Cum recunoști un psihopat?

„Există oameni care sunt atât de deconectați din punct de vedere emoțional încât funcționează ca și cum ceilalți ar fi niște obiecte numai bune de manipulat și distrus fără nicio grijă”- Dr. Robert Hare, psiholog criminalist

În mentalitatea colectivă psihopații sunt reprezentați în general ca fiind niște criminali în serie ori niște persoane capabile să tortureze pe altcineva fără să aibă vreun strop de empatie sau remușcări. Este adevărat acest lucru, numai că psihopații nu trebuie neapărat să ucidă ori să fie violenți pentru a fi psihopați, deoarece au și alte trăsături distincte care îi caracterizează, de multe ori fiind greu de identificat.

În primul rând, sunt șarmanți. Chiar foarte șarmanți. Interacționează cu ușurință cu cei din jur, știu să facă conversație, spun povești (credibile, de altfel)  care să îi pună într-o lumină favorabilă ori în care ei par „eroi” sau „binefăcători”. Știu să se facă plăcuți (cel puțin la început) și uneori chiar sunt prea drăguți. Nu spune nimeni că amabilitatea ar fi un lucru rău, însă o amabilitate și o „bunătate” excesive ar trebui să ne dea de gândit. Bineînțeles că aceste calități nu sunt reale, ci doar mimate cu scopul de a construi anumite aparențe, de a ascunde cum sunt ei cu adevărat. Vor să le intre în grații celor din jur și știu foarte bine ce atitudini și comportamente să adopte pentru a face asta.

Psihopaților le este greu să își creeze relații autentice bazate pe sentimente sau atașament, în schimb au relații superficiale pe care le întrețin prin manipulare și care au ca și scop obținerea unui maxim de beneficii cu minim de efort și implicare. Ceilalți sunt niște simple instrumente pe care psihopatul le folosește pentru a-și atinge obiectivele.

Așadar, unealta lor principală de interacțiune este manipularea. Sunt experți în a-i manipula pe ceilalți să facă ce vor ei - le câștigă simpatia și încrederea, îi flatează, îi laudă, îi complimentează sau îi fac să se simtă vinovați, rușinați astfel încât de cele mai multe ori aceștia ajung să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face sau chiar să își pună la îndoială propriile capacități de a gândi și lua decizii. Sunt capabili să influențeze comportamentul unei alte persoane în așa măsură încât acea persoană nici măcar să nu își dea seama de acest lucru, ajungând să-i facă anumite favoruri ori să îi satisfacă anumite nevoi în propriul detriment, simțind chiar simpatie sau regret (milă) față de „săracul” psihopat. Îi amăgesc și îi mint cu zâmbetul pe buze pe ceilalți pentru profit sau plăcere personală.

Sunt lipsiți de empatie și compasiune – chiar dacă sunt drăguți cu cei din jur și chiar se oferă să îi ajute, părând foarte sinceri și autentici, ei de fapt nu empatizează cu problemele acestora. Deși își dau seama de ceea ce simte o altă persoană, la nivel emoțional ei nu simt nimic. Pentru că nu se pot racorda la ceilalți, pot oricând „să răsucească cuțitul în rană”, apăsând pe cele mai sensibile butoane și profitând de acele momente de vulnerabilitate. Așadar, înțeleg ce gândesc și simt alții numai că nu le pasă așa că pot folosi acest lucru împotriva lor pentru a-și atinge scopurile (chiar dacă acest lucru înseamnă să le facă rău celor din jur); sunt egocentrici în mod patologic și extrem de egoiști inclusiv în raport cu propria familie – nu contează că este vorba despre propriii părinți, frați sau partener de viață.

Nu au regrete, remușcări sau un cod moral și tocmai de aceea pot ajunge să ucidă, să hărțuiască, să tortureze, să terorizeze, să mintă, să înșele ori să comită alt gen de acte antisociale. În general psihopații sunt persoane inteligente, își planifică strategic acțiunile anticipând fiecare mișcare și nu lasă urme, făcând tot posibilul să-și reducă riscurile cât mai mult. Într-un fel se simt îndreptățiți să îi rănească pe ceilalți - din plăcere sau dacă acest lucru îi ajută în atingerea obiectivelor deoarece oricum nu îi interesează de suferința acestora care, de altfel, „ar trebui să treacă peste”, „sunt prea sensibili” sau „o caută cu lumânarea”, „merită”.

Nu simt vinovăție sau rușine, au emoții / trăiri superficiale  și de obicei dau vina pe ceilalți pentru propriile comportamente inventând tot felul de scuze și justificări pentru asta, pozând în victime și făcându-l pe celălalt să pară de fapt agresorul, „cel rău”.

Consideră că legea nu ar trebui să li se aplice - se simt îndreptățiți să facă tot ce vor și ar trebui să li se permită asta. Nu consideră că trebuie să răspundă pentru propriile fapte deoarece în mintea lor nu cred că vor fi prinși vreodată, se plasează mai presus de toți și toate, desconsiderându-i pe ceilalți și fiind, în fond, lipsiți de respect. În general, asemeni narcisiștilor, sunt aroganți, consideră că li se cuvin anumite privilegii și sunt convinși că sunt cei mai buni, că știu cel mai bine și că merită cel mai mult.

Unii dintre psihopați sunt diagnosticați cu tulburare de personalitate de tip antisocial și sunt caracterizați de o agresivitate crescută pe care le este greu să o țină în frâu și / sau violență – abuzează psihic, fizic și / sau emoțional; au tendința de a se lăsa pradă impulsurilor și au nevoie constant de stimulare putând dezvolta astfel dependențe de anumite substanțe sau activități.

Psihopații „funcționali” de printre noi, după cum spune Kevin Dutton în cartea sa „Înțelepciunea psihopaților”, au mult mai multe șanse să reușească în carieră decât oamenii obișnuiți prin faptul că dețin anumite trăsături care se aseamănă cu setul de trăsături promovate și recompensate de societatea capitalistă actuală – detașarea emoțională, farmecul superficial, egocentrismul, independența exacerbată și atenția extrem de concentrată. „Acestea se regăsesc mult mai frecvent în sălile luxoase de ședințe decât în celulele cu gratii în care sunt ținuți criminalii. Diferența rezidă în context, în mediul în care au fost încurajate să se dezvolte aceste abilități: social sau antisocial.”

Dr. Ursula Sandner

 

22 comentarii pentru “Cum recunoști un psihopat?

  1. Interesant articol, e bine de stiut ce trăsături caracteristice au psihopatii. Eu aveam concepția greșită ca doar criminalii sunt psihopati. O intrebare am: pot psihopatii sa aiba relatii de lunga durata fara sa dea nimic de bănuit partenerului?

    1. Răspunsul meu: nicidecum!
      Din cauza faptului că umblă după relații ca pisica după șoarece (deși personalitatea lor reală e total opusul a ceea ce se caută într-o relație),iar ceea ce e mult mai dureros e că aceștia evită să-și cultive relații apropiate și sincere cu ei înșiși (cea mai bună modalitate de a ieși din zona de singurătate și de căutare a validării din partea celor din jur, Iar când nu ai cu tine însuți cea mai frumoasă și mai nobilă relație,unica relație care contează cu adevărat,e inutil să mai speri și să mai aștepți fericire,desăvârșire și control in alte relații,doarece,mai mult decât orice lucru pe lumea asta,în relație se cer calități,personalitate și însușiri de caracter autentice,pe care nu oricine chiar dintre oamenii normali le are,persoanele bolnave psihic niciodată!

      Ar trebui să fie observați medical,să stea la colțul lor,să-și urmeze tratamentul,să lucreze la personalitatea lor,să-și cultive relația cu ei înșiși,și să-și vadă de treabă.

      Aceste lucruri bineânțeles sunt valabile și pentru omul sănătos la minte,numai că el le recunoaște din prima,și le asumă,și le pune în practică în viața de fiecare zi,fără să pretindă sau să aibă așteptări de nimic de la nimeni.

    2. Raspuns pentru Anca: psihopatii incep sa dea semne, mai devreme sau mai tarziu, ca ceva nu este in regula cu ei, si atunci depinde de partener sa perceapa si sa interpreteze corect si la timp aceste semne si sa actioneze in consecinta.
      Comentariu general referitor la articol: cel mai interesant mi se pare ultimul paragraf, despre psihopatii „functionali”. Deci iata cum psihopatii sunt creati in sanul societatii, nu numai in afara ei. De fapt, psihopatii dinlauntrul societatii sunt mult mai periculosi decat antisocialii, intrucat actiunea lor este insidioasa, beneficiind si de ecticheta de „perfect valabil” din partea societatii. Ei ii induc astfel in eroare pe cei din jur si ii fac sa lase garda jos. Pe cand antisocialii se manifesta cu mult mai multa intensitate in exterior, iar acest lucru determina o mai mare vigilenta si o reactie ferma si prompta a celor din jur. Concluzia trista, semnalata si de alti autori, este ca traim intr-o imensa casa de nebuni.

    3. Din ultimii mei 5 ani , iti spun cu mama pe inima ca da . ce ma facut pe mine sa fac omul ala , mi mi as fi imaginat ca pot vreodata . Mi am dat peste cap toti prietenii si.oamenii dragi pentru ca el ii punea intr o lumina proasta.am renuntat la locuri de munca pentru ca „nu erau pentru mine ” , m am imbolnavit de nervi si stres , anxietate si insomnie , am plans noapte de noapte si mi a luat 5 ani sa mi dau seama ca nu era vinovata , eram manipulata sa cred asta ..pentru ca doar asa el era „erou” ..daca purtam eu coarnele . Aveti grija, fetelor .

  2. Multumesc pentru acest interesant articol! Nu stiam nimic despre asemenea persoane, sunt o persoana care ii vede pe cei din jur prin prisma comportamentului personal. Daca eu nu pot sa fac pe cineva sa sufere , cum ar putea altcineva…….. O sa fiu mai atenta si mai precauta .

  3. Sunt foarte periculosi tocmai pentru faptul ca ii putem lua ca pe niste oameni normali.Voi fi mai atenta de acum la cei din jurul meu ,la comportamentul lor , dar nu as vrea sa fiu mereu suspicioasa in acest sens.Multumesc pt. articol!Interesant”

  4. Am fost casatorita 15 ani cu un asemenea om.abuzul era emotional si psihic. Si eu si fetita mea de 13 ani inca suferit profund desi am divortat de 3 ani,bineinteles el da vina pe mine pt divort si pozeaza in victima.Fetita sufera pt ca simte ca tatal ei nu o iubeste.e cumplit.

    1. Daca m-as fi trezit brusc dintr-un somn adanc, puteam spune ca eu sunt cea care a scris acest comentariu. Anii de „caznicie” au fost putin mai multi, in rest e totul la fel. Abuz emotional atat de subtil, imperceptibil, incat evident, nici nu parea a fi ce era.

  5. Interesant. as dori sa stiu cum putem demasca un psihopat, cum putem ajuta un om drag sa scape din plasa unui asemenea psihopat sarmant?

  6. Amuzant! indeosebi comentariile, precum si cateva din aspectele urmatoare, care imi vin pe moment in minte : cei mai multi oameni au impresia ca sunt exceptii, ca aceste trasaturi de personalitate sunt clar delimitate si incadrabile, pentru a fi destul de facil de etichetat, numai ca, din ce am intalnit eu pana acum : 1) acestia sunt ceea ce se cheama, in realitate, oamenii normali; 2) sunt regula, in orice medii, cu preponderenta masculina, fiind obsedati de putere (cu toate atributele aferente : banii si accesoriile femele, la purtator) si control sub orice forma; 3) minciuna si manipulare oricum e omniprezenta, indiferent de trasaturile de personalitate, de medii, de oameni in general; 4) de ce intotdeauna ne raportam la altii ca fiind rai, noi fiind intotdeauna cei buni, sfinti, victimele permanente si niciodata nu avem nici macar un dubiu, o intrebare cu privire la noi insine? cum ar fi sa ne cercetam intai mai bine, iar cand suntem numai noi cu noi, sa scrijelim poleiala superficiala si vedem daca descoperim cine suntem cu adevarat…poate niste psihopati, oameni nebuni, intr-o lume nebuna = > oameni normali, in aceasta „normalitate” a prioric, astfel definita, premisa de la care s-a pornit :) asa ca, toate cele bune! si mai ganditi-va cel putin de 2 ori inainte de a arunca piatra, s-ar putea sa aveti surprize sau sa va auto-surprindeti, nu tocmai placut! :)

  7. Mi se pare foarte interesant si, in acelasi timp, imi da de gandit articolul. Sotul meu are cateva dintre „calitatile” descrise mai sus…Manipuleaza, mai ales la locul de munca, dar si pe mine uneori (atunci cand isi doreste foarte mult ultimul gadget aparut, face el cumva si ma convinge ca e ok sa si-l cumpere; de obicei placa e ca munceste mult si merita si el sa-si cumpere ceva). Se face placut de toti cei din jur, fiind amabil si dragut chiar daca nu intotdeauna nutreste cele mai bune sentimente pentru unele dintre persoanele respective. Fata de mine…as zice ca ma iubeste daca ma orientez dupa faptul ca vorbeste frumos, in momentele de intimitate se straduieste sa ma faca sa ma simt foarte bine (si reuseste), ma sustine in proiectele personale (atat timp cat crede ca am sanse de reusita, altfel, „spre bine meu”, dupa cum sustine, ma sfatuieste sa renunt), ma ajuta sa fac cate ceva ce nu pot face singura, se implica in treburile casnice (desigur, cu conditia sa aiba chef), imi da libertate (sa ies cu prietenele, sa fiu singura, daca asa imi doresc), denota angajament pentru relatia noastra: avem planuri de viitor impreuna. DAR, il simt ca nu e total deschis cu mine, ca sunt lucruri pe care nu mi le impartaseste, ca ii e teama de o intimitate emotionala mai profunda si nu prea e dispus la gesturi tandre in momentele cand stie ca nu vom ajunge la sex…imi zice totusi din cand in cand ca ma iubeste, totusi, o zice de parca atunci ar fi realizat. E un tatic bun, iubitor, munceste pentru a asigura cele necesare familiei noastre. Ar putea fi psihopat? Eu parca simt ca nu, dar…m-as putea insela? suntem de 10 ani impreuna.

  8. Multumesc mult pentru raspunsurile date! Diana, ai reusit sa ma faci sa inteleg mai bine articolul prin explicația ta. Iti apreciez comentariul.
    Alina, imi pare rau ca ai stat 15 ani cu asa o persoană. Sper sa iti fie mai bine de acum înainte. Sa ai incredere in tine si in faptul ca si fetita ta va intelege mai târziu ca nu e vina ei ca tatăl va trateaza asa… provin si eu dintr-o familie in care tatăl a abuzat-o pe mama mea si intotdeauna am stiut ca el greseste.

  9. Intalnirea cu un psihopat e ravasitoare. Nu iti dai seama cat e boala si cat e abatere etica.tot sistemul de valori prin care te raportezi la „realitate” este dat peste cap incat si tu poti sa capeti distorsiuni cognitive,tulburari emotionale mari sau si mai rau. Nici acum dupa ce au trecut prin viata mea nu pot sa dau un Diagnostic clar acelor oameni si acelor perioade.Ei pot parea f autentici incat ajungi sa te intrebi daca tu esti in regula… E un taram alnisipurilor miscatore si greu de cunoscut si strabatut. Din pacate exista f multi psihopati in jurul nostru si vorba aceea…nici noi nu ne simtim prea bine…

  10. Daca esti de buna credinta , cu siguranta esti si o posibila victima a unui psihopat, daca ai nenorocul sa il intalnesti.
    Eu am avut aceasta nesansa ! Patru ani de chin si cosmar , in care nu mai eram sigura ce vreau si ce gandesc ! M-a „ajutat ” sa-mi repug familia , mai grav pe propiul meu copil , prietenii, colegii etc. M-a facut sa renunt la casa parinteasca cu acte sa ma poata duce la casa lui unde am devenit , impreuna cu copii niste marionete. Nu au fost iertate nici rudele lui , mama lui , sora.sa care il intretine cu bani din Italia, pentru ca lui nu.i place munca , sau mai bine zis nu.si gaseste locul intr.o colectivitate , pentru ca la el toti erau ‘prosti’ si el destept . Ajunsesemn sa nu mai fiu stapana pe salariul meu , pe bunurile mele, pe conturile mele , pe parolele mele …pe copii mei .Stiam ca nu e bine si nu puteam sa ies din jocurile lui perverse , de teama, de atasament , pentru ca au o maiestrie de a te face vinovata si de a te intoarce din atasament , sindromul „atasamentul victimei fata de calau ”
    Este mult de povestit….in final am scapat , am citit si ascultat mult materiale despre dezvoltare personala(ma ascundeam de el , pentru ca nici asta nu aveam voie sa fac) , am luptat sa inteleg ce se intampla cu mine , pentru ca el statea aproape sa vegheze sa nu imi „intre alte idei in cap”.
    Iubiti.va fetelor mai presus ca pe oricine si respectati.va . Nu lasati pe altcineva sa va faca pres si sa va calce in picioare!
    A cunoaste un psihopat inseamna o lectie de viata, inseamna a te descoperii pe tine, a sta de vorba cu tine si a te iubii mai presus de oricine!

  11. Anca, multumesc pt. incurajare.
    Daniela D., ma regasesc mult in descrierea vietii tale.Nu mai aveam nimic al meu: cardul, telefonul, parolele, masina, viata, totul…era pt el.Desi eu munceam, eu plateam ratele , chiria, etc.Nu aveam timp nici pt a face cumparaturi, m-am trezit cu credit facut la banca pe numele meu, si desi am realizat cat de grav era, faptul ca abia nascusem fetita, nu mi-a dat timpul si puterea necesara sa fac investigatii.Apoi, educatia de acasa…sa lupt pt familia mea, sa salvez aparentele, sa las de la mine pt binele familiei, sa ma gandesc la copil…toate au inclinat in balanta in favoarea lui…asa insa m-am distrus pe mine.efectele sunt devastatoare atat asupra mea, cat mai ales asupra fetitei.

    1. Draga Alina,
      Tot ce iti pot spune este ca ai facut alegerea buna in a te desparți de el. Timpul va vindeca rănile tale si el va obosi la un moment dat sa te agaseze… iti urez mult succes in ceea ce faci. Esti o femeie puternică și vei reusi sa invingi. Fetița ta va vedea asta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *