Cum recunoști un psihopat?

„Există oameni care sunt atât de deconectați din punct de vedere emoțional încât funcționează ca și cum ceilalți ar fi niște obiecte numai bune de manipulat și distrus fără nicio grijă”- Dr. Robert Hare, psiholog criminalist

În mentalitatea colectivă psihopații sunt reprezentați în general ca fiind niște criminali în serie ori niște persoane capabile să tortureze pe altcineva fără să aibă vreun strop de empatie sau remușcări. Este adevărat acest lucru, numai că psihopații nu trebuie neapărat să ucidă ori să fie violenți pentru a fi psihopați, deoarece au și alte trăsături distincte care îi caracterizează, de multe ori fiind greu de identificat.

În primul rând, sunt șarmanți. Chiar foarte șarmanți. Interacționează cu ușurință cu cei din jur, știu să facă conversație, spun povești (credibile, de altfel)  care să îi pună într-o lumină favorabilă ori în care ei par „eroi” sau „binefăcători”. Știu să se facă plăcuți (cel puțin la început) și uneori chiar sunt prea drăguți. Nu spune nimeni că amabilitatea ar fi un lucru rău, însă o amabilitate și o „bunătate” excesive ar trebui să ne dea de gândit. Bineînțeles că aceste calități nu sunt reale, ci doar mimate cu scopul de a construi anumite aparențe, de a ascunde cum sunt ei cu adevărat. Vor să le intre în grații celor din jur și știu foarte bine ce atitudini și comportamente să adopte pentru a face asta.

Psihopaților le este greu să își creeze relații autentice bazate pe sentimente sau atașament, în schimb au relații superficiale pe care le întrețin prin manipulare și care au ca și scop obținerea unui maxim de beneficii cu minim de efort și implicare. Ceilalți sunt niște simple instrumente pe care psihopatul le folosește pentru a-și atinge obiectivele.

Așadar, unealta lor principală de interacțiune este manipularea. Sunt experți în a-i manipula pe ceilalți să facă ce vor ei - le câștigă simpatia și încrederea, îi flatează, îi laudă, îi complimentează sau îi fac să se simtă vinovați, rușinați astfel încât de cele mai multe ori aceștia ajung să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face sau chiar să își pună la îndoială propriile capacități de a gândi și lua decizii. Sunt capabili să influențeze comportamentul unei alte persoane în așa măsură încât acea persoană nici măcar să nu își dea seama de acest lucru, ajungând să-i facă anumite favoruri ori să îi satisfacă anumite nevoi în propriul detriment, simțind chiar simpatie sau regret (milă) față de „săracul” psihopat. Îi amăgesc și îi mint cu zâmbetul pe buze pe ceilalți pentru profit sau plăcere personală.

Sunt lipsiți de empatie și compasiune – chiar dacă sunt drăguți cu cei din jur și chiar se oferă să îi ajute, părând foarte sinceri și autentici, ei de fapt nu empatizează cu problemele acestora. Deși își dau seama de ceea ce simte o altă persoană, la nivel emoțional ei nu simt nimic. Pentru că nu se pot racorda la ceilalți, pot oricând „să răsucească cuțitul în rană”, apăsând pe cele mai sensibile butoane și profitând de acele momente de vulnerabilitate. Așadar, înțeleg ce gândesc și simt alții numai că nu le pasă așa că pot folosi acest lucru împotriva lor pentru a-și atinge scopurile (chiar dacă acest lucru înseamnă să le facă rău celor din jur); sunt egocentrici în mod patologic și extrem de egoiști inclusiv în raport cu propria familie – nu contează că este vorba despre propriii părinți, frați sau partener de viață.

Nu au regrete, remușcări sau un cod moral și tocmai de aceea pot ajunge să ucidă, să hărțuiască, să tortureze, să terorizeze, să mintă, să înșele ori să comită alt gen de acte antisociale. În general psihopații sunt persoane inteligente, își planifică strategic acțiunile anticipând fiecare mișcare și nu lasă urme, făcând tot posibilul să-și reducă riscurile cât mai mult. Într-un fel se simt îndreptățiți să îi rănească pe ceilalți - din plăcere sau dacă acest lucru îi ajută în atingerea obiectivelor deoarece oricum nu îi interesează de suferința acestora care, de altfel, „ar trebui să treacă peste”, „sunt prea sensibili” sau „o caută cu lumânarea”, „merită”.

Nu simt vinovăție sau rușine, au emoții / trăiri superficiale  și de obicei dau vina pe ceilalți pentru propriile comportamente inventând tot felul de scuze și justificări pentru asta, pozând în victime și făcându-l pe celălalt să pară de fapt agresorul, „cel rău”.

Consideră că legea nu ar trebui să li se aplice - se simt îndreptățiți să facă tot ce vor și ar trebui să li se permită asta. Nu consideră că trebuie să răspundă pentru propriile fapte deoarece în mintea lor nu cred că vor fi prinși vreodată, se plasează mai presus de toți și toate, desconsiderându-i pe ceilalți și fiind, în fond, lipsiți de respect. În general, asemeni narcisiștilor, sunt aroganți, consideră că li se cuvin anumite privilegii și sunt convinși că sunt cei mai buni, că știu cel mai bine și că merită cel mai mult.

Unii dintre psihopați sunt diagnosticați cu tulburare de personalitate de tip antisocial și sunt caracterizați de o agresivitate crescută pe care le este greu să o țină în frâu și / sau violență – abuzează psihic, fizic și / sau emoțional; au tendința de a se lăsa pradă impulsurilor și au nevoie constant de stimulare putând dezvolta astfel dependențe de anumite substanțe sau activități.

Psihopații „funcționali” de printre noi, după cum spune Kevin Dutton în cartea sa „Înțelepciunea psihopaților”, au mult mai multe șanse să reușească în carieră decât oamenii obișnuiți prin faptul că dețin anumite trăsături care se aseamănă cu setul de trăsături promovate și recompensate de societatea capitalistă actuală – detașarea emoțională, farmecul superficial, egocentrismul, independența exacerbată și atenția extrem de concentrată. „Acestea se regăsesc mult mai frecvent în sălile luxoase de ședințe decât în celulele cu gratii în care sunt ținuți criminalii. Diferența rezidă în context, în mediul în care au fost încurajate să se dezvolte aceste abilități: social sau antisocial.”

Dr. Ursula Sandner

 

73 comentarii pentru “Cum recunoști un psihopat?

  1. Interesant articol, e bine de stiut ce trăsături caracteristice au psihopatii. Eu aveam concepția greșită ca doar criminalii sunt psihopati. O intrebare am: pot psihopatii sa aiba relatii de lunga durata fara sa dea nimic de bănuit partenerului?

    1. Răspunsul meu: nicidecum!
      Din cauza faptului că umblă după relații ca pisica după șoarece (deși personalitatea lor reală e total opusul a ceea ce se caută într-o relație),iar ceea ce e mult mai dureros e că aceștia evită să-și cultive relații apropiate și sincere cu ei înșiși (cea mai bună modalitate de a ieși din zona de singurătate și de căutare a validării din partea celor din jur, Iar când nu ai cu tine însuți cea mai frumoasă și mai nobilă relație,unica relație care contează cu adevărat,e inutil să mai speri și să mai aștepți fericire,desăvârșire și control in alte relații,doarece,mai mult decât orice lucru pe lumea asta,în relație se cer calități,personalitate și însușiri de caracter autentice,pe care nu oricine chiar dintre oamenii normali le are,persoanele bolnave psihic niciodată!

      Ar trebui să fie observați medical,să stea la colțul lor,să-și urmeze tratamentul,să lucreze la personalitatea lor,să-și cultive relația cu ei înșiși,și să-și vadă de treabă.

      Aceste lucruri bineânțeles sunt valabile și pentru omul sănătos la minte,numai că el le recunoaște din prima,și le asumă,și le pune în practică în viața de fiecare zi,fără să pretindă sau să aibă așteptări de nimic de la nimeni.

    2. Raspuns pentru Anca: psihopatii incep sa dea semne, mai devreme sau mai tarziu, ca ceva nu este in regula cu ei, si atunci depinde de partener sa perceapa si sa interpreteze corect si la timp aceste semne si sa actioneze in consecinta.
      Comentariu general referitor la articol: cel mai interesant mi se pare ultimul paragraf, despre psihopatii „functionali”. Deci iata cum psihopatii sunt creati in sanul societatii, nu numai in afara ei. De fapt, psihopatii dinlauntrul societatii sunt mult mai periculosi decat antisocialii, intrucat actiunea lor este insidioasa, beneficiind si de ecticheta de „perfect valabil” din partea societatii. Ei ii induc astfel in eroare pe cei din jur si ii fac sa lase garda jos. Pe cand antisocialii se manifesta cu mult mai multa intensitate in exterior, iar acest lucru determina o mai mare vigilenta si o reactie ferma si prompta a celor din jur. Concluzia trista, semnalata si de alti autori, este ca traim intr-o imensa casa de nebuni.

    3. Din ultimii mei 5 ani , iti spun cu mama pe inima ca da . ce ma facut pe mine sa fac omul ala , mi mi as fi imaginat ca pot vreodata . Mi am dat peste cap toti prietenii si.oamenii dragi pentru ca el ii punea intr o lumina proasta.am renuntat la locuri de munca pentru ca „nu erau pentru mine ” , m am imbolnavit de nervi si stres , anxietate si insomnie , am plans noapte de noapte si mi a luat 5 ani sa mi dau seama ca nu era vinovata , eram manipulata sa cred asta ..pentru ca doar asa el era „erou” ..daca purtam eu coarnele . Aveti grija, fetelor .

  2. Multumesc pentru acest interesant articol! Nu stiam nimic despre asemenea persoane, sunt o persoana care ii vede pe cei din jur prin prisma comportamentului personal. Daca eu nu pot sa fac pe cineva sa sufere , cum ar putea altcineva…….. O sa fiu mai atenta si mai precauta .

  3. Sunt foarte periculosi tocmai pentru faptul ca ii putem lua ca pe niste oameni normali.Voi fi mai atenta de acum la cei din jurul meu ,la comportamentul lor , dar nu as vrea sa fiu mereu suspicioasa in acest sens.Multumesc pt. articol!Interesant”

  4. Am fost casatorita 15 ani cu un asemenea om.abuzul era emotional si psihic. Si eu si fetita mea de 13 ani inca suferit profund desi am divortat de 3 ani,bineinteles el da vina pe mine pt divort si pozeaza in victima.Fetita sufera pt ca simte ca tatal ei nu o iubeste.e cumplit.

    1. Daca m-as fi trezit brusc dintr-un somn adanc, puteam spune ca eu sunt cea care a scris acest comentariu. Anii de „caznicie” au fost putin mai multi, in rest e totul la fel. Abuz emotional atat de subtil, imperceptibil, incat evident, nici nu parea a fi ce era.

    2. Am trait 30 de ani langa un psihopat.Acesta era profilul lui. Nu s-a schimbat,dimpotriva,a evoluat. ne-a umilit,abuzat fizic,psihic si emotional. Am ajuns sa cred ca nu sunt capabila de nimic, depind de el in orice. Mi-am pierdut stima de sine. Am pus capat,am divortat. sunt alt om. Intreb-daca acum are alta relatie,va fi alt om? Se va schimba?

  5. Interesant. as dori sa stiu cum putem demasca un psihopat, cum putem ajuta un om drag sa scape din plasa unui asemenea psihopat sarmant?

  6. Amuzant! indeosebi comentariile, precum si cateva din aspectele urmatoare, care imi vin pe moment in minte : cei mai multi oameni au impresia ca sunt exceptii, ca aceste trasaturi de personalitate sunt clar delimitate si incadrabile, pentru a fi destul de facil de etichetat, numai ca, din ce am intalnit eu pana acum : 1) acestia sunt ceea ce se cheama, in realitate, oamenii normali; 2) sunt regula, in orice medii, cu preponderenta masculina, fiind obsedati de putere (cu toate atributele aferente : banii si accesoriile femele, la purtator) si control sub orice forma; 3) minciuna si manipulare oricum e omniprezenta, indiferent de trasaturile de personalitate, de medii, de oameni in general; 4) de ce intotdeauna ne raportam la altii ca fiind rai, noi fiind intotdeauna cei buni, sfinti, victimele permanente si niciodata nu avem nici macar un dubiu, o intrebare cu privire la noi insine? cum ar fi sa ne cercetam intai mai bine, iar cand suntem numai noi cu noi, sa scrijelim poleiala superficiala si vedem daca descoperim cine suntem cu adevarat…poate niste psihopati, oameni nebuni, intr-o lume nebuna = > oameni normali, in aceasta „normalitate” a prioric, astfel definita, premisa de la care s-a pornit :) asa ca, toate cele bune! si mai ganditi-va cel putin de 2 ori inainte de a arunca piatra, s-ar putea sa aveti surprize sau sa va auto-surprindeti, nu tocmai placut! :)

    1. foarte fain rapsunsul! Toti avem o dozã de psihopatie! Cel care neagã acest lucru stã cel mai rãu!

  7. Mi se pare foarte interesant si, in acelasi timp, imi da de gandit articolul. Sotul meu are cateva dintre „calitatile” descrise mai sus…Manipuleaza, mai ales la locul de munca, dar si pe mine uneori (atunci cand isi doreste foarte mult ultimul gadget aparut, face el cumva si ma convinge ca e ok sa si-l cumpere; de obicei placa e ca munceste mult si merita si el sa-si cumpere ceva). Se face placut de toti cei din jur, fiind amabil si dragut chiar daca nu intotdeauna nutreste cele mai bune sentimente pentru unele dintre persoanele respective. Fata de mine…as zice ca ma iubeste daca ma orientez dupa faptul ca vorbeste frumos, in momentele de intimitate se straduieste sa ma faca sa ma simt foarte bine (si reuseste), ma sustine in proiectele personale (atat timp cat crede ca am sanse de reusita, altfel, „spre bine meu”, dupa cum sustine, ma sfatuieste sa renunt), ma ajuta sa fac cate ceva ce nu pot face singura, se implica in treburile casnice (desigur, cu conditia sa aiba chef), imi da libertate (sa ies cu prietenele, sa fiu singura, daca asa imi doresc), denota angajament pentru relatia noastra: avem planuri de viitor impreuna. DAR, il simt ca nu e total deschis cu mine, ca sunt lucruri pe care nu mi le impartaseste, ca ii e teama de o intimitate emotionala mai profunda si nu prea e dispus la gesturi tandre in momentele cand stie ca nu vom ajunge la sex…imi zice totusi din cand in cand ca ma iubeste, totusi, o zice de parca atunci ar fi realizat. E un tatic bun, iubitor, munceste pentru a asigura cele necesare familiei noastre. Ar putea fi psihopat? Eu parca simt ca nu, dar…m-as putea insela? suntem de 10 ani impreuna.

  8. Multumesc mult pentru raspunsurile date! Diana, ai reusit sa ma faci sa inteleg mai bine articolul prin explicația ta. Iti apreciez comentariul.
    Alina, imi pare rau ca ai stat 15 ani cu asa o persoană. Sper sa iti fie mai bine de acum înainte. Sa ai incredere in tine si in faptul ca si fetita ta va intelege mai târziu ca nu e vina ei ca tatăl va trateaza asa… provin si eu dintr-o familie in care tatăl a abuzat-o pe mama mea si intotdeauna am stiut ca el greseste.

  9. Intalnirea cu un psihopat e ravasitoare. Nu iti dai seama cat e boala si cat e abatere etica.tot sistemul de valori prin care te raportezi la „realitate” este dat peste cap incat si tu poti sa capeti distorsiuni cognitive,tulburari emotionale mari sau si mai rau. Nici acum dupa ce au trecut prin viata mea nu pot sa dau un Diagnostic clar acelor oameni si acelor perioade.Ei pot parea f autentici incat ajungi sa te intrebi daca tu esti in regula… E un taram alnisipurilor miscatore si greu de cunoscut si strabatut. Din pacate exista f multi psihopati in jurul nostru si vorba aceea…nici noi nu ne simtim prea bine…

  10. Daca esti de buna credinta , cu siguranta esti si o posibila victima a unui psihopat, daca ai nenorocul sa il intalnesti.
    Eu am avut aceasta nesansa ! Patru ani de chin si cosmar , in care nu mai eram sigura ce vreau si ce gandesc ! M-a „ajutat ” sa-mi repug familia , mai grav pe propiul meu copil , prietenii, colegii etc. M-a facut sa renunt la casa parinteasca cu acte sa ma poata duce la casa lui unde am devenit , impreuna cu copii niste marionete. Nu au fost iertate nici rudele lui , mama lui , sora.sa care il intretine cu bani din Italia, pentru ca lui nu.i place munca , sau mai bine zis nu.si gaseste locul intr.o colectivitate , pentru ca la el toti erau ‘prosti’ si el destept . Ajunsesemn sa nu mai fiu stapana pe salariul meu , pe bunurile mele, pe conturile mele , pe parolele mele …pe copii mei .Stiam ca nu e bine si nu puteam sa ies din jocurile lui perverse , de teama, de atasament , pentru ca au o maiestrie de a te face vinovata si de a te intoarce din atasament , sindromul „atasamentul victimei fata de calau ”
    Este mult de povestit….in final am scapat , am citit si ascultat mult materiale despre dezvoltare personala(ma ascundeam de el , pentru ca nici asta nu aveam voie sa fac) , am luptat sa inteleg ce se intampla cu mine , pentru ca el statea aproape sa vegheze sa nu imi „intre alte idei in cap”.
    Iubiti.va fetelor mai presus ca pe oricine si respectati.va . Nu lasati pe altcineva sa va faca pres si sa va calce in picioare!
    A cunoaste un psihopat inseamna o lectie de viata, inseamna a te descoperii pe tine, a sta de vorba cu tine si a te iubii mai presus de oricine!

  11. Anca, multumesc pt. incurajare.
    Daniela D., ma regasesc mult in descrierea vietii tale.Nu mai aveam nimic al meu: cardul, telefonul, parolele, masina, viata, totul…era pt el.Desi eu munceam, eu plateam ratele , chiria, etc.Nu aveam timp nici pt a face cumparaturi, m-am trezit cu credit facut la banca pe numele meu, si desi am realizat cat de grav era, faptul ca abia nascusem fetita, nu mi-a dat timpul si puterea necesara sa fac investigatii.Apoi, educatia de acasa…sa lupt pt familia mea, sa salvez aparentele, sa las de la mine pt binele familiei, sa ma gandesc la copil…toate au inclinat in balanta in favoarea lui…asa insa m-am distrus pe mine.efectele sunt devastatoare atat asupra mea, cat mai ales asupra fetitei.

    1. Draga Alina,
      Tot ce iti pot spune este ca ai facut alegerea buna in a te desparți de el. Timpul va vindeca rănile tale si el va obosi la un moment dat sa te agaseze… iti urez mult succes in ceea ce faci. Esti o femeie puternică și vei reusi sa invingi. Fetița ta va vedea asta!

  12. Unii ii numesc pradatori…unii mimeaza totul, chiar si propria viata, propriul eu, fiind ei insisi o alta minciuna a vietii, asa-zisa viata insasi fiind o minciuna…pe unii, cei rari constienti de joc insa, ii doare…jocul rolurilor…al experimentelor…sa fii nevoit sa mimezi, sa te minti singur, te injosesti, folosesti si esti folosit..si pentru ce sa te auto-umilesti prin actorie, minciuna, manipulare? doar pentru bani, putere, control, sex? atata de putin? atat de ieftin? doar pentru atat? si asta e tot? fiinte triste, nevoite sa joace teatru pentru a obtine ceea ce au nevoie, pe moment ….surogate….si apoi dansul reincepe…si vidul interior creste, la fel ca extinderea desertului……victime ale propriului destin, ale tragediilor personale, ale blestemului propriului eu, ale imposibilitatii de a iubi, desi totodata isi doresc aceasta hrana…si umbla flamanzi si goi, bantuiind pe ici pe colo, intinzand plase de paianjen, peste tot…doar-doar de o mai pica ceva….obtinand astfel ceea ce se obtine usor, mult prea usor… si nici macar prin merit personal, adevarat, autentic, ci prin inselaciune, false victorii…iluzii…trist…dar totusi, poate ca intr-o zi, unii dintre ei vor reusi sa se auto-salveze din propriul iad…pentru binele lor…

  13. Unii poate asa s-au nascut si atunci se pune intrebarea : sunt ei vinovati de ceea ce sunt? ca in „natural born killer”, ca in studiile lui Lombroso…altii poate asa au devenit, in timp, multe din trasaturi fiind ceea ce se cere „pe piata”, fiind multi corporatisti, vanzatori de top (carcase fara suflet, vandut pentru bani)…cei mai periculosi sunt insa cei de la butoane, cei care au puterea de a decide/modifica destine, care coordoneaza show-ul marionetelor…din umbra….nu au remuscari, nu au constinta, nu au suflet…calca peste cadavre pentru a-si atinge scopurile…si, evident, se prefac de la un cap la altul…se prefac ca sunt umani, se prefac ca le pasa, ca au suflet, ca iubesc oamenii, cand, in realitate, nu fac decat sa-si urmeasca tintele, la rece, calculat…

  14. Daca insa, pe langa semnele de avertizare interna, ti se dau mai mult sau mai putin explicite avertizari externe, inseamna ca ti-ai asumat experimentul, in perfecta cunostinta de cauza…fenomenul interior si exterior fiind interesant de analizat, studiat…ca o alta cale catre tine…
    De ce insa unii (cei mai periculosi fiind evident cei care joaca constant, fara avertizari, la fel…in conditiile in care nu se prinde mai nimeni) ar avertiza? de ce nu ar aplica in continuare strategia initiala? din iubire (in ideea ca le pasa de unii oameni apropiati lor, pentru ca stiu/banuiesc cine sunt, pun afis la poarta : „atentie, nisipuri miscatoare! intri, daca poti, pe proprie raspundere si iti asumi toate consecintele” :), din mila, din plictiseala fata de prostia unora, care (par ca) nu se prind de joc? jocuri psihologice…volatilitate…in definitiv, poti mima orice (in functie de scop), daca esti un bun psiholog, ai studiat multi ani oamenii, poti predetermina tipare si comportamente viitoare, poti previziona automatisme si mai ales, ai metodele si mijloacele necesare pentru a completa tabloul studiului uman…chiar si rolul de psihopat…e un rol ca oricare altul, pana la urma….

  15. …cat de greu e sa nu judeci, sa nu etichetezi, sa poti sa iubesti chiar daca/in ciuda…sa te gandesti ca „esti in grafic”:), ca ai fost avertizat cu multi ani in urma sa nu…si nu de oricine, ci de un calugar, un ascet, un vizionar, ale carui profetii s-au implinit pana acum…si atunci te intrebi retoric : actorii, in ce masura/limita au liber arbitru (daca au, macar infim), pe scena, daca aprioric scena oricum a fost predeterminata? … sa poti sa speri ca la un moment dat sau poate treptat vei reusi sa-ti alchimizezi propriul intuneric in lumina…si totodata sa intelegi intunericul celorlalti…

  16. Este foarte greu sa iți dai seama ca trăiești lângă un psihopat, eu am avut nevoie de 11 ani până am reușit să ies din relația aceea toxică deși am simțit tot timpul ca nu este în regula comportamentul lui mă manipula cu foarte mare atenție.

  17. „Cum recunosti..cum te aperi…cum sa te feresti…” vrem o reteta magica, universal valabila! :)
    Daca insa e vorba de tatal tau, de mama ta (tu fiind minor), de copilul tau, de tine? cum te mai feresti, in cazul in care constientizezi ce se intampla, desigur? cum salvezi pe cineva drag de iadul din el? cum te auto-salvezi, daca te-ai auto-descoperit/incadrat? (munca permanenta cu tine, psihoterapie, etc? cam preconizez potentialele raspunsuri).
    Articolul e focusat pe victime sau potentiale victime sau pe latura de preventie, insa foarte putine articole trateaza si reversul medaliei…victimele-agresoare (fara sa le iau apararea, insa din studii rezulta ca multi au fost traumatizati in copilarie)…sunt vinovati cei cu creierul altfel? sunt vinovati daltonisti ca vad lumea altfel?
    In plus, o parte din trasaturi sunt caracteristice si altor tipuri de tulburari de personalitate (ex tulburarea bipolara/psihoza maniaco-depresiva), iar granitele dintre ele sunt extrem de labile ca si cele dintre asa-zisa „normalitate” (care, de fapt, ce inseamna : o norma/conventie/standard social, ceea ce manualele de psihiatrie definesc? o medie statistica a unui anumit comportament incadrat de autoritati ca fiind normal, semn ca dresajul social s-a finalizat cu succes?) si asa-zisa „nebunie”…
    Si apoi cine mimeaza totul, mai mult sau mai putin reusit, poate mima foarte bine si rolul de psihopat, un rol/o masca, printre multe altele…doar o alta minciuna, o alta manipulare cotidiana…

  18. este de notorietate publica ca 99% din barbati mint si manipuleaza, mimand iubirea/relatia cel putin pentru sex (obtinerea facila a acestuia, gratis, ca ceva de la sine inteles ca li se cuvine), atfel incat se pune intrebarea : sunt mitomani/psihopati? ei bine, conform standardelor sociale, sunt doar masculi „normali”, in calduri, in sezonul permanent de imperechere…
    la fel, este de notorietate publica, ca 99% din femei mint si manipuleaza, mimand orgasmul, statistic fiind dovedit ca mai putin de 20% nu simt nimic, astfel incat se pune intrebarea : sunt mitomane/psihopate? ei bine, s-ar parea ca nu, e doar un comportament „normal”, de la sine inteles, acceptat/tolerat de societate ca fiind normal, ca doar fetele cuminti nu simt niciodata nimic, ele doar se prostitueaza gratis versus fetele rele, care stiu ce vor si obtin ceea ce vor sau nimic! :)

  19. ….si acum surpriza noptii : ce poate fi mai delicios decat 2 psihopati : un el si o ea? :) jocul rolurilor face toti banii! cand e unul victima si celalalt calaul si invers, cand e unul la putere si dominator, cand e celalat…care pe care … :) o iubire ca in filme/ca intre psycho! :) v-am pupat! sa va iubiti mult! :)

  20. Cred ca primul pas ar fi sinceritatatea cu ei insisi, taria de a recunoaste ca exista o problema profunda, interioara, ce necesita sa fie recunoscuta, abordata cu seriozitate.Lupta e pe jumatate castigata astfel.

  21. Anca , stiu ca am facut alegerea buna pt mine si fetita mea. El insa inca o terorizeaza psihic pe fetita,care nici nu vrea sa vorbeasca cu el, desi vreau sa ii insuflu respectul pt el ca tata. Nu stiu ce sa fac,cum sa procedez intrucat el nu se implica nici in sustinerea ei financiara, dar avocata mi-a spus ca nu pot face mare lucru pt ca el locuieste in Spania si nu are un serviciu stabil. De fapt, nu a avut niciodata, fiind un inadaptat.

    1. Alina, poate ca ar fi bine sa o lasi pe fata ta o perioadă daca chiar nu vrea sa aiba legatura cu el. Sau chiar sa vorbiti despre asta fara sa ii judeci alegerea. Este minunat cum procedezi tu, ca o incurajezi sa isi respecte tatăl. Totul va veni cu maturizarea ei… tot ce poti face tu este sa o susții si sa încerci sa o înțelegi.
      În ceea ce privește ajutorul din partea lui, nu prea ai ce face daca până si avocata ti-a spus că nu sunt soluții. Credeam totusi ca e de obligația unui tata sa plătească cel puțin o pensie alimentară lunară… sper din suflet sa se aseze lucrurile in viata ta.

  22. Problema cu societatea romaneasca e ca exista foarte multa agresivitate in felul in care interactionam unii cu altii. Violenta asta ne opreste in incercarile noastre sa vedem lucrurile asa cum sunt ele. Sa luam de exemplu, felul in care ne raportam la mame. Ca iubim Mama si o ridicam pe piedestal fara sa ne pastram o perspectiva critica, sau ca o uram si o invinovatim pentru toate relele pamantului e acelasi tip de violenta. O gandire critica e sanatoasa atunci cand ne raportam unii la altii. Si tu, Ursula, ajuti oamenii in a-si integra niste concepte (ce tin de psihologie) din pacate nu e deajuns. Lecturile tale sunt pastile, nicidecum articole exhaustive. Noi, ca cititori ar trebuie sa cautam mai mult, in noi, in altii, in lecturi. Si apoi sa ne aranjam standardele in functie de ce am descoperit ca fiind adevarat nu in functie de ce vedem in jurul nostru.

  23. Ganduri simple : aproape toti suntem fiinte cu probleme mai mari sau mai mici, astfel incat clasificarile de acest tip nu fac decat sa inlantuiasca si mai mult, fara sa ofere alternative, solutii.Foarte putini sunt cei care incearca macar sa inteleaga…
    De fapt, cei mai multi suntem suflete facute (aproape) zob/insangerate, de-a lungul timpului, de cand ne nastem practic, pe parcurs tot incercand sa mai lipim din cioburi, care, cum putem…sau adaugand, constient/nu, alte rani …si de aici, auto-distrugerea, dependente de diverse tipuri : nu numai clasicele : sex, alcool, droguri, alimente, ci si negativism/pesimism curent, stationarea prea mare/nereusirea iesirii la liman din mocirla subconstientului, auto-sabotarea aproape constanta, etc
    Din experienta anterioara cu membrii familiei mele, am constientizat ca iubirea e o conditie „sine qua non”, nu insa si suficienta, nici macar in raport cu propria persoana -> nu te poti iubi si accepta neconditionat nici macar pe tine si e logic sa fie asa, atata timp cat nu ai cum sa-ti accepti si sa-ti iubesti Umbra, ci dimpotriva te lupti toata viata sa nu o cresti prin gandurile, prin faptele tale…e foarte important sa stii apoi, la modul real, ce isi doresc cu adevarat, ce vise, sperante au si cum vad ei ca si le-ar putea indeplini, limitele personale, etc…asta daca intr-adevar iti pasa si le vrei numai binele…

  24. Mulțumesc Ursula Sadneer am vb si pe fabook la un moment dat, Felicitari pt Articol Om Frumos
    Din pacate am cunoscut persoane gen..si nu numai. Sunt NUMEROASE adica exact cum cititi Numeroase persoane care ajung in Pozitii de Putere cu aceasta. ANOMALIE. credeti-mă in momentul prezent sunt hartuita de un asemenea personaj trecut de 60de ani… Fost Armata… Bolnav mintal. doreste ”sa imi faca felul” . etc.

    Sunt Energii pozitive si Energii Negative nu degeaba se spune ca Psihopatia = din punct de vedere spiritul ca si Posesia de o entitate Demon etc pt ca asa se comporta. ! Dumnezeu sa ne ajute din pacate. mare parte din Societate nu recunoaste, este f usor manipulabila dina ceasta cauza aceste Persoane cu probleme psihice ajung. in pozitii de Putere apoi fac rau multor persoane.
    Multa Sanatate!

  25. Alina, dacă fetița ta nu vrea să vorbească cu el nu o forța. Copiii simt persoanele. Nu îi impune să îl respecte. Nu-i faci nici un bine,crede-mă. Am fost un copil forțat să îmi respect tatăl psihopat. Mama nu s-a despărțit de el, așa că trebuia să-l suport vrând-nevrând. Ne-a manipulat pe amândouă cum a vrut. Am împlinit o lună de când am fugit de el. După 38 de ani.
    Mi-am întrebat ieri mama de ce m-a forțat să-l îl am aproape. Mi-a spus că a crezut că e bine pentru mine să am și tată. Nu i-am mulțumit. Nu am avut pentru ce.
    Am trei copii, am divorțat acum 3 ani de soțul meu, pe care „tata” m-a făcut să îl văd ca pe un monstru. Am suferit de sindromul Stockholm, eram conștientă, dar nu reușeam să ies, era ca un cerc vicios.
    Nici acum nu știu de unde mi-a venit forța să mă opun. Încă sunt sub amenințarea lui, doar că nu mă mai atinge nimic. Nu îmi mai inspiră frică. Sunt mai puternică decât el.
    E un om fără scrupule. Ca să motiveze plecarea mea, din casa mea, a inventat că fata mea cea mare (16 ani) este însărcinată și eu m-am certat cu el fiindcă nu a vrut să îmi împrumute bani de avort. A călcat în picioare viața copilului meu doar ca să nu recunoască faptul că e un bolnav mintal cu care nu se poate trăi, care vrea să controleze totul, care îmi reproșa că le iau prea multe copiilor și care a trăit toată viața pe spinarea mamei lui, apoi a mamei mele și a mea.
    Alina, dacă tu crezi că fostul tău are trăsături de psihopat nu îți forța copilul să respecte ceva ce nici tu nu respecți. Vei crea o altă victimă. Ți-o spune una care a pierdut 38 de ani. O jumătate de viață. Își va alege singură tipul de relație pe care să o aibă cu tatăl său.

  26. am trait 4 ani langa un psihopat. Am divorta de el si nici acum, la 14 ani de la divort, NU am scapat de el. Ma urmareste incontinuu, iar ce e mai grav este ca instiga propriul copil impotriva mea. Rezultatul? ! i-a reusit planul machiavelic. este cumplit sa fii pus la zid de propriul copil, pe care l-am crescut singura de la 1 an. cumplit…..

    1. Buna, am citit ce scrii , fata mea e in aceiași situație, e alături de un psihopat care o umilește, o jignește , o domina iar ea nu reușește sa se desprindea de el , nu e căsătorită cu el, are un copil de un an si 9 luni, are casa ei , banii ei si nu reușește sa se desprindă ‘ O face sa creadă ca el e victima si ea călăul,,, deși e invers. O tot face sa creadă ca o sa ramina singura , ca va fi foarte rau….etc.. Stii si tu cred cum e asta , foarte bine.Eu vad asta , ma doare , sant mama ei. Nu stiu cum sa o mai ajut , ea are teama ca o sa ramina singura ….pe asta marșează el , acest psihopat .Ce sa mai fac ca sant disperata … ..?

  27. Cel mai interesant e sa le vezi reactiile cand ii scoti din zona de confort, cand le pui la indoiala spusele, valorile, etc.
    Asemeni narcisistilor, au o reactie violenta, aroganta, fie de a te pune la punct, fie de a te ridiculiza sau iti intorc spatele, ca de, unde empatie nu e…

    1. Da, exact asa face si concubinul ei , identic , devine violent si agresiv verbal

  28. Am fost prea inocenta si sincera sa pun la indoiala reactiile si valorile lui, mai ales ca am avut o casnicie de 15 ani , dar imi amintesc rep
    lica lui: ”pui prea multe intrebari”. E adevarat, nu au sentimente si deci, nici empatie…e de ajuns sa o vad pe fetita noastra de 14 ani plangand si intrebandu-ma: ”mami, de ce tata nu ma iubeste?”…e heartbreaking…

    1. Imi pare rau ca treci prin asa ceva, Alina. Cred ca este foarte greu sa ii explici ceea ce se intampla si fiicei tale… bănuiesc că lucrurile se vor așeza usor usor. Eu am început terapie târziu în viata dupa evenimente foarte traumatice care s-au întâmplat în familia mea. Ma ajuta foarte mult. Te-ai gandit sa oferi fiicei tale acest lucru? Poate o va face să înțeleagă totul mult mai usor.

  29. Anca, multumesc pentru sugestie, da, m-am gandit la terapie pentru ambele, atat pt. mine cat si pt ea.
    In urma divortului am inceput o frumoasa calatorie in cautarea sinelui meu pierdut, incerc sa ma recladesc din bucati, sa ma regasesc pe mine insami, intrucat efectele sunt devastatoare, dar lucrez la dezvoltarea mea. De 6 luni nu am un job, din ianuarie insa voi avea unul, deci ma voi gandi serios la terapie.Multumesc :-)

  30. Nicidecum fără terapie,decât dacă are nevastă psihiatru sau psiholog.
    Din câte știu,doamnele psihiatru sau psiholog nu se dau în vânt după așa ceva. Au în fiecare zi la cabinet sau pe site-urile de profil,și le-ajunge.

  31. Interesant articol, dar totuși cuprinde o descriere banala a omului modern! De cand e lumea si pământul, căutam mereu sa dam vina pe altcineva, si de ce nu dacă ar fi o fosta/ un fost psihopat, cu atât mai bine! Ce poate fi mai bine decât sa-ți negi Greșelile prin a da vina pe altcineva! din punctul meu de vedere, as compara acest articol, cu un alt articol, dar nu contemporan, mai exact din perioada Inchiziției, „Cum sa recunoaștem o vrajitoare!”

  32. Intrebarea mea ar fii ca atunci cand hotarasti sa divortezi de un psihopat cum faci ca sa il anunti?Eu am doi copii mici de 9 ani m a agresat fizic emotional si psihic dar am hotărât ca GATA dar am o frica foarte persitenta care nu ma lasa sa dorm noaptea cum sa ii zic?M a amenintat cu moartea daca depun actele de divort eu le am depus de curand dar nu i am zis nimic pana acum va trebui să ii zic dar nu stiu cum…

    1. Iuliana, comportamentul lui are si consecinte juridice. Lovirea, amenintarea sunt infractiuni prevazute si pedepsite de Codul Penal. Violenta savarsita asupra unui membru de familie are chiar o pedeapsa sporita. Te-as sfatui sa apelezi, in prima instanta, la politie. Ceea ce scrii, e foarte grav.

  33. Mi-e greu sa cred ca am fost casatorita 6 ani cu un astfel de om si abia acum m-am prins care era problema. Daca m-as apuca sa povestesc as scrie un roman intreg. Problema este ca din toata relatia asta sunt efectiv traumatizata. M-a mintit si manipulat atat de mult incat nu ma mai regasesc. Este foarte greu de explicat acest sentiment…..

    1. Crede-ma ca ti-ai dat seama mult mai devreme ca mine mie mi-au luat 12 ani de abia acum mi-am dat seama pana acum ma invinovateam pe mine ca au acest talent deosebit de a se victimiza si de a-ti manipula sentimentele si sa te faca sa te simti tu vinovata,am suferit foarte mult,am avut dureri groaznice de cap,insomnii…
      Dar acum cand m-am edificat am inceput ceea ce trebuia sa fac demult,ideea este ca inca nu am scapat de el si nu am sa scap cred nicodata pentru ca avem copii impreuna,doar il voi indeparta de mine si copii,dar am o frica groaznica de momentul cand ii voi spune,de aceea rugamintea mea cea mare daca cineva poate sa ma sfatuiasca cum sa procedez,Multumesc

  34. Traiesc de 11 ani cu un psihopat si inca imi trebuie curaj sa divortez. Anul acesta vreau sa iau aceasta decizie pentru ca efectiv ma simt distrusa psihic si emoțional. Nimic din ce aveam nu mai puteam controla, inca din momentul in care ne-am casatorit tot salariul meu a devenit al lui si chiar era deranjat daca ii ceream bani de un covrig. Efectiv nu il interesa cum ma descurc fara niciun ban in buzunar, prefera sa cumpere el tot, de la cartela de metrou pana la mancare si consumabile in casa. Primeam o suta de apeluri si mesaje zilnic doar ca sa ma intrebe ce fac si poza in bărbatul grijuliu caruia doar ii este dor de mine. Daca se intampla sa nu raspund in secunda 2 ma acuza ca il insel. Cativa ani am incercat sa supravietuiesc pentru ca au venit 2 copii si ma simteam dependenta de el. Cu toate acestea am avut totusi o farama de luciditate si nu am renuntat nicio clipa sa lucrez chiar daca era fenomenal de greu cu doi copii mici acasa. Asta ma ajutat ca intr-o zi sa iau o decizie care mi-a schimbat viata complet – am stabilit o suma cu care sa contribui in casa si restul de bani sa fie doar ai mei. Cred ca acela a fost momentul in care s-a transformat intr-un monstru. Mereu eram jignită, injurata, umilita. Imi spunea ca, cu banii pe care-i castig sigur mor de foame…si multe altele. Atunci am realizat ca toata amabilitatea si afectiunea cu care ma tratase la inceput erau doar minciuni. Am inceput sa-mi pun tot mai multe intrebari si cu cat intrebam mai mult cu atat devenea mai violent, verbal si fizic. Anii au trecut repede, mi-am pierdut incredea in mine, incepusem chiar eu sa cred ca sunt nebuna si imi fac tot felul de scenarii in cap. Adevarul era ca in adancul sufletului meu stiam ca ma inseala, iar intrebarile mele erau deranjate. Am stat mereu bine cu logica si intuitia, cand ramanea fara argumente devenea agresiv. Mi-am luat inima in dinti si am cumparat de pe internet un microfon, s-a plimbat mai multe zile cu el in geanta fara sa stie. Asa am ajuns sa aflu ca soțul meu avea conturi pe site-uri de matrimoniale si se intalnea cu mai multe femei pentru sex. Cand l-am pus in fata dovezilor a fost foarte violent, mi-am luat copiii si am plecat de acasa plina de vanatai. Timp de 2 luni de zile nu l-a interesat de mine sau de copii, intre timp am deschis divort. In ajun de Crăciun a reusit sa ma manipuleze din nou, ma convins ca e mai bine pentru copii sa-i crestem impreuna. Am renuntat la divort si am luat-o de la capat cu promisiunea ca se va schimba. Asa au mai trecut 3 ani si am ajuns in acelasi punct. De curand am aflat ca a schimbat site-urile de matrimoniale cu un apartament inchiriat unde sub pretextul ca angajeaza secretara isi alege noi victime pentru sex. Acum stiu sigur care este drumul meu si ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste divort si sa-mi cresc copii departe de acest psihopat. Am citit articolul si comentariile, m-am regasit in multe fraze si am inteles ca niciodata problema nu a fost la mine. Nu vreau sa ma victimizez, scriu toate aceste lucruri ca toti cei care citesc sa gaseasca macar un raspuns la zecile de intrebari care le macina creierul si sufletul atunci cand traiesc langa un psihopat. Puneti mai presus de orice respectul pentru voi si nu renuntati niciodata la el. Mai intai analizati omul langa care va doriti sa traiti toata viata, in relatia lui cu alte femei cu care interactioneaza. Chiar daca pe tine te trateaza ca pe o prințesă, faptul ca injura in trafic alte femei, ca umileste la restaurant o chelnerita, ca isi vorbeste urat colegele de la birou…crede-ma ca nu dupa mult timp, tu vei fi in locul lor. Sunt semnale de alarma sa nu mergeti mai departe, vor avea de suferit copiii tai si mai ales tu! Nimeni nu are dreptul sa te judece, in niciun fel!

  35. Draga Alina, ma regasesc in multe din experientele tale, la fel si eu am trait 15 ani.Sunt 3 ani de la divort si consider ca e cel mai bun lucru pe care l-am facut pt. viata mea si a fiicei mele.Inca nu mi-am revenit, lucrez mult cu mine in primul rand, pentru ca sincer nu mai am resurse pt. a fi mama de care copilul meu are nevoie.E devastator efectul pe care aceasta relatie l-a avut asupra increderii in mine si asupra stimei de sine.Promisiuni de schimbare am avut si eu si le-am ascultat, renuntand la divort, dar regret ca nu am facut-o mai devreme.Iti urez multa putere, de fapt este sansa ta sa iti descoperi puterea interioara, si cu siguranta viata ta se va schimba intr-un mod incredibil, cand vei realiza cat de puternica si de minunata esti, fara el in viata ta.Succes!

  36. Nu va sfatuiesc sa acceptati umilinta, nu asteptati ca maine sa fie mai bine ca azi. Nu se va schimba nimic. Daca la prima suferinta e de vina el, la urmatoarea ,tu ,ca accepti si induri . Din experienta mea, am stat, am suferit, fara rost. Asteptand sa fie mai bine,au trecut anii. Acum regret ca nu am iesit din aceasta relatie de la tinerete.

  37. Nu știu cu ce sa incep ,am citit ce ați scris despre oameni bonlavi”psihopati”.Mă bucur ca aveți putere sa vedeți cât de bonlavi sunt și Cum reușesc aceștia sa distrugă un om.Am cunoscut un individ la gradinita băiatului meu,nici soția acestuia habar nu are cu cine traieste în casa,e un exemplu,știe orice mișcare și pas pe care îl faci înainte, mă hartuit 2 ani și continua manipulant și alți cunoscuți ai acestuia,are mare susținere pentru ca știe ce sa spună sa fie credibil,în realitate nu am reușit sa vorbesc cu acesta,nu a acceptat,pentru ca nu a obținut ce a vrut și când a vrut,așa ca psihopatul a vrut sa mă distruga la modul cel mai penibil,cum poti sa batjocori o femeie cu doi copii căsătorită care refuza relații intime ,acest psihopat a chemat barbati pe unde știa ca apar și râdea cu ei spunând de mine ca sunt o cursa și mă dau la el și nu scapă de mine ,e groazic ca am gândit sa mă omor el făcea ăsta luni de zile,nu a încetat mai rău a fost ca am vb nu trebuia sa spun nimănui nimic,ăsta la deranjat mai tare și a început coșmarul vieții mele am martori și le eșterg frica de el am depus plângere și aștept și acum de 5 luni un răspuns unde sa merg ce sa fac

  38. Scuze ca unele cuvinte așa sau salvat,sunt multe de povestit îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru sotul care îl am,el mă susține, oamenii fug nu se baga nimeni toți îmi spun ca am făcut rău că am mers la politie și sunt speriata zi și noapte de 2 ani așa trăiesc frica rasul sadic al acelui nenorociți ca om nu îl consider așa trăiesc eu abia ascund fata de copii

  39. Dar eu nu pot sa inteleg, in ce am citit scrie ca psihopatii nu pot avea sentimente pt nimeni si nimic. Intrebarea mea e: cum de au familii?? Nu pot sa inteleg…plus ca am citit ca sunt antisociali, dar am vazut si ca stiu sa se faca placuti…se bat cap in cap aspectele astea 2. Eu am vazut un documentar despre un psihopat si am ramas impresionata, de aceea am cautat mai multe despre ei. Cunosc si eu un psihopat, este un baietel de numai 15 ani de la mine din zona. Efectiv acel copil nu are sentimente, mereu cand l.am vazut tipa si incerca sa se impuna in fata celorlati. Din pacate este foarte respectat si temut in acest cartier…si are numai 15 ani!!! Bate alti copii…toti adultii care il cunosc spun ca este un diavol. Mi se pare fantastic ca acesti oameni traiesc printre noi si nu se poate face nimic pt a fi opriti, ba mai mult se si reproduc…

  40. Am fost casatorita 8 ani cu un psihopat, dupa primul an de relație, am facut si o fetiță. Acest om a reprezentat pentru mine un bolovan legat de picior, nu accepta gândul că as putea fi vreodata independenta si imi baga bete in roate/ ma facea de ras oriunde ma angajăm. Am îndurat multe pentru ca asa am fost crescută, îndoctrinata cu idei comuniste, preconcepute. Nu mai aveam personalitate, stima de sine, ajunsesem sa cred ca nu ma voi descurca fără el. Ma agresa fizic si psihic.
    Am reusit sa divortez!!!( acum 6 ani).
    De ziua mea, mi am facut un cadou, astăzi o numesc ” a doua mare realizare, după copilul meu”, am depus actele pentru divort.
    Nu a fost deloc ușor, a urmat 1 an de teroare, (1 an de divort in tribunal pentru ca nu a acceptat divortul la notar) urmăriri, plângeri la politie, amenințări cu moartea, insomnii. Le-am dus in speranta ca, într-o zi, voi avea liniștea mult visată.
    Au fost zile în care nu am avut ce sa mananc pentru ca salariul imi ajungea doar pentru chirie si utilitati dar nu m-a interesat acest lucru, simteam ca scap…usor…usor…
    Familia nu a putut să mă ajute financiar si nici nu au fost de acord cu divorțul, deși știau chinurile prin care treceam.
    După 2 ani de muncă, din angajat am devenit angajator. Astăzi, am in subordine peste 15 angajați. Muncesc in continuare zi de zi si imi iubesc job-ul. Am reusit sa-mi fac o casa si n-am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru liniștea pe care o am astăzi.. Nu-i mai port ura fostului sot tocmai pentru imi vreau sufletul curat.
    Nu va mai complaceti in relatii toxice si nu mai induceti motive( in general, copiii).. Copilului nu are cum să-i fie bine atata timp cat d voastra nu va e bine! Fiti puternice si luptati! Nu exista „nu pot!” Exista doar un câștigător si acela sunteti dumneavoastră!!!

  41. Am fost intr-o relatie de 2 ani si jumatate si am hotarat sa rup aceasta relatie. Dupa ce am plecat de la el, am realizat ca este un psihopat. Isi trateaza mama ca si cum ar fi o servitoare in casa, nimic din ce face nu este bine, cu sora lui nu are nici un fel de relatie. Cu fosta sotie are legatura doar prin intermediul copilului, o fetita care de fiecare data cand se vede cu ea o face sa planga. Nici o discutie cu el nu are un final ok. Este victima tuturor. Nu are nici un prieten. M-a facut sa cred ca atunci cand am hotarat sa ne despatim ca numai eu sunt de vina. Si asa am trait 4 luni i cosmar, insomnii, stari de nervi. Numai cu mine se purta frumos, cu restul nu. La inceput se purta frumos, eu eram fericirea lui, dupa cateva luni de cand ne-am cunoscut, m-a cerut de sotie, imediat isi dorea si un copil. Toate aceste aspecte le-am ignorat. Doamnelor, fiti atente ce comportament au, sunt foarte greu de depistat. Si acum ma mai cauta, dar nu comunic cu el. Aproape ca am trecut peste insomnii, dar inca nu sunt refacuta complet pentru ca, psihopatii stiu sa lucreze bine la psihicul omului.

  42. Tot psihopati sunt si hotii sau escrocii, am cunoscut o persoana care mi-a dat niste motive. Trebuie sa fim ff vigilenti la semne, la limbaj, sa intuiesti ce vor de la tine, cand vedeti ca schimba foaia (pentru ca psihopatii asa fac), trebuie sa fugi, sa-i ignori, asta ii doare cel mai tare, cand ii ignori. Si trebuie sa avem curaj sa luam decizii importante LA TIMP!!

  43. Bună Ziua, care ar fi soluțiile necesare și utile pentru a reuși internarea unui psihopat într-un spital. Având în vedere faptul că se face plăcut mereu și caută să manipuleze (emoțional, mental etc.), luând în considerare și aspecte ce trebuie dovedite, și aici mă refer la cazul unui examen psihiatric. Un psihopat se crede sănătos în mintea lui dar faptele îl dau de gol, astfel nu este ușor să convingi un asemenea om să își facă un control psihic. Este foarte mult de discutat pe seama unui psihopat și cazurile în care el se manifestă dar cel mai important lucru este rezultatul, un psihopat este un psihopat, și trebuie să fim mereu conștienți de acest lucru. Vă mulțumesc anticipat în cazul în care voi primi câteva sugestii la comentariul meu. Numai bine vă doresc, și să aveți parte de pace, liniște și de iubirea Lui Dumnezeu!

  44. Am citit cu mare atentie toate comentariile si probabil că nu ați fost atenți. Psihopații se găsesc în fruntea unor companii de succes, sunt manageri, oameni cu bani, și nu oameni obișnuiți cu care să relaționezi normal și curent. Deoarece aproape toate trăsăturile lor de caracter sunt normale mai puțin lipsa totală de empatie care este anormală este foarte dificil să recunoști un psihopat până când nu e prea târziu și deja ești victima lui. În realitate psihopatul perfect nu există deoarece fiecare om are o doză de empatie mai mare sau mai mică. Psihopatia nu e o boală psihică și este cultivată frecvent în societatea actuală exclusiv materialistă și bazată pe sistemul financiar-bancar. În domeniul infracțional care se confundă de cele mai multe ori cu politicul psihopații sunt la ei acasă. Un sociolog francez a scris o carte intitulată „Acei imbecili care ne conduc” referindu-se la clasa politică. În afară de cazul când e chiar prost sau proastă, psihopatul sau psihopata ascensionează pe scara socială foarte repede deoarece este educat sau se autoeducă pentru a folosi oamenii ca pe niște lucruri care le sunt sau nu le sunt utile la un moment dat după care se descotorosesc de ei. Există o modalitate simplă pentru a recunoaște un psihopat sau o psihopată folosind comportamentul paraverbal adică intonația vocii. Oamenii cu o voce foarte ascuțită sau foarte gravă și care nu și-o pot modula deloc sunt 100% psihopați. Lipsa de empatie nu le permite să-și adapteze intonația vocii funcție de situație. Odată cu intonația vocii poți recunoaște psihopatia prin agitația continuă. Oamenii agitați gata mereu să facă ceva, orice numai să nu stea într-un loc, hiperactivii, sunt de obicei dependenți de colectivitate unde se află mereu la vânătoare. Un om care nu suportă nici o clipă singurătatea este un psihopat. În afară de aceste trăsături mai există și trăsătura definitorie a psihopatului care este FRICA. Am scris cu litere mari pentru că frica de a pierde ceva, orice este mult mai mare în cazul psihopaților decât a oamenilor obișnuiți. Când apare frica psihopatul sau psihopata se mobilizează 100%, muncește 24 de ore dacă e nevoie pentru a duce la bun sfârșit ce a început folosind orice mijloace. Mai clar psihopatia creează angajatul perfect al multinaționalei sau în armată, jandarmerie sau poliție sau în orice instituie de stat unde funcție de capacitatea de obediență față de șefi și de violență fără remușcari față de subalterni ascensionează până la un punct pe scara socială căpătând putere asupra celorlalți. Totuși într-o societate normală psihopații sunt „utilizați” până la un anumit nivel apoi sunt blocați. Exemple: în armată toată lumea poate ajunge într-o viață de muncă la gradul de colonel dar corpul generalilor este rezervat doar celor cu pedigree; în multinaționale oricine poate ajunge la o funcție de manager dar pentru a face parte din consiliul director general trebuie să aparțină unui club select unde selecția se face pe pile și relații de rudenie sau numai cu merite deosebite; la stat fără o apartenență la politic nu poți fi nici femeie de serviciu sau paznic sau șofer etc. Nici un om nu se naște psihopat decât dacă este și bolnav psihic. Un psihopat devine psihopat din cauza abuzurilor psihice și fizice suferite în copilărie în urma cărora el sau ea încearcă să se adapteze unei societăți bolnave care abuzează mai departe oamenii și natura cu care se luptă pentru dominație. Vă scriu acest articol deoarece am vorbit alaltăieri și ieri cu cineva care lucrează într-una din cele mai cunoscute multinaționale. Și mi-a spus următoarele: „Uite ce e: tu dacă ai ajuns să lucrezi la noi trebuie să execuți exact ce ți se spune și să mai vii și cu inițiative noi pentru a-ți îmbunătăți munca nu să critici pentru că noi aici suntem o echipă de succes care face bani pe care tu nu-i poți face singur.” și „Știi ce fac eu când observ că un angajat nu se mișcă așa cum îmi place mie? Chem un supervizor pe care-l pun să se uite la ceas două minute și în astea două minute mă uit numai la acel angajat să văd exact ce face după care scriu un raport în baza căruia angajatul este chemat la o ședință personală în care funcție de cum reacționează la reproșurile ce i se aduc poate fi dat și afară imediat și fără preaviz sau poate fi dat afară mai greu în câteva etape dacă nu face gât din prima.” În concluzie trăim într-o lume în care psihopații ne conduc și ne impun modul lor de gândire pe care dacă nu-l adoptăm nu ne adaptăm. Noi românii știm asta din experiența anilor socialismului dinainte de 1989 pe care o reiterăm acum deoarece auzim același limbaj de lemn care conține cuvinte cheie cum ar fi: progres, democrație, drepturi – la care se adaugă – toleranță și corectitudine politică. Dacă vreți să aflați cine vă conduce aflați pe cine nu aveți voie să criticați!

  45. Psihopatul nu are sentimente de iubire , își ascunde identitatea în totalitate , minte și când nu e nevoie .E șarmant , inteligent , conversează ușor ( mai ales dacă are studii ),stă nopțile pe net în căutarea plăcerilor fără obligații.Când descoperi cine este , nu recunoaște , devine arogant , nepoliticos , apoi dispare schimbându-și profilul.E plin de sine , nerecunoscător pentru încrederea pe care i-ai acordat-o ,nu apreciază sentimentele tale ,e un însingurat incapabil de o relație de lungă durată .

  46. Buna ziua!

    Nu stiu daca acesta este un testimonial al continari articolului.Dar oricum ar fi este bine inteles si super profesional!
    Nu asta e ideea, de fapt am o intrebare; Cum sa ajuns la acel comportament si strategii ale unui “psihopat”. Care este cauza care a generat? M-am gandit ca poate fi vorba de frica de a nu nu reusi sa spuna ceva… avand in vedere parintii socetatea si pe unde a tot auzit pe de pe la cineva, gen nu te lasa calcat in picioare sau trebuie sa fi asa….(…). Primind o regula de baza care a respins multe altele, nelasand activarea celor sanatoase pentru a reusi altfel.

    Deci poate fi vorba de mediu sau teama de a nu se injosi de ceva sau ca trebuie sa opuna o oarecare rezistenta din motivul ca: “se afla intr-un loc periculos” din fie el oricare punct de vedere….

    Orice om in esenta cred ca are propriul mod, pentru fiecare conexiune neourologica a celor |triliardelor| de conexiune, in care se pot alcatui random cam o infinitate? Nu stiu daca poate fi vorba de infinitate dar cu siguranta iti va lua cam 1/3 din viata daca te apuci sa calculezi cate variante sunt existentiale in conextiunea lor.

    Cred ca am intrat in alte sfere.

    Multumesc mult.
    Da… si mesajul meu trebuie sa aiba un continut, la care pot primi si un raspuns. Cand sau peste cat timp? Nu conteaza.

    Trebuie ca mesajul sa aiba un continut nu doar anatomia unui text format doar din x uri, gen in loc sa spun cand sa spun xxxx sau metropolitan – xxxxxxxxxxx

    :)

  47. O intrbare scurta:

    Te salut,

    Pe basa unui povesti reale mai complexe ce sepoate extrage?
    Stiu, adica cred ca difera de la caz la caz. Se poate extrage un profil psihologic sau, de ce nu unele strategii privind si dezvoltand anumite raspunsuri sau educationale? Daca ai si o completare si ma intelegi ce vreau sa spun oricare ai fi tu persoana ce raspunde. De preferat o persoana care nu are probleme in a se exprima simplu concred la subiect si precis… like a cineva care stie si are habar despre ce vorbeste. Te salut si daca te-ai decis sa raspunzi si daca ai avut reflexul instant in minte a unui raspuns…fie el de orice natura, iau in calzul si varinta in care eu nu am reusir sa fie foarte precis, e o simpla intrebare… (:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *