Se vorbește mult despre toxicitatea în relații, despre oameni toxici, iar acest lucru nu este de mirare. Dacă până acum oamenii tolerau sau acceptau cu mult mai multă ușurință comportamentele disfuncționale și distructive ale celor din jur și mai ales cele ale membrilor familiei, ușor-ușor oamenii încep să înțeleagă că acest lucru nu este ok, că nu „trebuie” să acceptăm nimic din ce nu ne dorim și că nu trebuie să facem compromisuri, mai ales de dragul unor oameni care nu ne prețuiesc, ci doar caută să ne folosească într-un fel sau altul.
Chiar dacă nu ai putea defini cu exactitate ce înseamnă un om toxic, deoarece nu există o singură tipologie, poți identifica anumite caracteristici care să îți dea de gândit. Un om toxic poate fi un om care încearcă cu orice preț să dețină controlul (și-ar dori, dacă se poate, să controleze ceea ce spui, ceea ce simți, ceea ce gândești, ceea ce faci), care nu poate accepta că lucrurile pot fi și altfel decât le vede el, care nu îți respectă opinia și încearcă să te convingă să gândești ca el ori să vezi lucrurile ca el, care te face să te simți prost dacă ai anumite credințe, valori sau principii cu care el nu rezonează; care va încerca să te convingă că el are dreptate și că trebuie să faci ca el, care va apela la un întreg arsenal de tocare măruntă a nervilor până când vei ceda și vei fi de acord cu el.
Un om toxic poate fi, de asemenea, un om care este atât de centrat pe sine, încât tu devii pur și simplu doar un instrument prin care el își poate atinge scopurile.
Un om toxic poate fi genul acela de persoană extrem de pesimistă și negativă, care găsește la orice soluție câte o problemă, care își împrăștie negativitatea asupra celor din jur, care poate sădi îndoială, îngrijorare și teamă cu privire la cele mai nesemnificative lucruri.
Un om toxic mai poate fi și o persoană care se victimizează și se plânge în permanență, care consideră că alții sunt de vină pentru felul în care ea se simte sau trăiește, care se așteaptă ca alții să-și asume responsabilitatea pentru bunăstarea sa, care are multe nevoi pe care se așteaptă ca alții să i le satisfacă.
Primul semnal de alarmă care ar trebui să îți atragă atenția se referă la felul în care te simți în preajma acelei persoane. Deși, poate, nu reușești să îți dai seama cum s-a ajuns în acest punct (mai ales dacă relația sau persoana era sau mai degrabă părea una pozitivă la început) sau nu înțelegi foarte bine ce se întâmplă (din cauza manipulării) cert este că prezența acestui om în viața ta are un impact negativ – poate te simți trist, furios, agitat, neîncrezător, secătuit de putere; poate simți că ți-ai pierdut încrederea în tine; poate îți este teamă să acționezi într-un fel sau altul ca nu cumva acesta să se supere/să se enerveze/să te critice/să te judece/să încerce să te facă să te răzgândești etc.
Oamenii toxici în general îți blochează evoluția sau, prin atitudinea și prin acțiunile lor, te fac să te îndoiești de tine. Ei nu își doresc ca tu să reușești deoarece acest lucru i-ar pune față în față cu propriile slăbiciuni sau minusuri sau pentru că schimbarea ta ar putea implica schimbarea relației dintre voi, lucru pe care ei nu și-l doresc. Cert este că un astfel de om nu îți va aduce niciodată ceva pozitiv, iar dacă prezența unui om în viața ta nu este nici pozitivă, nici neutră, ci, dimpotrivă, negativă, de ce îi mai permiți să facă parte din ea?
În cele ce urmează vom enumera cele mai importante caracteristici ale oamenilor toxici:
Manipulează, mint în mod repetat și vor să dețină controlul asupra ta - pentru ei nu contează cum te simți tu, ce îți dorești sau ce nevoi ai, pentru ei important este să-și atingă scopurile cu orice preț, chiar dacă acest lucru înseamnă să se folosească de oameni, să calce pe cadavre, să mintă, să manipuleze. Întotdeauna este vorba doar despre ei. Se așteaptă să le oferi ce au nevoie fără a oferi nimic în schimb - nu există reciprocitate. Se folosesc de oameni pentru a le servi interesele, însă de multe ori adoptă o atitudine de victimă pentru a le câștiga simpatia (sau mila). Îți creează impresia că le-ai datora ceva, că, deși de multe ori se poartă cu lipsă de respect față de tine sau fac lucruri care îți dăunează, de fapt ar face acele lucruri înspre binele tău (acest lucru se întâmpla frecvent mai ales în situațiile în care unul deține mai multă putere decât celălalt). De exemplu, la locul de muncă, șeful tău te poate supraîncărca cu tot felul de sarcini care nu-ți aparțin (și poate inclusiv să-și asume meritele pentru rezultatele tale), îți poate cere în mod constant să rămâi peste program sau să lucrezi în weekend motivând că în acest fel ai ocazia să înveți / să dobândești noi abilități / să îți construiești calea spre o anumită promovare.
Le lipsește constanța - asemeni cameleonilor, își schimbă atitudinea și comportamentele în funcție de ce doresc să obțină de la cei din jur sau de ce își doresc să se întâmple. Față de aceeași persoană, într-un moment pot fi extrem de „buni”, calzi și blânzi dacă știu că astfel îi pot câștiga încrederea, iar într-un alt moment pot deveni extrem de cinici, nepăsători, egoiști și chiar cruzi. Într-o zi se pot purta extrem de frumos cu tine, iar a doua zi atitudinea lor se poate schimba complet, făcându-te să te întrebi cu ce le-ai greșit și, cel mai probabil, simțindu-te vinovat. În această situație, tendința este să încerci să-l faci pe celălalt să se simtă mai bine, să depui eforturi în speranța că va reveni la atitudinea anterioară. Însă, făcând asta, de fapt preiei asupra ta o responsabilitate care nu-ți aparține. Deoarece starea emoțională a celuilalt nu este responsabilitatea ta și nu este normal să încerci să mulțumești în permanență o persoană care dă vina pe tine pentru felul în care se simte ea.
Îți induc senzația că trebuie întotdeauna să le demonstrezi că meriți să fii în preajma lor, că meriți să aibă încredere în tine, că meriți să se poarte frumos cu tine. Într-un fel, te desconsideră din start, chiar dacă nu le-ai greșit cu nimic, și fac acest lucru tocmai pentru ca tu să te simți nevoit să faci cât mai multe lucruri (din ce își doresc ei) pentru a le demonstra contrariul. Făcând o analogie, orice om beneficiază de prezumția de nevinovăție până la proba contrarie, însă în cazul lor orice om are prezumția de vinovăție până când acel om nu le demonstrează contrariul. În preajma lor te poți simți de multe ori „în gardă”, pregătit în orice moment să te aperi chiar dacă nu ai greșit cu nimic, ori modificându-ți comportamentul în așa fel încât să eviți să fii rănit din nou. În orice caz, acest gen de relaționare este una toxică, deoarece te vei simți mereu nedemn, mic și nevaloros și vei încerca cu orice preți să le dovedești că nu ești așa – făcându-le pe plac, făcând sacrificii și compromisuri. Poate vei ajunge să renunți la relații importante din viața ta de dragul lor, să te izolezi de cei dragi ție, să renunți la ceea ce îți dorești tu pentru a face ce își doresc ei.
Nu se bucură pentru tine - este ca și cum fericirea altora i-ar deranja. Daca dorești să împărtășești cu ei veștile tale bune, vor găsi o manieră prin care să-ți umbrească bucuria sau vor muta focusul discuției pe ei. Dacă ești entuziasmat de ceva, vor găsi și îți vor scoate în evidență părțile negative sau potențialele scenarii referitoare la ce ar putea să meargă rău.
Vor folosi împotriva ta lucrurile pe care le știu despre tine, adică te vor ataca unde te doare mai tare, dacă în acest fel obțin ceea ce-și doresc.
Au nevoie ca cei din jur să le ofere întreaga lor atenție necondiționată, ca ceilalți să le facă pe plac, să-și manifeste admirația - oamenii care au în permanență nevoie ca alții să îi valideze, de fapt, nu se simt bine în propria lor piele și se îndoiesc de sine. O relație cu un astfel de om se poate transforma cu ușurință într-una toxică deoarece, de multe ori, va încerca să te saboteze pentru a rămâne el în lumina reflectoarelor sau te va descuraja, va încerca să te facă să-ți pierzi încrederea în tine pentru a împiedica, astfel, afirmarea ta.
Îți încalcă în mod repetat limitele și granițele personale - chiar dacă le spui că te deranjează anumite lucruri, nu țin cont de ele și continuă să se comporte în același fel. Nu îți respectă spațiul și timpul personal sau intimitatea și se consideră îndreptățiți să „dea buzna” în viața ta când au chef.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Nu își asumă responsabilitatea și se victimizează - oamenii toxici găsesc maniere prin care să plaseze responsabilitatea acțiunilor și vieții lor asupra altora. Nu își asumă responsabilitatea nici pentru ceea ce simt, proiectând asupra altora propriile trăiri, iar dacă le atragi atenția asupra acestui lucru, îl vor nega cu vehemență și se vor înverșuna să îți demonstreze că nu ai dreptate. Își găsesc scuze și explicații, raționalizează, dau vina pe alții, se așteaptă să fie înțeleși, compătimiți și ajutați. Nu recunosc când greșesc, nu își cer scuze niciodată și vor să aibă întotdeauna dreptate.
Îi judecă pe ceilalți și găsesc întotdeauna ceva de rău să spună despre alții - pentru că ei sunt „perfecți”, neasumându-și responsabilitatea pentru minusurile sau greșelile lor, îi vor critica, îi vor devaloriza sau îi vor subestima pe ceilalți cu cea mai mare ușurință. Prin aceasta reușesc, de asemenea, să-și mențină imaginea de sine intactă și chiar să își inflameze egou-ul – comparându-se cu alții în acest fel, vor ieși mereu în câștig. Își exagerează realizările, minimalizându-le pe ale celorlalți.
Ce poți face dacă te confrunți cu astfel de oameni?
Nu este înțelept să ne așteptăm și să sperăm ca schimbarea să vină din partea celuilalt. Odată ce îți dai seama că influența unei persoane în viața ta este una toxică, tu ești cel care trebuie să schimbe lucrurile. Stabilește-ți limite și granițe clare de interacțiune sau îndepărtează definitiv persoana respectivă din viața ta. Nu trebuie să dai explicații, nu trebuie să te justifici în vreun fel pentru că nu faci nimic greșit, dimpotrivă. Oricum, cel mai frecvent se întâmplă ca persoana respectivă să încerce să te convingă că nu ai dreptate, să te întoarcă din drum. Dar tu știi că ceea ce faci este înspre binele tău și nu este nimeni în măsură să-ți spună că este greșit să simți așa. Acest proces de distanțare sau de separare definitivă poate dura o anumită perioadă deoarece, dacă o persoană toxică nu îți respectă limitele și granițele acum, cu atât mai puțin nu ți le va respecta nici după aceea, așa că fii conștient de faptul că vor exista încercări de reîmpăcare din partea sa, dar adu-ți aminte să nu cazi în capacana lor. Această decizie a ta nu este supusă negocierii, așa că evită să intri în discuții contradictorii sau în certuri. Nu poți convinge un om să înțeleagă că ți-a greșit cu ceva ori că prezența lui în viața ta îți face rău, atât timp cât acel om nu dorește să își asume responsabilitatea pentru acțiunile sale și atât timp cât acțiunile și intențiile sale au fost deliberate și voite.
Același lucru este valabil și în cazul membrilor familiei. Dacă cineva din familia ta este o persoană toxică, nu ai nici o obligație să accepți comportamentele sale disfuncționale și nocive doar pentru că sunteți rude. Cu atât mai mult nu ar trebui să accepți, mai ales pentru că familia are o influență mai mare asupra ta (chiar și într-o manieră indirectă) decât restul persoanelor din viața ta. Distanțându-te emoțional înțelegi că, în mare măsură, iraționalul le guvernează acțiunile, astfel încât nu este necesar să intri și tu în jocul lor, să răspunzi și tu irațional și să te lași guvernat de emoții. Observă-le faptele și acționează în consecință, însă nu te mai pierde în „cum mă face asta să mă simt”. Nu le mai permite să fie în controlul stărilor tale emoționale ori să îți umbrească bucuria.
Meriți să ai în viața ta oameni care să te respecte, să te accepte și să te iubească pentru ceea ce ești, alături de care să poți evolua și care să te sprijine ori să te încurajeze, nu să te devalorizeze, să te descurajeze să te facă să te îndoiești de tine însuți și să-ți distrugă stima și încrederea în sine.
Alege înțelept oamenii cu care te înconjori!
Dr. Ursula Sandner
Buna.ziua! Foarte adevarat.Va multumesc din suflet că ne țineți cu „ochii deschiși”.
O zi frumoasă !?
FOARTE ADEVARAT! DIN PACATE,ASTA ESTE MAMA MEA! D-ABIA GASESC SOLUTII LA CUM POTI SA-TI SCOTI PARINTELE BOILOGIC TOXIC DIN VIATA TA,PENTRU CA PUR SI SIMPLU VREA SA TE DISTRUGA.SA FII JOS SI SA FACI CE VREA EA.E CUMPLIT SA AI ASA CEVA IN VIATA.
Pacat ca e vorba de mama… Nu este un caz singular, si eu ma confrunt cu aceeasi problema. Chiar nu am auzit un cuvant frumos, o incurajare, o felicitare din partea sa… Incepand de la colegii de clasa din liceu, colegii de liceu, prieteni, toti ma sfatuiau sa fac tot posibilul in viata sa rup relatiile cu ea, sa nu stau in preajma ei, dar… Cei care nu au scrupule izbandesc! Mi-a distrus si relatiile sentimentale, a vorbit ca la usa cortului cu parintii colegilor si cu colegii, cu prietenele, cu toata lumea. Mai tarziu, la angajare a inceput sa-mi ia din bani, din lucruri, doar, doar nu voi avea posibilitatea de a ma sustine material singur … Pentru ea a avea de cine sa-si bata joc e un mod de viata! Culmea! Se crede foarte credincioasa, dar pe langa ea diavolul e Iisus Hristos
Nu stiu daca e vorba sa te distruga,adica in mod constient.eu cred ca pur si simplu porneste de la egoism,de la faptul ca nu a putut face ceva,si vrea sa te tina in preajma ei,dar nu in ideea de a te distruge.de obicei astfel de persoane nu fac raul in mod constient.
Eu am incheiat o relatie toxica,cu cineva care la randul ei a devenit toxica din cauza ca a trait intr-un mediu toxic,adica atat parintii toxici,care la randul lor au stat cu bunicii fetei,tot toxici,probabil originea toxicitatii.
Acum,dupa ce am putut identifica o astfel de persoana,ma intreb si eu cel putin pe alocuri daca nu cumva am si eu o astfel de mama?!
egoism exista,nu isi cere scuze niciodata,daca vrei sa faci ceva si sa-ti vezi de drumul tau,mereu apare dojana aia ca de ce faci aia de ce nu stai langa sau de ce pleci asa departe,poti face aia si aia si langa mine(nu chiar),adica anumite semnale ar putea fi,insa nu pot spune de distrugere,dar daca nu esti suficient de puternic sa-ti urmezi propriile visuri/vise da,poti ramane captiv(a) si practic se poate spune si o distrugere a vietii tale din punct de vedere al idealurilor si scopurilor propuse.
Si eu mi-am dat seama la 32 de ani ca mama mea este toxica pt mine. Nu se baga in viata mea, e toxica pur si simplu prin atitudinea ei, nu stie sa vorbeasca frumos, este isterica, pozeaza intr-o femeie moderna, dar ea nu isi da seama ca o tradeaza caracterul. Si tata imi da dreptate. Mereu mi s-a parut indiferenta cu mine, nu a fost afectuoasa niciodata, nu a fost atenta la nevoile mele. Am familie, copil, suntem foarte fericiti, dar dupa multe relatii esuate, tocmai pt ca am cautat in barbatii nepotriviti afectiunea pe care ea nu mi-a oferit-o. Este de ajuns sa vorbesc cu ea la telefon si imi schimba starea in cateva secunde, mi se urca tensiunea. Sincer, mai degraba imi doream o mama sa ma caute non stop, sa fie stresanta, decat una indiferenta. Stiu ca e pacat sa blamam mamele, o iubesc pt ca este mama, dar imi face rau psihicului, involuntar. Ea nu isi da seama, i-am spus toate lucrurile astea, dar in zadar. Trebuie sa acceptam si atat! Nu putem schimba nimic! Sa ne traim vietile si sa evitam problemele cand vedem ca o iau pe aratura, fiind vorba de cineva din familie…
Multumesc din inima pentru articol! Am citit despre acest subiect, dar niciunde asa de clar si bine structurat. Va admir, va ascult pe YouTube si sunteti unul din „consilierii” mei online. Citesc pe nerasuflate tot ce postati. Va imbratisez cu mare admiratie.
Geta Teau
Bine v-am gasit!
Va multumesc pentru tot!
Foarte adevărat tot ce ai scris aici .Exact asta simt și eu .Multumesc,foarte utile articolele tale!
Este cat se poate de adevarat! Un astfel de personaj a fost chiar sotul meu, dar dupa 1o ani de convietuire am ajuns la suprasaturatie si am divortat. Multumesc d-na Ursula!
Da, exact. Se cheama „trauma bonding” acest fenomen. Bine ar fi bine ca persoana in cauza sa se informeze despre cum poate scapa din aceasta „inchisoare” emotionala
Interesant. Cand sotul e persoana toxica care detine controlul, sotia devine toxica luand rolul victimei. Si chiar este o victima, daca nu stie sa se apere sau sa plece
Mi se pare mie sau e tipic tulburării borderline. .
Genul acesta de oameni nu se autoeducă, sunt mici şi vor să îi tragă în pe cât de mulți, daca s-ar putea. In loc să lucreze la îmbunătățirea lor, preferă să îi umilească pe alții și să îi reducă la miicimea lor. Nu suportă ca altora să le fie bine, pentru că ei se hrănesc cu rău. Nu au nici o boală. Le place sa facă rău. Nu-și suportă propria miicime și se cred superiori celorlati. Si pentru ca nu se simt bine cu cine sunt ei, vor sa ii reduca si pe altii.
Incredibil, dar adevarat. citind acest articol, l-am regasit cuvant cu cuvant pe sotul meu. Am divortat si ne-am impacat, dar el nu s-a schimbat cu nimic. Fugiti de acesti oameni. Nu exista solutii sa se schimbe!
Nu inteleg. Ati divortat dar v-ati impacat si ii sfatuiti pe ceilalti sa fuga de astfel de oameni?
Ce ai descris mai sus este profilul complet al narcisismului. Eu chiar credeam ca asa ceva nu exista, ca este imposibil sa-i faci cuiva rau in mod deliberat si constient.
Narcisism sau tulburarea borderline care are mereu și o parte narcisista. Sunt printre cele mai grave tulburări de personalitate.
Mulțumesc pentru acest articol! Tocmai am ieșit și eu dintr-o relație cu un asemenea om toxic, care a reușit sa ma macine rău de tot comportându-se absolut cum ați descris în articol, fiecare punct. E incredibil cum asemenea oameni reușesc sa ravaseasca viața unui om. Trebuie sa fim atenți! Și da! bărbații pot fi și ei victime ale abuzului din partea acestor oameni toxici! Plecați de lângă ei cât mai repede, chiar dacă inima voastră le aparține! Mulțumesc!
Am ajuns la concluzia că cel mai bine este să trăiesc întotdeauna înt-o lume NEUTRĂ.
Asta inseamna sa nu-ti asumi nici un rol, sa fii spectator in viata ta
iarasi pot spune si aici ca este perfect adevarat, este aproape imposibil sa te aperi,adica orice spui ,oricum spui daca este o critica,este vazut ca fiind impotriva persoanei,esti privit ca dusman,desi esti partener.nu daca esti normal la cap nu vii intr-o relatie cu intentia sa distrugi acea persoana,si oricat de rational esti nu poti sa demonstrezi acest lucru,nici nu stiu sincer daca e vorba de prostie sau rea vointa,caci uneori cred ca sint ambele.e greu sa traiesti cu astfel de persoane,dar aceeasi intrebare o lansez si aici,chiar nu exista o solutie ca acest tip de persoane sa fie ajutate printr-un fel de voluntariat de psihologi?
Nu și dacă sunt Psihopați nu. sau narcisisti.e singura „tulburare” în care Pacientul nu este tratat, ci oamenii din jurul pacientului
Atat cat timp nu esti si tu transformat intr-unul ,o data ce depistezi situatia si inca ai discernamantul ca poti alege,te indepartezi si poti pleca si in timp te refaci intr-un mediu normal.poate ca unii sint traumatizati cu adevarat ,vorbim de relatii ,poate chiar casatorii cu copii,deci poate zeci de ani acolo trebuie si acestor oameni terapie,la mine a fost doar 3 ani si sint inca stapan pe mine ,am pus punct si incerc sa-mi refac viata,chiar daca au ceva care te trage inapoi,la mine uneori mila si dorinta de a ajuta,dar citind deja atatea si urmarind pe youtube pastrez distanta.eu cred ca tot pot fi ajutati acesti narcisisti,dar e pacat ca doar vorbim despre ei,acesti oameni dupa mine sufera,doar ca eu nu sint psiholog,nu am studii multe in aceasta directie,dar orice om pe pamantul asta are posibilitatea de a alege in orice clipa directia in care merge,chiar daca exista doar pentru el,acolo trebuie intervenit si pacalit cumva sa li se spune anumite directii care duc in directia buna,si mai ales daca stau intr-un mediu toxic la randul lor,scosi de acolo.astea sint dupa mine niste solutii.ca de trimis la psihologi ,niciodata nu vor accepta si e si greu de depistat tulburarea.
Pot spune doar atat,fiti cu ochii in patru,dar in acelasi timp incercati sa-i directionati catre un mediu sanatos,si spre o cale independenta sa incerce sa-si creeze singuri destinul,asa increderea care le lipseste se consolideaza.
Mulțumesc pentru articol. Ati descris exact caracterul celui pe care l-am considerat prieten. O prietenie toxica si mereu am incercat sa ma distantez, sa îmi vad de viata mea, dar mereu atunci cand ii spuneam ca ar trebui sa ne vedem fiecare de ale noastre, el zicea ca nu renunta la prietenie. Si uite ca mereu am dat un pas inapoi, am continuat sa vorbesc cu el, iar el numai s-a folosit de mine, m-a manipulat, batut joc. Mereu am fost disponibil pentru el, la mine nu exista nu pot si nu vreau si atunci cand ma chema sa mergem undeva, mereu am fost acolo. Dar eu cand aveam nevoie nu era de gasit sau venea numai daca aveam bani la mine sa fac cinste cu ceva. Mai mult, sa constat ca el ma cauta numai atunci cand se plictiseste si atunci cand nu are cu cine sta. Si dupa cum ati spus si dvs., mereu gaseste explicatii si mereu face ceva cat sa ma traga inapoi. Dar am si eu limitele mele, am si eu demnitatea mea si nu ma mai las calcat in picioare. Nu mai aplec urechea la spusele lui si chiar vreau sa îmi vad de viata mea.
Total de acord! Pentru mine a fost si este inca greu sa integrez aceasta realitate cu adevarat dar am reusit sa ies din relatii de familie si prietenie f toxice. Acum este o perioada in care invat sa fiu consecventa in aceste decizii. Genul de oameni pe care ii descrii sunt f familiari pentru mine si stiu ca de obicei nu se schimba. Ei doar se hranesc cu energia si „compasiunea” noastra care din pacate este nevoia de validare din partea lor. Pentru acesti oameni nimeni si nimic nu este de ajuns si pot rani iremediabil in moduri f profunde daca nu te indepartezi. In prezenta lor „trebuie” sa te faci mic, sa-i aprobi, sa-i asculti la nesafarsit pentru ca nu-i asa, problemele lor sunt cele mai mari. N-ai voie sa realizezi nimic, sa stralucesti si orice urma de succes sau stralucire ii deranjeaza enorm. Viata te trebuie sa se invarta in jurul lor si a vietii lor si trebuie sa fii disponibil de cate ori si cand au ei nevoie…adica mereu.
Te felicit pentru articol.
Multumim pentru acest documentar interesant! Abia am încheiat o relație care o regăsesc în ce ati scris dumneavoastră. Problema este ca venea isi cerea scuze spunea ca nu se mai întâmplă și devenea din ce in ce mai rau. A fost o relație de un an care la fiecare 3 saptamani il lăsam pentru comportamentul si vorbele lui urâte apoi ma lasa o perioada iar ma cauta si tot asa un an de zile….acum am.obosit am plecat din țară din cauza lui. Sper sa nu vina dupa mine ca a mai facut-o ! Nu accepta ca greșește toata vina e la mine după mintea lui! Multumim inca odată foarte adevărat!!!
Ma confrunt cu o situatie destul de grava!
Soacra mea, cu care locuiesc momentan, a inceput sa manipuleze fetita mea de 3 ani!
Nu a reusit sa ma controleze sub nicio forma si asta a infuriat-o rau! De fapt nu am fost bine primita de la bun inceput, deoarece a simtit ca-l scapa din mama pe sotul meu (care este si la ora actuala un sprijin financiar important pt ea). Copilul deja primeste cadouri saptamanale consistene , nu sunt respectate orele meselor si mai rau, are acces la dulciuri nepermise momentan de noi. Timpul lor petrecut impreuna este in medie de 4 ore pe saptamana! Niciodata mai mult…eventual mai putin.
Stiu ca lucrurile astea nu vor avea niciun beneficiu pt copil si am mari temeri!
Intuitia imi spune ca ea nu se va opri. Deja crede ca fetita mea este atasata de ea si ca ele 2 vor avea o relatie apropiata si speciala! Deja au secretele lor…
Anticipat, pana chiar sa se nasca fetita, a spus apropiatilor ca eu voi intoarce copilul impotriva ei si multe lucruri efectiv fara sens.
Si intradevar asta intuiesc ca se va intampla datorita actiunilor ei. Nu imi doresc sa privez copilul de relatia cu bunica dar nici nu vreau sa astept ca educatia fetitei mele sa fie afectata in vreun fel si poate chiar si relatia cu parintii!
Sunt efectiv blocata acum si epuizata psihic. :(
De ce mai locuiesti cu soacra ta ? Fa tot posibilul sa o eliminati din viata voastra pentru ca de schimbat nu ai nicio sansa;) Daca sotul te iubeste cu adevarat, intelege situatia si accepta o viata normala de famile(nu cu soacra, socru, neamuri)
Buna , Mihaela. Eu sunt pe postura de soacra. Nu am crezut ca voi ajunge sa-mi urasc nora, caci si eu la randul meu am avut probleme cu soacra. Trebuie sa intelegi ca soacra ta s-ar fi impacat minunat cu tine daca nu o luai de soacra de la inceput. Vreau sa zic ca nu ai avut intentia sa o tratezi ca pe o persoana apropiata tie, sa o intelegi, sa o accepti in viata ta. Sa intelegi ca are nevoie de familia ei, de copilul ei. Toate avem la inceput impresia ca barbatul e doar al nostru. Intr-o zi o sa iti dai seama ca legatura ta cu el se poate rupe oricand si din orice motiv. Dar legatura unui om cu mama lui ramane. De ce ne uram parintii, socrii, samd? De ce nu putem sa ne apropiem de ei? De ce trebuie sa existe o competitie intre membrii familiei cand ei ar trebui sa formeze o echipa?
Eu lucrez la o Parcare mare si am de aface cu oameni care se comporta uneori de nu stiu sincer CE at tb Sa fac .
Cititi cartile d.nei Ursula! Recomand cu caldura❤️
Mai rău e când dai de o astfel de persoana, te separi definitiv de aceasta persoana, dar ea continua sa facă în asa fel încât sa fie prezent în viata ta prin intermediul altora prin cuvinte, fapte și amenințări. Am cunoscut doua astfel de persoane de sex feminin, m separat definitiv, dar cred ca nu am scăpare pana când nu si cauta o alta victima. Sunt oameni periculoși care doar din asta trăiesc, doar asa se hrănesc. Oricât ai încerca să le explici, toți is vinovați, doar ei au dreptate, ei sunt cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai deștepți, cei mai corecți. Și când te ai îndepărtat de ei, încearcă prin orice mijloace sa reapărea în viata ta cu prezenta lor prin alte persoane. E tragic în ce hal pot sa ajungă și cum pot distruge viețile altora.