Care sunt caracteristicile narcisistului ascuns?

Narcisismul se poate manifesta în diferite feluri, unele dintre ele fiind mai subtile decât altele. O astfel de formă de manifestare este narcisismul de tip ascuns.

Narcisiștii ascunși au aceeași nevoie de a fi admirați și validați precum narcisiștii grandioși , însă manifestă această nevoie într-o manieră mai puțin evidentă. Pot părea umili, modești, serviabili, timizi, introvertiți, însă, dincolo de aceste aspecte, și ei au aceeași nevoie de atenție și control pe care ceilalți narcisiști o au și caută să fie mereu cu un pas înaintea celorlalți, să iasă în câștig. Pentru aceasta vor folosi manipularea și șantajul emoțional și se vor victimiza frecvent.

Mult timp narcisiștii ascunși pot fi percepuți de cei din jur nu ca narcisiști, ci ca persoane care suferă de anxietate sau depresie, care au o stimă de sine scăzută sau care trec printr-o perioadă dificilă de viață. Victimizarea și nemulțumirea continue, stările emoționale negative, aparenta neajutorare îi determină pe cei din jur să încerce să-i salveze.

Narcisiștii ascunși pot să împărtășească poveștile lor de viață dificile, să vorbească despre copilăria nefericită sau abuzivă, despre rănile lor emoționale foarte, foarte devreme într-o relație. Celălalt va simți empatie, poate chiar milă, îi va părea rău și va încerca să-l ajute pe narcisist, însă cu timpul se va simți din ce în ce mai secătuit de resurse și energie, deoarece orice va face, nu va fi suficient și nici nu îl va putea salva sau schimba pe acesta. Va începe să-i găsească scuze și justificări pentru comportamentele sale toxice, deoarece nu dorește să se confrunte cu vinovăția pe care ar simți-o dacă ar pleca din acea relație – narcisiștii ascunși folosesc foarte mult șantajul emoțional pentru a obține ceea ce-și doresc, iar sentimentele de vinovăție sunt o urmare a șantajelor emoționale repetate și a manipulării.

Care sunt cauzele?

- trauma de atașament (este preverbală) – stresul cronic pe care copilul îl resimte în cazuri de neglijare, maltratare, abuzuri repetate;

- experiențe traumatice timpurii;

- o anumită vulnerabilitate biologică plus un mediu familial care a invalidat trăirile și experiențele copilului. Nevoia de a fi „văzut” și „auzit” de către părinți  nu este împlinită. Părinții sunt distanți, absenți, ignoră copilul, îl umilesc;

- emoțiile copilului nu sunt oglindite într-un mod constant, iar copilul va avea dificultăți în a-și recunoaște, înțelege, autoregla și asuma responsabilitatea pentru emoțiile sale. Va căuta în exterior validarea de care are nevoie;

- unul dintre părinți sau amândoi părinții sunt narcisici;

- încurajarea de către familie / societate a unor comportamente narcisiste și răsfățul exagerat – nu i se refuză nimic, i se spune că este mai bun decât alții (este de dorit să fie lăudat și încurajat copilul, însă fără a fi mereu comparat cu alții), este tratat preferențial.

Care sunt caracteristicile narcisiștilor ascunși?

- lipsa empatiei sau un nivel scăzut de empatie – identifică / înțelege din punct de vedere intelectual starea celuilalt, are o imagine de ansamblu asupra a ceea ce gândește și simte, ca și cum ar încerca să pună cap la cap piesele unui puzzle, însă nu prezintă sensibilitate față de sentimentele lui/ei pentru a răspunde în mod adecvat. Prin empatie ne sincronizăm cu experiența interioară a celuilalt și putem avea emoții similare, însă nu ne lăsăm copleșiți de ele fără să ne dăm seama cum am ajuns să ne simțim altfel, cum se întâmplă în cazul contagiunii emoționale. Narcisiștilor nu le pasă de sentimentele altora, ci doar de ceea ce alții pot să facă pentru ei.

