Gaslighting este o tactică de manipulare psihologică care se folosește pentru a crea confuzie și îndoială; este, de fapt, o formă de abuz emoțional și psihologic în care manipulatorul distorsionează realitatea, falsifică informații, neagă adevăruri evidente, având efectul de a face pe altcineva să își pună la îndoială propria percepție, astfel încât să devină mai vulnerabil și mai ușor de controlat.
Termenul provine dintr-un film din 1944 numit „Gaslight” în care un soț își manipulează soția să creadă că și-a pierdut mințile. În fiecare seară aceasta constată că lumina lămpilor cu gaz devine din ce în ce mai slabă (de aici și titlul) și că în casă se aud zgomote, iar când încearcă să discute cu soțul ei despre aceste lucruri, o acuză că are probleme psihice, deși el este cel care a orchestrat toate aceste lucruri.
Acest tip de comportament care are ca scop principal deținerea puterii asupra altora, se poate întâlni (însă nu numai) în cazul persoanelor cu tulburare de personalitate narcisistă, antisocială, borderline sau psihopatie. De exemplu, în cazul persoanelor narcisiste, gaslighting-ul reprezintă frecvent o formă de apărare pentru acestea. Narcisiștii își crează o imagine ideală cu scopul de a compensa rușinea cronică pe care o simt. Încearcă să se convingă pe sine, dar să-i convingă și pe alții, că ei sunt acea imagine ideală. Nu recunosc când greșesc, chiar dacă sunt greșeli minore, tocmai pentru că nu vor să-și pună în vreun fel în pericol acea imagine. Așadar, chiar dacă știu în sinea lor că felul în care se comportă este, într-o formă sau alta, nepotrivit, le este foarte greu să recunoască aceasta, deoarece nu pot face față sentimentelor de vinovăție, rușine sau inadecvare. Preferă să nege, să plaseze vina asupra altora, să minimalizeze ori să distorsioneze adevărul.
Care sunt, așadar, tehnicile de gaslighting?
- negarea și „uitarea” – a pretinde că ceva ce s-a întâmplat, nu s-a întâmplat sau că ceva ce nu s-a întâmplat, a avut loc. De asemenea, celălalt „uită” dacă îi este convenabil așa. De exemplu, dacă îl confrunți cu un comportament anterior negativ sau cu ceva ce a spus, va declara că nu își amintește așa ceva;
- adoptarea unui rol de victimă – celălalt va face pe victima, deplasând focusul atenției de la propriile lui acțiuni și făcându-te să te simți vinovat sau responsabil pentru „suferința” lui;
- acuzații false – te acuză de lucruri pe care nu le-ai făcut, ajungând să-ți pui la îndoială propria integritate și să te aperi într-un „proces” în care nu mai știi dacă ești sau nu vinovat;
- retragerea afecțiunii – persoana manipulatoare își retrage afecțiunea și încetează să îți mai ofere orice formă de validare și aprobare, făcându-te să te simți neiubit și nevaloros. Aceste comportamente sunt, de fapt, tehnici de control;
- distragerea atenției – schimbarea subiectului către ceva nesemnificativ;
- proiecția – manipulatorul îți atribuie propriile comportamente abuzive, inducându-ți sentimentul că tu ești cel care are probleme;
- învinovățirea altcuiva – manipulatorul nu își asumă responsabilitatea pentru propriile vorbe și fapte, dând vina pe altcineva sau pe altceva pentru situațiile de care este în mod direct responsabil;
- schimbări bruște de comportament – de exemplu, în particular, celălalt se comportă urât, poate fi crud, lipsit de respect sau zeflemitor, iar în public își schimbă brusc atitudinea și devine cea mai afectuoasă și drăguță persoană. Dacă cei din jur îl văd pe partenerul tău/partenera ta ca fiind suportiv/ă, cald/ă și amabil/ă, s-ar putea să nu considere că situația ta este atât de gravă și să pună la îndoială cuvintele sau perspectiva ta. De asemenea, acest carusel emoțional, unde o zi ești tratat cu afecțiune și iubire, iar următoare cu duritate și răceală te face să te simți confuz și dezorientat, neputând să prevezi comportamentele celuilalt;
- minimalizarea – îți sunt invalidate sau minimalizate sentimentele sau experiențele și ți se spune că exagerezi sau că nu ai dreptul să te simți în felul în care te simți: „ești prea sensibil”, „exagerezi”, „ce mare lucru am făcut?”, „nu ai de ce să te simți așa”;
- întrebări retorice – îți sunt adresate întrebări retorice cu scopul de a-ți pune sub semnul întrebării percepțiile: „ești sigur că nu te înșeli?”, „cum poți crede așa ceva?”;
- falsificarea informațiilor – inventarea sau distorsionarea informațiilor pentru a crea confuzie și a te face să te simți nesigur;
- nedezvăluirea anumitor informații – celălalt păstrează pentru sine informații importante care ți-ar putea fi de mare ajutor. În acest fel, persoana manipulatoare se plasează într-o poziție de putere deținând cunoștințe pe care tu nu le ai și manipulând realitatea în favoarea sa;
- scuzarea comportamentului inadecvat comparându-l cu o greșeală minoră pe care o altă persoană a făcut-o și dând impresia că acea greșeală este la fel de gravă sau chiar mai gravă: „da, am făcut asta, dar ceea ce ai făcut tu a fost la fel de rău”;
- negarea propriilor greșeli și scoaterea în evidență a greșelilor celuilalt – celălalt îți scoate mereu în evidență greșelile, oricât de neimportante ar fi acestea, iar el/ea se prezintă constant într-o lumină favorabilă, ca și cum ar fi „perfect”;
- reamintirea greșelilor anterioare este o altă tehnică de manipulare, deoarece te face să îți pui la îndoială percepțiile. De exemplu, ți se reamintește de anumite incidente din trecut (în care ai făcut sau ai reținut ceva greșit) care sunt, însă, irelevante pentru situația actuală: „mereu încurci lucrurile; nu mai știi atunci când... / nu mai știi tu, dar mereu faci greșeli de acest gen”;
- face afirmații contradictorii – de exemplu, într-o seară îți va spune cât de mult îi place să iasă în oraș la restaurant, iar dacă îi pregătești o întâlnire surpriză și faci rezervare la cel mai bun restaurant din oraș, îți va spune: „de unde ți-a venit ideea asta? Eu nu sunt genul care să mănânce în oraș...”. Prin afirmații contradictorii de acest tip, celălalt vrea să-ți inducă senzația că îți imaginezi sau că inventezi tu lucruri;
- evită să discute cu tine dacă nu este în avantajul lui/ei - dacă propui să discutați despre ceva ce chiar te frământă sau te deranjează, evită discuția sau se grăbește să ajungă la o concluzie pentru a încheia discuția, chiar dacă problema nu a fost soluționată. Te poate acuza inclusiv că încerci să-l induci în eroare ori să-l manipulezi;
- ești acuzat că interpretezi greșit lucrurile, că ești paranoic sau„nebun” – celălalt susține că nu a greșit cu nimic și că, de fapt, tu ai interpretat greșit situația;
- ești mințit în mod repetat;
- ești discreditat, iar persoana manipulatoare încearcă să-i întoarcă pe ceilalți împotriva ta – te acuză în fața altor oameni că nu îți amintești corect lucrurile, că ai obiceiul de a inventa sau că devii confuz repede. De asemenea, se folosește de alți oameni pentru a face „alianțe” împotriva ta și a-și întări afirmațiile. Poate spune lucruri de tipul: „și ceilalți sunt de acord cu mine, ești singurul care gândește așa”, „și X crede că te înșeli”, „și Y a spus că nu ești în stare să...”, chiar dacă oamenii respectivi nu au spus așa ceva. Scopul este ca tu să nu mai știi în cine să ai încredere și să te bazezi doar pe manipulator pentru confirmare și validare;
- omiterea contextului / scoaterea din context – celălalt te învinovățește de anumite lucruri și te portretizează într-un anumit fel, fără a ține cont de contextul în care ai spus ori ai făcut anumite lucruri. De exemplu „ești o persoană foarte agresivă, mereu țipi și reacționezi impulsiv” (chiar dacă ai țipat o singură dată pentru că te-ai speriat de un zgomot puternic);
- normalizarea comportamentelor inadecvate – celălalt susține că nu este nimic greșit în privința comportamentelor sale: „toată lumea face asta”, deși acest lucru nu este adevărat. Majoritatea oamenilor nu ar alege același gen de comportament;
- reducerea gravității acțiunilor și prezentarea acestora ca fiind acceptabile sau chiar bune aducând exemple de comportamente mai grave pe care nu le-a făcut: „nu e nimic grav, puteam să... ce-ai mai fi zis atunci?, „nu mai exagera, bine că nu am făcut altceva mai rău”;
- inducerea sentimentelor de vinovăție și rușine - celălalt te face să te simți vinovat sau rușinat pentru acțiunile tale. Dacă, de exemplu, spui că nu ești de acord cu felul în care se comportă celălalt, dacă spui că te deranjează cum te tratează celălalt sau dacă iei atitudine când îți încalcă limitele, îți poate spune lucruri de genul: „ești egoist, te gândești numai la tine”, „chiar vrei să mă faci să mă simt prost? De ce aduci în discuție acest subiect?”, „tu mereu mă critici”;
- izolarea – prin izolarea ta, manipulatorul menține controlul asupra percepției tale asupra realității deoarece îți limitează oportunitățile de a căuta ajutor, de a cere alte păreri, de a avea contact cu factori externi de sprijin, de a avea un schimb interpersonal constructiv cu cei din jurul tău.
Gaslighting-ul începe într-un mod subtil și se transformă într-un tipar repetitiv de manipulare . Este important, așadar, să conștientizezi felul în care te simți în relația respectivă, fie ea de cuplu, de familie sau profesională. O persoană poate încerca să te convingă că are dreptate și că tu greșești, însă nu pentru că dorește să te manipuleze, ci pentru că este ferm convins că ceea ce știe este adevărat (chiar dacă poate să nu fie așa), dorindu-și cu orice preț să-și apere credințele și opiniile. Altcineva poate să-ți spună: „nu crezi că exagerezi?”, pentru că nu găsește în acele momente alte cuvinte mai potrivite prin care să-ți transmită să regândești situația. Observă dacă este vorba despre un tipar repetitiv, dacă persoana respectivă în mod constant te face să te îndoiești de propriile percepții și de realitate.
Cum te simți atunci când ești ținta gaslighting-ului?
- te simți adesea nefericit, anxios, confuz, ca și cum nu ai mai fi tu însuți;
- simți că nu poți să faci nimic „cum trebuie”;
- te simți captiv sau lipsit de putere în relația ta;
- ai senzația de pericol iminent când ești în preajma persoanei respective, ca și cum ceva rău este posibil să se întâmple în orice moment – te simți „amenințat” sau neliniștit fără să știi de ce;
- te simți singur și ai de multe ori senzația că cei din jur te consideră „ciudat”, „nebun”, „instabil emoțional”, adică așa cum te-a făcut manipulatorul să crezi că ești;
- iei în mod repetat vina asupra ta;
- îți ceri iertare/scuze în mod frecvent; presupui că ceilalți sunt dezamăgiți de tine și îți ceri scuze tot timpul pentru ceea ce faci sau cine ești; ai mereu senzația că faci tot felul de greșeli;
- te îndoiești de tine, de judecata, intuiția și percepțiile tale;
- încerci să te convingi singur că felul în care celălalt se poartă cu tine nu este chiar atât de rău, că de fapt tu interpretezi greșit lucrurile. Îți este teamă să-ți exprimi gândurile și emoțiile. Ai învățat că a face asta te determină, de cele mai multe ori, să te simți și mai rău în final (ca urmare a reacției celuilalt) așa că ai început să fii din ce în ce mai tăcut;
- te întrebi frecvent dacă nu cumva ești prea sensibil și ajungi să te critici și să te disprețuiești pentru asta;
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- îți este greu să iei decizii, deoarece nu ai încredere în tine. Ai prefera ca altcineva să facă asta în locul tău și, de cele mai multe ori, delegi această responsabilitate celor apropiați;
- simți că gândurile și sentimentele tale sunt adesea minimalizate;
- simți că începi să-ți pierzi din ce în ce mai mult încrederea în sine;
- te îndoiești de amintirile tale;
- te simți mult mai stresat și mai lipsit de bucurie decât înainte;
- simți că „îți pierzi mințile” sau te simți din ce în ce mai incompetent și lipsit de valoare. Te întrebi dacă chiar ești așa cum ți se spune că ești – nepriceput, emoțional, irațional, incapabil. De multe ori tu singur ajungi să îți repeți în dialogul interior toate aceste lucruri și te simți ca și cum nu ești niciodată „îndeajuns de...” sau suficient de bun. Încerci să te ridici la nivelul așteptărilor celorlalți (chiar dacă sunt absurde) și să le faci pe plac;
- te întrebi frecvent ce este în neregulă cu tine. Ești dezamăgit de tine și de persoana care ai devenit. Ai senzația că ești slab și pasiv și că pe vremuri obișnuiai să fii mult mai puternic și mai asertiv.
Ce îți spune în mod frecvent o persoană care încearcă să te facă să te îndoiești de tine și de percepțiile tale?
- „nu am spus așa ceva / nu am făcut asta”;
- „ești prea sensibil”;
- „exagerezi / dramatizezi”;
- „nu înțeleg de ce faci un caz din asta”;
- „tu ai de fapt o problemă, nu eu” sau „tu ești problema, nu eu”;
- „ești nebun”, „ești paranoic”, „îți imaginezi lucruri”;
- „inventezi”;
- „ești egoist dacă nu faci asta pentru mine”;
- „dacă m-ai iubi, ai face asta”;
- „nu ai încredere în tine, de aceea gândești așa”;
- „asta nu s-a întâmplat niciodată”;
- „nu e mare lucru”;
- „tu m-ai determinat să fac asta”;
- „nu cred că te simți așa / nu ai de ce să te simți așa”.
Cum poți răspunde tu?
- „nu îmi spune cum să mă simt. Știu cum mă simt”;
- „este important pentru mine să discutăm aceste aspecte și am dreptul să obțin niște clarificări. Nu-mi spune că dramatizez”;
- „nu voi mai continua această discuție dacă tu continui să îmi minimalizezi sentimentele / să îmi iei în râs opiniile”;
- „te rog să nu deviezi de la subiect, vom discuta despre acest lucru ulterior”;
- „știu ce am văzut / ce am auzit, nu încerca să mă convingi că mi s-a părut”;
- „mă deranjează că îmi spui că sunt prea sensibil. Sentimentele mele sunt valide, chiar dacă nu sunt pe placul tău”.
În relațiile personale, mai ales în cele de cuplu, poate fi dificil să îți dai seama dacă ești ținta gaslighting-ului, cu atât mai mult cu cât ai încredere în persoana respectivă. Ajungi să te simți epuizat din punct de vedere emoțional, nu mai ai încredere în tine, devii anxios sau deprimat și poate chiar ai început să dezvolți anumite tulburări fizice. Te simți ca și cum tu ești sursa tuturor problemelor, cu atât mai mult cu cât ești minimalizat, ridiculizat, desconsiderat. Însă dacă începi să observi că acest lucru se întâmplă, că nu te mai simți bine în pielea ta și în relația respectivă, încetarea relației poate fi cea mai eficientă și sigură metodă de a pune stop abuzului. Solicită ajutorul unui specialist pentru a-ți fi alături în acest proces.
Ca strategie de moment, a-ți păstra calmul și a nu te angaja în discuții contradictorii fără sfârșit care îți provoacă și mai multă confuzie este un alt lucru util pe care îl poți face. Exprimă-ți gândurile și sentimentele și chiar insistă în a le repeta dacă celălalt încearcă să ducă discuția în altă parte sau să te convingă de ceva ce tu nu îți dorești.
Vorbește cu persoane de încredere – despre ceea ce se întâmplă cu tine, despre îngrijorările tale, despre felul în care te simți. O altă perspectivă din exterior te poate ajuta să vezi mai clar lucrurile.
Ascultă-ți intuiția – dacă simți că ceva nu este în regulă în relația ta, cel mai probabil chiar așa este. Ai încredere în tine și în ceea ce simți și nu îi permite celuilalt să îți spună cum ar trebui să te simți, ce ar trebui să gândești ori să te eticheteze și să îți pună „diagnostice”. Ai dreptul să fii respectat și să-ți fie respectate opiniile și sentimentele, așa că nu te mulțumi cu mai puțin de atât.
În partea a doua a acestui articol vom discuta despre gaslighting-ul la locul de muncă și în relațiile de prietenie, așa că ne revedem curând!
Dr. Ursula Sandner
Mulțumim Ursula Sandner pentru tot ceea ce faci 🙏🌹🙏
Foarte bun articol ! Acum știu sigur că această situație am întâlnit -o.
Întrebarea mea este : ce faci când un elev are așa un profesor ?