Gestionarea relației cu o soacră intruzivă sau acaparatoare poate fi o provocare pentru multe persoane – de la dificultatea de a-i înțelege comportamentele, care sunt motivațiile din spatele acelor comportamente, până la găsirea strategiilor de a stabili limite și granițe de interacțiune în vederea gestionării eficiente a acestei dinamici.
Cum se comportă o soacră intruzivă sau acaparatoare?
- o soacră intruzivă își face simțită prezența aproape mereu, se implică constant în viața ta și a familiei tale, încearcă să controleze diverse aspecte ale vieții voastre, inclusiv felul în care alegeți să vă creșteți copiii și felul în care vă ocupați de treburile gospodărești. Oferă sfaturi nesolicitate, face vizite neanunțate sau își impune prezența fără să țină cont de programul și nevoile voastre;
- se amestecă în luarea deciziilor care ar trebui în primul rând să fie luate de către cei doi parteneri de cuplu, își impune punctul de vedere și se supără dacă nu se face după cum spune ea;
- nu respectă spațiul și intimitatea voastră – nu ține cont de limitele personale și are tendința de a invada în mod frecvent spațiul personal al cuplului. Apare la ușă fără să anunțe înainte, vă umblă prin lucruri, face modificări în casă fără să întrebe ș.a.m.d.;
- te critică frecvent, fie că vorbim despre critici legate de aspectul fizic, personalitatea, cariera, abilitățile sau rolul tău de părinte. Poate considera că nimeni nu poate face lucrurile „cum trebuie” în afară de ea, astfel că a-i îndeplini așteptările se dovedește a fi o adevărată provocare (și adesea imposibil);
- nu te respectă și nu te tratează ca pe un adult, ci se comportă cu tine, dar și cu partenerul tău, ca și cum ați fi niște copii incapabili care trebuie să fie ghidați pas cu pas, deși nu ați cerut acest lucru;
- face ca orice situație să fie despre ea însăși – își dorește să fie în centrul atenției ori de câte ori este posibil. Dacă aveți copii, poate încerca să fie „bunica preferată” (astfel încât prezența ei să fie în mod constant dorită), făcându-le toate poftele și mofturile (de exemplu, le oferă ciocolată înainte de culcare), în ciuda faptului că tu nu ești de acord cu acest lucru. De asemenea, poate să ignore subiectele care nu au legătură cu ea, încercând mereu să se aducă pe sine în centrul atenției;
- te „spionează” – adică urmărește ceea ce faci pe parcursul unei zile, te sună, vine în vizită, îți trimite mesaje, îți pune o multitudine de întrebări precum: „unde te duci”, „cu cine?”, „cât stai?”, „cu cine vorbești la telefon?”;
- lucrurile trebuie să iasă după cum vrea ea – chiar dacă tu ai un alt punct de vedere, va continua să insiste să faci după cum își dorește ea, până când te vei simți epuizat/ă și vei ceda. Dacă îi vei răspunde în vreun fel care să o deranjeze câtuși de puțin, va face o mare dramă din asta, se va plânge partenerului tău, te va acuza că ești o persoană rea, lipsită de respect sau nepoliticoasă. Te vei simți atacat/ă fără să înțelegi de ce. În fond, nu ai făcut nimic altceva decât să-ți exprimi punctul de vedere;
- își dorește să aibă ultimul cuvânt de spus și crede că are întotdeauna dreptate – poate avea o atitudine de tipul „fie facem ca mine, fie nu mai facem deloc”. Nu renunță până când nu i se dă dreptate și consideră că ar trebui să-i urmezi toate sfaturile, fie ele solicitate sau nu, pentru că ea știe mai bine;
- orice acțiuni, oricât de deranjante ar fi ele de fapt, sunt puse sub motto-ul „fac asta pentru că îmi pasă de voi / mă gândesc la binele vostru”;
- se victimizează și folosește tot felul de strategii pentru a părea ea cea „bună” și tu cea „rea” în ochii partenerului tău – plânge, oftează, stă îmbufnată, refuză să mai mănânce, îi vine „rău” dintr-o dată tocmai pentru că a avut o discuție în contradictoriu cu tine;