Deși narcisiștii ascunși sunt dispuși să-i ajute pe alții și, de multe ori, chiar par foarte altruiști și empatici, fac acestea pentru a câștiga aprecierea și aprobarea celorlalți. Dacă nu le sunt recunoscute meritele, dacă nu sunt lăudați, vor începe să se plângă de faptul că alții profită de pe urma lor și că nu le apreciază sacrificiile;

- sunt extrem de invidioși – narcisistul se simte nesigur pe el, tocmai de aceea are nevoie de a-și crea și a crede în această imagine falsă despre sine în care el este cel mai minunat dintre toți, este superior altora, chiar dacă lumea nu-i recunoaște minunăția, pentru că îl invidiază. De fapt, este invers. El îi invidiază pe alții și se focalizează pe ce au aceștia și nu are el. De exemplu, dacă are o casă cu două camere, îl va invidia pe cel care are o casă cu trei camere. Dacă are un palat cu trei etaje, îl va invidia pe cel care are un palat cu patru etaje. Se compară mereu cu alții referitor la bunurile materiale, la relații, la felul în care arată, la cât de fericit este și este veșnic nemulțumit, oricât de multe ar avea și oricât de bine i-ar merge.

De asemenea, au tendința de a ține ranchiună dacă simt că nu sunt tratați conform așteptărilor, dacă altcineva este lăudat sau primește ceva ce narcisistul consideră că i se cuvine sau ceva ce își dorește (de exemplu, un coleg este promovat, pe merit, în locul lui), dacă altcineva le greșește. Chiar dacă pe moment pot să nu spună nimic, așteaptă ocazia perfectă pentru a se răzbuna;

- după cum spuneam mai sus, narcisistul ascuns este neîncrezător și se îndoiește de sine și, de multe ori, îi lasă pe alții să aleagă în locul lui spunând că nu știe ce-și dorește, deși poate fi vorba doar despre anumite temeri: teama de a nu greși, de a nu se face de rușine, teama de consecințele propriilor alegeri (nu își asumă responsabilitatea), dorința de a rămâne sub protecția cuiva, precum un copil neajutorat;

- par fără direcție în viață – de multe ori, narcisiștii ascunși inițiază proiecte și fac schimbări profesionale sau personale pentru că intră, în mintea lor, în competiție cu alții pe care îi invidiază și pe care și-ar dori să-i depășească. Vor să facă și ei ce fac alții, vor să aibă și ei ce au alții, vor să fie și ei fericiți cum sunt alții. Însă, frecvent, nu duc la bun sfârșit planurile începute, se plictisesc repede sau găsesc noi motive de nemulțumire. Lumea îi poate percepe, din acest motiv, ca fiind indeciși, neserioși, imaturi sau oportuniști;

- comportament pasiv-agresiv – spre deosebire de narcisiștii gradioși care nu au nicio problemă să-ți spună direct în față ceea ce îi deranjează, chiar într-o manieră agresivă, narcisiștii ascunși adoptă, mai degrabă, atitudini și comportamente pasiv-agresive;

- hipersensibilitate la critică și fragilitate emoțională – sunt extrem de sensibili la orice formă de critică. Chiar și un comentariu nevinovat care nu este spus cu scopul de a critica, va fi luat personal și transformat într-o adevărată dramă. Chiar pot deveni paranoici deoarece cred că lumea într-adevăr are ceva cu ei, că lumea dorește să le facă rău, într-o formă sau alta – „mi-a spus asta pentru că vrea să mă rănească”, deși acel comentariu poate că nici măcar nu era adresat lor, ci spus la modul general;

- narcisismul este „ascuns” în spatele unei false modestii și în spatele vulnerabilității și fragilității, însă narcisiștii ascunși manifestă grandoare, aroganță și au un sentiment exagerat al importanței de sine. Această importanță nu este totuna cu a avea o stimă de sine sănătoasă. O persoană care se valorizează pe sine și care are o stimă de sine sănătoasă nu simte nevoia de a le dovedi altora că este superioară. Se simt îndreptățiți să obțină anumite favoruri, doar că felul în care transmit aceste lucruri este diferit față de un narcisist grandios.

De exemplu, pot gândi: „și eu aș fi avut o carieră de succes, dacă aș fi avut șansele sau resursele financiare ale altora”, „sunt mult prea bun pentru o slujbă de la 09:00 la 17:00”, „ar trebui să fiu apreciat doar pentru că vin la lucru, pentru prezența mea (fără să mai depun vreun alt efort), oricum sunt mult mai bun decât toți cei de aici”. Se simt superiori altora, în ciuda faptului că par timizi, tăcuți sau neîncrezători  și le invalidează părerile și sentimentele celorlalți. Deseori sunt cei care cred că știu mai bine despre un anumit subiect decât o persoană care chiar este specializată pe acel subiect. De multe ori se vor subaprecia ori vor arăta o modestie dusă la extrem sau chiar dispreț față de sine, tocmai pentru ca alții să-i laude, să-i complimenteze și să le spună cât de minunați sunt;

- îi critică, îi desconsideră și îi judecă pe ceilalți – de exemplu, îi critică pe cei care încearcă să realizeze ceva, să-și asume un risc ori să facă anumite schimbări, le găsesc nod în papură, deși ei înșiși nu și-ar asuma niciodată acele riscuri, nu ar ieși din zona de confort, nu ar face schimbări. Pun realizările altora pe seama norocului, pe seama oportunităților „miraculoase”, pe seama „pilelor”, însă nu vor să accepte că oamenii respectivi au muncit și au depus eforturi pentru a obține ceea ce au acum. Îi critică și îi judecă pe ceilalți și pentru că se simt îndreptățiți ca viața să le ofere mai mult, iar când acest lucru nu se întâmplă, devin plini de resentimente și își varsă acele resentimente asupra altora.

Gândesc așa deoarece se percep pe sine ca pe niște victime, ca și cum succesul lor în viață nu ar depinde de cine sunt și ceea ce fac ei, ci ar depinde de împrejurări și circumstanțe, de alți oameni care, oricum, nu fac nimic altceva decât să le pună bețe-n roate, să îi invidieze pentru calitățile lor minunate și să le dorească răul. Așteaptă ca oportunitățile să le pice din cer, în loc să facă ceva, iar în acest timp acumulează din ce în ce mai multe frustrări și furie, întrebându-se „de ce viața este atât de nedreaptă cu mine (când eu sunt îndreptățit să primesc tot ce-mi doresc prin simplul fapt că sunt o ființă deosebită și specială) și atât de bună cu alții care oricum sunt mai prejos?”. Desigur, există și situații în care poți depune toate eforturile posibile pentru a reuși ceva și, în ciuda strădaniei tale, să nu reușești din diferite motive, însă acum nu despre astfel de situații vorbim, ci despre un tipar în care narcisistul nu face nimic în mod real pentru a-și îmbunătăți viața, plasând responsabilitatea în exterior, dând vina pe alții, invidiindu-i pe cei care reușesc și plasându-se într-o poziție de victimă persecutată și invidiată căreia nu i se permite să reușească în viață;

- folosesc manipularea și șantajul emoțional pentru a obține ce-și doresc – pozează în victime și încearcă să-ți inducă sentimente de vinovăție și rușine. Își amplifică sau își exagerează suferința pentru a-ți capta atenția în totalitate și încearcă să te facă responsabil de ceea ce simt ei sau de problemele lor. Vor spune lucruri de tipul: „dacă m-ai iubi, ai face asta pentru mine”, „cred că îți cer prea mult dacă te rog să...”, „nu-i nimic dacă nu-ți pasă, o să sufăr în tăcere”, „n-am nimic! Nu-ți face tu griji”.

Încearcă să te convingă, în moduri subtile, că tu ești cel care are o problemă sau, pornind de la o problemă existentă, însă minoră, țes o întreagă poveste despre gravitatea acesteia. Încearcă să te convingă de o realitate falsă, însă care le este lor în avantaj. Neagă, invalidează sau distorsionează experiențele, gândurile și sentimentele tale pentru a te face să te îndoiești de propria percepție asupra realității. Pot spune lucruri de tipul: „exagerezi”, „ești prea sensibil”, „nu s-a întâmplat așa / asta nu s-a întâmplat niciodată”.

Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"

• Primești e-mail de cîte ori am un articol nou pentru tine
• Te alături unei comunități de peste 50.000 de persoane
• Ești printre primii care au parte de promoții și oferte speciale

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord ca datele mele să fie utilizate conform politicii de confidențialitate.

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord ca datele mele să fie utilizate conform politicii de confidențialitate.

Proiectează propriile trăsături negative, emoții sau comportamente asupra ta pentru a plasa responsabilitatea: „tu ai o problemă, nu eu”, „încerci să mă faci să mă simt rău”, „ești egoist (dacă nu faci cum vreau eu)”.

Te vor ignora, vor refuza să comunice și vor face pe supărații pentru a te pedepsi atunci când eșuezi să le îndeplinești așteptările și dorințele.

O altă tehnică de manipulare este triangularea - implicarea unei a treia persoane pentru a provoca dramă și tensiune, pentru a distrage atenția de la propriile comportamente toxice, pentru a fi văzut într-o lumină bună, cu scopul de a-i controla pe cei din jur, pentru a manipula dinamica relației sau a grupului. De exemplu, un narcisist poate să-i spună unui coleg că un alt coleg va primi un bonus considerabil, iar el nu, sau că munca colegului este mult mai apreciată de către șef decât munca lui, pentru a crea animozitate la locul de muncă, pentru a-l face pe acesta să se îndoiască de capacitățile lui/ei și pentru a-l întoarce împotriva altora.

Se gândesc doar la ce este bine pentru ei și la cum pot obține ce-și doresc, indiferent de mijloace și indiferent de consecințe. Alteori te complimentează și te flatează, sunt foarte amabili cu tine, pentru a te determina să faci ce își doresc;

- sunt veșnic nemulțumiți – extrem de critici și disprețuitori, furioși sau iritați, ostili, par a fi mereu supărați și se plâng frecvent de orice;

- se victimizează ori de câte ori au ocazia – imaginea pe care își doresc să o proiecteze este aceea de victimă neajutorată pentru a obține simpatia și atenția altora – viața nu a fost dreaptă cu ei, nu au avut oportunitățile pe care alți oameni le-au avut, ei au fost mereu buni, iar alții au profitat de pe urma lor, orice încearcă să facă, nu reușesc, pentru că alții nu știu să-i aprecieze la adevărata valoare ori pentru că sunt „confuzi” și nu mai știu ce-și doresc. Viața și ceilalți oameni i-au rănit atât de mult, încât au ajuns să nu mai știe ce-și doresc.

Sunt victime, însă nu orice fel de victime, ci niște victime speciale – nimeni nu poate înțelege prin ce trec ei și nimeni nu suferă mai tare ca ei. Pentru ei, suferința este „magia” prin care obțin ceea ce-și doresc și este motivul pentru care alții ar trebui să le acorde tratament special: „uită-te la mine, săracul de mine, fă-mi pe plac, fă tot ce vreau eu, oferă-mi tot ce-ți cer (altfel te voi face să te simți vinovat și îi voi convinge și pe ceilalți ce om nepăsător și îngrozitor ești)”.

Așadar, par a fi într-o suferință continuă și pot folosi această suferință ca pe o scuză – nu-și asumă riscuri sau nu fac nimic pentru că, de fapt, le place acest rol de victimă prin care îi pot manipula pe ceilalți inducându-le milă, vinovăție sau rușine, nu pentru că ar avea într-adevăr o incapacitate de a ieși din situațiile de care se plâng. Uneori, își pot face singuri rău (inclusiv din punct de vedere fizic) dacă acest lucru îi ajută să obțină ceva. Așadar, o persoană cu răni și vânătăi pe care singură și le face, poate da vina pe partener – „el/ea m-a abuzat”, dacă știe că are ceva de câștigat de pe urma acestui lucru.

Dacă vei încerca să îl ajuți, într-o formă sau alta, pentru că te vei lăsa impresionat de discursul lui/ei de tipul: „eu vreau, dar nu am nicio oportunitate” sau „eu vreau, dar nu știu cum să procedez” sau „eu vreau, dar alții îmi tot pun bețe-n roate”, vei constata, după nenumărate încercări, că narcisistul nu schimbă nimic, ci continuă să se plângă. Găsește probleme la orice soluție cu care inițial este de acord și noi și noi motive pentru care nu poate schimba nimic. Chiar dacă par a cere ajutor, de fapt nu vor să fie ajutați, ci doar să le validezi rolul de victimă. Astfel că, indiferent cât de multe faci pentru ei, nu va fi niciodată de ajuns, iar tu vei deveni în ochii lor încă o persoană care i-a dezamăgit.

Dacă, după zile, săptămâni sau luni în care asculți nemulțumirile nesfârșite ale narcisistului, îl întrebi: „ce ai de gând să faci în această privință?” sau „de ce nu faci ceva să rezolvi situația de care te plângi?” narcisistul se va înfuria, se va simți nedreptățit, ofensat și, în funcție de cât de tare s-a enervat și supărat, fie își va manifesta acea furie într-o manieră agresivă: „credeam că ești prietenul meu, cum poți să-mi spui așa ceva? Cum poți să crezi că nu vreau să fac nimic? Tot eu sunt de vină?” și va ieși trântind ușa, fie va începe să plângă și să se victimizeze și mai tare, încercând să te facă pe tine să pari cel insensibil, lipsit de bun-simț și empatie;

- spre deosebire de narcisiștii grandioși, nu se simt confortabil să participe la evenimente sociale, la petreceri, la întâlniri de grup. O persoană introvertită, timidă sau care are anxietate socială nu va privi cu dispreț aceste întâlniri, iar dacă va merge acolo, se va simți inconfortabil, încercând să ascundă cât de inconfortabil se simte, deoarece nu îi place să fie în centrul atenției. Va simți că va consuma extrem de multă energie prin simpla interacțiune cu ceilalți, se va teme să nu se facă de rușine, însă va avea o dorință de a socializa, pe când un narcisist ascuns, deși într-adevăr nu are abilitățile sociale atât de dezvoltate precum cele ale unui narcisist grandios și nici carisma acestuia, se va simți inconfortabil deoarece va crede că evenimentul sau oamenii respectivi sunt sub nivelul său.

Este ca și cum ar gândi: „ce rost are să merg acolo și să pierd timpul cu oamenii ăia, oricum sunt prea special pentru asta”. De fapt, acesta este doar un mecanism de apărare, deoarece el nu se simte bine în pielea lui, însă pentru că nu poate să recunoască și să-și asume acest lucru (deoarece imaginea falsă despre sine pe care și-a creat-o s-ar prăbuși), va da vina pe ceilalți – „ei nu sunt demni de mine”. Va sta îmbufnat într-un colț și se va uita disprețuitor la toți, va arunca „săgeți” și replici pasiv-agresive, îi va critica pe ceilalți și va găsi nenumărate motive de nemulțumire.

Dacă partenerul dorește să iasă în oraș, să aibă o viață și în afara cuplului, va încerca să-l manipuleze pe acesta pentru a-l izola, treptat, cât mai mult de ceilalți. Va vorbi cu dispreț la adresa dorințelor, intereselor sau hobby-urilor sale. Poate spune lucruri de tipul: „de ce vrei să mergi acolo, nu ești mulțumit de relația noastră, nu îți e suficient să petreci timp cu mine, atâta contez eu pentru tine?” sau „ah, da, du-te și primește-ți atenția, pentru că oricum ești disperat/ă după atenția altora”, „ce rost are să pictezi? Ăsta e hobby de oameni mari? Ha, ha, cred că ai rămas doar un copil...”. De asemenea, va începe să-i inducă partenerului ideea că prietenii lui/ei nu sunt sinceri, nu sunt o companie potrivită, caută doar să profite de pe urma lui/ei, sunt invidioși pe el și pe relația lor, îl/o influențează negativ.

Narcisiștii ascunși au fluctuații emoționale destul de intense, iar de la o stare de superioritate absolută pot cădea într-o stare de autodepreciere și invidie profundă față de alții, de la o „iubire” pasională pot trece la ură și o dorință de răzbunare profundă dacă partenerul le greșește, sunt veșnic nemulțumiți de orice, se victimizează foarte mult și pot chiar să dezvolte tulburări psihosomatice care îi destabilizează și mai mult. Par mai mereu stresați ori îngrijorați din diverse motive, iar teama de a nu fi criticați îi ține într-o stare de aleră continuă. Se înfurie sau se supără foarte tare dacă sunt criticați și pot reacționa agresiv față de alții, dar și față de sine.

Se pot confrunta de-a lungul vieții cu depresie și anxietate, cu gânduri de sinucidere și pot cere ajutor de specialitate din aceste motive. Pe parcursul tratamentului sau psihoterapiei pot exista îmbunătățiri, simptomele specifice acestor tulburări se pot diminua, însă vor rămâne nemulțumirea cronică, tendința de a se victimiza, dezamăgirea și furia că nu primesc ceea ce merită, sentimentul că sunt nedreptățiți, stările emoționale fluctuante.

Acestea nu dispar pentru că sunt trăsături ale personalității lor, nu simptome ale unei tulburări depresive sau anxioase. În astfel de cazuri, cineva apropiat sau partenerul de viață care nu știe că nu este vorba doar despre o tulburare anxioasă sau depresivă, poate simți că nu face îndeajuns de mult pentru a-l ajuta pe celălalt. Se poate simți vinovat și poate încerca să-și dea seama de ce narcisistul nu își revine. Oare este vina lui/ei că nu îl susține suficient de mult? Oare greșește cu ceva?

Poate încerca să se apropie de narcisist, pentru că îl percepe vulnerabil și dorește să-l ajute, dar se poate lovi de o atitudine de respingere sau furie din partea acestuia, în special dacă se apropie de punctele lui sensibile, dacă aduce în discuție sau face comentarii privind tendința de a se victimiza, hipersensibilitatea la critică, atitudinea de desconsiderare față de alții ș.a.m.d.

Relația cu un narcisist ascuns poate fi dificilă și greu de gestionat. Comportamentele lor subtile și manipulative îi pot răni pe cei apropiați și le pot crea confuzie și mult stres. Poate fi extrem de frustrant să ajungi să mergi ca pe coji de ouă în preajma lui/ei pentru ca nu cumva să-i rănești sentimentele și, cu toate acestea, tot tu să fii arătat cu degetul, tot tu să fii învinovățit pentru lucruri pe care nu le-ai făcut. Poate fi extrem de obositor să asculți victimizările și plângerile continue ale narcisistului, să încerci să îl ajuți, dar să constați că nu vrea decât să îi validezi rolul de victimă. Poate fi dureros să renunți la atât de multe lucruri și relații apropiate pentru el/ea ca să-l mulțumești și „să fie bine”, doar pentru a constata că nimic nu-l mulțumește, indiferent ce faci.

Cum arată, așadar, relațiile cu un narcisist ascuns? Cum poți gestiona aceste relații? Poți, oare, să-l schimbi pe narcisist? Ne revedem curând cu un nou articol pe site, iar dacă încă nu te-ai înscris la newsletter, înscrie-te acum pe site-ul https://www.ursula-sandner.com/ și vei primi pe e-mail notificări cu noutățile pe care le am pregătite pentru tine, inclusiv seria de articole ce va urma.

Dr. Ursula Sandner