Comportamentul pasiv-agresiv presupune, în loc de o comunicare deschisă și sinceră, o exprimare indirectă a gândurilor și emoțiilor negative – este vorba despre manifestarea agresivității într-o manieră subtilă.
Cum se manifestă cineva care are un comportament pasiv-agresiv?
- evită confruntările directe, își ascunde adevăratele gânduri și sentimente (în general își neagă trăirile negative), însă bate apropouri și face aluzii - de exemplu, poate să fie furios, iar când îl intrebi „ce s-a întâmplat” îți spune că „lasă că știi tu mai bine” sau „nimic” , deși este evident că este deranjat / supărat / enervat de ceva. Acumulează frustrări și resentimente susținând în același timp că „nu are nimic”;
- evită să-și asume responsabilitatea pentru propriile emoții, nevoi și dorințe, încercând, în schimb, să plaseze această responsabilitate pe umerii celuilalt/celorlalți. Un astfel de exemplu poate fi următorul – îți dorești să te desparți de partenerul tău, însă pentru că nu vrei să fii tu „omul cel rău”, încerci să îl determini pe el/ea să se despartă de tine. Devii distant, îi răspunzi cu întârziere la mesaje sau la telefon, îți găsești „de lucru” tocmai când trebuie să te întâlnești cu el, astfel că începi să întârzii în mod frecvent sau să anulezi întâlnirile, cauți motive de ceartă din orice, te îmbufnezi din nimic, devii extrem de critic, îi reproșezi lucruri care mai degrabă te caracterizează pe tine decât pe el/ea: „nu mă mai iubești”, dar de fapt tu nu îl mai iubești ș.a.m.d.;
- acceptă să facă anumite lucruri (de multe ori afișând chiar un fals entuziasm), deși nu își dorește asta, iar apoi găsește o manieră mai mult sau mai puțin subtilă „să-ți dea peste nas” ori să te saboteze – de exemplu, un coleg te roagă să-l ajuți cu un proiect, tu accepți, iar apoi stai îmbufnat, devii ostil, devii neglijent, amâni sau întârzii, nu-ți dai interesul sau faci multe greșeli, „uiți” ce trebuia să faci, faci aluzii de tipul „dacă și pe mine ar avea cine să mă ajute, ce ușor ar fi”;
- se îmbufnează, nu îți vorbește cu zilele, oftează, dă ochii peste cap, însă nu exprimă în mod direct ceea ce îl deranjează. Dacă încerci să comunici cu el, refuză comunicarea sau chiar se supără și mai tare (pentru că nu este familiarizat cu a comunica deschis și se simte inconfortabil cu această situație ori pentru că din perspectiva lui, cel care a lăsat-o baltă și „a cedat”, redeschiderea discuției nu ar face altceva decât să acutizeze conflictul);
- găsește diferite scuze pentru a evita anumiți oameni care nu îi plac ori pe care este supărat sau pur și simplu îi ignoră total, nu le mai răspunde la mesaje, la telefon, în loc de a-i confrunta în mod direct și a le spune ceea ce are pe suflet și ce își dorește;
- amână să facă anumite lucruri ori face intenționat anumite lucruri pentru a se răzbuna / a-i pedepsi pe ceilalți – de exemplu, partenerul tău te roagă să speli vasele, însă tu nici nu îl refuzi direct, nici nu le speli, ci pur și simplu amâni constant; colegul de apartament îți spune în nenumărate rânduri că îl deranjează să asculți muzică noaptea, însă tu faci în continuare același lucru spunând că „nu mi-am dat seama că se aude așa tare” sau „am uitat” (cu toate că nici nu ai uitat și chiar știi cât de tare se aude);
- se plânge în mod frecvent că nu este apreciat, că este nedreptățit, că nu este respectat – din cauza faptului că nu spune ce are de spus, că se preface că totul este în regulă, când nu este, că acceptă anumite lucruri sau situații deși nu și le dorește, ajunge să simtă că nu este apreciat și respectat de cei din jur. Acceptă să facă lucruri împotriva voinței lui, iar apoi dă vina pe ceilalți pentru „ce l-au pus să facă”.
- numără și adună toate greșelile celorlalți sau mai bine zis toate situațiile și întâmplările când s-a simțit nedreptățit, atacat, rănit de ceilalți – este ca și cum ar ține scorul și ar aștepta momentul oportun pentru a le aduce reproșuri celorlalți ori pentru a se răzbuna pe ei;
- găsește scuze și justificări și evită să-și asume responsabilitatea – de exemplu, dacă este ceva ce nu își dorește să facă, poate „uita” să facă acel lucru, poate să dea vina pe alții, ca și cum ceilalți ar fi responsabili de lipsa lui de acțiune, poate întârzia ș.a.m.d;
- face „glume”, „complimente” care sunt mai degrabă jigniri, este ironic, sarcastic ori manifestă o atitudine superioară – în anumite situații glumele ascund un adevăr care nu este spus în față sau anumite ironii și replici acide trădează nemulțumiri care nu au fost adresate în mod direct - „iubita mea, ....” spus pe un ton superior unei persoane cu care te cerți de luni de zile, „vai, dar ce familie minunată ai” spus pe un ton sarcastic unui prieten care te invită la cină în familie, în loc de a-i spune în mod direct ce anume te deranjează; „vai, dar ce frumos îți stă cu această culoare de păr, aproape nu se observă cât te-ai îngrășat” sau „foarte bun prânzul pe care l-ai pregătit, chiar a fost comestibil”;
- când există certuri sau supărări, poate trânti furios ușa în urma lui, sparge, face gălăgie în loc de a discuta ce anume îl supără;
- vorbește și se plânge altora despre problemele pe care le are cu o anumită persoană, în loc de a le discuta chiar cu persoana în cauză căreia nu îi recunoaște nimic;
- îi sabotează pe ceilalți – de exemplu, un prieten organizează o petrecere în cinstea ta, tocmai în cea mai încărcată perioadă din lună pentru tine, știind acest lucru de foarte mult timp. Pare a fi un gest drăguț, însă este un comportament pasiv-agresiv pentru că mai degrabă te încurcă, decât te ajută;
- le creează celorlalți senzația că ar trebui să meargă ca pe coji de ouă în preajma lui/ei – de exemplu, dacă o persoană apropiată ție are un comportament pasiv-agresiv, te poți simți în preajma ei extrem de inconfortabil, deoarece ai în permanență grijă să nu cumva să o superi, să nu cumva să se îmbufneze, să nu cumva să..., astfel că îți măsori foarte atent cuvintele și îți cântărești foarte bine acțiunile;
- consideră că le fac celorlalți o favoare prin faptul că evită confruntările, se percep ca fiind maturi și buni pentru că se sacrifică de dragul altora, cu toate că frustrările, nemulțumirile și resentimentele pe care le acumulează se manifestă în alte moduri, după cum am și enumerat mai sus.
Fiecare persoană poate avea din când în când atitudini și comportamente pasiv-agresive, însă dacă vorbim despre un tipar, acest lucru poate deveni problematic. Fie că este vorba despre un membru al familiei, partenerul de viață, un coleg sau un prieten, dacă îți dorești să nu încurajezi acest gen de comportament, adoptă tu o atitudine asertivă și directă ori de câte ori este nevoie. De exemplu, poți spune „mă deranjează faptul că..., iar acest lucru mă face să mă simt..., și mi-aș dori ca.../ te rog să...” .
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Poate că de multe ori vei simți că nici așa nu poți ajunge la niciun rezultat, însă, cu timpul, oamenii învață dacă văd că se poate și altfel, dacă văd un alt exemplu, dacă conștientizează că au nevoie să se schimbe și dacă doresc să se schimbe. Pe de altă parte fii conștient de faptul că nu toată lumea dorește sau este dispusă să facă vreo schimbare, așa că stabilește-ți tu limitele și granițele – până unde ești dispus să mergi și cât ești dispus să accepți?
Dacă tu ești cel care are atitudini și comportamente pasiv-agresive, începe să observi ce se ascunde în spatele lor. De obicei poate fi vorba despre faptul că nu ești foarte conștient sau nu îți dai seama exact care sunt emoțiile tale sau ce anume declanșează acele emoții.
Mai poate fi vorba despre o tendință de a le face oamenilor pe plac – îți este greu să spui „nu”, chiar dacă tu preferi să acționezi altfel. Inevitabil vei manifesta, într-o manieră indirectă, acea frustrare sau nemulțumire.
De asemenea, dacă în copilărie ai crescut într-un mediu unde nu îți era permis să îți manifești emoțiile, este posibil ca și cum să acționezi după același tipar – nu le exprimi în mod direct, însă găsești maniere de a-ți canaliza furia sau supărarea într-o manieră pasivă, indirectă ori subtilă – de exemplu, ești supărat, așa că refuzi comunicarea (în loc de a discuta problemele care te supără, îți manifești supărarea prin această retragere emoțională). Sau dacă în copilărie nu ai fost încurajat ori nu ți s-a permis să-ți susții punctul de vedere, să spui „nu”, să refuzi anumite lucruri care ți s-au părut nedrepte sau pe care nu ți le-ai dorit, este posibil să fi învățat să opui rezistență într-o manieră pasivă, cu toate că declarativ te supuneai acelor cerințe.
Teama de conflict poate fi o altă cauză a comportamentului pasiv-agresiv – poate că îți este teamă că dacă îți vei exprima părerile, trăirile sau nemulțumirile, ceilalți te vor respinge, te vor critica, judeca sau se vor supăra pe tine, așa că ajungi să ții totul în tine cu riscul de a ajunge să te simți din ce în ce mai frustrat și neînțeles sau cu riscul de „a exploda” la un moment dat.
Ce te poate ajuta să schimbi acest tipar comportamental pasiv-agresiv?
Pe de o parte, psihoterapia poate fi utilă deoarece te ajută să-ți dai seama de unde vine acest tipar, iar apoi te ajută să deprinzi maniere diferite de gestionare și exprimare a emoțiilor și maniere asertive de comunicare.
Pe de altă parte, este posibil să nu-ți dai seama care sunt adevăratele tale nevoi și dorințe în relațiile pe care le ai, așa că observă ce se ascunde în spatele nemulțumirilor existente acolo. Poți avea senzația că este ceva ce nu îți place, că este ceva ce te deranjează, dar să nu știi exact ce nu este în regulă. Ce nevoi și dorințe nu îți sunt îndeplinite? Ce limite îți sunt încălcate?
Stabilirea, întărirea și exprimarea limitelor și granițelor personale este un alt punct esențial care te poate ajuta să începi să faci schimbări referitoare la comportamentul pasiv-agresiv. Să spui într-o manieră deschisă și directă ce ești dispus sau nu să accepți te ajută să nu mai permiți în viața ta situațiile în care ești submisiv, faci compromisuri și sacrificii, cu toate că nu asta îți dorești.
Poate fi dureros, dar și dificil să te afli într-o relație cu o persoană care are un comportament pasiv-agresiv ori să fii tu cel care are acest gen de comportament. Dăunează calității relației și bunăstării în general, iar dacă te-ai confruntat cu astfel de persoane sau ești tu una dintre ele, cred că știi despre ce vorbesc. În interior, în ciuda a ceea ce afișezi, se află un anumit sentiment de neputință, o senzație că nu ești înțeles cu adevărat ori că ești, într-un fel sau altul, nedreptățit. Îți poate părea greu să te exprimi pe tine, să exprimi ceea ce îți dorești, ceea ce nu îți dorești. Iar asta poate fi extrem de frustrant, nu-i așa? Partea bună este că lucrurile pot sta și altfel. Că poți să te schimbi, pas cu pas, dacă îți dorești asta, că poți să vindeci anumite lucruri cu sau fără ajutor de specialitate, că poți să înveți noi maniere de a gândi și a te comporta. Succes!
Dr. Ursula Sandner
Foarte adevarat!!!
Buna seara,va multumesc din suflet pentru fiecare pasaj,ma resusciteza. Am citit ce le 2 vol si cartea „iubire fara compromis”,sunt divine. Carti de capatai asemeni bibliei. Va doresc sanatate multa,spor in tot ,sa va mearga din plin. La cat mai multe carti de acest gen. Sunt tratament pentru suflet. Seara buna!!!
Mulţumesc. Articolul este foarte bun si educativ. M-am regasit in toate situatiile prezentate. Lipsa informatiilor de până acum m-au determinat saă mă comport pasivo-agresiv. Imi recunosc lipsurile si claritatea situaţiilor in care am fost pus. Mă bucur sa descopăr cum sunt si ce trebuie sa schimb la mine. Imi doresc acest lucru si vă citesc cu drag si plin de interes. Mă ajută să devin o persoana responsabilă de viaţa mea.
Care ar fi pasii prin care poti schimba acest comportament?
Buna seara .Multumesc frumos pentru articol,foarte adevarat m-am regăsit în aceste rânduri.Vreau sa spun ca am ceva timp in care ma lupt cu mine pentru a mă schimba,de ceva timp simpt ca nu mă mai regăsesc, foarte irascibila si incerc din răsputeri să-mi schimb gândurile,cred ca de acolo vine comportamentul pe care nu-l suport eu,dar ce sa spun de cei din jur.Multumesc!