- apelează la manipulare și șantaj emoțional – inducerea sentimentelor de vinovăție și rușine reprezintă o unealtă prin care soacra încearcă să obțină ce își dorește. Poate spune lucruri de tipul: „după câte am făcut eu pentru tine, nici măcar atâta lucru nu poți face și tu pentru mine?”, „îmi pare rău c-am devenit așa o povară pentru voi!” (spus atunci când nu i se face pe plac);
- se comportă minunat în public, este afectuoasă, drăgăstoasă și amabilă – o soacră manipulatoare și acaparatoare își dorește ca tu să nu mai ai niciun fel de influență asupra copilului ei, ci ca ea să dețină controlul și să aibă prioritate înaintea ta. O manieră prin care încearcă să facă asta este să pară că ea este cea inofensivă și blândă, să le arate celorlalți cât de mult te apreciază și cât de frumos se poartă cu tine. Ai putea crede această latură a ei, ca și cum celelalte aspecte negative ar fi fost doar în capul tău. De cele mai multe ori atitudinea binevoitoare este doar o mască prin care încearcă să vă manipuleze mai eficient;
- se așteaptă să îndeplinești perfect rolurile și sarcinile de pe urma cărora beneficiază fiul/fiica ei. Din perspectiva ei, ar trebui să fii mereu plin/ă de energie, fără nevoi personale și dispus/ă să gătești, speli, calci, faci curat, ai grijă de copii, iar dacă nu ai copii, să-i faci mai repede. Acestea sunt doar niște exemple, însă este vorba, în principiu, despre așteptările, viziunea și valorile ei – cum ar trebui să fii tu în acord cu viziunea ei.
Care ar putea fi motivațiile din spatele acestor comportamente?
O soacră intruzivă poate să se teamă că-și va pierde copilul în favoarea soțului sau soției și a noii familii pe care cei doi își doresc să o întemeieze. Simte nesiguranță, se teme că nu va mai fi la fel de importantă în viața copilului său ori că nu va mai primi aceeași atenție, iar aceste aspecte o pot determina să încerce să mențină un control cât mai riguros asupra vieții acestuia.
Poate fi vorba, de asemenea, despre nevoia de admirație și apreciere, anumite trăsături de personalitate sau chiar o tulburare de personalitate, precum cea narcisistă sau despre un tipar de comportament care s-a perpetuat de-a lungul timpului – este o mamă autoritară și dominatoare care este obișnuită să se implice în viața și în deciziile fiului/fiicei sale, controlându-i orice mișcare.
Existența anumitor conflicte sau probleme nerezolvate din trecut pot contribui la apariția acestui comportament sufocant. De exemplu, este posibil ca mama să fi avut anumite așteptări din partea fiului/fiicei sale (fie ele și egoiste sau nerealiste), așteptări care nu au fost îndeplinite ori să se simtă nemulțumită de anumite alegeri ale lui/ei, toate aceste aspecte amplificându-i sentimentele de neputință și frustrare. Să accepte acum o altă decizie cu care nu este de acord, să renunțe la încăpățânarea de a-i ghida destinul și să accepte noul drum al fiului/fiicei sale se poate dovedi a fi foarte dificil.
Alteori este vorba despre intenții bune manifestate nepotrivit. Mama își dorește ca fiul/fiica ei să fie fericit/ă, să aibă succes, să-i meargă bine și încearcă să facă tot ce se poate pentru asta, chiar dacă devine hiperprotectivă sau ajunge să se implice mult prea mult în viața acestuia, considerând că în acest mod îl/o poate ajuta.
Cum poți gestiona mai eficient relația cu o soacră intruzivă sau acaparatoare?
Chiar dacă este dificil, încearcă să-ți dai seama de ce se comportă în felul acesta – de exemplu, poate să se simtă dată la o parte, iar prin intruziunea ei să încerce să recupereze afecțiunea și atenția pe care simte că le-a pierdut. În acest caz, găsirea de alte variante prin care soacra să se simtă implicată și apreciată, respectând în același timp limitele voastre, poate fi o opțiune mai dezirabilă – să o invitați la anumite evenimente de familie sau să îi cereți părerea în anumite chestiuni specifice.
În alte cazuri, criticile pe care ți le aduce pot să fie doar simple proiecții ale propriilor probleme și să nu aibă nimic de-a face cu tine, cu valoarea sau competența ta, așa că încearcă să nu le iei personal. Le poți privi ca pe niște sugestii și nu ca pe niște adevăruri categorice și, pentru a nu-i da apă la moară, poți răspunde astfel: „o să mă gândesc la asta”, „este o perspectivă interesantă”, „îți înțeleg punctul de vedere, însă prefer să...”.
Pe de altă parte, dacă există critici constante privind valorile sau stilul tău de viață sau încercări de a-ți impune viziunea sau valorile sale, îi poți explica într-o manieră clară și fermă că nu accepți o astfel de atitudine și că îi ceri să se oprească. Dacă vei începe să îi dai prea multe explicații ori să te justifici, este posibil să încerce să se agațe de orice spui pentru a-ți invalida opiniile. Nu trebuie să ne placă ori să fim de acord cu valorile și alegerile altor oameni, însă ar fi bine să le respectăm, deoarece nu avem nici un drept să-i modelăm pe cei din jurul nostru după bunul plac.
Așa cum o persoană are defecte, așa are și calități, așa că încurajează-i comportamentele pozitive arătându-ți aprecierea pentru ele. Aceasta este una dintre cele mai eficiente modalități prin care poate crește probabilitatea ca acele comportamente să se repete.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Întreabă-te care este contribuția ta la situația actuală – orice relație este cocreată, iar a reflecta asupra felului în care atitudinea și comportamentul tău influențează dinamica relației îți poate fi de ajutor, deoarece poți descoperi ce anume poți schimba pentru îmbunătățirea situației. Ce aspecte sunt în controlul tău și asupra cărora poți lucra? Când faci acest exercițiu, încearcă, pe cât posibil, să adopți o poziție perceptuală cât mai obiectivă, ca și cum ai fi un observator care „se ridică” deasupra situației pentru a avea o imagine cât mai cuprinzătoare.
Comunică deschis – vorbește cu partenerul/a tău despre ce anume te nemulțumește și te deranjează referitor la comportamentul soacrei tale. Spune-i care sunt limitele tale și de ce anume ai nevoie din partea lui pentru a te simți susținut/ă și întreabă-l același lucru.
Pentru a nu părea agresiv/ă sau acuzator, poți vorbi despre cum te simți tu, în loc de a aduce reproșuri care să o vizeze pe soacra ta - „eu mă simt” vs. „mama ta este...”. De exemplu:
- „îmi doresc să discutăm despre felul în care se comportă mama ta în ultimul timp. Mă simt copleșit/ă de implicarea ei constantă și îmi doresc să găsim împreună o soluție”;
- „respect relația pe care o ai cu mama ta, știu că sunteți apropiați și nu îmi doresc să intervin între voi, însă mă simt inconfortabil când vine în vizită fără să anunțe. Am nevoie să îmi respecte spațiul personal și să stabilim anumite limite mai clare. Nu te învinovățesc pe tine pentru comportamentul ei, însă am nevoie de ajutorul tău să găsim împreună o soluție”;
- „știu că ești într-o poziție dificilă și nu aș vrea să crezi că eu îți cer să alegi între mine și mama ta. Nu îmi doresc ca neînțelegerile pe care le avem cu ea să ne afecteze relația. Îți propun să găsim împreună o soluție”;
- „respectarea intimității noastre și a anumitor limite nu înseamnă că nu poți avea o relație apropiată cu mama ta. Eu respect acest lucru și am nevoie ca și tu să respecți nevoile mele”.
Dacă, de exemplu, soacra ta a fost dintotdeauna critică, pretențioasă sau intruzivă, ceea ce te poate ajuta este să găsiți maniere de a diminua expunerea voastră la astfel de comportamente prin stabilirea de limite și granițe. Dacă este vorba despre un comportament pe care îl are doar față de tine, este posibil să existe, de fapt, o altă problemă ascunsă în spate care necesită să fie abordată.
Spune-i că este ceva ce te frământă în ultima vreme și că îți dorești să aveți o conversație. Acest gen de formulare, „pe tine te frământă”, poate deschide calea unui dialog în care celălalt nu simte nevoia să ridice garda și să intre în defensivă. Spune-i că ai nevoie de ajutorul ei să colaborați pentru a înțelege mai bine și soluționa problemele pe care le-ai sesizat. Dacă nu poți avea un dialog constructiv, nu te angaja mai departe în discuție, deoarece nu vei face decât să alimentezi conflictul și, într-un fel, să îi oferi alte și alte ocazii de a căuta nod în papură.
Tocmai de aceea este important ca tu și partenerul/a tău să cădeți de acord în privința limitelor pe care vreți să le stabiliți, să fiți în aceeași echipă și să vă susțineți reciproc. Înainte de orice, este necesar ca partenerul/a tău să poarte o discuție între patru ochi cu mama sa, cu atât mai mult cu cât ai observat că încercările tale de a discuta cu ea se transformă, de cele mai multe ori, în certuri sau refuză comunicarea când abordezi o problemă.
Cum stabilești limite? Odată ce ai discutat cu partenerul/a tău și ați ajuns la un consens, este necesar ca amândoi să rămâneți constanți în comportamentele voastre. Pe de-o parte tu, iar pe de cealaltă parte el/ea, să exprimați într-o manieră respectuoasă, dar fermă și clară, cu ce comportamente sunteți de acord și ce comportamente vă deranjează.
Dacă există copii, explicați-i soacrei care sunt regulile voastre în ceea ce-i privește. Este posibil să fie deranjată sau să nu aibă răbdare să vă asculte, bazându-se pe faptul că „știe ea mai bine”, deoarece a crescut copii la rândul ei. Cu toate acestea, este important să-i reamintiți aceste reguli cât mai clar și concis posibil, deoarece copiii au nevoie de constanță și limite. Dacă încearcă să îți submineze autoritatea în fața acestora, ia-o deoparte, astfel încât copiii să nu vă poată auzi, și spune-i că nu vei tolera un astfel de comportament. A sta cu copiii poate să o ajute și pe ea să se simtă utilă, dar și pe voi, însă dacă încalcă permanent orice regulă sau nu vă respectă dorințele privind creșterea și educarea lor, a limita aceste întâlniri poate fi o variantă mai eficientă pe termen lung.
Un alt exemplu este acela că este posibil ca pe partenerul tău să nu-l deranjeze vizitele frecvente, neanunțate și prelungite ale mamei sale. O variantă prin care ea să rămână în continuare apropiată de voi, dar în același timp nevoile tale de intimitate să fie respectate, poate fi să organizați săptămânal o cină sau un prânz împreună, iar restul vizitelor să fie anunțate. În acest sens, o manieră diplomată de abordare poate fi să-i spuneți că vizitele programate de dinainte vă permit să-i dedicați mai mult timp și mai multă atenție. O astfel de abordare, pentru o persoană care își dorește să fie în centrul atenției, poate fi chiar foarte atrăgătoare. O altă manieră este de a-i spune că toți prietenii voștri și toate rudele este necesar să sune înainte de a veni în vizită pentru a stabili dacă este sau nu un moment oportun, aceasta fiind o regulă a familiei voastre care se aplică tuturor.
Alteori, a fi prea drăguț, bun sau diplomat cu o persoană care nu este așa, ci își urmărește interesele fără a ține cont de cei din jur, se poate dovedi a fi contraproductiv. Nu reușești să exprimi cât de serioasă este de fapt problema pentru tine și nici să impui limitele necesare deoarece te temi că vei fi perceput ca fiind nepoliticos sau agresiv. Această teamă e cu atât mai mare, cu cât soacra ta obișnuia să nu accepte niciun fel de feedback negativ ori să apeleze la șantaj emoțional și victimizare când ceva nu îi era pe plac.
Nu te lăsa intimidat, ci rămâi asertiv. Ai dreptul să spui „nu”, ai dreptul să îți spui punctul de vedere și să nu accepți comportamente care îți dăunează sau sunt lipsite de respect, ai dreptul să limitezi interacțiunile dacă acestea îți perturbă viața. Ești un adult și normal ar fi ca interacțiunea cu soacra ta să fie una de la adult la adult, nu de la copil la părinte, iar dacă nu este, ai dreptul să redefinești termenii acesteia, astfel încât să adopți o poziție care îți respectă autenticitatea, valorile și nevoile.
Nu te strădui să te prefaci, să mimezi niște sentimente care nu există. Încă mai sunt multe situații în care socrii au pretenția să li se spună „mamă” sau „tată”, deși aceste apelative sunt departe de a reflecta adevărata natură a relației dintre socri și noră sau ginere. Dacă nu simți să faci asta, nu te forța doar de dragul aparențelor. Este mult mai important să fii sincer cu tine însuți și să accepți realitatea așa cum este ea, chiar dacă nu întotdeauna este așa cum ți-ai dori.
Observă, așadar, care sunt așteptările tale și dacă sunt ele realiste sau nu. Poate că ai anumite așteptări despre cum „ar trebui” să fie relația cu soacra ta, însă de multe ori așteptările duc la dezamăgiri și poate că nu este prima dată când te simți dezamăgit și suferi pentru că realitatea este altfel decât ți-ai dori tu. Fii realist și observă ce poți face și cum îți poți îmbunătăți situația acum, fie că vorbim despre o altă manieră de a te raporta la lucruri, despre acceptarea unor aspecte a căror schimbare nu depinde de tine sau trasarea unor limite personale mai ferme și mai clare.
Când îți exprimi nemulțumirea față de ea, chiar și în sinea ta, poate îți spui „nu trebuia să zică / să facă asta”, însă când înlocuiești „mi-aș fi dorit ca ea să nu facă asta”, această nuanță subtilă între „trebuie” și „îmi doresc” deschide ușa acceptării. Iar a accepta nu înseamnă a aproba sau a fi de acord cu o situație, ci a recunoaște că lucrurile sunt așa cum sunt și că oamenii nu se schimbă doar pentru că vrem noi, ci se schimbă atunci când vor ei. A accepta o situație înseamnă și a nu mai acumula resentimente pentru ne dorim să fie altfel și nu este.
Nu mai încerca să-i îndeplinești așteptările, cu atât mai mult cu cât ai observat că eforturile tale au fost de cele mai multe ori în zadar. Focalizează-te pe obiectivele tale de viață și pe ce este mai bine pentru familia ta pe termen lung. Poate că iei multe decizii gândindu-te ce va crede și ce va spune ea, dacă te va aproba sau nu, dar nu ai nevoie, de fapt, de aprobarea nimănui pentru a-ți trăi viața așa cum crezi de cuviință.
Dacă o persoană din cercul tău de apropiați sau cunoștințe se comportă cu tine cu lipsă de respect sau dacă prezența ei în viața ta devine una toxică, atât pentru tine, cât și pentru familia ta, închizi ochii și accepți în continuare acest gen de comportament sau impui anumite limite ferme și, dacă nu se schimbă nimic, te îndepărtezi? Același lucru este valabil și în acest caz. Nu permite nimănui să îți tulbure în așa măsură existența, încât să ajungi să te pierzi pe tine sau să pierzi ce este cu adevărat important pentru tine.
Dr. Ursula Sandner
Corect ,și eu mă confrunt cu o grămadă de conflicte legate de soacra. Problemă gravă este că soțul nu face decât ce își dorește ea, dacă trebuie sa ia o decizie,nu o ia cu mine, așteaptă până a doua zi sa i se spună ce trebuie să facă,și dacă îi zic ,,de ce nu ai luat decizia atunci pe loc” spune că s a mai gândit….dar nu recunoaște că aștepta validarea maicasii….și ar fi multe de povestit…cel mai grav este faptul că își discuta intimitățile…pe ascuns…As dori sa mai pot discuta cu dv…o seara buna!