Cum cucerește bărbatul modern? Strategii nocive de seducție (I)

Seducția poate fi o artă care implică toate simțurile, care presupune cucerirea persoanei dorite prin crearea unei conexiuni autentice, prin farmecul personal, prin înțelegerea nevoilor și dorințelor celuilalt, prin plăcerea de a oferi.

Seducția, însă, mai are și un alt gen de conotație: poate fi văzută și ca acel proces de ispitire, de provocare în mod deliberat a unor emoții și trăiri, de manipulare pentru a obține anumite avantaje (sexuale, financiare etc.).

A-i învăța pe bărbați să abordeze femei este deja o adevărată industrie, însă îi ajută cu adevărat să-și găsească partenera potrivită ori mai degrabă le întăresc nesiguranțele, încurajează misoginismul, credințele sexiste și chiar hărțuirea? Părerile sunt împărțite, ca de fiecare dată.

Majoritatea abordărilor din comunitatea PUA (Pick Up Artists sau artiști ai agățatului) se bazează, de fapt, pe o combinație între exploatarea vulnerabilităților femeilor, subminarea lor pentru a le determina să caute aprobare, flatare, manipulare și prefăcătorie. Fundamentul acestor abordări este ideea că interacțiunile dintre bărbați și femei se bazează pe anumite principii care, dacă sunt înțelese, pot fi foarte ușor manipulate în vederea atingerii scopurilor personale. Intimitatea (care presupune încredere, apropiere emoțională și fizică, împărtășirea sentimentelor etc.) devine astfel doar un mijloc pentru atingerea scopurilor și nu mai este privită ca pe un scop în sine (adică a fi apropiat de cineva pentru plăcerea și bucuria pe care ți-o oferă această apropiere în sine, fără să existe alte motive ascunse).

Artiști ai agățatului (Pick-up artists) sunt, de fapt, bărbați care nu au cunoștințe sau abilități în ceea ce privește seducția, însă sub îndrumarea unui instructor (coach) învață diverse tehnici și metode prin care abordează o femeie după un scenariu prestabilit.

De exemplu, când abordează o femeie, pentru a deschide conversația, ar trebui să facă o presupunere, de exemplu: „ești din Cluj, așa-i?” în loc să o întrebe direct de unde e, ori să îi ceară părerea despre ceva pentru a o lăsa pe ea să vorbească evitând astfel să se pună el într-o situație care i-ar putea fi nefavorabilă („dacă zic ceva greșit și își pierde interesul?”), apoi să pretindă că este presat de timp și că nu mai poate să rămână, însă că își dorește numărul ei de telefon.

De asemenea, bărbații sunt învățați să abordeze femei pe stradă, de exemplu sub pretextul solicitării de indicații. Acest comportament poate avea un impact negativ asupra femeilor. Unii bărbați cred că oricum nu fac nimic greșit, ba dimpotrivă, îi acordă femeii oportunitatea de a se simți flatată și, probabil, specială, că un necunoscut este interesat de ea… Impactul negativ însă vine din faptul că, pentru femei, acest gen de situații sunt repetitive de-a lungul vieții, deseori începând să primească atenție nedorită încă din copilărie și nu mai consideră nimic flatant în a le fi invadat spațiul personal ori în a discuta cu oameni cu care nu-și doresc să interacționeze, însă care simt că au drepturi asupra priorităților și timpului lor.

Când prin seducție persoana caută să-și valideze propria importanță, să își confirme sieși că este o persoană dezirabilă ori să își compenseze anumite lipsuri și goluri interioare, seducția poate căpăta mai degrabă valențe negative. De exemplu, sunt bărbați care consideră în mod eronat că valoarea lor stă în numărul de femei care le-au trecut prin pat. Adică, cu cât mai multe femei au făcut sex, cu atât mai bărbați sunt ei. Este o goană după „cantitate”, nemaiavând vreo semnificație „calitatea”. Este, de fapt, o foame emoțională mascată; un refugiu în „ceva”, o manieră de a se ține ocupați și a primi confirmările atât de necesare unei stime de sine scăzute sau unui sentiment de lipsă de valoare.

Bărbații interesați să agațe și să se culce cu cât mai multe femei, indiferent că mint pentru asta, înșală, se prefac, încearcă să pară altcineva decât sunt, adesea le privesc pe femei ca pe niște „ținte” și nu sunt, de fapt, interesați de a se conecta cu acele femei, ci de a le folosi. Însă, în final, orice interacțiune lipsită de autenticitate și sinceritate le răpește acelor bărbați șansa de a dobândi exact ceea ce își doresc cel mai mult: să se simtă valoroși pentru cine sunt ei, să se simtă acceptați și iubiți pentru cine sunt ei dincolo de măștile pe care le afișează.

Cele mai profunde și semnificative relații le avem cu acei oameni în preajma cărora putem să fim noi înșine, care ne acceptă așa cum suntem. Este de la sine înțeles că nu avem cum să ne simțim, de fapt, bine, ori să ne simțim împliniți când mințim, când încercăm să părem altcineva decât suntem reprimându-ne adevăratul sine, când dăm dovadă de lipsă de autenticitate doar pentru a face o nouă cucerire care ne alină rănile preț de, poate, doar câteva ore.

Bărbații care se tem să abordeze femei pentru că nu au nici încredere în sine, nici o stimă de sine sănătoasă, bărbații care au suferit decepții în dragoste și au ales apoi calea victimizării, cei care au anumite răni nevindecate care își au originea încă din copilărie (de exemplu, neîncrederea în oameni, inclusiv în femei deoarece propriile mame nu le-au fost alături ori i-au abuzat), bărbații care au avut unul sau ambii părinți narcisiști, cei codependenți, pot descoperi la un moment dat un fel de „rețetă magică” vândută de coachi în seducție care se presupune că le-ar garanta succesul, le-ar garanta transformarea miraculoasă în bărbați alfa la picioarele cărora cad orice femei își doresc ei.

Ce au în comun toți acești bărbați este că nu se simt valoroși pentru cine sunt ei și acceptă ca fiind adevărată credința că nu sunt suficient de buni. În loc să-și rezolve aceste probleme, se orientează înspre o altă strategie care le permite să-și ascundă și mai profund rănileîncep să supracompenseze. Își reprimă trăirile, precum disprețul față de propria persoană, le neagă, le proiectează asupra altora. Artiștii seducției se consideră bărbați alfa și îi disprețuiesc profund pe toți ceilalți care nu sunt, în percepția lor, ca ei. Un bărbat care se îndrăgostește de „prada” lui este privit cu dispreț de cei care se consideră alfa, ca și cum ar fi un trădător al comunității care dă dovadă de slăbiciune. De fapt, proiectează propriile nesiguranțe și slăbiciuni asupra altor bărbați, iar apoi încearcă „să distrugă” acei bărbați, de parcă în acest fel și-ar distruge propriile slăbiciuni.

Au impresia că dacă folosesc niște tehnici și replici de agățat pe care și alții le folosesc la rândul lor în același fel, vor reuși să agațe și să cucerească femei și, în acest fel, să își crească încrederea în sine.

Este o mare capcană să crezi că dacă te vei culca cu 25, 50, 100 sau 200 de femei te vei simți într-un final încrezător și valoros. Este ca și cum ai aștepta ca fericirea ta să vină din exterior sau ca și cum ai aștepta ca tot ceea ce te face să te simți de fapt neîmpăcat cu tine însuți să dispară ca prin minune fără ca tu să fii nevoit să te apleci asupra adevăratelor cauze ale nefericirii tale.

A te culca cu zeci sau sute de femei poate fi doar o strategie prin care încerci să compensezi o lipsă care cu adevărat doare. Seducându-le, îți distragi atenția de la adevăratele probleme: o stimă de sine scăzută, traume din copilărie, tipare de gândire disfuncționale, lipsa de încredere. Toate acestea duc de fapt la dificultatea de a-ți exprima nevoile și personalitatea, de a fi asertiv, de a interacționa cu femei, a construi relații care să te împlinească.

Tehnicile de seducție te ajută să diminuezi simptomele (precum timiditate, anxietate socială), însă nu rezolvă cauzele (precum stima de sine scăzută), iar pe termen lung un astfel de stil de viață poate face mai mult rău decât bine, deoarece problemele continuă să se amplifice de îndată ce nu sunt vindecate de la rădăcină.

Soluția nu este să te aștepti să primești din exterior ceea ce ai tu nevoie, precum validări și confirmări din partea femeilor, ci să începi să lucrezi asupra propriei persoane și să îți îmbunătățești viața.

Să schimbi ceea ce nu îți place la tine sau îți cauzează suferință ori disconfort, să devii conștient de faptul că tu și numai tu ești responsabil de viața ta, de alegerile tale, de acțiunile tale și consecințele lor, să cauți să evoluezi mereu, să devii mai împăcat cu tine însuți, mai relaxat și, poate cel mai important, să fii autentic. Să fii tu însuți și să îți asumi „riscul” ca anumite femei să nu te placă.

Dacă o persoană are deja probleme cu încrederea în sine, dacă învață că trebuie să fie într-un fel anume, să spună și să facă anumite lucruri pentru că numai în acest fel va avea succes la femei, adică să fie altcineva decât este, tocmai această abordare îi va întări sentimentul lipsei de valoare personală ori de neîncredere în sine („eu nu sunt ok așa cum sunt, iar pentru a fi plăcut de alții/altele, trebuie să îmi ascund adevărata personalitate și să încerc să îi/le impresionez prin replici și strategii anume, fie că mă regăsesc ori nu în ele”).

Problema este că dacă alegi să te focalizezi pe ce ar trebui să spui, pe ce ar trebi să faci, pe cum urmează să gesticulezi în continuare, pe cum ar trebui să ții paharul de băutură în mână ș.a.m.d., gesturile tale riscă să pară forțate, iar atitudinea ta ajunge să semene mai degrabă cu a unui robot. De fapt, nu ești prezent, iar când nu ești prezent, nu ești atent nici la ce spune persoana din fața ta, adică nu o asculți cu adevărat, nici la semnalele pe care ea ți le transmite.

Desigur că există bărbați care nici măcar nu au auzit de concepte precum „pick-up artist”, însă reușesc să abordeze, mai mult sau mai puțin, același gen de atitudine și comportamente, adică sunt interesați să își împăuneze ego-ul și să obțină validare socială prin intermediul cuceririlor pe care le fac.

Există, de altfel, și seducătorii autentici, cei care fascinează prin personalitatea lor, prin faptul că sunt niște bărbați asumați și autentici care își exprimă adevăratele trăiri, chiar dacă se simt inconfortabil să facă asta, neîncercând să le mascheze în spatele unor replici prestabilite care să-i facă să dea bine. Sunt împăcați cu sine și atrag tocmai pentru că nu se străduiesc să atragă, să pară altcineva decât sunt, să joace jocuri. Ei lucrează în mod constant asupra propriei persoane, caută să evolueze în fiecare plan al vieții lor și se respectă pe sine, precum îi respectă și pe cei din jur. Nu îi interesează să se laude în fața altor bărbați cu câte femei s-au culcat și nici să noteze acele femei cu note cuprinse între 1 și 10 privind frumusețea lor fizică. Pentru ei, femeia reprezintă mai mult de atât.

Orice comportament, oricât de dăunător ar fi el, are în spate o motivație. Cel mai important este să înțelegem de ce oamenii se simt așa cum se simt, de ce se comportă așa cum se comportă și să conștientizăm că totul în viață este o alegere, chiar dacă de multe ori nu pare așa.

Un bărbat care alege să submineze o femeie, să o devalorizeze pentru a părea el important și valoros prin comparație, este un bărbat care în interiorul lui suferă, care nu se simte bine în propria piele, care se teme. Acest lucru nu îi scuză însă comportamentul, iar femeia care acceptă să fie tratată astfel îi întărește, de fapt, comportamentele disfuncționale și își face, în același timp, rău sieși.

Din dorința de a se simți, în definitiv, bine în propria piele, unii dintre bărbați folosesc anumite strategii și tehnici de seducție, în majoritatea cazurilor învățate de la alții, sperând că odată ce numărul cuceririlor pe care le vor face, va crește, la fel va crește și stima lor de sine.

Care sunt aceste strategii de seducție? Te invit să citești continuarea în partea a doua a acestui articol

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *