceptă invitații și nu face promisiuni care îl implică și pe celălalt fără să vă consultați înainte.

  1. Cum stabiliți limite atunci când mama lui se amestecă în relația voastră?

Este firesc să îi explici partenerei sau partenerului ce te deranjează și ce ai nevoie să se schimbe, însă el are responsabilitatea de a stabili limite cu propria familie. Este un adult care a ales să își construiască viața împreună cu tine, iar asta înseamnă că deciziile care vă privesc trebuie luate de voi doi, fără ca părinții să intervină.

Își poate iubi și respecta familia fără să îi permită să se amestece în relația voastră sau să decidă cum să vă trăiți viața. Părinții pot avea opinii și dorințe diferite de ale voastre, însă asta nu înseamnă că trebuie să le urmați sau să renunțați la ce vă doriți voi pentru a le face pe plac.

Partenerul trebuie să îi spună clar mamei sale ce comportamente nu mai acceptă și să își mențină limitele, chiar dacă ea insistă sau se supără. De exemplu, dacă mama lui vă invită să petreceți weekendul împreună, poate să îi spună că va discuta mai întâi cu tine și că îi veți comunica apoi ce ați decis. Dacă obișnuiește să vină în vizită fără să anunțe, îi poate explica faptul că aveți un anumit program și că este necesar să vă întrebe înainte, iar dacă nu este un moment potrivit, poate să refuze. Dacă mama lui te critică sau îți vorbește urât, partenerul trebuie să intervină și să îi ceară să înceteze, iar dacă ea continuă, poate încheia discuția sau vizita.

Este posibil ca mama lui să se supere, să îi reproșeze că s-a schimbat, că nu mai are timp pentru ea sau că nu o mai iubește la fel de mult. Dar este necesar ca el să învețe să tolereze nemulțumirea mamei sale fără să mai cedeze de fiecare dată. Dacă dă înapoi ori de câte ori aceasta îi face reproșuri sau încearcă să îl facă să se simtă vinovat, îi întărește convingerea că poate obține ceea ce își dorește prin astfel de comportamente.

Stabilirea unor limite sănătoase nu presupune ruperea relației cu mama sa. Poate să aibă în continuare o relație apropiată cu ea, să petreacă timp împreună și să o ajute atunci când are nevoie, respectând în același timp limitele pe care le-a stabilit.

  1. De ce îi ia partenerul apărarea mamei sale, în loc să te susțină pe tine?

Felul în care un adult se raportează la părinții săi poate fi influențat de experiențele din copilărie și de tiparele după care a învățat să funcționeze încă de mic.

Un copil poate învăța că a fi loial mamei înseamnă să îi dea dreptate, să nu o contrazică și să nu facă nimic care ar putea să o supere.

Dacă partenerul tău a avut o mamă care îl critica sau îl făcea să se simtă vinovat pentru nemulțumirile și suferința ei sau care îi reproșa sacrificiile pe care le făcea pentru el, a învățat să îi facă pe plac pentru a evita conflictele și a învățat că, dacă o refuză ori nu se conformează, îi poate pierde aprobarea și afecțiunea.

Cu timpul, a început să îi anticipeze reacțiile și să fie el cel care cedează. La vârsta adultă, mama poate continua să exercite asupra lui aceeași presiune prin reproșuri, victimizare sau șantaj emoțional. Îl sună de mai multe ori pe zi și se supără dacă nu răspunde. Îi reproșează că s-a schimbat de când este cu tine și că nu mai are timp pentru ea sau îi amintește de toate lucrurile pe care le-a făcut pentru el. Când nu obține ce își dorește, nu îi mai vorbește zile întregi, până când tot el ajunge să își ceară scuze și să îi facă pe plac, pentru a scăpa de sentimentul de vinovăție.

În unele familii, copilul ajunge să fie și confidentul mamei, persoana căreia aceasta îi povestește problemele sale și de la care așteaptă sprijin emoțional. În aceste condiții, poate crește cu sentimentul că este datoria lui să aibă grijă de ea și să o facă fericită. Iar la vârsta adultă, atunci când începe să aibă propria viață și propriile priorități, poate simți că o abandonează sau că o trădează.

— articolul continuă mai jos —

Consiliere 1-la-1 cu Dr. Ursula Sandner

Te regăsești în una dintre aceste situații?

  • ești într-o relație toxică, te confrunți cu manipulare, abuz emoțional sau lipsă de respect și simți că te-ai pierdut pe tine;
  • ai în viața ta o persoană narcisistă care îți ignoră nevoile, te critică sau te devalorizează și te face să te îndoiești de tine;
  • treci printr-o despărțire sau un divorț și ai nevoie de sprijin pentru a-ți reface viața și încrederea în tine;
  • îți este greu să pui limite în relația cu părinții tăi, iar când încerci să spui „nu” sau să te aperi, te simți vinovat și ajungi să cedezi;
  • îți este greu să spui „nu” fără vinovăție și ajungi să te pui pe ultimul loc doar ca să nu-i superi pe ceilalți.

În ședințele 1-la-1, poți lucra direct cu Dr. Ursula Sandner asupra situației prin care treci.

Vezi cum te poate ajuta consilierea 1-la-1

De aceea, poate interpreta că, dacă îi spui ce te nemulțumește, el trebuie să se întoarcă împotriva ei. Începe să îi găsească scuze, să îi justifice comportamentul sau să îți reproșeze că nu ești suficient de înțelegător sau înțelegătoare.

În loc să gestioneze nemulțumirea mamei, încearcă să te determine pe tine să cedezi. Ajunge, astfel, să se certe cu tine pentru a evita un conflict cu ea.

De multe ori, nici nu conștientizează cât de mult îi influențează mama sa alegerile. Consideră că ce se întâmplă este normal, pentru că așa au funcționat lucrurile dintotdeauna. Însă faptul că un lucru ne este familiar nu înseamnă automat că este și sănătos pentru noi.

Uneori, partenerul poate să considere că mama lui are, într-adevăr, dreptate sau poate vedea lucrurile diferit de tine. Însă, dacă îi permite în mod repetat să se amestece în deciziile voastre și îți cere să cedezi doar pentru a nu o supăra, este responsabilitatea lui să își schimbe comportamentul. Tu, pentru că îl cunoști și îi cunoști copilăria, poți înțelege de ce îi este greu să stabilească limite, însă acest lucru nu înseamnă că are dreptul să îți ceară să accepți orice.

  1. De ce unele mame continuă să se amestece în viața fiilor adulți?

Există părinți cărora le este greu să accepte că fiul sau fiica lor a crescut și că relația dintre ei are nevoie de o schimbare. Continuă să îi trateze ca pe niște copii care au nevoie de aprobarea și îndrumarea lor, chiar dacă aceștia au treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani și și-au întemeiat propria familie.

Uneori, această nevoie de control este pusă pe seama grijii. Mama spune că vrea doar să ajute, că are mai multă experiență și că „știe mai bine”. Însă, atunci când fiul ei ia o altă decizie decât și-ar fi dorit ea, încearcă să îl facă să se răzgândească sau îl face să se simtă vinovat.

În alte situații, mama și-a construit întreaga existență în jurul copilului. Fie că a avut o căsnicie nefericită, a renunțat la propriile dorințe și visuri ori a ajuns să depindă emoțional de copil, așteptând ca acesta să îi ofere atenția și sprijinul de care are nevoie, pentru o asemenea mamă, faptul că fiul său își întemeiază propria familie poate fi resimțit ca o pierdere.

Dacă nu acceptă această schimbare, poate încerca să își păstreze influența prin critici la adresa partenerei, prin reproșuri sau prin inducerea sentimentelor de vinovăție: „Eu sunt mama ta și nimeni nu te va iubi vreodată cum te iubesc eu”, „După câte am făcut pentru tine, așa te porți?”

Însă rolul unui părinte presupune și să accepte că, la maturitate, copilul are dreptul să își construiască propria viață, chiar dacă face alte alegeri decât și-ar fi dorit el. Relația dintre ei poate continua să fie una apropiată, cu condiția să existe respect pentru limitele, intimitatea și deciziile fiecăruia.

  1. De ce apare competiția dintre mama lui și tine?

Atunci, când mama simte că nu mai ocupă același loc în viața fiului său, iar el nu stabilește limite clare, apare și competiția dintre mama lui și tine, deși fiecare are un rol diferit și o asemenea competiție nu ar trebui să existe.

Uneori, ea începe să se compare cu tine, încearcă să demonstreze că îl cunoaște mai bine și consideră că, pentru că este mama lui, ar trebui să fie mereu pe primul loc.

Alteori, chiar partenerul este cel care întreține competiția. Îi povestește mamei despre certurile voastre, îi cere părerea despre problemele pe care le aveți în relație sau îți spune că și ea gândește la fel ca el, ca să îți arate că tu greșești.

Dacă îi povestește doar ce l-a nemulțumit pe el, aceasta își poate forma o părere negativă despre tine, fără să cunoască întreaga situație. Chiar dacă voi vă împăcați și rezolvați conflictul, ea poate continua să te judece pentru lucrurile care i-au fost spuse.

De multe ori, chiar partenerul este nemulțumit de faptul că mama se amestecă în viața lui, dar nu îndrăznește să o confrunte. Când îi atragi atenția asupra comportamentului ei, îți reproșează că îl cicălești sau că încerci să îl controlezi. Ajunge, astfel, să își descarce asupra ta nemulțumirea pe care nu îndrăznește să o exprime față de mama sa.

Dacă astfel de situații se repetă, poți ajunge să o privești ca pe un adversar și să te deranjeze chiar și lucruri pe care, în alte condiții, le-ai fi acceptat fără probleme.

Dacă el a ales să își construiască o viață alături de tine, este nevoie să înțeleagă că această alegere presupune anumite responsabilități, inclusiv aceea de a te trata ca pe un partener egal – să ia deciziile împreună cu tine, nu cu mama lui, și să nu îți mai ceară să cedezi pentru a-i face ei pe plac.

  1. Cum îți dai seama dacă partenerul este dispus să schimbe această dinamică?

După o ceartă, partenerul îți poate spune că a înțeles ce te deranjează, că îți dă dreptate și că data viitoare va proceda altfel. Însă ceea ce contează este cum se comportă atunci când mama lui încearcă din nou să se amestece în viața voastră.

Începe să îi spună atunci când nu este de acord cu ea? Respectă deciziile pe care le-ați luat împreună, chiar dacă mama lui se supără sau îi face reproșuri? Sau se răzgândește și încearcă să te convingă pe tine să cedezi?

Contează și dacă începe să ia singur atitudine, fără să aștepte să îi atragi tu atenția de fiecare dată. Dacă după fiecare astfel de situație trebuie să îi explici ce te-a deranjat, să îl convingi să vorbească cu mama lui și să îi amintești ce ați discutat, înseamnă că el continuă să trateze problema ca pe o nemulțumire a ta, fără să vadă ce are de schimbat în propriul comportament. O schimbare reală presupune să recunoască și singur când mama lui depășește anumite limite și să intervină, chiar și atunci când tu nu ești de față.

Poate că la început îi va fi greu, mai ales dacă a crescut într-o familie în care nu i s-a permis să își exprime opiniile sau să își contrazică părinții. Poate să se simtă vinovat când îi spune mamei sale „nu” și să aibă nevoie de timp pentru a învăța să procedeze diferit. Însă faptul că îi este greu nu înseamnă că trebuie să cedeze de fiecare dată și să îți ceară și ție să faci același lucru.

Dacă, în schimb, refuză să recunoască problema, îți spune că exagerezi sau că nu are de gând să schimbe nimic, este important să iei în considerare și această realitate, fără să te bazezi doar pe speranța că, în timp, lucrurile vor fi diferite.

  1. Ce faci dacă i-ai explicat de nenumărate ori, dar nimic nu se schimbă?

De la un punct încolo, problema nu mai este felul în care comunici. Dacă i-ai spus partenerului de nenumărate ori ce te deranjează, iar acesta continuă să îi permită mamei sale să se amestece în relația voastră, îți ignoră nemulțumirile și se așteaptă ca tu „să închizi ochii”, înseamnă că nu își asumă responsabilitatea de a stabili limite cu propria familie și de a proteja relația voastră.

Până acum, probabil ai încercat să îi explici calm, ai avut răbdare și ai sperat că, dacă va înțelege cât de mult te afectează situația, va începe să se comporte altfel. După atâtea discuții, este important să te uiți la ce s-a schimbat în realitate, la felul în care se comportă atunci când mama lui intervine din nou și să te gândești ce ești dispus să accepți în continuare.

Nu poți stabili tu în locul lui limitele cu propria familie și nici nu îl poți obliga să se schimbe, dar poți să îți stabilești propriile limite. De exemplu, poți refuza să participi la întâlniri în care ești jignit, să nu mai accepți planuri făcute fără acordul tău și să nu mai continui discuții în care nemulțumirile tale sunt luate în râs.

Iar dacă partenerul refuză în continuare să țină cont de tine, este important să te întrebi dacă îți dorești să rămâi într-o relație în care deciziile voastre sunt influențate constant de mama lui și în care tu trebuie să renunți mereu la ceea ce îți dorești pentru a evita conflictele.

Schimbarea relației presupune implicarea amândurora. Oricâte eforturi ai depune și oricât de mult ai comunica, nu poți să îți asumi și responsabilitatea care îi aparține celuilalt.

Dr. Ursula Sandner

 

Întrebări frecvente

Este normal ca partenerul să vorbească zilnic cu mama lui?

Faptul că vorbesc în fiecare zi nu indică automat o dependență emoțională. Contează dacă partenerul poate să ia propriile decizii, dacă poate să îi spună „nu” mamei sale atunci când este cazul și dacă stabilește limite în privința lucrurilor pe care i le spune despre viața lui și despre relația voastră, fără să se simtă obligat să îi dea explicații pentru fiecare alegere. Frecvența contactului este mai puțin importantă decât felul în care funcționează relația dintre ei.

Ar trebui să discut eu direct cu mama partenerului despre comportamentele care mă deranjează?

Poți să îi comunici direct ce comportamente nu accepți în interacțiunile cu ea. De exemplu, îi poți spune că nu dorești să îți critice alegerile sau că preferi să vă anunțe înainte să vină în vizită. Însă, dacă mama lui se amestecă în deciziile voastre, iar partenerul îi permite acest lucru, trebuie să discuți cu el. Este responsabilitatea lui să îi spună mamei sale că deciziile care vă privesc pe amândoi vă aparțin vouă și să intervină atunci când ea continuă să se amestece.

Cum procedăm dacă locuim cu mama lui și aceasta se amestecă în viața noastră?

Atunci, când locuiți cu mama lui, mai ales dacă este casa ei sau depindeți financiar de ea, poate fi mai dificil să stabiliți limite. Chiar dacă partenerul discută cu mama sa și îi cere să nu se mai amestece în relația voastră, conflictele pot continua cât timp locuiți împreună. De aceea, este bine să vă străduiți să găsiți o altă locuință, chiar dacă acest lucru nu este ușor și presupune să economisiți, să vă reorganizați cheltuielile sau să faceți anumite sacrificii pe termen scurt. Dacă partenerul tău nu este dispus să facă acest efort, este necesar să discutați și despre motivele pentru care preferă să rămâneți în această situație, deși ea vă afectează relația.

Ce fac dacă mama lui nu respectă regulile pe care le-am stabilit pentru copil?

Deciziile privind creșterea și educația copilului le aparțin părinților. Dacă ea nu respectă regulile stabilite, este important să îi comunicați clar ce așteptați de la ea și ce se va întâmpla dacă va continua să le încalce. De exemplu, dacă îl lasă nesupravegheat sau continuă să îi dea alimente pe care i-ați spus în mod repetat că nu vreți să le mănânce, poate fi necesar să nu îl mai lăsați singur în grija ei.

Trebuie să am o relație apropiată cu mama partenerului pentru ca relația noastră să funcționeze?

Nu este obligatoriu să aveți o relație apropiată sau să petreceți mult timp împreună. Puteți să vă respectați reciproc chiar dacă aveți opinii diferite sau preferați să vă vedeți mai rar. Dacă relația cu mama lui este tensionată, poți să limitezi contactul cu ea, însă cât de des dorește partenerul tău să vorbească cu ea este alegerea lui. Important este ca el să îți respecte limitele și să nu îi permită mamei sale să se amestece în relația voastră.

Ce fac dacă mama partenerului este bolnavă și are nevoie de ajutor?

Este firesc ca partenerul să își dorească să aibă grijă de mama lui atunci când aceasta este bolnavă sau nu se mai poate descurca singură. Însă, dacă îngrijirea ei presupune schimbări importante în viața voastră, este necesar să discutați cum o puteți ajuta și cu ce se poate implica fiecare, ținând cont de posibilitățile voastre. Este o situație în care aveți nevoie să luați deciziile împreună, fără ca toate responsabilitățile să cadă asupra unuia dintre voi. Puteți apela și la alte rude sau puteți găsi pe cineva care să o îngrijească, în funcție de nevoile ei.

 

 

 

 

 

 

Dr. Ursula Yvonne Sandner este psiholog, psihoterapeut integrativ și life coach, cu doctorat în științe sociale de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Cu peste 15 ani de experiență clinică, Dr. Sandner s-a specializat în domenii complexe ale psihologiei aplicative și dezvoltării personale.

Specializări și acreditări:

  • Trainer NLP acreditat internațional (ARONLP, IANLP, EANLP)
  • Psihoterapie integrativă (Institutul Român de Psihoterapie Integrativă)
  • Formator acreditat de Ministerul Muncii și Ministerul Educației
  • Analiză Tranzacțională, Gestalt, Intervenții cognitiv-comportamentale

Domenii de expertiză:

  • Anxietate, atacuri de panică, depresie
  • Relații toxice și recuperarea după abuz emoțional
  • Narcisism și dinamici disfuncționale în familie
  • Dezvoltare personală și coaching de viață
  • Vindecarea copilului interior

Cărți publicate:

  • Puterea ta interioară, Vol. I: Preia controlul asupra vieții tale
  • Puterea ta interioară, Vol. II: Învinge-ți emoțiile negative
  • Iubire fără compromisuri: Ghidul relațiilor mature
  • Iubire, relații și viață. Reflecții

Disponibile la magazinul online, pe Amazon și Apple Books.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *