Cum evităm să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră?

Asumarea responsabilității pentru propria viață este un subiect pe care l-am abordat frecvent și cu siguranță ai auzit de multe ori vorbindu-se în jurul tău despre asta. De ce se discută atât de mult despre acest lucru? De ce este atât de important? Dacă ar fi să rezum răspunsul la o singură frază, aceea ar fi următoarea: dacă nu îți asumi responsabilitatea pentru propria viață, îți cedezi puterea personală în exteriorul tău. Dacă tu gândești că nu ai niciun control asupra a ceea ce trăiești, crezi că nu de tine depinde felul în care arată viața ta și că nu ai puterea de a face schimbările dorite. Ești doar o victimă. Reacționezi la ceea ce ți se întâmplă în loc de a acționa, în loc de a răspunde într-un fel ales de tine provocărilor existenței și a-ți creiona destinul așa cum îți dorești.

A-ți asuma responsabilitatea pentru propria viață înseamnă:

- a-ți asuma responsabilitatea pentru gândurile, trăirile, cuvintele și faptele tale - gândurile tale provin din mintea ta, tu ești cel care alege felul în care gândești; emoțiile tale sunt tot ale tale, ele sunt o consecință a gândurilor pe care alegi să le hrănești în mintea ta; tu alegi cuvintele pe care le rostești și felul în care vorbești; acțiunile tale sunt alegeri personale, nu îți sunt impuse sau provocate de nimeni;

- a face tot posibilul pentru a schimba circumstanțele care îți dăunează sau a-ți alege conștient o anumită atitudine atunci când circumstanțele nu depind de tine - de exemplu, dacă știi că influența anumitor persoane nu îți face bine, limitează acea influență sau îndepărtează-te definitiv; dacă mediul în care trăiești este unul toxic, caută soluții pentru a schimba acel mediu;

- a conștientiza că fericirea ta depinde de tine  - fericirea nu este condiționată de ceea ce există în exteriorul tău, ci în interior;

- a căuta activ soluții și a acționa în loc de a te plânge  și a da vina pe alții -  conștientizează care este partea de responsabilitate în situațiile de care te plângi și acționează diferit;

- a face pace cu trecutul  în sensul de a accepta ce a fost, a învăța din greșeli și a merge înainte cu viața ta trăind în prezent și făcându-ți planuri de viitor. Creează-ți o viziune despre cum ai vrea să arate viața ta, fă alegeri conștiente în acord cu acea viziune pentru ca, pas cu pas, să o transpui în realitate;

- a-ți stabili prioritățile și a acționa în acord cu ele - energia noastră este limitată pe parcursul unei zile, astfel încât, dacă vrem să obținem rezultatele dorite și să ne atingem obiectivele, trebuie să știm în ce să ne investim acea energie, altfel ne putem trezi în situația de a ne găsi justificări sau a da vina pe factori exteriori pentru lipsa noastră de mulțumire;

- a fi sincer cu tine, a-ți recunoaște punctele slabe și a căuta să te dezvolți în permanență - pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să renunțăm la scuze și justificări. Dacă suntem nemulțumiți de noi, de anumite aspecte din viața noastră, este de datoria noastră să schimbăm acele lucruri care nu ne plac la noi, în loc de a da vina pe gene, soartă ori alte circumstanțe care „ne-au făcut” să ajungem în acest punct.

- a recunoaște adevăratele motive pentru care alegem să nu ne asumăm responsabilitatea - dacă menținem o atitudine, un anumit tipar comportamental și nu facem nimic să producem o schimbare în viața noastră, înseamnă că avem anumite beneficii din acea situație. De exemplu, unul dintre beneficiile atitudinii de victimă este faptul că oamenii se vor purta cu tine cu mânuși.

Asumarea responsabilității înseamnă conștientizarea faptului că ești creatorul propriei vieți - tu decizi cum vrei să fii, să gândești, să te comporți; tu îți făurești destinul prin acțiunile tale sau prin lipsa de acțiuni, tu dai sens vieții tale. Responsabilitatea este strâns legată de libertate, deoarece adevărata libertate nu există în absența asumării responsabilității.

Oamenii au nevoie să dea un înțeles existenței lor, au nevoie de structură. Când nu știu cum să-și gestioneze libertatea ce implică automat asumarea responsabilității 100% pentru viața lor, puși față în față cu arbitrarul sau multitudinea de posibilități de alegere, caută să se agațe de ceva ce pare a fi mai presus de ei, ceva sau cineva care să îi ghideze ori să le spună ce să facă. În acest sens, supunerea și conformismul  devin modalități prin care omul evită să-și asume responsabilitatea asupra propriei vieți.

Alte modalități prin care o persoană evită să-și asume responsabilitatea sunt următoarele:

- crearea unui univers interior în care omul se simte constrâns de forțe exterioare și lipsit de libertate. Acest lucru se traduce prin credința că nu avem posibilitatea de a alege, ca și cum am fi obligați să acționăm într-un fel anume. Îmi vine acum în minte o replică frecvent uzitată de anumite persoane care nu doresc să își asume responsabilitatea acțiunilor lor: „Ce era să fac dacă mi-a făcut avansuri? Să o refuz?”, ca și cum refuzul nu ar putea fi o opțiune iar acțiunea ar fi o compulsie imposibil de controlat;

- plasarea responsabilității pe umerii celuilalt - celălalt este responsabil de fericirea noastră, de bunăstarea noastră. Ne punem destinul în mâinile altor oameni și așteptăm ca ei să ne ofere ceea ce noi singuri refuzăm să ne oferim - nu că nu am putea, ci că este mai comod așa;

- negarea responsabilității - prin intermediul credinței persoanei că e neajutorată, că este doar o victimă în fața vieții, în fața unor evenimente pe care fără să-și dea seama chiar ea le-a creat. Cât timp vom crede că situația în care ne aflăm și suferința pe care o simțim sunt cauzate de altcineva sau de forțe din exteriorul nostru, vom găsi inutilă orice tentativă de schimbare. Nu noi suntem responsabili, deci nu de noi depinde să facem ceva să ieșim din situație sau să facem vreo schimbare;

- neasumarea responsabilității prin pierderea controlului - putem vorbi de cazul acelor persoane care dau vina pe alții pentru propriile trăiri: „Din cauza ta m-am enervat! Uite ce m-ai provocat să fac!”. Dacă ne comportăm iresponsabil, suntem iraționali și acționăm fără să gândim, putem să ne găsim scuze spunând că „ne-am pierdut mințile” sau că am acționat inconștient, fără să ne dăm seama. Întrebarea mea este, în momentul în care spui că ai făcut inconștient un lucru, inconștientul tău nu-ți aparține, de fapt, tot ție? Dacă ne autoiluzionăm că efectele faptelor noastre nu sunt atât de importante, sau ne mințim că nu ar conta prea mult, acest lucru nu ne scutește totuși de responsabilitatea care ne aparține. Însă, atunci când susținem că nu ne putem controla, vrem de fapt ca cei din jurul nostru să ne poarte de grijă.

Crezând, fără a pune la îndoială măcar pentru o clipă, într-un destin implacabil sau într-o viață a cărei desfășurare este prestabilită, ajungem să ne simțim lipsiți de putere și chiar să ne găsim scuze pentru lipsa de acțiune și implicare. De altfel, asumarea responsabilității duce și la renunțarea la credința într-un salvator suprem ori un salvator magic.

Dacă vrei ca viața ta să fie în controlul tău, să fii arhitectul propriului destin, este necesar să-ți asumi 100% responsabilitatea. Acest lucru implică să îți asumi responsabilitatea pentru fiecare alegere faci, oricât de insignifiantă ar părea ea.  Să fii conștient zi de zi de impactul și consecințele gândurilor, emoțiilor și acțiunilor tale sau lipsei de acțiune. Este minunat să îți dai voie să visezi, să vizualizezi viața visurilor tale, însă fără acțiuni concrete și fără a-ți asuma responsabilitatea nimic nu se va întâmpla, nimic nu se va schimba.

Alege înțelept!

Dr. Ursula Sandner

 

3 comentarii pentru “Cum evităm să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră?

  1. Si eu am avut aceasta tendinta pana de curand, sa nu imi asum responsabilitatea pentru viata mea si am realizat ca sunt inconjurata de alti oameni care au aceeasi problema, Pe drumul asumarii responsabilitatii a trebuit sa renunt la prieteni care nu ma sustineau in deciziile mele si nu acceptau ca mi-am schimbat prioritatile. A fost greu sa ies din rutina si sa imi formez noi obiceiuri, noi aptitudini si inca continui sa fac asta, pentru ca fiecare mica victorie ma ambitioneaza mai mult, cum ma ambitioneaza si acest articol, sa am incredere in deciziile mele si sa fiu constienta ca trebuie sa ma multumesc pe mine in primul rand, ca apoi sa pot oferi mai mult celor dragi. Am fost mereu influentata de cei din jur si am facut sacrificii pentru prieteni care oricum nu au apreciat in final si desi am o adversitate sa imi deschid sufletul din nou fata de alti oameni si nu sunt dispusa momentan sa investesc timp pentru noi prieteni stiu ca daca am incredere in mine, nu am nevoie de validarea nimanui si oamenii potriviti ma vor accepta cum sunt, fara conditii sau sacrificii din partea mea care nu le pot face mereu pentru ca am si eu visele mele de indeplinit. Ma bucur ca in Romania tot mai multi oameni ca tine isi fac auzite cuvintele si ca au o pasiune pentru munca lor. Mult succes tuturor si sa nu uitam ca viata e un dar, pe care trebuie sa il pretuim, sa-l punem in versuri si sa-l traim cu intensitatea inimii noastre, sa ne bucuram de lucruri marunte, desi dorim mai mult de la viata, sa avem rabdare sa ne bucuram de fiecare etapa in calea succesului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *