Abuzul emoțional

Abuzul emoţional este un tip de abuz psihologic mai greu de recunoscut decât alte tipuri de abuzuri, precum cel fizic, implicând mai multe tipuri de comportamente care se repetă și care afectează sănătatea psihică a victimei, stima de sine, încrederea în sine și în alții. Toate acestea se întâmplă treptat, în timp, astfel încât în primă fază persoana poate nici să nu-și dea seama de gravitatea situației, negând, minimalizând sau trecând cu vederea faptele abuzive. Întâlnim des situațiile în care victima îi găsește scuze abuzatorului sau preia asupra sa vina pentru ce se întâmplă, acestea reprezentând de fapt mecanisme de apărare prin care persoana reușește să facă față stresului, conflictelor interioare și exterioare.

Cum poți recunoaște abuzul emoțional? Acesta poate lua mai multe forme:

Violență  verbală -  insulte, înjurături, țipete, „glume” sarcastice - adică răutăți mascate sub formă de „glume”: „Ce te superi așa? A fost doar o glumă! Ești prea sensibil/ă”. Tachinările și sarcasmul reprezintă așadar alte forme de abuz cu atât mai mult cu cât partenerul tău știe că acestea te rănesc și îți lezează demnitatea. Certurile și scandalurile iscate din nimic, discuțiile fără sfârșit al căror singur scop este să îți inducă confuzie și să te facă să te simți prost reprezintă alte maniere prin care abuzatorul încearcă să te supună. Mesajul din spate este „dacă nu faci ca mine, ne vom certa din nou, te voi face să te simți vinovat din nou, te voi jigni din nou, voi face din nou o criză etc”.

Umilire și desconsiderare - agresorul spune și face în mod intenționat anumite lucruri pentru a te răni, nu numai în intimitate, dar și în public. Dorințele, nevoile, sugestiile și opiniile tale nu contează pentru el, acestea fiind ignorate sau criticate. Îți va spune că „ești prost”, „nu știi ce vorbești”, „nu ai dreptate”. Te va face să te îndoiești de tine, să crezi că numai părerile lui sunt cele „corecte” sau „bune”, iar în acest fel vei ajunge să crezi că ce gândești, ce simți și ce îți dorești sunt niște prostii insignifiante, ca și cum nu ai avea dreptul să gândești, să îți dorești sau să simți ceea ce simți. Vei deveni, astfel, mult mai ușor de manipulat, vei accepta mult mai ușor să te supui dorințelor și nevoilor sale egoiste, pentru că ceea ce contează este ca tu să fii la dispoziția lui, să-i satisfaci toate capriciile, altfel te va face să te simți vinovat, rușinat,  egoist, ca și cum ai fi un monstru fără suflet.

Orice „greșeală” pe care o faci și orice „eșec” în a-i îndeplini așteptările nu vor fi trecute cu vederea, dimpotrivă, vor fi scoase în evidență pentru a-ți eroda și mai mult stima de sine. De multe ori te va trata ca pe un servitor, considerând că i se cuvine să răspunzi prompt solicitărilor sale. Într-o astfel de relație nu te vei simți egal partenerului tău și nici nu vei fi tratat ca atare, încercările tale de a lua atitudine fiind întâmpinate cu și mai multă agresivitate.

O altă dovadă a lipsei de respect, de înțelegere și de compasiune este reprezentată de indiferența cu care se raportează la anumite probleme de-ale tale. Poți să treci printr-o perioadă mai dificilă a vieții tale, poți să fii bolnav sau să te confrunți cu anumite dificultăți la locul de muncă, partenerului tău nu pare să-i pese. Mai interesat este de cum îl vor afecta pe el toate acestea. Dacă ești bolnav, grija lui majoră este îndreptată înspre banii pe care trebuie să-i cheltuiești sau înspre incapacitatea ta de a-ți desfășura activitățile zilnice sau casnice ca și până acum. Sentimentul este că nu poți conta pe el - tocmai în momentele în care ți-ai dori să fie acolo pentru tine, manifestă și mai mult cinism și nepăsare. Din punctul lui de vedere, problemele cu care tu te confrunți reprezintă obstacole în a-i fi lui alături, în a-l face pe el să se simtă bine. Cine ești tu și ce-ți dorești tu nu pare a conta prea mult pentru el, tu trebuie să fii acolo ca să-l susții și să-l slujești pe el.

