Rănile emoționale, mecanismele disfuncționale de adaptare ca urmare a experiențelor adverse sau traumelor din copilărie, nevoile nesatisfăcute din copilărie care urmăresc persoana și la vârsta adultă, reacțiile impulsive sau disproporționate în legătură cu stimulii sunt semne ale faptului că din punct de vedere emoțional oamenii au rămas captivi într-un stadiu al copilăriei și că încă mai au nevoie să se ocupe de vindecarea copilului interior.
Așadar, a fi un adult din punct de vedere emoțional presupune atât o „îmbrățișare” spre vindecare a copilului interior, dar și o anumită autoeducație și dezvoltare personală continuă. Poate că modelele parentale sau modelele de Adult pe care le-ai avut în viața ta nu au fost cele mai potrivite, poate că și adulții din viața ta, la rândul lor, au preluat modele mai mult sau mai puțin disfuncționale și tocmai de aceea autocunoașterea și autoeducația te pot ajuta să schimbi acest gen de tipare care te împiedică să trăiești la adevăratul tău potențial.
Felul în care arată relațiile din viața ta reprezintă o altă sursă importantă de autocunoaștere deoarece acestea pot să te ajute să-ți dai seama dacă răspunzi și acționezi din starea Eului de Copil sau de Adult.
Care sunt, așadar, caracteristicile Adultului, atât în planul relațional, dar și în plan personal?
- este capabil să ia decizii pentru propria persoană, fără a avea nevoie să fie aprobat sau îndrumat de altcineva;
- își asumă responsabilitatea pentru sine, pentru acțiunile și pentru viața lui – orice acțiune are consecințe, iar un adult își va asuma responsabilitatea pentru faptele sale și pentru consecințele lor, fără a căuta să găsească scuze sau justificări și fără a da vina pe alții. El știe că felul în care arată viața lui depinde de el, astfel încât va avea grijă de sine și va urmări activ propria stare de bine, acest lucru însemnând inclusiv îndepărtarea sau depășirea obstacolelor care stau între el și dorințele și aspirațiile sale. Așadar, va avea o atitudine proactivă și asumată, în loc de una pasivă ori fatalistă;
- are autocontrol emoțional și caută în permanență să-și dezvolte inteligența emoțională – dacă un copil face tantrumuri, iar un adolescent țipă sau trântește când îi sunt frustrate nevoile ori când lucrurile nu ies așa cum își dorește el, un adult se presupune că a învățat deja să își recunoască și să își gestioneze emoțiile, alegând fie să rezolve situația prin comunicare, fie să se îndepărteze, să iasă de situație dacă aceasta nu își găsește rezolvare. Adultul nu dă vina pe alții pentru ceea ce simte el, ci își asumă trăirile și le exprimă în maniere sănătoase;
- se acceptă pe sine – un adult își acceptă atât calitățile, cât și punctele slabe pe care poate alege sau nu să le îmbunătățească și, asumându-și responabilitatea pentru cine este el și acceptându-se pe sine așa cum este, știe că nu are de ce să dea explicații altora ori să „se scuze” pentru alegerile sale. Nu va încerca să pară altcineva decât este ori să le facă altora pe plac făcând compromisuri și sacrificii în propriul detriment, din teama de a nu fi respins sau exclus. Are suficientă încredere în sine astfel încât să nu se pună singur nici într-o poziție de inferioritate, nici de superioritate;
- este sincer cu sine – a fi sincer cu tine însuți înseamnă a privi și a accepta realitatea așa cum este ea, în loc de a te autoiluziona și autoamăgi că lucrurile sunt altfel decât sunt din pricina propriilor temeri și insecurități. Adultul nu trăiește în „basme”, chiar dacă își dă voie să viseze, ci caută soluții la problemele cu care se confruntă;
- își delimitează clar granițele și limitele personale și nu le permite altora să le încalce – a te cunoaște pe tine presupune și a ști ce ești dispus ori nu să accepți din partea celor din jurul tău. Este o dovadă de respect și prețuire față de propria persoană. Adultul nu se lasă manipulat sau controlat / influențat de cei din jur nici în relațiile cele mai apropiate, adică poate, în general, să recunoască dacă ceilalți încearcă să-l condiționeze, să-l folosească în scopuri egoiste, să abuzeze de bunăvoința lui, să-l determine prin manipulare și șantaj emoțional să cedeze și să facă lucruri împotriva voinței sale;
- își cunoaște valorile, principiile, credințele și acționează în acord cu ele, în loc de a se lăsa influențat de ceea ce alții își doresc, de principii și valori care nu rezonează cu el, însă care sunt acceptate sau preluate de majoritatea;
- își cunoaște limitele și caută să se dezvolte mereu - știe că nu le știe pe toate, că întotdeauna mai are ceva de învățat, așa că își menține vie curiozitatea, dar și flexibilitatea în gândire. De exemplu, dacă greșește este dispus să-și asume greșeala, să învețe din ea și să caute soluții pentru a îndrepta acea greșeală dacă se poate, în loc de a persista pe un drum greșit din cauza faptului că orgoliul nu îi permite să recunoască faptul că s-a înșelat. Rămâne flexibil și când este vorba despre a se adapta la anumite situații care nu merg conform planului, în loc de a se îmbufna, a da vina pe alții ori a se încăpățâna să se împotrivească schimbării;
- își păstrează mintea deschisă și față de ceilalți oameni – stereotipurile, prejudecățile, a eticheta într-un anume fel anumiți oameni doar pentru că sunt diferiți de noi ne împiedică să încercăm să-i înțelegem ori să privim lucrurile și din altă perspectivă. Diferit, nou sau nefamiliar nu înseamnă întotdeauna rău. Un adult matur îi respectă pe ceilalți și nu caută să îi judece ori să îi schimbe doar pentru că nu corespund propriilor percepții despre cum ar trebui să fie ori să se comporte aceștia;
- are capacitatea de a recunoaște, respecta și empatiza cu trăirile și nevoile celorlalți – nu numai nevoile și emoțiile lui sunt importante, ci și ale celorlalți. Nu consideră că „i se cuvine” ori că ceilalți sunt acolo doar pentru a-i satisface lui nevoile și pretențiile egoiste, ci caută ca, în primul rând, el să fie cel care își împlinește aceste nevoi, respectându-le în același timp pe ale celorlalți;
- este asertiv, nu pasiv ori agresiv – asertivitatea implică a-ți apăra propriile drepturi, fără a încălca, însă, drepturile celorlalți;
- nu este dependent de alți oameni – a fi o persoană independentă și de sine stătătoare reprezintă un atribut de bază al unui adult matur. În momentul în care ești dependent de altcineva, este ca și cum ai declara că nu ai încredere în tine, că nu te poți baza pe tine, că te aștepți ca altcineva să își asume responsabilitatea vieții și bunăstării tale. Dependența predispune la multe sacrificii și compromisuri de foarte multe ori extrem de dăunătoare, mai ales când acestea vin dintr-un spațiu al fricii – îți este teamă de abandon, de singurătate, că nu te vei descurca singur așa că ești dispus să faci orice pentru a le evita;
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- nu își plânge de milă, nu se victimizează, nu trăiește la voia întâmplării, ci urmărește să își autodermine existența – își stabilește obiective, scopuri, planuri și le urmează; confruntă obstacolele în loc de a fugi din fața lor și a renunța, învață din eșecuri;
- poate suporta înfrângerile și dezamăgirile fără a se plânge la nesfârșit ori a da vina pe alții și poate accepta criticile fără ca acestea să-i pună la îndoială sentimentul propriei valori;
- este capabil să se bucure într-o manieră sinceră pentru succesul sau realizările celorlalți – își cunoaște valoarea și nu se simte amenințat de succesul altora, ci îi admiră și caută să învețe de la ei, în loc de a se lăsa măcinat de invidie, resentimente și trăiri de inferioritate;
- nu (mai) încearcă să-i schimbe pe alții ori să schimbe lucrurile care nu depind de el/ea – oamenii depun foarte multă energie și efort încercând să-i schimbe pe ceilalți, să schimbe felul în care ceilalți acționează ori să schimbe conjuncturi care nu depind de ei, doar pentru că nu pot accepta că, poate, nici acei oameni, nici acele conjuncturi nu sunt cele potrivite pentru ei. În loc de a se schimba pe sine ori de a ieși din acele relații ori situații (iar dacă nu pot ieși în acel moment, să-și schimbe felul în care se raportează la ele), aleg să continue aceeași muncă sisifică ce nu face altceva decât să le răpească din bucuria de a trăi și din încrederea în sine.
Maturitatea nu este o consecință firească a înaintării în vârstă, deoarece vârsta nu garantează întotdeauna maturizarea emoțională. Ceea ce faci pe măsură ce anii trec te ajută sau nu să te maturizezi – dacă ești sau nu dispus să înveți din expriențele tale, dacă ești sau nu flexibil și dispus să te adaptezi și să faci schimbări, dacă ești sau nu dispus să îți rezolvi problemele emoționale (fie ele din copilărie sau dezvoltate chiar și mai târziu în viață), dacă ești sau nu dispus să înveți lucruri noi.
Un om matur își are ancora în propria persoană – nu este centrat asupra sa într-o manieră egocentristă și infantilă, ci este centrat în sine. Adică se bazează pe sine însuși, iar pentru a ajunge să se bazeze pe sine însuși, pentru a se simți suficient de încrezător că poate face asta, lucrează cu sine, cu gândurile, credințele și emoțiile sale în fiecare zi. Își asumă minusurile, plusurile, caută să se îmbunătățească, să evolueze, își asumă responsabilitatea pentru sine și viața sa și încetează să mai dea vina pe alții pentru trecutul, prezentul ori perspectivele sale de viitor.
Când intră într-o încăpere, nu se mai întreabă – „oare ceilalți o să mă placă?”, ci se întreabă „oare eu o să îi plac pe ceilalți?”, când începe o relație, nu se mai așteaptă ca acel partener să-l salveze de sine însuși și să-i aducă fericirea pe tavă, ci se întreabă „oare eu ce am de oferit / ce sunt dispus să ofer?” și caută să construiască alături de celălalt, să-și aducă contribuția ținând cont atât de binele său individual, cât și de binele cuplului. Un om matur nu se mai autoiluzionează, nu mai așteaptă pasiv ca lucrurile să se întâmple, ci depune eforturi conștiente și voluntare pentru ca lucrurile să se întâmple în direcția stabilită de comun acord cu partenerul său.
Întotdeauna simțul responsabilității definește maturitatea – nu mai găsești scuze, ci faci schimbări, nu mai fugi de ce te doare, de ce ți-e frică sau de ce te deranjează, ci confrunți acele lucruri, nu mai aștepți, ci acționezi, nu îți mai plângi de milă, ci îți iei puterea înapoi și, pas cu pas, printre obstacole și dificultățile inerente vieții, îți creionezi traiectoria propriului destin.
Pentru tine ce înseamnă maturitatea?
Dr. Ursula Sandner
Multumesc mult! Chiar trec printr-o serie de ganduri referitor la viata mea, ce sa aleg pt a fi fericita. Caut care este calea mea.
Am nevoie de toate aceste indrumari. Simt ca sunt spuse ca de la o prietena care imi vrea binele. Ma regasesc in ele si primesc raspunsuri.
Multumesc inca odata!
Sa ai încredere în tine și în puterea ta,sa nu depinzi de nimeni și sa ți trăiești viata asa cum vrei tu,fără compromisuri!Multumesc mult.MATUR articol! De multe ori m ați ajutat cu sfaturile dvs!Felicitări!
Foarte bine punctat.as dori sa iau legatura cu dumneavoastra va rog din suflet.
Minunat articol
Multumim frumos!