„Există oameni care sunt atât de deconectați din punct de vedere emoțional încât funcționează ca și cum ceilalți ar fi niște obiecte numai bune de manipulat și distrus fără nicio grijă”- Dr. Robert Hare, psiholog criminalist
În mentalitatea colectivă psihopații sunt reprezentați în general ca fiind niște criminali în serie ori niște persoane capabile să tortureze pe altcineva fără să aibă vreun strop de empatie sau remușcări. Este adevărat acest lucru, numai că psihopații nu trebuie neapărat să ucidă ori să fie violenți pentru a fi psihopați, deoarece au și alte trăsături distincte care îi caracterizează, de multe ori fiind greu de identificat.
În primul rând, sunt șarmanți. Chiar foarte șarmanți. Interacționează cu ușurință cu cei din jur, știu să facă conversație, spun povești (credibile, de altfel) care să îi pună într-o lumină favorabilă ori în care ei par „eroi” sau „binefăcători”. Știu să se facă plăcuți (cel puțin la început) și uneori chiar sunt prea drăguți. Nu spune nimeni că amabilitatea ar fi un lucru rău, însă o amabilitate și o „bunătate” excesive ar trebui să ne dea de gândit. Bineînțeles că aceste calități nu sunt reale, ci doar mimate cu scopul de a construi anumite aparențe, de a ascunde cum sunt ei cu adevărat. Vor să le intre în grații celor din jur și știu foarte bine ce atitudini și comportamente să adopte pentru a face asta.
Psihopaților le este greu să își creeze relații autentice bazate pe sentimente sau atașament, în schimb au relații superficiale pe care le întrețin prin manipulare și care au ca și scop obținerea unui maxim de beneficii cu minim de efort și implicare. Ceilalți sunt niște simple instrumente pe care psihopatul le folosește pentru a-și atinge obiectivele.
Așadar, unealta lor principală de interacțiune este manipularea. Sunt experți în a-i manipula pe ceilalți să facă ce vor ei - le câștigă simpatia și încrederea, îi flatează, îi laudă, îi complimentează sau îi fac să se simtă vinovați, rușinați astfel încât de cele mai multe ori aceștia ajung să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face sau chiar să își pună la îndoială propriile capacități de a gândi și lua decizii. Sunt capabili să influențeze comportamentul unei alte persoane în așa măsură încât acea persoană nici măcar să nu își dea seama de acest lucru, ajungând să-i facă anumite favoruri ori să îi satisfacă anumite nevoi în propriul detriment, simțind chiar simpatie sau regret (milă) față de „săracul” psihopat. Îi amăgesc și îi mint cu zâmbetul pe buze pe ceilalți pentru profit sau plăcere personală.
Sunt lipsiți de empatie și compasiune – chiar dacă sunt drăguți cu cei din jur și chiar se oferă să îi ajute, părând foarte sinceri și autentici, ei de fapt nu empatizează cu problemele acestora. Deși își dau seama de ceea ce simte o altă persoană, la nivel emoțional ei nu simt nimic. Pentru că nu se pot racorda la ceilalți, pot oricând „să răsucească cuțitul în rană”, apăsând pe cele mai sensibile butoane și profitând de acele momente de vulnerabilitate. Așadar, înțeleg ce gândesc și simt alții numai că nu le pasă așa că pot folosi acest lucru împotriva lor pentru a-și atinge scopurile (chiar dacă acest lucru înseamnă să le facă rău celor din jur); sunt egocentrici în mod patologic și extrem de egoiști inclusiv în raport cu propria familie – nu contează că este vorba despre propriii părinți, frați sau partener de viață.
Nu au regrete, remușcări sau un cod moral și tocmai de aceea pot ajunge să ucidă, să hărțuiască, să tortureze, să terorizeze, să mintă, să înșele ori să comită alt gen de acte antisociale. În general psihopații sunt persoane inteligente, își planifică strategic acțiunile anticipând fiecare mișcare și nu lasă urme, făcând tot posibilul să-și reducă riscurile cât mai mult. Într-un fel se simt îndreptățiți să îi rănească pe ceilalți - din plăcere sau dacă acest lucru îi ajută în atingerea obiectivelor deoarece oricum nu îi interesează de suferința acestora care, de altfel, „ar trebui să treacă peste”, „sunt prea sensibili” sau „o caută cu lumânarea”, „merită”.
Nu simt vinovăție sau rușine, au emoții / trăiri superficiale și de obicei dau vina pe ceilalți pentru propriile comportamente inventând tot felul de scuze și justificări pentru asta, pozând în victime și făcându-l pe celălalt să pară de fapt agresorul, „cel rău”.
Consideră că legea nu ar trebui să li se aplice - se simt îndreptățiți să facă tot ce vor și ar trebui să li se permită asta. Nu consideră că trebuie să răspundă pentru propriile fapte deoarece în mintea lor nu cred că vor fi prinși vreodată, se plasează mai presus de toți și toate, desconsiderându-i pe ceilalți și fiind, în fond, lipsiți de respect. În general, asemeni narcisiștilor, sunt aroganți, consideră că li se cuvin anumite privilegii și sunt convinși că sunt cei mai buni, că știu cel mai bine și că merită cel mai mult.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Unii dintre psihopați sunt diagnosticați cu tulburare de personalitate de tip antisocial și sunt caracterizați de o agresivitate crescută pe care le este greu să o țină în frâu și / sau violență – abuzează psihic, fizic și / sau emoțional; au tendința de a se lăsa pradă impulsurilor și au nevoie constant de stimulare putând dezvolta astfel dependențe de anumite substanțe sau activități.
Psihopații „funcționali” de printre noi, după cum spune Kevin Dutton în cartea sa „Înțelepciunea psihopaților”, au mult mai multe șanse să reușească în carieră decât oamenii obișnuiți prin faptul că dețin anumite trăsături care se aseamănă cu setul de trăsături promovate și recompensate de societatea capitalistă actuală – detașarea emoțională, farmecul superficial, egocentrismul, independența exacerbată și atenția extrem de concentrată. „Acestea se regăsesc mult mai frecvent în sălile luxoase de ședințe decât în celulele cu gratii în care sunt ținuți criminalii. Diferența rezidă în context, în mediul în care au fost încurajate să se dezvolte aceste abilități: social sau antisocial.”
Dr. Ursula Sandner
Interesant articol, e bine de stiut ce trăsături caracteristice au psihopatii. Eu aveam concepția greșită ca doar criminalii sunt psihopati. O intrebare am: pot psihopatii sa aiba relatii de lunga durata fara sa dea nimic de bănuit partenerului?
Răspunsul meu: nicidecum!
Din cauza faptului că umblă după relații ca pisica după șoarece (deși personalitatea lor reală e total opusul a ceea ce se caută într-o relație),iar ceea ce e mult mai dureros e că aceștia evită să-și cultive relații apropiate și sincere cu ei înșiși (cea mai bună modalitate de a ieși din zona de singurătate și de căutare a validării din partea celor din jur, Iar când nu ai cu tine însuți cea mai frumoasă și mai nobilă relație,unica relație care contează cu adevărat,e inutil să mai speri și să mai aștepți fericire,desăvârșire și control in alte relații,doarece,mai mult decât orice lucru pe lumea asta,în relație se cer calități,personalitate și însușiri de caracter autentice,pe care nu oricine chiar dintre oamenii normali le are,persoanele bolnave psihic niciodată!
Ar trebui să fie observați medical,să stea la colțul lor,să-și urmeze tratamentul,să lucreze la personalitatea lor,să-și cultive relația cu ei înșiși,și să-și vadă de treabă.
Aceste lucruri bineânțeles sunt valabile și pentru omul sănătos la minte,numai că el le recunoaște din prima,și le asumă,și le pune în practică în viața de fiecare zi,fără să pretindă sau să aibă așteptări de nimic de la nimeni.
Raspuns pentru Anca: psihopatii incep sa dea semne, mai devreme sau mai tarziu, ca ceva nu este in regula cu ei, si atunci depinde de partener sa perceapa si sa interpreteze corect si la timp aceste semne si sa actioneze in consecinta.
Comentariu general referitor la articol: cel mai interesant mi se pare ultimul paragraf, despre psihopatii „functionali”. Deci iata cum psihopatii sunt creati in sanul societatii, nu numai in afara ei. De fapt, psihopatii dinlauntrul societatii sunt mult mai periculosi decat antisocialii, intrucat actiunea lor este insidioasa, beneficiind si de ecticheta de „perfect valabil” din partea societatii. Ei ii induc astfel in eroare pe cei din jur si ii fac sa lase garda jos. Pe cand antisocialii se manifesta cu mult mai multa intensitate in exterior, iar acest lucru determina o mai mare vigilenta si o reactie ferma si prompta a celor din jur. Concluzia trista, semnalata si de alti autori, este ca traim intr-o imensa casa de nebuni.
Din ultimii mei 5 ani , iti spun cu mama pe inima ca da . ce ma facut pe mine sa fac omul ala , mi mi as fi imaginat ca pot vreodata . Mi am dat peste cap toti prietenii si.oamenii dragi pentru ca el ii punea intr o lumina proasta.am renuntat la locuri de munca pentru ca „nu erau pentru mine ” , m am imbolnavit de nervi si stres , anxietate si insomnie , am plans noapte de noapte si mi a luat 5 ani sa mi dau seama ca nu era vinovata , eram manipulata sa cred asta ..pentru ca doar asa el era „erou” ..daca purtam eu coarnele . Aveti grija, fetelor .
Pai daca ai ajuns aici ti-au dat de banuit
Da . Fosta sotie era asa pana ma distrus si patru copii morti dpaspsele ei doua avorturi cu mine si doi copii ai ei decedati în mod tragic. A spus ca poate sa i moara tori copii dar ea nu se lasa … e nebuna si parintilor le a facut numai rele . Pt mine a fost diavolul pe pamant . Nu stiu daca e psihopata dar nu e om la locul lui. Asa am început sa urasc femeile .
Ursula, poate un astfel de om sa se schimbe/vindece?
Care este diferența între narcisiști si psihopati???
Interesant articolul
Da, eu cred ca psihopatii pot avea relații de lunga durata daca acest lucru este in avantajul lor.
La un moment dat se dau de gol.Nu cred ca pot trai cu oamenii normali!!!
Multumesc pentru acest interesant articol! Nu stiam nimic despre asemenea persoane, sunt o persoana care ii vede pe cei din jur prin prisma comportamentului personal. Daca eu nu pot sa fac pe cineva sa sufere , cum ar putea altcineva…….. O sa fiu mai atenta si mai precauta .
Colericii,Psihopatii,Maniacii sa fugi de ei cat te tin picioarele.Sa sunati la 112 sa ii interneze ca merita.
Sunt foarte periculosi tocmai pentru faptul ca ii putem lua ca pe niste oameni normali.Voi fi mai atenta de acum la cei din jurul meu ,la comportamentul lor , dar nu as vrea sa fiu mereu suspicioasa in acest sens.Multumesc pt. articol!Interesant”
Am fost casatorita 15 ani cu un asemenea om.abuzul era emotional si psihic. Si eu si fetita mea de 13 ani inca suferit profund desi am divortat de 3 ani,bineinteles el da vina pe mine pt divort si pozeaza in victima.Fetita sufera pt ca simte ca tatal ei nu o iubeste.e cumplit.
Daca m-as fi trezit brusc dintr-un somn adanc, puteam spune ca eu sunt cea care a scris acest comentariu. Anii de „caznicie” au fost putin mai multi, in rest e totul la fel. Abuz emotional atat de subtil, imperceptibil, incat evident, nici nu parea a fi ce era.
Am trait 30 de ani langa un psihopat.Acesta era profilul lui. Nu s-a schimbat,dimpotriva,a evoluat. ne-a umilit,abuzat fizic,psihic si emotional. Am ajuns sa cred ca nu sunt capabila de nimic, depind de el in orice. Mi-am pierdut stima de sine. Am pus capat,am divortat. sunt alt om. Intreb-daca acum are alta relatie,va fi alt om? Se va schimba?
Dar acesti oameni desi au sotii si copii, nu simt nimic pt ei?
buna intrebare anca,,si eu as vrea sa stiu acest lucru.
Cu trasatarurile enumerate mai sus, oare pot avea relatii de lunga durata?
Interesant. as dori sa stiu cum putem demasca un psihopat, cum putem ajuta un om drag sa scape din plasa unui asemenea psihopat sarmant?
Amuzant! indeosebi comentariile, precum si cateva din aspectele urmatoare, care imi vin pe moment in minte : cei mai multi oameni au impresia ca sunt exceptii, ca aceste trasaturi de personalitate sunt clar delimitate si incadrabile, pentru a fi destul de facil de etichetat, numai ca, din ce am intalnit eu pana acum : 1) acestia sunt ceea ce se cheama, in realitate, oamenii normali; 2) sunt regula, in orice medii, cu preponderenta masculina, fiind obsedati de putere (cu toate atributele aferente : banii si accesoriile femele, la purtator) si control sub orice forma; 3) minciuna si manipulare oricum e omniprezenta, indiferent de trasaturile de personalitate, de medii, de oameni in general; 4) de ce intotdeauna ne raportam la altii ca fiind rai, noi fiind intotdeauna cei buni, sfinti, victimele permanente si niciodata nu avem nici macar un dubiu, o intrebare cu privire la noi insine? cum ar fi sa ne cercetam intai mai bine, iar cand suntem numai noi cu noi, sa scrijelim poleiala superficiala si vedem daca descoperim cine suntem cu adevarat…poate niste psihopati, oameni nebuni, intr-o lume nebuna = > oameni normali, in aceasta „normalitate” a prioric, astfel definita, premisa de la care s-a pornit :) asa ca, toate cele bune! si mai ganditi-va cel putin de 2 ori inainte de a arunca piatra, s-ar putea sa aveti surprize sau sa va auto-surprindeti, nu tocmai placut! :)
foarte fain rapsunsul! Toti avem o dozã de psihopatie! Cel care neagã acest lucru stã cel mai rãu!
Mi se pare foarte interesant si, in acelasi timp, imi da de gandit articolul. Sotul meu are cateva dintre „calitatile” descrise mai sus…Manipuleaza, mai ales la locul de munca, dar si pe mine uneori (atunci cand isi doreste foarte mult ultimul gadget aparut, face el cumva si ma convinge ca e ok sa si-l cumpere; de obicei placa e ca munceste mult si merita si el sa-si cumpere ceva). Se face placut de toti cei din jur, fiind amabil si dragut chiar daca nu intotdeauna nutreste cele mai bune sentimente pentru unele dintre persoanele respective. Fata de mine…as zice ca ma iubeste daca ma orientez dupa faptul ca vorbeste frumos, in momentele de intimitate se straduieste sa ma faca sa ma simt foarte bine (si reuseste), ma sustine in proiectele personale (atat timp cat crede ca am sanse de reusita, altfel, „spre bine meu”, dupa cum sustine, ma sfatuieste sa renunt), ma ajuta sa fac cate ceva ce nu pot face singura, se implica in treburile casnice (desigur, cu conditia sa aiba chef), imi da libertate (sa ies cu prietenele, sa fiu singura, daca asa imi doresc), denota angajament pentru relatia noastra: avem planuri de viitor impreuna. DAR, il simt ca nu e total deschis cu mine, ca sunt lucruri pe care nu mi le impartaseste, ca ii e teama de o intimitate emotionala mai profunda si nu prea e dispus la gesturi tandre in momentele cand stie ca nu vom ajunge la sex…imi zice totusi din cand in cand ca ma iubeste, totusi, o zice de parca atunci ar fi realizat. E un tatic bun, iubitor, munceste pentru a asigura cele necesare familiei noastre. Ar putea fi psihopat? Eu parca simt ca nu, dar…m-as putea insela? suntem de 10 ani impreuna.
Multumesc mult pentru raspunsurile date! Diana, ai reusit sa ma faci sa inteleg mai bine articolul prin explicația ta. Iti apreciez comentariul.
Alina, imi pare rau ca ai stat 15 ani cu asa o persoană. Sper sa iti fie mai bine de acum înainte. Sa ai incredere in tine si in faptul ca si fetita ta va intelege mai târziu ca nu e vina ei ca tatăl va trateaza asa… provin si eu dintr-o familie in care tatăl a abuzat-o pe mama mea si intotdeauna am stiut ca el greseste.
Intalnirea cu un psihopat e ravasitoare. Nu iti dai seama cat e boala si cat e abatere etica.tot sistemul de valori prin care te raportezi la „realitate” este dat peste cap incat si tu poti sa capeti distorsiuni cognitive,tulburari emotionale mari sau si mai rau. Nici acum dupa ce au trecut prin viata mea nu pot sa dau un Diagnostic clar acelor oameni si acelor perioade.Ei pot parea f autentici incat ajungi sa te intrebi daca tu esti in regula… E un taram alnisipurilor miscatore si greu de cunoscut si strabatut. Din pacate exista f multi psihopati in jurul nostru si vorba aceea…nici noi nu ne simtim prea bine…
Buna seara!am fost diagnosticata cu tulburare antisociala si va spun sincer ca as face totul pentru a scapa de ea deoarece imi afecteaza viata cu toate ca nu fac rau nimanui si nici nu urmaresc profit chiar am fost mereu fff empatica si sufletista. Rog pe cineva in domeniu daca poate sa imi spuna cum as putea sa ma tratez?
Daca esti de buna credinta , cu siguranta esti si o posibila victima a unui psihopat, daca ai nenorocul sa il intalnesti.
Eu am avut aceasta nesansa ! Patru ani de chin si cosmar , in care nu mai eram sigura ce vreau si ce gandesc ! M-a „ajutat ” sa-mi repug familia , mai grav pe propiul meu copil , prietenii, colegii etc. M-a facut sa renunt la casa parinteasca cu acte sa ma poata duce la casa lui unde am devenit , impreuna cu copii niste marionete. Nu au fost iertate nici rudele lui , mama lui , sora.sa care il intretine cu bani din Italia, pentru ca lui nu.i place munca , sau mai bine zis nu.si gaseste locul intr.o colectivitate , pentru ca la el toti erau ‘prosti’ si el destept . Ajunsesemn sa nu mai fiu stapana pe salariul meu , pe bunurile mele, pe conturile mele , pe parolele mele …pe copii mei .Stiam ca nu e bine si nu puteam sa ies din jocurile lui perverse , de teama, de atasament , pentru ca au o maiestrie de a te face vinovata si de a te intoarce din atasament , sindromul „atasamentul victimei fata de calau ”
Este mult de povestit….in final am scapat , am citit si ascultat mult materiale despre dezvoltare personala(ma ascundeam de el , pentru ca nici asta nu aveam voie sa fac) , am luptat sa inteleg ce se intampla cu mine , pentru ca el statea aproape sa vegheze sa nu imi „intre alte idei in cap”.
Iubiti.va fetelor mai presus ca pe oricine si respectati.va . Nu lasati pe altcineva sa va faca pres si sa va calce in picioare!
A cunoaste un psihopat inseamna o lectie de viata, inseamna a te descoperii pe tine, a sta de vorba cu tine si a te iubii mai presus de oricine!
Sa nu crezi ca doar barbatii sunt psihopati, stiu si o femeie care a facut toata viata ei tot ce scrie in acest articol. A manipulat si femei si barbati, si-a manipulat prietenele, amici ,iubitii, amantii, nu exista persoana care sa fi scapat nemanipulata de ea. Tot timpul are explicatii ca ea are dreptate, ca ea este victima ,ca nu este vina ei ci a celorlalti. M-am certat rau cu acesta prietena pt ca m-a mintit si cand i-am demascat manipulatiile si comportamentul a fost socata. I-am spus ca ea ar putea sa scrie o carte despre :”Moralitatea pe intelesul tau”, s-a prefacut foarte socata si suparata si a facut pe victima, a dat vina ca eu sunt de vina ca deobicei,dar o prinsesem cu minciuna, ani de zile la orice spuneam catre ea eu si prietenele noastre comune, ca nu este bine ce face avea tot timpul o replica isteata sau o afirmatie plina de argumente convingatoare. A facut de toate ce descrie in articol inafara de crima, sau nu stiu eu si a facut-o zi pe aceea . Este dependenta de substante nocive alcool, tutun, canabis. Si pt canabis avea scuze bune ca are scopuri medicale pt depresie si alte boli mentale( dar ea nu avea canabis preschis de medic asa cum sunt in unele tari din Europa, noi fiind in Anglia) , cea mai tare poveste spusa este ca ,culmea si inantasi nostri Daci au folosit canabis in ritualuri. Dupa spusele ei s-au gasit urme de canabis ars intre artefactele de la vechile asezari Dacice. Nu am incercat niciodata sa verific afirmatiile ei despre Daci ,era mult prea mult! stiu doar ca ii spuneam sa renunte sa nu foloseaca iarba, dar ea zicea ca nu provoaca depententa si avea argumente si pt asta In orice caz au trecut 2 ani de cand nu am nici un contact cu ea pt ca cica am insultat-o , cred ca mai mult am socat-o ,ca am demascat-o cand dupa o tornada de insulte false de care m-a acuzat ea. Eu am replicat si i-am zis parerea mea despre ea. Din acel moment mi-a blocat numarul de telefon, what’s up si messengerul. Culmea ca am crezut ca este prietena mea pe care ma pot baza, era saritoare sa ajute, sa ,faca sa dreaga, parea o persoana cu un caracter bun dar asta pt ca aceea a fost faţa pe care mi-a aratat-o. M-a manipulat si pacalit in unele privinte prin faptul ca s-a aratat şarmanta, inteligenta, altruista, dar niciodata nu a putut sa ma schimbe sau sa imi schimbe parerile si convigerile personale pe care le-am avut formate ca adult inainte sa o cunosc. Multa lume mi-a zis ca este o persoana ciudata si sa ma indepartez de ea, dar nu am facut-o pt ca am acceptat-o asa cum era. 22 de ani de prietenie duse pe apa sambetei cand mi-am dat seama ca ma manipuleaza in scop personal sa obtina ea un avantaj si apoi m-a jignit cu o gramada de abjectivitati. Pana atunci am vazut-o mintind ,manipuland , punand la cale planuri elaborate de razbunare pe seama la altii si desi am apostrofat-o de multe ori ca greseste, tot timpul avea scuze si povesti ticluite ca sa isi gaseasca scuze in ochii ei si ai mei. Cred ca pana la un punct a avut o forma de respect pt mine ca persoana, dar nu s-a putut abtine sa n7 ma folosesca cand a avut nevoie de o persosna pe care se poate baza ca nu fumeaza, nu bea si nu fumeaza canabis ca sa stau si sa ii supraveghez fiica, cat timp ea ii ocupata cu manipularea iubitilor si amantilor deobicei invartea pe degete cam 3-4 barbati pe zi pana sa aiba un copil. Isi iubeste mult mama,fratele si fiica de asta sunt sigura ,dar in rest nu simte prea multe pt alte persoane din viata ei. Am fost un gtup de 4 prietene si toate 3 am acceptat-o cu defectele ei pt ca stiiam cum manipuleaza barbatii si ca avea relatii cu sotii sau iubitii cunoscutelor/pretenele ei, toate 3 i-am spus ca nu este bine ce face cum se poarta cu barbatii din viata ei, ca are 1 iubit oficial si inca 3 amanti si culmea niciodata niciunul dintre aceei amarati manipulati nu au crezu t sau banuit ca ea ii supra inseala unul cu altul. Rar si-a ales amantul din aceealasi grup de prieteni, si asa scapa basma curata, daca iubitul sau amantul banuia ceva ii convingea cu povesti ticluite ca defapt ea nu a facut nimic. In 22 de ani de cand o stiu nici unul dintre iubiti si amanti nu au prins-o in pat cu celalalt. Asa ca va zic femeia asta este as, si femeile pot fi cele mai mati psihopate. Ea cu gura ei mi-a spus ca ea minte ca sa iasa bine in ochii celorlalti,si-a mintit mama in ani de rebeliune adolescenta in mod repetat, mi-a dat si un sfat nesolicitat despre cum sa mint: „ca o minciuna sa fie credibila trebuie sa spui cel putin 10% adevar, restul poti sa infloresti cat vrei pe langa povestea de baza”, cand am intebat-o de ce este important acel 10%, mi-a zis: ” ca sa nu uiti ce ai mintit, daca toata povestea ta este o minciuna exista posibilitatea sa uiti ce ai mintit si atunci vei fi prins cu minciuna!” Deaceea foarte putine persoane au prins-o cu minciuna. Cand m-am certat eu ce ea ,a fost pt o minciuna si s-a aparat ca nu m-a mintit niciodata , dar o prinsesem cu minciuna in alte situatii cand a scapat cateva afirmatii si am pus cap la cap detaliike si dadea cu eroare ,minciuna care nu ma afectau pe mine dar se lauda ca nu a facut ce a mintit si nu am mai crezut-o din acel moment cand mi-am dat seama ca ma minte pe mine. Privind inapoi imi dau seama ca a considerat caracterul bun al altora ca o slabiciune si a profitat din plin de fiecare data si de orice persoana. Singura exceptie de la regula in a nu se seduce si a culca ca barbatii altor prietene am fost eu si cele 2 prietene care am format grupul nostru de 4 prietene, cred ca in felul ei deformat de gandire ne-a respectat si a tinut la noi pana la un punct, pt ca i-am tinut piept si morala ,dar am acceptat-o asa cum era cu o gramada de defecte. Sunt furioasa ca mi s-a intaplat asta si ca am foat victima ei ,dar si mai rau ca am mai avut inainte o alta prietena care parea „mâța blanda ” si ea m-a dezamagit si s-a folosit de mine si apoi cand nu a mai putut sa obtina nimic s-a facut ca nu mai suntem cele mai bune prietene, desi s-a autoproclamat ca ea este prietema mea cea mai buna, si autoproclamarea a facut-o sa sune de parca eu as fi zis asta desprea ea, ca ea este cela mai bine prietena a mea , ca sa vedeti tupeul unora, ei bine am simtit arsura ghearelor ei infipte adanc in mine. Si am patit-o si cu fostul sot, acum dupa 12 ani de la dovort mi-am dat seama ca ii mitoman cu „acte in regula”, a mintit si manipulat in cei 8 ani cat am fost impreuna ,l-am iertat pt multe pt ca eram indragostita, dar m-a pacalit si mintit si m-a convins cu povesti ticluite si cu promisiuni pe care nu le-a tinut , dupa 2 luni de relatie mi-a spus povesti fantastice, care erau asa de elaborate ca ma gandeam ca trebuie sa fie adevarate. Am luat hotararea sa divortez pt simplul motiv ca dupa 8 ani de minciuni promisiuni si dezamagiri nu l-am mai iubit, in acel moment am inceput sa vad ceea ce a fost acolo tot timpul un om de nimic pe care nu ma pot baza, un om pe care nu suportam sa il mai stiu in preajma mea, in patul meu. A facut la fel dupa divort ,a mintit ca sa ma manipuleze sa imi fie mila de el, a mimat boli grave ca cancer si diabet ca sa obtina pasuire de la plata alocatiei fiului nostru. Mi-a luat 12 ani dupa divort sa pun cap la cap minciunile lui pt ca avea minciuni cu cate 10% adevar spunse mie si alte 10% spuse prietenilor comuni, 10% spuse rudelor lui, abia recent am descoperit ca el dezvolta cei 10% de adevar si 90% avea fiecare alta poveste fantastica si pt ca era atat de fantastica nu am confruntat cu ceilale versiunile spuse celorlalti, sau mincini total diferie spuse la minereala.dar cel mai des o mincina prinicipala cu 10 % adevar cu variata A,B,C si m-a subestimat pt ca am o memorie f foarte buna la memorarea detaliilor, memorie de turma de elefanti. Dar a fost greu sa separ grâul de neghina mai ales ca dupa divort am locuit pe continente diferite, a fost f f greu sa imi dau seama de problemele lui mitomanie, tulburari de personalitate sau psihopatie. Mitomania se gaseste si in psihopati, asta am citit astazi cand am aprofundat subiectul, asa am ajuns la acest articol. Un articol f bun de mare ajutor.Fiul meu are cateva din apucaturile tatalui lui manifestate de la varsta frageda, desi nu a crescut cu tata langa el ,ia imitat gesturile sau apucaturile dar am crezut ca ii doar incapatanare de copil prescolar incapatanat., dar acum imi dau seama ca nu am dreptate .Deaceea continuu sa citesc despre subict. Pt ca nici bunicul patern nu este mai breaz si el are ceva spectru din mitomanie. Si cred sincer ca o parte din acesta mostenire genetica o are fiul meu. Caut raspunsuri si ajutor ca sa imi ajut fiul care implineste 18 ani, ca sa corectez acest comportament, citesc despre dezvoltare personala si astept sugesti, din ce am citit pana acum se piate corecta prin prin psihoterapie cognitiv- compietamentala si dezvoltare personala .Am si eu o furie personala, ca de 3 ori aceste creatuti abjecte au considerat bunatatea mea o slabiciune si nu o calitate. Chiar si eu trebuie sa invat sa ma vindec de furia care clocoteste in mine ca sa pot merge mai departe, sa nu mai privesc in trecut si sa evit asemea paraziti umani. In orice caz dupa 3 paraziti nimeni nu ma mai pacaleste pt ca am invatat sa cunosc simptomele. Este ciudat cum credem ca asa oameni parazitari sunt doar in filmele de la Holywood care castiga la Oscar, Globul de aur.Dar va zic ca viata mea in utimii 25 de ani este demna de un film de Oscar. De fapt ma tenteaza sa scriu o carte si spoi sa vand drepturile de autor la un producator….., cartea ar fi best-seller si filmul ar luat Oscar pt cel mai bun film….
Anca, multumesc pt. incurajare.
Daniela D., ma regasesc mult in descrierea vietii tale.Nu mai aveam nimic al meu: cardul, telefonul, parolele, masina, viata, totul…era pt el.Desi eu munceam, eu plateam ratele , chiria, etc.Nu aveam timp nici pt a face cumparaturi, m-am trezit cu credit facut la banca pe numele meu, si desi am realizat cat de grav era, faptul ca abia nascusem fetita, nu mi-a dat timpul si puterea necesara sa fac investigatii.Apoi, educatia de acasa…sa lupt pt familia mea, sa salvez aparentele, sa las de la mine pt binele familiei, sa ma gandesc la copil…toate au inclinat in balanta in favoarea lui…asa insa m-am distrus pe mine.efectele sunt devastatoare atat asupra mea, cat mai ales asupra fetitei.
Draga Alina,
Tot ce iti pot spune este ca ai facut alegerea buna in a te desparți de el. Timpul va vindeca rănile tale si el va obosi la un moment dat sa te agaseze… iti urez mult succes in ceea ce faci. Esti o femeie puternică și vei reusi sa invingi. Fetița ta va vedea asta!
Și eu sunt în aceeași situație, din care nu știu cum să ies. Am o casă cumpărată împreună cu concubinul meu, 50/50, de care doar eu mă ocup cu tot ceea ce înseamnă cheltuieli cât și de întreținerea ei, iar el a întors pe toată lumea împotriva mea mințind că este cumpărată de el toată casa, că el achită tot, că el face tot și eu nimic. Am început să văd această latură a lui abia după 3 ani, când l-am prins că mă înșela cu aceleași femei ușoare cu care își înșelase și fosta soție, iar de acolo a început calvarul: m-a bătut de mai multe ori, mă înjoseste, mă umilește și a întors pe toată lumea împotriva mea cu minciuni și teatru frumos jucat. Înainte nu mi-am dat seama că el mă manipulase și îmi întorsese viața pe dos, convingându-mă să fac totul doar cum vrea el. Abia când am început să îi reproșez că m-a înșelat și că face la fel ca în fosta căsnicie, el și-a dat arama pe față, a început să inventeze și să mintă despre mine cu niște lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea, apoi a început să mă tortureze fizic, psihic și emoțional. Citind despre comportamentul lui am realizat că am de-a face cu un psihopat fără conștiință, fără moralitate și fără empatie, care își urmărește doar interesul. Eu am și o fetiță de 14 ani din fosta căsnicie (am divorțat tot pt că eram înșelată, furată și bătută, dar acum este mai rău), iar acest psihopat mi-a manipulat și copilul. De aceea, cu o casă luată împreună cu el și un copil care ține la el pt că a jucat teatru bine ca să o atragă de partea lui, nu știu cum să ies din această situație.
Ma regasesc in situatia ta, doar ca femeie insarcinata si sa realizez ca a mai adaugat inca o minciuna grava la celelate spuse inainte. Rusinea de a ma intoarce la familie fara nimic decat cu burta la gura ,situatie in care ajunsesem din cauza dragostei, parea barbatul perfect si nu am cautat motiv sa ma indoiesc pt ca nu am vazut ce fel de om era, mincini dupa minciuni, promisiuni peste promisiuni, dezamagiri, atunci nu mi-am dat seama ca ma manipula ca un maiestru papusar . Eram insarcinata si ingrijorsta pt bunastarea copilului nostru si a trebuit sa accept situatia, era prea tarziu sa ma intorc, era mult prea greu sa inot impotriva curentului.
Unii ii numesc pradatori…unii mimeaza totul, chiar si propria viata, propriul eu, fiind ei insisi o alta minciuna a vietii, asa-zisa viata insasi fiind o minciuna…pe unii, cei rari constienti de joc insa, ii doare…jocul rolurilor…al experimentelor…sa fii nevoit sa mimezi, sa te minti singur, te injosesti, folosesti si esti folosit..si pentru ce sa te auto-umilesti prin actorie, minciuna, manipulare? doar pentru bani, putere, control, sex? atata de putin? atat de ieftin? doar pentru atat? si asta e tot? fiinte triste, nevoite sa joace teatru pentru a obtine ceea ce au nevoie, pe moment ….surogate….si apoi dansul reincepe…si vidul interior creste, la fel ca extinderea desertului……victime ale propriului destin, ale tragediilor personale, ale blestemului propriului eu, ale imposibilitatii de a iubi, desi totodata isi doresc aceasta hrana…si umbla flamanzi si goi, bantuiind pe ici pe colo, intinzand plase de paianjen, peste tot…doar-doar de o mai pica ceva….obtinand astfel ceea ce se obtine usor, mult prea usor… si nici macar prin merit personal, adevarat, autentic, ci prin inselaciune, false victorii…iluzii…trist…dar totusi, poate ca intr-o zi, unii dintre ei vor reusi sa se auto-salveze din propriul iad…pentru binele lor…
Draga Maya, imi place mult comentariul tau! Adevar grait in cuvinte bine alese!
Ai descris trãsãturile psihopatului sau conditia umanã?!?
Unii poate asa s-au nascut si atunci se pune intrebarea : sunt ei vinovati de ceea ce sunt? ca in „natural born killer”, ca in studiile lui Lombroso…altii poate asa au devenit, in timp, multe din trasaturi fiind ceea ce se cere „pe piata”, fiind multi corporatisti, vanzatori de top (carcase fara suflet, vandut pentru bani)…cei mai periculosi sunt insa cei de la butoane, cei care au puterea de a decide/modifica destine, care coordoneaza show-ul marionetelor…din umbra….nu au remuscari, nu au constinta, nu au suflet…calca peste cadavre pentru a-si atinge scopurile…si, evident, se prefac de la un cap la altul…se prefac ca sunt umani, se prefac ca le pasa, ca au suflet, ca iubesc oamenii, cand, in realitate, nu fac decat sa-si urmeasca tintele, la rece, calculat…
Daca insa, pe langa semnele de avertizare interna, ti se dau mai mult sau mai putin explicite avertizari externe, inseamna ca ti-ai asumat experimentul, in perfecta cunostinta de cauza…fenomenul interior si exterior fiind interesant de analizat, studiat…ca o alta cale catre tine…
De ce insa unii (cei mai periculosi fiind evident cei care joaca constant, fara avertizari, la fel…in conditiile in care nu se prinde mai nimeni) ar avertiza? de ce nu ar aplica in continuare strategia initiala? din iubire (in ideea ca le pasa de unii oameni apropiati lor, pentru ca stiu/banuiesc cine sunt, pun afis la poarta : „atentie, nisipuri miscatoare! intri, daca poti, pe proprie raspundere si iti asumi toate consecintele” :), din mila, din plictiseala fata de prostia unora, care (par ca) nu se prind de joc? jocuri psihologice…volatilitate…in definitiv, poti mima orice (in functie de scop), daca esti un bun psiholog, ai studiat multi ani oamenii, poti predetermina tipare si comportamente viitoare, poti previziona automatisme si mai ales, ai metodele si mijloacele necesare pentru a completa tabloul studiului uman…chiar si rolul de psihopat…e un rol ca oricare altul, pana la urma….
…love is all we need :)
Replica clasica ptr un psihopat …
…cat de greu e sa nu judeci, sa nu etichetezi, sa poti sa iubesti chiar daca/in ciuda…sa te gandesti ca „esti in grafic”:), ca ai fost avertizat cu multi ani in urma sa nu…si nu de oricine, ci de un calugar, un ascet, un vizionar, ale carui profetii s-au implinit pana acum…si atunci te intrebi retoric : actorii, in ce masura/limita au liber arbitru (daca au, macar infim), pe scena, daca aprioric scena oricum a fost predeterminata? … sa poti sa speri ca la un moment dat sau poate treptat vei reusi sa-ti alchimizezi propriul intuneric in lumina…si totodata sa intelegi intunericul celorlalti…
Este foarte greu sa iți dai seama ca trăiești lângă un psihopat, eu am avut nevoie de 11 ani până am reușit să ies din relația aceea toxică deși am simțit tot timpul ca nu este în regula comportamentul lui mă manipula cu foarte mare atenție.
„Cum recunosti..cum te aperi…cum sa te feresti…” vrem o reteta magica, universal valabila! :)
Daca insa e vorba de tatal tau, de mama ta (tu fiind minor), de copilul tau, de tine? cum te mai feresti, in cazul in care constientizezi ce se intampla, desigur? cum salvezi pe cineva drag de iadul din el? cum te auto-salvezi, daca te-ai auto-descoperit/incadrat? (munca permanenta cu tine, psihoterapie, etc? cam preconizez potentialele raspunsuri).
Articolul e focusat pe victime sau potentiale victime sau pe latura de preventie, insa foarte putine articole trateaza si reversul medaliei…victimele-agresoare (fara sa le iau apararea, insa din studii rezulta ca multi au fost traumatizati in copilarie)…sunt vinovati cei cu creierul altfel? sunt vinovati daltonisti ca vad lumea altfel?
In plus, o parte din trasaturi sunt caracteristice si altor tipuri de tulburari de personalitate (ex tulburarea bipolara/psihoza maniaco-depresiva), iar granitele dintre ele sunt extrem de labile ca si cele dintre asa-zisa „normalitate” (care, de fapt, ce inseamna : o norma/conventie/standard social, ceea ce manualele de psihiatrie definesc? o medie statistica a unui anumit comportament incadrat de autoritati ca fiind normal, semn ca dresajul social s-a finalizat cu succes?) si asa-zisa „nebunie”…
Si apoi cine mimeaza totul, mai mult sau mai putin reusit, poate mima foarte bine si rolul de psihopat, un rol/o masca, printre multe altele…doar o alta minciuna, o alta manipulare cotidiana…
este de notorietate publica ca 99% din barbati mint si manipuleaza, mimand iubirea/relatia cel putin pentru sex (obtinerea facila a acestuia, gratis, ca ceva de la sine inteles ca li se cuvine), atfel incat se pune intrebarea : sunt mitomani/psihopati? ei bine, conform standardelor sociale, sunt doar masculi „normali”, in calduri, in sezonul permanent de imperechere…
la fel, este de notorietate publica, ca 99% din femei mint si manipuleaza, mimand orgasmul, statistic fiind dovedit ca mai putin de 20% nu simt nimic, astfel incat se pune intrebarea : sunt mitomane/psihopate? ei bine, s-ar parea ca nu, e doar un comportament „normal”, de la sine inteles, acceptat/tolerat de societate ca fiind normal, ca doar fetele cuminti nu simt niciodata nimic, ele doar se prostitueaza gratis versus fetele rele, care stiu ce vor si obtin ceea ce vor sau nimic! :)
….si acum surpriza noptii : ce poate fi mai delicios decat 2 psihopati : un el si o ea? :) jocul rolurilor face toti banii! cand e unul victima si celalalt calaul si invers, cand e unul la putere si dominator, cand e celalat…care pe care … :) o iubire ca in filme/ca intre psycho! :) v-am pupat! sa va iubiti mult! :)
Cred ca primul pas ar fi sinceritatatea cu ei insisi, taria de a recunoaste ca exista o problema profunda, interioara, ce necesita sa fie recunoscuta, abordata cu seriozitate.Lupta e pe jumatate castigata astfel.
Anca , stiu ca am facut alegerea buna pt mine si fetita mea. El insa inca o terorizeaza psihic pe fetita,care nici nu vrea sa vorbeasca cu el, desi vreau sa ii insuflu respectul pt el ca tata. Nu stiu ce sa fac,cum sa procedez intrucat el nu se implica nici in sustinerea ei financiara, dar avocata mi-a spus ca nu pot face mare lucru pt ca el locuieste in Spania si nu are un serviciu stabil. De fapt, nu a avut niciodata, fiind un inadaptat.
Alina, poate ca ar fi bine sa o lasi pe fata ta o perioadă daca chiar nu vrea sa aiba legatura cu el. Sau chiar sa vorbiti despre asta fara sa ii judeci alegerea. Este minunat cum procedezi tu, ca o incurajezi sa isi respecte tatăl. Totul va veni cu maturizarea ei… tot ce poti face tu este sa o susții si sa încerci sa o înțelegi.
În ceea ce privește ajutorul din partea lui, nu prea ai ce face daca până si avocata ti-a spus că nu sunt soluții. Credeam totusi ca e de obligația unui tata sa plătească cel puțin o pensie alimentară lunară… sper din suflet sa se aseze lucrurile in viata ta.
Alina am incercat si eu aceelasi lucru ,sa mentim aparenta ca tata fiului meu este un om bun, si acum fiul meu are aproape 18 ani si imi dsu seama ca nu l-am ajutat cu asta. Fiul meu nu a fost abuzat nici fizic nici emotional de tata lui. Am considerat ca dupa divort sa merg inainte si sa nu ii zic nimic copilului de minciunile si promisiunile netinute si nu m-aajutat nici pe mine nici pe fiul meu cu nimic. Am incecat sa il protejez asa cum face orice mama si mi-am dat seama ca este gresit ce fac. Soacra mea adivortat de sotul ei cand copii ei erau mici ca sa scape de un sot adulter abuziv fata de copii ,mitoman si obsedat sexual./ pervers. Si zic asta pt ca socrul meu a insistat sa vina sa isi cunoasca nepotul nascut in tara straina si cand a venit la mine eu eram in vizita la mama mea, venisem cu copilul sa ii transcriu certificatul de nastere din tara unde s-a nascut in regitrul de nastere Roman, Socrul meu nu a fost interesat de singurul lui nepot de sex masculin, chiar de loc ,dar in schimb mi-a facut avansuri si propuneri sa fac sex cu el din prima clipa cand a intrst in casa, ca ramane in familie si nu trebui sa ii zic nimic la sotul meu( fiul lui) . Nu a contat cum arat- (dupa sarcina nu eram la dimensiunile unui fotomodel) eram doar o noutate cu circa 30 de ani mai tarara ca el ,un premiu pt orice mos ramolit! Soacra mea a facut la fel a incercat sa isi protejeze copii si nu le-a zis niciodata copiilor ce comportament deviat are tata lor, ca toata viata a inselat si facut propuneri din prima clipa oricarei femei, si daca accepta 1 din 100 tot era bine pt el, asta in timp ce copii lui sufereat de foame si frig .Recent fostul meu sot sub pretextul ca vine in vizita sa isi vada fiul dupa 6 ani s-a comportst similar cu mine . Si mi-a zis in fata prin video call la o saptamana de la vizita lui ca ii profund dezamagit ca l-am refuzat si nu am facut sex cu el, ca el a venit in weekend in vizita pt mine nu pt copil si ca fiul nostru a doar acolo….. Daca fostul meu sot ar fi stiu ce tara are, crezi ca si-ar mai fi trimis tata la mine in casa sa imi faca asa propuneri , oare ar fi procedst altfel cand a venit in vizita la noi sub acelasi pretext
Oare iti poti da seama de furia mea, de jignirea adusa fiului meu de la propriul tata, asta m-a enetvat si infuriat cel mai tare. Nu mi-a platit niciodata pensie alimentara pt ca locuia pe alt continent nu aveam cum sa aflu cum si cat munceste nu eram protejata de faptul ca apartinem Uniunii Europene. Nu mi-a platit decat din cand in cand sume de nimic si chiar si in situatia astq nu i-am interzis copilulu sa vorbeasca cu tata lui asa cum fac alte femeii furioase. . Nu a merit nimic din bunatatea pe care i-am oferit-o , in schimb am primit eu insulte una dupa alta.Am ajuns la concluzia ca am facut totul degeaba am avut intentii bune pt fiul meu, dar am facut mai mult rau decat bine. Dupa ceea ce s-a intsmpla,t am ajuns sa ii spun fapta bunicului lui ( pe care nu l-am mai vazut niciodata de atunci ) si ultima insulta a tatalui lui. Sunt ingrijorata de ce reactii va avea fiul meu la un moment dat in viata pt ca din dorinta de a proteja nu are niste informatii care ii pot influienta comportamentul doar prin mostenire genetica. Desi mi-am crescut fiul departe de tata a facut si s-a comportat si a rectionat ca si tata lui cateodata sau are gesturi similare involuntare cu tata lui de parca ar fi crescut toata viata cu el alaturi.
Sfarul meu nu mai incerca nimic sa mentii imaginea de tata pt fiica ta ,ce imagine daca ii abuziv si la fetita ii este frica de el si nu vrea sa auda de el. Nu iti chinuii fetita pt un parazit. Cauta-ti linistea si fericirea pt voi doua, el nu merita nimic, trebuie sa privesti doar spre vindecare si viitorul vostru. Nu se va schimba niciodata si nu va fi un tata bun.
Problema cu societatea romaneasca e ca exista foarte multa agresivitate in felul in care interactionam unii cu altii. Violenta asta ne opreste in incercarile noastre sa vedem lucrurile asa cum sunt ele. Sa luam de exemplu, felul in care ne raportam la mame. Ca iubim Mama si o ridicam pe piedestal fara sa ne pastram o perspectiva critica, sau ca o uram si o invinovatim pentru toate relele pamantului e acelasi tip de violenta. O gandire critica e sanatoasa atunci cand ne raportam unii la altii. Si tu, Ursula, ajuti oamenii in a-si integra niste concepte (ce tin de psihologie) din pacate nu e deajuns. Lecturile tale sunt pastile, nicidecum articole exhaustive. Noi, ca cititori ar trebuie sa cautam mai mult, in noi, in altii, in lecturi. Si apoi sa ne aranjam standardele in functie de ce am descoperit ca fiind adevarat nu in functie de ce vedem in jurul nostru.
Ganduri simple : aproape toti suntem fiinte cu probleme mai mari sau mai mici, astfel incat clasificarile de acest tip nu fac decat sa inlantuiasca si mai mult, fara sa ofere alternative, solutii.Foarte putini sunt cei care incearca macar sa inteleaga…
De fapt, cei mai multi suntem suflete facute (aproape) zob/insangerate, de-a lungul timpului, de cand ne nastem practic, pe parcurs tot incercand sa mai lipim din cioburi, care, cum putem…sau adaugand, constient/nu, alte rani …si de aici, auto-distrugerea, dependente de diverse tipuri : nu numai clasicele : sex, alcool, droguri, alimente, ci si negativism/pesimism curent, stationarea prea mare/nereusirea iesirii la liman din mocirla subconstientului, auto-sabotarea aproape constanta, etc
Din experienta anterioara cu membrii familiei mele, am constientizat ca iubirea e o conditie „sine qua non”, nu insa si suficienta, nici macar in raport cu propria persoana -> nu te poti iubi si accepta neconditionat nici macar pe tine si e logic sa fie asa, atata timp cat nu ai cum sa-ti accepti si sa-ti iubesti Umbra, ci dimpotriva te lupti toata viata sa nu o cresti prin gandurile, prin faptele tale…e foarte important sa stii apoi, la modul real, ce isi doresc cu adevarat, ce vise, sperante au si cum vad ei ca si le-ar putea indeplini, limitele personale, etc…asta daca intr-adevar iti pasa si le vrei numai binele…
Mulțumesc Ursula Sadneer am vb si pe fabook la un moment dat, Felicitari pt Articol Om Frumos
Din pacate am cunoscut persoane gen..si nu numai. Sunt NUMEROASE adica exact cum cititi Numeroase persoane care ajung in Pozitii de Putere cu aceasta. ANOMALIE. credeti-mă in momentul prezent sunt hartuita de un asemenea personaj trecut de 60de ani… Fost Armata… Bolnav mintal. doreste ”sa imi faca felul” . etc.
Sunt Energii pozitive si Energii Negative nu degeaba se spune ca Psihopatia = din punct de vedere spiritul ca si Posesia de o entitate Demon etc pt ca asa se comporta. ! Dumnezeu sa ne ajute din pacate. mare parte din Societate nu recunoaste, este f usor manipulabila dina ceasta cauza aceste Persoane cu probleme psihice ajung. in pozitii de Putere apoi fac rau multor persoane.
Multa Sanatate!
Alina, dacă fetița ta nu vrea să vorbească cu el nu o forța. Copiii simt persoanele. Nu îi impune să îl respecte. Nu-i faci nici un bine,crede-mă. Am fost un copil forțat să îmi respect tatăl psihopat. Mama nu s-a despărțit de el, așa că trebuia să-l suport vrând-nevrând. Ne-a manipulat pe amândouă cum a vrut. Am împlinit o lună de când am fugit de el. După 38 de ani.
Mi-am întrebat ieri mama de ce m-a forțat să-l îl am aproape. Mi-a spus că a crezut că e bine pentru mine să am și tată. Nu i-am mulțumit. Nu am avut pentru ce.
Am trei copii, am divorțat acum 3 ani de soțul meu, pe care „tata” m-a făcut să îl văd ca pe un monstru. Am suferit de sindromul Stockholm, eram conștientă, dar nu reușeam să ies, era ca un cerc vicios.
Nici acum nu știu de unde mi-a venit forța să mă opun. Încă sunt sub amenințarea lui, doar că nu mă mai atinge nimic. Nu îmi mai inspiră frică. Sunt mai puternică decât el.
E un om fără scrupule. Ca să motiveze plecarea mea, din casa mea, a inventat că fata mea cea mare (16 ani) este însărcinată și eu m-am certat cu el fiindcă nu a vrut să îmi împrumute bani de avort. A călcat în picioare viața copilului meu doar ca să nu recunoască faptul că e un bolnav mintal cu care nu se poate trăi, care vrea să controleze totul, care îmi reproșa că le iau prea multe copiilor și care a trăit toată viața pe spinarea mamei lui, apoi a mamei mele și a mea.
Alina, dacă tu crezi că fostul tău are trăsături de psihopat nu îți forța copilul să respecte ceva ce nici tu nu respecți. Vei crea o altă victimă. Ți-o spune una care a pierdut 38 de ani. O jumătate de viață. Își va alege singură tipul de relație pe care să o aibă cu tatăl său.
am trait 4 ani langa un psihopat. Am divorta de el si nici acum, la 14 ani de la divort, NU am scapat de el. Ma urmareste incontinuu, iar ce e mai grav este ca instiga propriul copil impotriva mea. Rezultatul? ! i-a reusit planul machiavelic. este cumplit sa fii pus la zid de propriul copil, pe care l-am crescut singura de la 1 an. cumplit…..
Buna, am citit ce scrii , fata mea e in aceiași situație, e alături de un psihopat care o umilește, o jignește , o domina iar ea nu reușește sa se desprindea de el , nu e căsătorită cu el, are un copil de un an si 9 luni, are casa ei , banii ei si nu reușește sa se desprindă ‘ O face sa creadă ca el e victima si ea călăul,,, deși e invers. O tot face sa creadă ca o sa ramina singura , ca va fi foarte rau….etc.. Stii si tu cred cum e asta , foarte bine.Eu vad asta , ma doare , sant mama ei. Nu stiu cum sa o mai ajut , ea are teama ca o sa ramina singura ….pe asta marșează el , acest psihopat .Ce sa mai fac ca sant disperata … ..?
Cel mai interesant e sa le vezi reactiile cand ii scoti din zona de confort, cand le pui la indoiala spusele, valorile, etc.
Asemeni narcisistilor, au o reactie violenta, aroganta, fie de a te pune la punct, fie de a te ridiculiza sau iti intorc spatele, ca de, unde empatie nu e…
Chiar asa este devin violenti si te agreseaza cand le descoperi si le zici minciunile
Da, exact asa face si concubinul ei , identic , devine violent si agresiv verbal
Am fost prea inocenta si sincera sa pun la indoiala reactiile si valorile lui, mai ales ca am avut o casnicie de 15 ani , dar imi amintesc rep
lica lui: ”pui prea multe intrebari”. E adevarat, nu au sentimente si deci, nici empatie…e de ajuns sa o vad pe fetita noastra de 14 ani plangand si intrebandu-ma: ”mami, de ce tata nu ma iubeste?”…e heartbreaking…
Imi pare rau ca treci prin asa ceva, Alina. Cred ca este foarte greu sa ii explici ceea ce se intampla si fiicei tale… bănuiesc că lucrurile se vor așeza usor usor. Eu am început terapie târziu în viata dupa evenimente foarte traumatice care s-au întâmplat în familia mea. Ma ajuta foarte mult. Te-ai gandit sa oferi fiicei tale acest lucru? Poate o va face să înțeleagă totul mult mai usor.
Anca, multumesc pentru sugestie, da, m-am gandit la terapie pentru ambele, atat pt. mine cat si pt ea.
In urma divortului am inceput o frumoasa calatorie in cautarea sinelui meu pierdut, incerc sa ma recladesc din bucati, sa ma regasesc pe mine insami, intrucat efectele sunt devastatoare, dar lucrez la dezvoltarea mea. De 6 luni nu am un job, din ianuarie insa voi avea unul, deci ma voi gandi serios la terapie.Multumesc :-)
Am trait 30 de ani cu un psihopat. Acum am divortat. Intreb-daca acum are alta relatie,va fi alt om?se va schimba?
Si te rog frumos imi poti spune cum i-ai zis ca divortezi si cum a reactionat?
Nicidecum fără terapie,decât dacă are nevastă psihiatru sau psiholog.
Din câte știu,doamnele psihiatru sau psiholog nu se dau în vânt după așa ceva. Au în fiecare zi la cabinet sau pe site-urile de profil,și le-ajunge.
Interesant articol, dar totuși cuprinde o descriere banala a omului modern! De cand e lumea si pământul, căutam mereu sa dam vina pe altcineva, si de ce nu dacă ar fi o fosta/ un fost psihopat, cu atât mai bine! Ce poate fi mai bine decât sa-ți negi Greșelile prin a da vina pe altcineva! din punctul meu de vedere, as compara acest articol, cu un alt articol, dar nu contemporan, mai exact din perioada Inchiziției, „Cum sa recunoaștem o vrajitoare!”
Intrebarea mea ar fii ca atunci cand hotarasti sa divortezi de un psihopat cum faci ca sa il anunti?Eu am doi copii mici de 9 ani m a agresat fizic emotional si psihic dar am hotărât ca GATA dar am o frica foarte persitenta care nu ma lasa sa dorm noaptea cum sa ii zic?M a amenintat cu moartea daca depun actele de divort eu le am depus de curand dar nu i am zis nimic pana acum va trebui să ii zic dar nu stiu cum…
Iuliana, comportamentul lui are si consecinte juridice. Lovirea, amenintarea sunt infractiuni prevazute si pedepsite de Codul Penal. Violenta savarsita asupra unui membru de familie are chiar o pedeapsa sporita. Te-as sfatui sa apelezi, in prima instanta, la politie. Ceea ce scrii, e foarte grav.
Iuliana, sunt in tara centre de adapostire si ajutorare a persoanelor aflate in asemenea situatie, unde poti gasi liniste si consiliere psihologica departe de agresor, fara sa afle el unde sunteti. Stiu asta de la un psiholog, care a lucrat intr-un asemenea centru. Cred ca doar un psiholog bun te-ar putea ajuta cu aceasta informatie si chiar si sa te indrume cum sa-i spui agresorului de decizia luata.
Nu e usor sa anunti un psihopat ca-i fuge victima. Mie personal mi se pare o foarte mare greseala ca in tara noastra, in momentul in care femeile ajung la avocat si depun dosarul de divort nu sunt indrumate si ajutate sa gaseasca direct asemenea centru. Dupa depunerea dosarului e un mare cosmar pentru victima, dar, curaj draga mea…, intr-o buna zi vei scapa! Esti un om puternic atata timp cat ai facut pasul asta! Succes!
Mi-e greu sa cred ca am fost casatorita 6 ani cu un astfel de om si abia acum m-am prins care era problema. Daca m-as apuca sa povestesc as scrie un roman intreg. Problema este ca din toata relatia asta sunt efectiv traumatizata. M-a mintit si manipulat atat de mult incat nu ma mai regasesc. Este foarte greu de explicat acest sentiment…..
Crede-ma ca ti-ai dat seama mult mai devreme ca mine mie mi-au luat 12 ani de abia acum mi-am dat seama pana acum ma invinovateam pe mine ca au acest talent deosebit de a se victimiza si de a-ti manipula sentimentele si sa te faca sa te simti tu vinovata,am suferit foarte mult,am avut dureri groaznice de cap,insomnii…
Dar acum cand m-am edificat am inceput ceea ce trebuia sa fac demult,ideea este ca inca nu am scapat de el si nu am sa scap cred nicodata pentru ca avem copii impreuna,doar il voi indeparta de mine si copii,dar am o frica groaznica de momentul cand ii voi spune,de aceea rugamintea mea cea mare daca cineva poate sa ma sfatuiasca cum sa procedez,Multumesc
Traiesc de 11 ani cu un psihopat si inca imi trebuie curaj sa divortez. Anul acesta vreau sa iau aceasta decizie pentru ca efectiv ma simt distrusa psihic si emoțional. Nimic din ce aveam nu mai puteam controla, inca din momentul in care ne-am casatorit tot salariul meu a devenit al lui si chiar era deranjat daca ii ceream bani de un covrig. Efectiv nu il interesa cum ma descurc fara niciun ban in buzunar, prefera sa cumpere el tot, de la cartela de metrou pana la mancare si consumabile in casa. Primeam o suta de apeluri si mesaje zilnic doar ca sa ma intrebe ce fac si poza in bărbatul grijuliu caruia doar ii este dor de mine. Daca se intampla sa nu raspund in secunda 2 ma acuza ca il insel. Cativa ani am incercat sa supravietuiesc pentru ca au venit 2 copii si ma simteam dependenta de el. Cu toate acestea am avut totusi o farama de luciditate si nu am renuntat nicio clipa sa lucrez chiar daca era fenomenal de greu cu doi copii mici acasa. Asta ma ajutat ca intr-o zi sa iau o decizie care mi-a schimbat viata complet – am stabilit o suma cu care sa contribui in casa si restul de bani sa fie doar ai mei. Cred ca acela a fost momentul in care s-a transformat intr-un monstru. Mereu eram jignită, injurata, umilita. Imi spunea ca, cu banii pe care-i castig sigur mor de foame…si multe altele. Atunci am realizat ca toata amabilitatea si afectiunea cu care ma tratase la inceput erau doar minciuni. Am inceput sa-mi pun tot mai multe intrebari si cu cat intrebam mai mult cu atat devenea mai violent, verbal si fizic. Anii au trecut repede, mi-am pierdut incredea in mine, incepusem chiar eu sa cred ca sunt nebuna si imi fac tot felul de scenarii in cap. Adevarul era ca in adancul sufletului meu stiam ca ma inseala, iar intrebarile mele erau deranjate. Am stat mereu bine cu logica si intuitia, cand ramanea fara argumente devenea agresiv. Mi-am luat inima in dinti si am cumparat de pe internet un microfon, s-a plimbat mai multe zile cu el in geanta fara sa stie. Asa am ajuns sa aflu ca soțul meu avea conturi pe site-uri de matrimoniale si se intalnea cu mai multe femei pentru sex. Cand l-am pus in fata dovezilor a fost foarte violent, mi-am luat copiii si am plecat de acasa plina de vanatai. Timp de 2 luni de zile nu l-a interesat de mine sau de copii, intre timp am deschis divort. In ajun de Crăciun a reusit sa ma manipuleze din nou, ma convins ca e mai bine pentru copii sa-i crestem impreuna. Am renuntat la divort si am luat-o de la capat cu promisiunea ca se va schimba. Asa au mai trecut 3 ani si am ajuns in acelasi punct. De curand am aflat ca a schimbat site-urile de matrimoniale cu un apartament inchiriat unde sub pretextul ca angajeaza secretara isi alege noi victime pentru sex. Acum stiu sigur care este drumul meu si ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste divort si sa-mi cresc copii departe de acest psihopat. Am citit articolul si comentariile, m-am regasit in multe fraze si am inteles ca niciodata problema nu a fost la mine. Nu vreau sa ma victimizez, scriu toate aceste lucruri ca toti cei care citesc sa gaseasca macar un raspuns la zecile de intrebari care le macina creierul si sufletul atunci cand traiesc langa un psihopat. Puneti mai presus de orice respectul pentru voi si nu renuntati niciodata la el. Mai intai analizati omul langa care va doriti sa traiti toata viata, in relatia lui cu alte femei cu care interactioneaza. Chiar daca pe tine te trateaza ca pe o prințesă, faptul ca injura in trafic alte femei, ca umileste la restaurant o chelnerita, ca isi vorbeste urat colegele de la birou…crede-ma ca nu dupa mult timp, tu vei fi in locul lor. Sunt semnale de alarma sa nu mergeti mai departe, vor avea de suferit copiii tai si mai ales tu! Nimeni nu are dreptul sa te judece, in niciun fel!
Draga Alina, ma regasesc in multe din experientele tale, la fel si eu am trait 15 ani.Sunt 3 ani de la divort si consider ca e cel mai bun lucru pe care l-am facut pt. viata mea si a fiicei mele.Inca nu mi-am revenit, lucrez mult cu mine in primul rand, pentru ca sincer nu mai am resurse pt. a fi mama de care copilul meu are nevoie.E devastator efectul pe care aceasta relatie l-a avut asupra increderii in mine si asupra stimei de sine.Promisiuni de schimbare am avut si eu si le-am ascultat, renuntand la divort, dar regret ca nu am facut-o mai devreme.Iti urez multa putere, de fapt este sansa ta sa iti descoperi puterea interioara, si cu siguranta viata ta se va schimba intr-un mod incredibil, cand vei realiza cat de puternica si de minunata esti, fara el in viata ta.Succes!
Nu va sfatuiesc sa acceptati umilinta, nu asteptati ca maine sa fie mai bine ca azi. Nu se va schimba nimic. Daca la prima suferinta e de vina el, la urmatoarea ,tu ,ca accepti si induri . Din experienta mea, am stat, am suferit, fara rost. Asteptand sa fie mai bine,au trecut anii. Acum regret ca nu am iesit din aceasta relatie de la tinerete.
Nu știu cu ce sa incep ,am citit ce ați scris despre oameni bonlavi”psihopati”.Mă bucur ca aveți putere sa vedeți cât de bonlavi sunt și Cum reușesc aceștia sa distrugă un om.Am cunoscut un individ la gradinita băiatului meu,nici soția acestuia habar nu are cu cine traieste în casa,e un exemplu,știe orice mișcare și pas pe care îl faci înainte, mă hartuit 2 ani și continua manipulant și alți cunoscuți ai acestuia,are mare susținere pentru ca știe ce sa spună sa fie credibil,în realitate nu am reușit sa vorbesc cu acesta,nu a acceptat,pentru ca nu a obținut ce a vrut și când a vrut,așa ca psihopatul a vrut sa mă distruga la modul cel mai penibil,cum poti sa batjocori o femeie cu doi copii căsătorită care refuza relații intime ,acest psihopat a chemat barbati pe unde știa ca apar și râdea cu ei spunând de mine ca sunt o cursa și mă dau la el și nu scapă de mine ,e groazic ca am gândit sa mă omor el făcea ăsta luni de zile,nu a încetat mai rău a fost ca am vb nu trebuia sa spun nimănui nimic,ăsta la deranjat mai tare și a început coșmarul vieții mele am martori și le eșterg frica de el am depus plângere și aștept și acum de 5 luni un răspuns unde sa merg ce sa fac
Scuze ca unele cuvinte așa sau salvat,sunt multe de povestit îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru sotul care îl am,el mă susține, oamenii fug nu se baga nimeni toți îmi spun ca am făcut rău că am mers la politie și sunt speriata zi și noapte de 2 ani așa trăiesc frica rasul sadic al acelui nenorociți ca om nu îl consider așa trăiesc eu abia ascund fata de copii
Dar eu nu pot sa inteleg, in ce am citit scrie ca psihopatii nu pot avea sentimente pt nimeni si nimic. Intrebarea mea e: cum de au familii?? Nu pot sa inteleg…plus ca am citit ca sunt antisociali, dar am vazut si ca stiu sa se faca placuti…se bat cap in cap aspectele astea 2. Eu am vazut un documentar despre un psihopat si am ramas impresionata, de aceea am cautat mai multe despre ei. Cunosc si eu un psihopat, este un baietel de numai 15 ani de la mine din zona. Efectiv acel copil nu are sentimente, mereu cand l.am vazut tipa si incerca sa se impuna in fata celorlati. Din pacate este foarte respectat si temut in acest cartier…si are numai 15 ani!!! Bate alti copii…toti adultii care il cunosc spun ca este un diavol. Mi se pare fantastic ca acesti oameni traiesc printre noi si nu se poate face nimic pt a fi opriti, ba mai mult se si reproduc…
Am fost casatorita 8 ani cu un psihopat, dupa primul an de relație, am facut si o fetiță. Acest om a reprezentat pentru mine un bolovan legat de picior, nu accepta gândul că as putea fi vreodata independenta si imi baga bete in roate/ ma facea de ras oriunde ma angajăm. Am îndurat multe pentru ca asa am fost crescută, îndoctrinata cu idei comuniste, preconcepute. Nu mai aveam personalitate, stima de sine, ajunsesem sa cred ca nu ma voi descurca fără el. Ma agresa fizic si psihic.
Am reusit sa divortez!!!( acum 6 ani).
De ziua mea, mi am facut un cadou, astăzi o numesc ” a doua mare realizare, după copilul meu”, am depus actele pentru divort.
Nu a fost deloc ușor, a urmat 1 an de teroare, (1 an de divort in tribunal pentru ca nu a acceptat divortul la notar) urmăriri, plângeri la politie, amenințări cu moartea, insomnii. Le-am dus in speranta ca, într-o zi, voi avea liniștea mult visată.
Au fost zile în care nu am avut ce sa mananc pentru ca salariul imi ajungea doar pentru chirie si utilitati dar nu m-a interesat acest lucru, simteam ca scap…usor…usor…
Familia nu a putut să mă ajute financiar si nici nu au fost de acord cu divorțul, deși știau chinurile prin care treceam.
După 2 ani de muncă, din angajat am devenit angajator. Astăzi, am in subordine peste 15 angajați. Muncesc in continuare zi de zi si imi iubesc job-ul. Am reusit sa-mi fac o casa si n-am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru liniștea pe care o am astăzi.. Nu-i mai port ura fostului sot tocmai pentru imi vreau sufletul curat.
Nu va mai complaceti in relatii toxice si nu mai induceti motive( in general, copiii).. Copilului nu are cum să-i fie bine atata timp cat d voastra nu va e bine! Fiti puternice si luptati! Nu exista „nu pot!” Exista doar un câștigător si acela sunteti dumneavoastră!!!
Am fost intr-o relatie de 2 ani si jumatate si am hotarat sa rup aceasta relatie. Dupa ce am plecat de la el, am realizat ca este un psihopat. Isi trateaza mama ca si cum ar fi o servitoare in casa, nimic din ce face nu este bine, cu sora lui nu are nici un fel de relatie. Cu fosta sotie are legatura doar prin intermediul copilului, o fetita care de fiecare data cand se vede cu ea o face sa planga. Nici o discutie cu el nu are un final ok. Este victima tuturor. Nu are nici un prieten. M-a facut sa cred ca atunci cand am hotarat sa ne despatim ca numai eu sunt de vina. Si asa am trait 4 luni i cosmar, insomnii, stari de nervi. Numai cu mine se purta frumos, cu restul nu. La inceput se purta frumos, eu eram fericirea lui, dupa cateva luni de cand ne-am cunoscut, m-a cerut de sotie, imediat isi dorea si un copil. Toate aceste aspecte le-am ignorat. Doamnelor, fiti atente ce comportament au, sunt foarte greu de depistat. Si acum ma mai cauta, dar nu comunic cu el. Aproape ca am trecut peste insomnii, dar inca nu sunt refacuta complet pentru ca, psihopatii stiu sa lucreze bine la psihicul omului.
Tot psihopati sunt si hotii sau escrocii, am cunoscut o persoana care mi-a dat niste motive. Trebuie sa fim ff vigilenti la semne, la limbaj, sa intuiesti ce vor de la tine, cand vedeti ca schimba foaia (pentru ca psihopatii asa fac), trebuie sa fugi, sa-i ignori, asta ii doare cel mai tare, cand ii ignori. Si trebuie sa avem curaj sa luam decizii importante LA TIMP!!
Bună Ziua, care ar fi soluțiile necesare și utile pentru a reuși internarea unui psihopat într-un spital. Având în vedere faptul că se face plăcut mereu și caută să manipuleze (emoțional, mental etc.), luând în considerare și aspecte ce trebuie dovedite, și aici mă refer la cazul unui examen psihiatric. Un psihopat se crede sănătos în mintea lui dar faptele îl dau de gol, astfel nu este ușor să convingi un asemenea om să își facă un control psihic. Este foarte mult de discutat pe seama unui psihopat și cazurile în care el se manifestă dar cel mai important lucru este rezultatul, un psihopat este un psihopat, și trebuie să fim mereu conștienți de acest lucru. Vă mulțumesc anticipat în cazul în care voi primi câteva sugestii la comentariul meu. Numai bine vă doresc, și să aveți parte de pace, liniște și de iubirea Lui Dumnezeu!
Am citit cu mare atentie toate comentariile si probabil că nu ați fost atenți. Psihopații se găsesc în fruntea unor companii de succes, sunt manageri, oameni cu bani, și nu oameni obișnuiți cu care să relaționezi normal și curent. Deoarece aproape toate trăsăturile lor de caracter sunt normale mai puțin lipsa totală de empatie care este anormală este foarte dificil să recunoști un psihopat până când nu e prea târziu și deja ești victima lui. În realitate psihopatul perfect nu există deoarece fiecare om are o doză de empatie mai mare sau mai mică. Psihopatia nu e o boală psihică și este cultivată frecvent în societatea actuală exclusiv materialistă și bazată pe sistemul financiar-bancar. În domeniul infracțional care se confundă de cele mai multe ori cu politicul psihopații sunt la ei acasă. Un sociolog francez a scris o carte intitulată „Acei imbecili care ne conduc” referindu-se la clasa politică. În afară de cazul când e chiar prost sau proastă, psihopatul sau psihopata ascensionează pe scara socială foarte repede deoarece este educat sau se autoeducă pentru a folosi oamenii ca pe niște lucruri care le sunt sau nu le sunt utile la un moment dat după care se descotorosesc de ei. Există o modalitate simplă pentru a recunoaște un psihopat sau o psihopată folosind comportamentul paraverbal adică intonația vocii. Oamenii cu o voce foarte ascuțită sau foarte gravă și care nu și-o pot modula deloc sunt 100% psihopați. Lipsa de empatie nu le permite să-și adapteze intonația vocii funcție de situație. Odată cu intonația vocii poți recunoaște psihopatia prin agitația continuă. Oamenii agitați gata mereu să facă ceva, orice numai să nu stea într-un loc, hiperactivii, sunt de obicei dependenți de colectivitate unde se află mereu la vânătoare. Un om care nu suportă nici o clipă singurătatea este un psihopat. În afară de aceste trăsături mai există și trăsătura definitorie a psihopatului care este FRICA. Am scris cu litere mari pentru că frica de a pierde ceva, orice este mult mai mare în cazul psihopaților decât a oamenilor obișnuiți. Când apare frica psihopatul sau psihopata se mobilizează 100%, muncește 24 de ore dacă e nevoie pentru a duce la bun sfârșit ce a început folosind orice mijloace. Mai clar psihopatia creează angajatul perfect al multinaționalei sau în armată, jandarmerie sau poliție sau în orice instituie de stat unde funcție de capacitatea de obediență față de șefi și de violență fără remușcari față de subalterni ascensionează până la un punct pe scara socială căpătând putere asupra celorlalți. Totuși într-o societate normală psihopații sunt „utilizați” până la un anumit nivel apoi sunt blocați. Exemple: în armată toată lumea poate ajunge într-o viață de muncă la gradul de colonel dar corpul generalilor este rezervat doar celor cu pedigree; în multinaționale oricine poate ajunge la o funcție de manager dar pentru a face parte din consiliul director general trebuie să aparțină unui club select unde selecția se face pe pile și relații de rudenie sau numai cu merite deosebite; la stat fără o apartenență la politic nu poți fi nici femeie de serviciu sau paznic sau șofer etc. Nici un om nu se naște psihopat decât dacă este și bolnav psihic. Un psihopat devine psihopat din cauza abuzurilor psihice și fizice suferite în copilărie în urma cărora el sau ea încearcă să se adapteze unei societăți bolnave care abuzează mai departe oamenii și natura cu care se luptă pentru dominație. Vă scriu acest articol deoarece am vorbit alaltăieri și ieri cu cineva care lucrează într-una din cele mai cunoscute multinaționale. Și mi-a spus următoarele: „Uite ce e: tu dacă ai ajuns să lucrezi la noi trebuie să execuți exact ce ți se spune și să mai vii și cu inițiative noi pentru a-ți îmbunătăți munca nu să critici pentru că noi aici suntem o echipă de succes care face bani pe care tu nu-i poți face singur.” și „Știi ce fac eu când observ că un angajat nu se mișcă așa cum îmi place mie? Chem un supervizor pe care-l pun să se uite la ceas două minute și în astea două minute mă uit numai la acel angajat să văd exact ce face după care scriu un raport în baza căruia angajatul este chemat la o ședință personală în care funcție de cum reacționează la reproșurile ce i se aduc poate fi dat și afară imediat și fără preaviz sau poate fi dat afară mai greu în câteva etape dacă nu face gât din prima.” În concluzie trăim într-o lume în care psihopații ne conduc și ne impun modul lor de gândire pe care dacă nu-l adoptăm nu ne adaptăm. Noi românii știm asta din experiența anilor socialismului dinainte de 1989 pe care o reiterăm acum deoarece auzim același limbaj de lemn care conține cuvinte cheie cum ar fi: progres, democrație, drepturi – la care se adaugă – toleranță și corectitudine politică. Dacă vreți să aflați cine vă conduce aflați pe cine nu aveți voie să criticați!
Psihopatul nu are sentimente de iubire , își ascunde identitatea în totalitate , minte și când nu e nevoie .E șarmant , inteligent , conversează ușor ( mai ales dacă are studii ),stă nopțile pe net în căutarea plăcerilor fără obligații.Când descoperi cine este , nu recunoaște , devine arogant , nepoliticos , apoi dispare schimbându-și profilul.E plin de sine , nerecunoscător pentru încrederea pe care i-ai acordat-o ,nu apreciază sentimentele tale ,e un însingurat incapabil de o relație de lungă durată .
Buna ziua!
Nu stiu daca acesta este un testimonial al continari articolului.Dar oricum ar fi este bine inteles si super profesional!
Nu asta e ideea, de fapt am o intrebare; Cum sa ajuns la acel comportament si strategii ale unui “psihopat”. Care este cauza care a generat? M-am gandit ca poate fi vorba de frica de a nu nu reusi sa spuna ceva… avand in vedere parintii socetatea si pe unde a tot auzit pe de pe la cineva, gen nu te lasa calcat in picioare sau trebuie sa fi asa….(…). Primind o regula de baza care a respins multe altele, nelasand activarea celor sanatoase pentru a reusi altfel.
Deci poate fi vorba de mediu sau teama de a nu se injosi de ceva sau ca trebuie sa opuna o oarecare rezistenta din motivul ca: “se afla intr-un loc periculos” din fie el oricare punct de vedere….
Orice om in esenta cred ca are propriul mod, pentru fiecare conexiune neourologica a celor |triliardelor| de conexiune, in care se pot alcatui random cam o infinitate? Nu stiu daca poate fi vorba de infinitate dar cu siguranta iti va lua cam 1/3 din viata daca te apuci sa calculezi cate variante sunt existentiale in conextiunea lor.
Cred ca am intrat in alte sfere.
Multumesc mult.
Da… si mesajul meu trebuie sa aiba un continut, la care pot primi si un raspuns. Cand sau peste cat timp? Nu conteaza.
Trebuie ca mesajul sa aiba un continut nu doar anatomia unui text format doar din x uri, gen in loc sa spun cand sa spun xxxx sau metropolitan – xxxxxxxxxxx
:)
O intrbare scurta:
Te salut,
Pe basa unui povesti reale mai complexe ce sepoate extrage?
Stiu, adica cred ca difera de la caz la caz. Se poate extrage un profil psihologic sau, de ce nu unele strategii privind si dezvoltand anumite raspunsuri sau educationale? Daca ai si o completare si ma intelegi ce vreau sa spun oricare ai fi tu persoana ce raspunde. De preferat o persoana care nu are probleme in a se exprima simplu concred la subiect si precis… like a cineva care stie si are habar despre ce vorbeste. Te salut si daca te-ai decis sa raspunzi si daca ai avut reflexul instant in minte a unui raspuns…fie el de orice natura, iau in calzul si varinta in care eu nu am reusir sa fie foarte precis, e o simpla intrebare… (:
Se schimba. Ar trebui sa aiba suport moral, medicatie, consiliere psihologica, familia alaturi, sustinere, sa numai fie blamat pentru ce face, ce spune, probabil vrea intelegere, simte nevoia de atentie, de incredere in el, de afectiune, isi construieste o lume in interior in care se simte important, demonstreaza celorlalti faptul ca ” poate”, poate a avut o copilarie sau o viata trista, poate regreta anumite lucruri pe care nu le mai poate intoarce si considera ca razbunarea este o cale de compensare mascata a ceea ce a facut, poate se simte singur, sau asa s-a simtit mai tot timpul, poate ca au o simpatie pentru oamenii carora le face rau, insa nu stiu cum sa isi exprime sentimentele, gandurile, vor sa numai fie „alungati”, judecati, femeile psihopate sunt foarte vulnerabile, extrem de sensibile, cauta iubirea ” adevarata”, sunt foarte complexate, tind catre o relatie de dragoste sincera, profunda, reala, sunt femei atragatoare care au fost obisnuite ca toata atentia sa fie indreptata catre ele, egocentrice, au sentimente ascunse. Ceea ce este foarte ciudat este ca ei tot incearca sa arate ca au nevoie de ajutor, ca vor sa fie ajutati, ca le-ar placea sa aiba o viata normala, sa aiba cu cine vorbi fara sa fie judecati, sa fie ” ca toti ceilalti ” , poate asa cum erau inainte de o anumita ” perioada” din viata lor, au un strigat de ajutor continuu prin comportament, fapte, trairi…si tot striga si striga si striga….si nimeni nu vine, nu li se alatura nimeni, toata lumea e impotriva lor, toti ii judeca, ii arata cu degetul, poate ei incercand doar sa spuna…” Imi pare rau daca am gresit”…dar singur nu pot sa spun asta… imi este frica, daca ma vor judeca din nou…” deja sunt prea multi impotriva mea, mi-am gasit un refugiu in care ma simt in siguranta…dar nu sunt fericit, nu am liniste, nu am nimic, vreau sa scap de aici….”, imi vreau viata inapoi, imi pare rau in sufletul meu, dar sunt mult prea orgolios si mi-s greu sa recunosc….sunt o multime de oameni orgoliosi, nu sunt singurul, imi este frica sa exprim ceea ce simt, pentru ca nu stiu cum, nu mi-a aratat nimeni, imi lipseste ceva…dar nu stiu ce….mi-e frica de fapt, vreau sa fiu auzit, eu am dreptate, sunt foarte sensibil, ma simt pe marginea prapastiei, …imi pun o masca, ca de mine, cel adevarat….cred ca nu ii place nimanui…nu am prieteni, am iubit si nu am primit ce mi-am dorit, imi iubesc familia foarte mult, este familia mea…nu sunt perfect, si eu gresesc, nu ma crede nimeni ca regret de multe ori,…nu ma iubeste nimeni…..vreau sa fiu iubit, ca om, ca mama/tata, ca femeie/barbat, ca pe o prietena/ un prieten, ce au cu mine ?…ce vor de la mine ?……,nu cred ca am gresitchiar atat de tare…si daca am gresit…imi pare rau….dar nimeni nu ma crede…ma refugiez….dar vreau sa VORBESC cu cineva. Ma simt parasit/a, abandonat/a.NU AUZITI CA VREAU SA VORBESC CU CINEVA, de aceea ma ascund pe unde pot si cum pot. ” Am un suflet distrus. Nimeni nu e langa mine. Nici macar eu”. Daca ati vazut filmul Joker…parerea mea, si nu sunt o persoana avizata, oamenii de gen au o trauma extraordinar de mare si extraordinar de dureroasa pe care nu si-au rezolvat-o, si din pacate, o sa ii urmareasca toata viata, daca nu se ocupa nimeni de ei. Traim intr-o era a frumosului, a perfectului, suntem „incuiati” , nu numai ca popor..ca..umanitate, ne consideram mai buni, mai inteligenti, mai normali decat astfel de tipologii de persoane, care de fapt sunt la fel ca noi si noi la fel ca ei, doar ca…poate….nu au primit atentia necesara, afectiunea pe care si-o doreau, nu au fost incurajati, poate altii i-au facut sa se simta marginalizati, ” tu nu esti bun/a”, nu au un interior optim pentru ca nu i le-au construit nimeni, vor sa arate ca ei de fapt POT, ei chiar POT, ei sunt oameni normali, nu asa cum spun toti ceilalti ca sunt. Sincer, nu stiu daca baza este copilaria la toti oamenii, poate fi si adolescenta, poate fi o dezamagire, poate fi nevoia de apartenenta undeva..cu cineva…pana nu se discuta cu fiecare persoana de gen in parte…iar trasatura lor principal poate e ca se simt extrem de singuri, nu prea poti sa ii pui pe toti ” in aceeasi oala”. Le este greu sa se deschida, pentru ca nu au cui….sa se deschida…”Sunt judecat, asta este lumea mea” Numai vreau sa ies de aici, ma simt bine in lumea mea”, M-am obisnuit”. Daca ies, mi-e frica…de oameni, de lume, chiar si de mine…Daca fac ceva rau?…Sunt distrus, imi este teama, incerc sa imi pun o masca…poate reusesc pana la urma”…Sper sa fie totul bine. Si daca nu reusesc, ma duc inapoi in lumea mea. Acolo pot sa merg oricand”. Oare mai am vreo scapare ?…sunt nefericit/a,. Cred ca se pot recupera, dar cu ajutor specializat, si cu multa vointa din partea lor. Poate ar trebui sa inteleaga ca nu ii judecam, incercam sa ii ajutam prima data si in functie de ei, de ce se mai intampla pe parcurs…cu foarte mult suport din partea tuturor,isi revin. Si chiar foarte bine. Ei nu sunt oameni rai, sunt extrem de sensibili si vulnerabili, si vor sa fie ca toti ceilalti pentru ca sunt ca toti ceilalti. Ar trebui sa fim mai buni, mai rationali, mai calculati, mai prietenosi, sa iertam, sa intelegem, daca ti se intampla tie…sau cuiva din familie..sau unui om la care tii foarte mult?…..daca ai fi tu in locul lui/ei, cum ai proceda…oare nu tot la fel sau asemanator?…Puneti-va in locul unui astfel de om. Cum te -ai simti ? Trist e ca suntem plini de psihiatri, psihologi, inconjurati de oameni, ptieteni, cunostinte, etc…in permanenta, ei vad asta…dar nimeni nu ii baga in seama. Cu cat nu ii bagam in seama, cu atat „striga ” mai tare !!!!! EXIST! MA VEDE CINEVA, MA AUDE CINEVA???? SUNT SINGUR/A. ” Vreau si eu printre voi. Cer prea mult? Sunt un om bun. Nu sunt un om rau.
Ceea ce descrii tu aici cred eu ca se leaga mai degraba de narcisism, nu de tulburarea de personalitate antisociala care este denumirea clinica a psihopatiei si a sociopatiei care este in aceeasi sfera.
In plus exista mai multe categorii de narcisisti, unii aratandu-mi trasaturile mai pe față, altii sunt mai subtili si greu de detectat, iar altii deja sunt intr-o extrema mai periculoasa fiind mai sadici si mai sireti, la un pas de a fi psihopati.
Sunt foarte complexe aceste tulburari de personalitate si inca nu stim si nu intelegem complet ce sunt, cum apar, de ce etc… trebuie studiat in continuare atat neurologic, cat si psihologic, social, pt a determina ceva mai clar.
Psihopatii sunt mincinoși si hoți, ei de fapt nu simt ceea ce arata, nu vor decat sa te foloseasca si apoi sa iti rada in fata si sa te arunce ca pe un obiect. Iar daca te iei dupa ei cad sunt singuri, saracii bla, bla, bla (pentru ca toata lumea ii ocoleste), tu crezi ca striga dupa ajutor dar vei vedea ce iti va face psihopatul daca ai cazut in plasa lui, iti va face mult rau cu minciunile si manipularile lor. De fapt te poti trezi intr-o situatie care nici nu ti-a trecut prin minte, in sensul rau.
Unii cauta sa te escrocheze, altii sa te fure, sa te faca sa scapi la ei o suma importanta de bani si apoi sa dispara. Altii cauta sa se foloseasca de tine ca sa se ridice ei, prin barfa si minciuna sa te coboare, sa-ti strice imaginea.
De fapt asta face psihopatul mai devreme sau mai tarziu, ori te va lasa cu buzunarele goale, prin metodele de care am auzit pentru ca asta a fost invat de mic, asta este educatia lor.
Indiferent de traumele pe care le-au suferit in copilarie, ei acum ajung sa faca mult rau la randul lor celorlalti. Tratamentul psihiatric trebuie sa ii faca sa inteleaga sa nu mai minta, sa nu mai fure, etc, pentru ca ca fac ceva rau. E necesara o reeducare.
Bun articol. Am o intrebare. Psihopatii pot sa mimeze plansul?
Crocodilii pot mima plânsul (cu „lacrimi de crocodil”). Cu siguranţă că şi psihopaţii (şi psihopatele) pot. Buna credinţă se prezumă până la proba contrară.
Bună, mă confrunt cu același problema de câteva lunii de zile. Omul a fost ok la început. Vorbea normal, nu ma jignea, nu ma făcea sa cred ca tot ce-i se întâmplă lui e din cauza mea. Pana am început sa avem o relație și ma cunoscut mama lui, nici bine nu ma cunoscut și deja ma judeca fără nici un motiv. Drept urmare la determinat sa se schimbe fata de mine, mi-a spus ca a întrat în depresie din cauza mea. Am fost acolo zi și noapte în sprijinul lui. In timpul asta m-am pierdut pe mine ca om.. Am început sa ma simt ultimul om de pe pământ, sunt într-o stare de tulburări de anxietate. Mi-e foarte rău, iau niște pastile ptr a-mi reveni. Starea mea de spirit s-a schimbat, in schimb el s-a revenit. Mereu îmi spune cuvinte ce ma dor, având în vedere ca știe prin ce trec, nu-i pasa. Ma tratează cu indiferenta, îmi zice că-i place sa ma vada plângând. Ca nu mai vrea sa mai aibe treaba cu mine, îl las în pace apoi tot el ma cauta. Îmi mai spune lucruri de rău la adresa lui ptr ca știe ca ma doare. Nu as vrea niciodată sa pățească ceva rău. Ma manipulează psihic. Are o zi în care îmi vorbește ok și alta e schimbător. Când vede ca nu-i întru în joc, începe pe șantaj emoțional. Ca vrei sa scapi de mine, știu eu. Ma blochează peste tot fără sa am vreo modalitate de a da de el. Apoi tot el revine sa ma întrebe dacă sunt bine. Dacă vede ca zâmbesc îmi mai zice o vorba dureroasă numai sa ma răneasca. Nu știu cum sa mai ies din situația asta. Mi-e drag de omul asta dar îmi face foarte mult rău și nu pot sa îmi revin. Nu știu cine ma poate ajuta :(
Bună..sunt într-o astfel de situație de aproape 3 ani…M a făcut sa cred ca este un bărbat sincer și onest ….m a tras de limba sa i povestesc trecutul m e u ..încă nu ieșise divorțul .Văzând ca nu are sorti de izbândă mi a luat într-o noapte telefonul și a cautat istoricul pe google ca să afle unde merg ce fac ,de la ce oră…Atunci a început coșmarul. M a obligat sa ii spun și lucruri pe care nu le am făcut…manipulare într-un stil agresiv ..m a amenințat cu moartea ,și pe unele cunoștințe…după care a încetat și și a schimbat rolul de amorez făcându-mă sa merg cu el la muncă..
Într-o altă țară.. acolo alt coșmar sa nu îl înșel…m a terorizat…ca apoi sa aflu ca el consuma droguri ,alcool,pacanele
Am câștigat bani pe care ia făcut praf
M a înșelat, m a umilit …iar acum.cand vreau sa îl părăsesc se aruncă i. Genunchi plânge amenință că se sinucide
Nu mai știu ce sa fac sa scap
Sunt îngrozită .Ce pot face?