Intimidare și amenințări - prin țipete, comportamente imprevizibile, agresive sau orice alt gen de comportament menit să provoace frică astfel încât să nu mai ai curajul să te aperi, să-și spui punctul de vedere.

Critică constantă și subminare - fie în mod direct, fie în mod aluziv prin remarci sarcastice, o persoană care este mereu criticată (pentru felul în care vorbește, în care arată sau se îmbracă, în care se poartă, relaționează cu alții etc), începe să-și pună la îndoială propriile capacități, să-și piardă încrederea în sine. Agresorul ridiculizează părerile și ideile tale, te face să crezi că tu ai o problemă, că ești prea sensibil dacă îți manifești nemulțumirile evident îndreptățite; se poate comporta foarte amabil și frumos după un episod în care s-a comportat abuziv pentru a te face să te îndoiești de gravitatea faptelor.

Manipulare și șantaj emoțional - prin șantaj emoțional te determină să crezi că tu ești vinovat pentru comportamentele lui, pentru felul în care se simte,  pentru felul în care arată relația sau, în general, pentru orice nu este pe placul său. Aici putem vorbi despre amenințările cu sinuciderea „dacă te desparți de mine, mă sinucid” sau de situațiile în care se ajunge la amenințări precum „dacă divorțezi de mine îți iau copilul și nu o să-l mai vezi niciodată”.

De asemenea, șantaj emoțional este și atunci când îți spune „după câte am făcut eu pentru tine, trebuie să faci și tu asta pentru mine, îmi ești dator!” sau „eu nu pot să fac asta, fă-o tu în locul meu”, jucând cartea „neajutoratului” pentru a se sustrage responsabilităților, deși este perfect capabil, dar nu vrea să-și asume efortul. Face pe victima „dacă m-ai iubi cu adevărat / dacă ți-ar păsa, ai face asta pentru mine”, iar dacă se confruntă cu un refuz îți va spune că ești un om rău, crud, egoist ș.a.m.d. De cele mai multe ori nu va ezita să facă astfel de scene în public, tocmai pentru a te face să te simți și mai prost de față cu alți oameni. Îți va face reproșuri și va vorbi de față cu alte persoane despre probleme care vă privesc doar pe voi doi - „spălatul rufelor în public” este o chestiune neplăcută pentru oricine, dar lui nu-i pasă de acest lucru atât timp cât reușește astfel să obțină ce își propune. Bineînțeles, vina va pica asupra ta.

Alte maniere de manipulare sunt refuzul de a comunica și retragerea emoțională - a sta îmbufnat cu zilele pentru a-ți face partenerul să se simtă vinovat și să nu mai repete acel lucru care „te-a supărat”. Acest gen de comportament este unul extrem de toxic - dacă într-adevăr există ceva ce ne deranjează, varianta matură și sănătoasă este să comunicăm acest lucru partenerului pentru a vedea dacă putem ajunge la un consens, însă dacă nouă de fapt nu ne pasă de ceea ce își dorește partenerul nostru, ci doar vrem să ne satisfacă pretențiile egoiste, vom face tot posibilul să-l determinăm pe acesta să ne facă pe plac, chiar dacă asta înseamnă compromisuri și sacrificii din partea sa. Un partener care folosește retragerea emoțională ca instrument de manipulare va refuza să manifeste față de tine orice fel de afecțiune, îți va respinge îmbrățiășările, săruturile, va refuza sexul și va fi complet indiferent față de aceste nevoi ale tale. În mintea lui te pedepsește, dar cine mai știe pentru ce?

O altă manieră de manipulare este prin crearea unei legături de dependență - partenerul nu își dorește să fii independent, să ai un job, să-ți urmezi pasiunile sau visurile deoarece în acest fel nu te-ar mai putea controla și subjuga. Scopul este să te facă să crezi că nu ai de ales sau că nu ești capabil să-ți iei propriile decizii; vrea să te convingă că nu te-ai putea descurca fără el. Izolarea de cei din jur (prieteni, familie) devine astfel o manieră prin care abuzatorul întărește această dependență și vulnerabilizează victima.

Acuze și învinovățire - partenerul te acuză în mod frecvent că îl înșeli sau că flirtezi cu alte persoane, este gelos, posesiv, îți interzice să faci anumite lucruri, să vorbești cu anumite persoane ori să te îmbraci într-un fel anume; te învinovățește pentru ce nu este ok în viața lui „dacă îți dădeai mai mult silința…”, „din cauza ta nu am reușit să…”, „dacă m-ai fi susținut mai mult…”, „dacă nu ți-ai fi băgat nasul…”

Abuzatorul nu recunoaște că felul în care se comportă este greșit, dimpotrivă, dă vina pe tine pentru reacțiile și acțiunile sale „tu m-ai enervat!” „din cauza ta mă port așa” și, mai mult decât atât, pozează în victimă acuzându-te pe tine de abuz, tu ești cel cu probleme.

Control - comportamentele descrise mai sus reprezintă comportamente prin care abuzatorul încearcă să preia controlul asupra ta. Într-o relație abuzivă te simți controlat, fie într-o manieră indirectă, prin șantaj emoțional și manipulare, fie într-o manieră directă. După cum spuneam și mai sus, partenerul îți poate interzice să te îmbraci într-un fel anume, să ieși în oraș, să te vezi cu prietenii, să te ocupi de hobby-urile tale, îți poate cere parolele de Facebook, de e-mail, îți controlează telefonul, te suspectează și te acuză frecvent de infidelitate. Și, chiar dacă nu îți interzice direct toate aceste lucruri, deseori te regăsești în situația în care, înainte de a lua o decizie sau a face ceva, trebuie să-i ceri permisiunea, fapt ce înseamnă, în fond, același lucru. În loc de a te comporta precum un adult independent, ești ca un copil care nu poate face nimic fără permisiune.

Câteva considerații importante

Dacă ești victima abuzului emoțional, cel mai probabil te simți captiv în relația ta - ți-ai dori să se schimbe ceva, în multe momente ți-ai dori să lași totul, să ieși pe ușă și să nu te mai întorci niciodată, dar în același timp îți este teamă să pleci. Parcă nu mai vezi ieșirea. Suferi, te simți neînțeles, te întrebi ce poți să faci mai mult.  Ai încercat tot posibilul să îndrepți lucrurile, să faci să fie bine, dar de fiecare dată apar aceleași probleme, de fiecare dată parcă o iei de la capăt.

Ai obosit făcând atâtea sacrificii și compromisuri și își spui „asta e ultimul lucru pe care îl mai fac”, „asta e ultima dată când îl/o mai iert”, până data viitoare când ești rănit din nou și ierți din nou. Până data viitoare când te simți vinovat, când îți este teamă să spui „nu”. De multe ori ai senzația că-ți pierzi mințile, că totul e doar în imaginația ta. Pentru că este greu să accepți că cel în care ai investit atât de mult, cel pentru care ai făcut atâtea sacrificii și compromisuri nu este omul bun și iubitor căruia să-i pese, alegi să distorsionezi realitatea în mintea ta - negi gravitatea situației, minimalizezi probemele, închizi ochii, cauți fel și fel de scuze și justificări. Te învinovățești pe tine. Este vina ta că partenerul tău îți vorbește urât, că te tratează cu lipsă de respect, este vina ta că face crize, că se enervează, că se supără. Lași și mai mult de la tine.

Vocea lui a ajuns să fie vocea ta. Te trezești spunându-ți că „ești un prost, un incapabil”, te simți un om nevaloros, ajungi să te simți un om urât și nedemn de a fi iubit. Îți este greu să crezi că în lumea asta există persoane care să te iubească și să te aprecieze așa cum ești, crezi că toate relațiile implică suferință și că oricum nu vei găsi pe cineva mai bun. Și cum să crezi că meriți pe cineva mai bun dacă tu nu te vezi un om valoros și capabil? Cum să crezi că iubirea nu înseamnă lipsă de respect, așteptări egoiste, pretenții, capricii, toane, șantaj emoțional, control, posesivitate și gelozie dacă asta ai experimentat până acum?

Dar cum ar fi, totuși, ca într-o zi să nu mai alegi să închizi ochii, să nu mai fugi din fața realității? Cum ar fi să crezi că un om care te iubește și te respectă nu îți va vorbi urât, nu te va jigni, nu-ți va impune să faci compromisuri și sacrificii pentru a-l sluji? Că nu te va descuraja, nu te va umili, nu-și va bate joc de dorințele și visurile tale? Nu te va intimida și nu te va amenința, nu te va face să stai cu el doar din frică?

Cum ar fi să conștientizezi cu adevărat că rolul tău în această lume nu este să fii la dispoziția partenerului tău, să-l faci pe el fericit, cu prețul nefericirii tale? Că ai dreptul să fii așa cum îți dorești și că persoanele care te iubesc nu vor încerca să te schimbe pentru a corespunde mai bine nevoilor lor.

Cum ar fi să începi să pui nevoile și dorințele tale pe primul plan? Cum ar fi să stabilești limite și granițe clare de interacțiune? Să nu-i mai permiți partenerului tău să te folosească? Cum crezi că ar arăta relația ta atunci? Oare ar mai exista această relație? Și cum ar fi să întâlnești un alt om, acel om care să fie așa cum îți dorești tu și să ai o relație în care să te simți cu adevărat „acasă”? Îți pare greu de crezut, nu?

Pentru ca toate aceste lucruri să se întâmple, trebuie, în primul rând, să se producă o schimbare la tine. Acceptă realitea așa cum este. Conștientizează, încetează să mai găsești scuze și justificări și deja ai făcut un mare pas înainte. Admite că nu ți-e chiar atât de bine precum pretinzi. Caută ajutor. Caută soluții. Nu ești singur pe lume și nici singurul care se confruntă cu așa ceva. Ia-ți puterea înapoi și adu-ți aminte de toate calitățile tale, de toate obstacolele pe care le-ai depășit, de adevăratul „tu”, acea persoană puternică și demnă care, dacă s-ar vedea pe sine așa cum este cu adevărat, nu ar mai accepta niciun fel de abuz, nu ar mai accepta să fie tratată cu lipsă de respect, nu ar mai accepta să facă figurație într-un film în care nu se mai regăsește.

Nu-ți poți „salva” partenerul, nu îl poți schimba, nu îl poți „repara”. Toată energia pe care ai investit-o în asta, investește-o de acum în tine. O persoană abuzivă este o persoană toxică ce alege în mod conștient și voluntar să se comporte așa. Nimic nu scuză un astfel de comportament - nici rănile sale din trecut, nici traumele sale, nici decepțiile și dezamăgirile sale. Nu ești responsabil de comportamentele și de atitudinea partenerului tău, nu ești colacul său de salvare ori sacul său de box. Adevărul este că indiferent cât ai încerca să-i faci pe plac, nu vei avea cum să-i controlezi acțiunile. Singurul lucru pe care îl poți controla este atitudinea ta. Poți controla doar felul în care tu răspunzi, felul în care tu te comporți. Alege înțelept! Alege-te pe tine!

Dr. Ursula Sandner

 

8 comentarii pentru “Abuzul emoțional

  1. Buna seara,

    Mi-a placut articolul si m-am regasit in ceea ce scrie aici. Am fost intr-o relatie abuziva timp de 5 ani. Prima mea iubita. La inceput credeam ca asa trebuie sa fie o relatie deoarece nu mai avusesem niciuna. Prietena mea la inceput se purta frumos si imi facea multe cadouri. Apoi, dupa un timp au venit si pretentiile. A inceput sa-mi reproseze ca eu nu ii fac atatea cadouri cate imi face ea. Apoi a inceput sa fie geloasa. Dupa fiecare iesire cu prietenii/ prietenele, era suparata si imi zicea ca ei nu ii dau suficienta atentie cata dau celorlalti. In timp am inceput sa ies din ce in ce mai rar cu alti oameni. Apoi a inceput sa se ia de mine de fiecare data cand vorbeam cu vreo prietena pe care nu am mai vazusem de mult si cu care ma intalneam intamplator poate. Imi spunea „pe ea o sorbeai din priviri, la mine abia te uiti”. A inceput sa-mi reproseze ca „ma uit dupa toate tarfele”, acestea fiind prietenele mele care imi erau dragi, si aceste vorbe ma dureau… La inceput, imi spunea aceste lucruri cand eram doar noi doi. Apoi, in timp, a inceput sa faca astfel de faze si in public. Am vrut sa ma despart de ea de mai multe ori, mereu incepea sa se poarte frumos cu mine pana ma razgandeam, apoi incepea din nou calvarul. Acceptam sa continuam relatia deoarece credeam ca nu are nicio vina, ca nu se poate controla, ca poate are nevoie de ajutor. Totusi, de cateva luni, ii tot spun ferm ca putem fii prieteni, dar nu vom mai fi impreuna niciodata. Sunt foarte convins de acest lucru. Vreau sa pastrez prietsnia pentru ca am petrecut mult timp impreuna, dar nu vom mai fi un cuplu deoarece am realizat cat de mult rau imi face.

    1. Un articol foarte bun și foarte adevarat .M-am regăsit în el în totalitate . Fiecare articol descris foarte bine de autoare , îmi arată un adevăr crunt despre căsnicia mea. Am fost si inca sunt , din pacate, o fire sensibilă și foarte emotivă care pune foarte mult suflet in tot ceea ce fac , si mai ales ca investesc foarte multă afectiune si iubire pentru cei din jurul meu , iar pentru mine , foarte putin.
      Voi incerca sa-mi schimb atitudinea , si comportamentul , desi sunt constienta ca va fi foarte greu , sper insa , pentru mine sa nu fie chiar atat de târziu.

    2. Emanuel, este clar că ea suferă de un complex de inferioritate. Ceva o face să creadă despre sine că nu te merită și te vede deja pierdut în favoarea alteia. Ei bine, tu ai avantajul că încă nu te-ai căsătorit și că ai avut un bilet de dus-întors mai avantajos.

      Vei avea posibilitatea să faci alegeri mai bune pe viitor. Nu trebuie să fie nici o indiferentă, dar nici o persoană sufocantă.

  2. Am regăsit si eu multe din trăsăturile abuzului emotional la cel care mi a fost soț timp de 5 ani.acum am scapat dar tot mai incearca atunci când vine sa ia copilul sa mi arunce vorbe grele,sa dea vina pe mine ca nu mai suntem impreuna.am ajuns la concluzia ca am fost doar o victima ptr.tot comportamentul lui.

  3. In acest articol nu ar fi putut nimeni (nici macar eu ) sa descrie mai bine relatia pe care o am de prea multi ani…si intr-adevar nu vad lumina de la capatul tunelului…parca astept mereu o minune sa se intample

  4. Multumesc Dna psiholog. Foarte bun, interesant, plin de sfaturi, rupt din realitate, cum se spune, cred ca foarte multi oameni se gasesc intr-o asemenea situatie, prinsi in capcana si nu stiu sau nu au puterea sa se desprinda.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *