Sunt persoane care se simt „îndreptățite”, care consideră că „li se cuvine” totul și care, atunci când nu obțin ceea ce vor, cel mai frecvent încep să arunce cu noroi în alții.
A te simți îndreptățit înseamnă a crede că meriți pur și simplu anumite favoruri sau privilegii, că lumea îți datorează ceva, deși tu nu oferi nimic, că ești mai special decât alții și din acest motiv trebuie să fii tratat diferit, indiferent cum te porți tu cu cei din jur și indiferent de ceea ce faci.
O astfel de atitudine își poate avea rădăcinile în copilărie, în cazul în care copilului nu îi sunt puse anumite limite și granițe, când învață că poate face orice fără să existe consecințe, când este mult prea răsfățat și primește tot ceea ce își dorește indiferent de felul în care el se comportă. În acest fel poate învăța că merită mai mult decât alți oameni, chiar dacă nu este mai „bun” decât alții. La polul opus, o astfel de atitudine se poate dezvolta ca o manieră de compensare a lipsurilor sau abuzurilor din copilărie și ca un mecanism de apărare – copilul devenit adult dorește să „își ia revanșa” sau să se protejeze de potențiale pericole prin acest gen de comportament. De asemenea, personalitățile narcisice și antisociale au această caracteristică.
Însă există și alți factori care contribuie la formarea acestei atitudini – de exemplu, dacă persoana în cauză este obișnuită ca alții să îi rezolve problemele și să facă lucruri în locul ei, dacă este obișnuită să primească și să fie ajutată în permanență, dacă se valorizează prin funcția / slujba pe care o are sau prin rolul / statutul ei în societate și prin prisma acestor aspecte se consideră superioară altora și se consideră îndreptățită să i se deschidă uși, să primească favoruri și respectul oamenilor.
Persoanele care se simt îndreptățite pot părea, de regulă, foarte încrezătoare și sigure pe ele, însă această atitudine este, de multe ori, lipsită de autenticitate, deoarece persoanele cu adevărat încrezătoare în propriile forțe și care au o stimă de sine sănătoasă nu „intră în competiție” cu alții, nu simt nevoia să demonstreze altora cine sunt ei și nu se simt lezați dacă alții nu le satisfac cerințele și așteptările deoarece își asumă responsabilitatea asupra propriei vieți și evoluții, își cunosc limitele și respectă limitele altora știind că nimeni nu le datorează nimic.
Persoanele care se simt îndreptățite consideră că tot ceea ce se întâmplă ar trebui să fie în beneficiul lor, au o viziune exagerată asupra propriei „importanțe”, însă ascund o lipsă de valorizare mai profundă și au nevoie ca alții să-i admire și să-i respecte prin acordarea acestui tratament preferențial.
O astfel de persoană poate cere cuiva un favor (iar acest favor poate avea mai degrabă tonul de poruncă) fără să realizeze că cerințele sale sunt nepotrivite ori că omul respectiv nu are nicio obligație să-i satisfacă așteptările, iar dacă este refuzată (fie pentru că persoana respectivă nu are resursele necesare să-l ajute, nu poate sau pur și simplu nu dorește să facă asta), pe lângă faptul că va simți dezamăgire, poate simți și furie sau resentimente, poate deveni ostilă, poate începe să bârfească, să denigreze, să acuze de lucruri neadevărate.
Refuzând un om care consideră că „i se cuvine” să primească ceea ce își dorește, indiferent de costuri, te poți aștepta la tentative de manipulare și control din partea lui, la șantaj emoțional, iar mai apoi, dacă nici acestea nu funcționează, la un întreg arsenal al „răzbunării”. Din omul bun și minunat care erai, devii, pe buzele lui, cel mai găunos măr din coșul cu fructe. Îți va spune că l-ai dezamăgit, că nu ești ceea ce credea el, că ești egoist, nepăsător, perfid, rău. Te va vorbi de rău altora și pornind de la ceea ce știe despre tine, va denatura adevărul și te va pune într-o lumină proastă. Te va acuza de lucruri neadevărate, te va ataca ori va încerca să-ți pună bețe-n roate.
Dezamăgirea și frustrarea pe care acel om le simte când este refuzat ori când lucrurile nu se desfășoară așa cum își dorește el îi amenință imaginea pe care și-a construit-o despre sine și îi pune în pericol credința că este „special”. Astfel, pentru a se proteja, îi învinovățește, îi critică sau îi defăimează pe alții, nu își asumă personal niciun fel de responsabilitate, nu se gândește dacă nu cumva el este cel care greșește sau cel care are așteptări nerealiste.
Un om îndreptățit poate avea și standarde duble – de exemplu, dacă i se cere lui ceva, se poate simți atacat sau deranjat mai ales dacă pe urma acelui lucru nu beneficiază și el în mod direct, însă dacă el este cel care cere favoruri și se confruntă cu un refuz, va face o întreagă dramă din acest lucru. Își dorește „să i se facă” și „să i se dea” indiferent de comportamentul lui și de ceea ce aduce în acea relație. Nu ține cont de natura solicitărilor sale (deoarece consideră că i se cuvine orice), nu are răbdare să primească un răspuns, iar dacă răspunsul este negativ se poate simți inclusiv trădat – „m-ai trădat pentru că nu ai fost la dispoziția mea când mi-am dorit eu și cum mi-am dorit”.
Dacă cineva deține ceea ce își dorește și el, însă:
- nu poate avea acces la acele lucruri (pentru că nu face eforturi pentru a-și îndeplini obiectivele și visurile, pentru că își pierde vremea cu distracții de moment sau „nimicuri” cotidiene fără să facă ceva constructiv sau productiv ori se complace în plictiseală, blazare, nemulțumire);
- sau nu poate beneficia de pe urma persoanei care are acces la ele, va începe să critice acea persoană, să o bârfească, să spună ca are succes datorită norocului, împrejurărilor favorabile sau pentru că a furat sau înșelat.
Un om care este conștient de valoarea și de potenţialul său nu îi privește pe ceilalţi cu invidie, cu superioritate sau inferioritate, ci cu admiraţie și respect. Nu are fel și fel de pretenții de la ei și nici nu simte nevoia să-i pună pe ceilalți la pământ pentru că reușita lor îl pune față în față cu propriile (auto)limitări.
Oamenii care se consideră îndreptățiți au nevoie să se simtă admirați și respectați de cei din jur (chiar dacă merită sau nu acest lucru), iar faptul că altcineva ar putea fi mai admirat sau mai respectat decât ei le poate stârni un sentiment de invidie și o nevoie de „a le anula” acestora realizările pentru a-și proteja imaginea de sine.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Oamenii care se simt îndreptățiți, care afișează o atitudine superioară ori care par a fi foarte siguri pe ei, chiar agresivi, nu sunt cu adevărat mulțumiți de ei înșiși și nu sunt scutiți de suferință. Suferă dezamăgiri frecvent atunci când așteptările lor nerealiste nu sunt satisfăcute, se încarcă cu ostilitate, resentimente, furie, depind de validările celor din jur, iar dacă ceva le amenință imaginea pe care și-au construit-o despre sine, Eul lor fragil începe să se clatine, își consumă energia încercând să protejeze această imagine de sine, în loc de a încerca să-și rezolve adevăratele probleme. Relațiile lor pot fi adesea conflictuale, iar ostilitatea și comportamentul lor lipsit de respect, până la urmă, îi pot determina pe ceilalți să se îndepărteze de ei.
Relațiile presupun reciprocitate, interes, dar și manifestarea respectului și compasiunii, iar pentru persoanele care au impresia că „li se cuvine” contează mai mult să simtă că au câștigat ce și-au dorit, că au reușit să-i supună ori să-i convingă pe alții, contează mai mult să se simtă „deasupra” celorlalți decât să construiască umăr la umăr cu ei aducând în relație tot ceea ce implică construirea unei dinamici care să le îmbogățească existența în mod real.
Dacă simți că te confrunți cu astfel de chestiuni ori dacă aceste tipare atitudinale și comportamentale au ajuns să îți deterioreze calitatea vieții și a relațiilor, poate fi util să soliciți ajutorul unui psihoterapeut. Poate fi, de asemenea, util să încerci să te pui și în papucii celuilalt, să încerci să îi înțelegi viziunea și cum se simte el, să îți analizezi așteptările și dacă ele sunt realiste și rezonabile, să încerci să îi vezi pe oameni dincolo de beneficiile pe care le poți obține de la ei, iar în acest fel să îi tratezi cu respect, indiferent de statutul lor social ori de funcțiile și bunurile lor materiale.
Dacă ai în jurul tău persoane care au această atitudine, care simt că „li se cuvine”, te invit să conștientizezi că așteptările lor nu reprezintă obligația ta. Desigur, ei pot avea tot felul de așteptări și pretenții, însă acest lucru nu înseamnă că tu trebuie să le satisfaci așteptările ori să te supui cerințelor. Dacă nu poți sau nu dorești să răspunzi unei solicitări, poți refuza respectuos, evitând să critici ori să intri în discuții defensive cu persoana respectivă.
Fii clar și ferm privind ce ești dispus ori nu să accepți și trasează-ți limitele și granițele personale de interacțiune. Observă ce este necesar să schimbi la atitudinea și comportamentul tău pentru a nu le mai permite altora să se comporte cu tine într-o manieră care te deranjează.
Nu ceda presiunilor de a le face pe plac doar pentru că ei consideră că au dreptul de a li se onora toate dorințele și cerințele – învață să spui „nu”, iar în acest fel nici nu le vei mai întări acest comportament, ceea ce poate fi benefic, până la urmă, și pentru ei. În momentul în care îți reafirmi limitele și granițele, în momentul în care nu te lași înduplecat de șantaj emoțional, tentative de manipulare, inclusiv de intimidare, spui „nu” unor comportamente disfuncționale și nesănătoase.
Dacă nimic nu pare a funcționa, îndepărtează-te sau întrerupe legăturile dacă relaționarea respectivă îți face mai mult rău decât bine.
Și, nu în ultimul rând, nu te lăsa afectat de bârfele și răutățile gratuite pe care o persoană rănită în orgoliu le poate îndrepta asupra ta. Observă oamenii așa cum sunt și de ce fac ceea ce fac și vei vedea că, de cele mai multe ori, nici măcar nu este vorba despre tine, despre ceva ce ai făcut sau nu ai făcut tu, ci despre rănile, insecuritățile și „umbrele” lor.
Dr. Ursula Sandner
Foarte frumos. Adevărul crud al unei relații. Mulțumesc.
Foarte frumos și bine punctat, dar destul de greu de pastrat limitele și granițele cu astfel de persoane.
Mulțumesc!
Mulțumesc frumos
Păcat că nu am citit și știut mai demult. Trist dat adevărat
Perfect punctat!
Superb. Complet,coerent, punctual. Multumesc,multumesc,multumesc
Datorita tie și cărților pe care le-ai scris eu am reusit sa fac ,,curatenie” in viata mea. De cand le am descoperit ai devenit mentorul meu, drept pt care iti multumesc din suflet pt tot ceea ce faci și transmiți!
Te îmbrățișez cu drag!