La prima vedere poate părea ciudat să asociem cuvântul „curaj” cu „a fi tu însuți”- până la urmă avem nevoie de curaj să fim noi înșine?
Avem nevoie de curaj să fim noi înșine atunci când mare parte a vieții noastre ne-am obișnuit să ne ascundem de alții din teama de a nu fi criticați sau excluși, nu ne-am exprimat nevoile și dorințele pentru a nu-i supăra pe cei din jur, pentru că întotdeauna i-am pus pe alții pe primul loc sau pentru că nu am reușit să ne definim foarte bine identitatea, aceasta fiind mai degrabă modelată în funcție de așteptările sociale și familiale.
Faptul că nu avem suficientă încredere în noi sau avem o stimă de sine scăzută ne determină, de asemenea, să ne gândim de zece ori înainte de a spune sau face un anumit lucru, să ne punem la îndoială deciziile și acțiunile, să renunțăm, de cele mai multe ori, la a fi spontani și deschiși, pentru că ne este teamă să nu ne facem de rușine, să nu greșim, să nu fim arătați cu degetul.
În aceste condiții, a fi tu însuți, adică a spune ce gândești, a acționa după cum consideri că este mai bine, și nu după cum consideră alții că este mai bine, a-ți descoperi și a trăi în acord cu interesele, talentele și pasiunile tale devine o chestiune problematică - de cele mai multe ori oamenii, deși simt și știu că nu trăiesc o viață cu care să rezoneze și care să-i împlinească, continuă să meargă pe același drum bătătorit, frecvent trasat de alții, pentru că le este teamă să facă schimbări sau nu au încredere că le pot susține.
A fi tu însuți și a trăi în acord cu autenticitatea și visurile tale vine la pachet cu asumarea responsabilității pentru propria viață – încetezi să mai dai vina pe alții pentru neajunsurile tale, încetezi să te mai complaci într-un rol de victimă și începi, în schimb, să-ți acorzi permisiunea de a încerca și a greși, fără ca „gura lumii” sau teama de critică să te mai blocheze într-o lipsă de acțiune.
Se poate spune că, pentru a fi tu însuți și a trăi în acord cu autenticitatea ta, trebuie, în primul rând, să știi cine ești – să nu mai fugi de rănile tale, de aspectele mai puțin luminoase, ci să le vindeci și să le integrezi, să nu-ți mai înfrânezi exprimarea calităților tale pentru că nu ai suficientă încredere în tine, să începi să pui sub semnul întrebării toți acei „trebuie”, „așa se face” ori credințele și valorile care ți-au fost insuflate.
În acest proces în care practic renunți la măști și îți redefinești rolurile, în care îți urmezi propria cale, vor fi unii oameni care vor încerca să te descurajeze pentru că nu vor ca tu să te schimbi (pentru că, astfel, ar pierde ei anumite beneficii sau pentru că succesul tău i-ar pune față în față cu propriul insucces). Le va fi greu să accepte un „nu”, fiind obișnuiți ca tu să fii mereu la dispoziția lor, poate le va fi greu să înțeleagă „ce te-a apucat”, însă, în definitiv, viața ta tu o trăiești și de tine depinde cum te vei simți în ea.
Un om care este el însuși este, de fapt, un om asumat. Își asumă gândurile, emoțiile, deciziile și acțiunile și preia controlul asupra vieții sale. Nu mai face compromisuri și sacrificii pentru a păstra în viața sa anumite persoane, ci își exprimă limitele personale, dorințele și nevoile și păstrează în jurul său acei oameni care îi arată respectul și considerația pe care le merită.
A avea curajul de a fi tu însuți, poate semnifica, de fapt, a-ți asuma responsabilitatea pentru cine ești și pentru cine vrei să fii, conștientizând că vor fi oameni care vor încerca să te tragă în jos, precum și oameni care vor rezona cu tine și care te vor accepta, respecta și aprecia pentru ceea ce ești tu, în autenticitatea ta.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
A-ți reprima propriul sine și a nu-ți asculta nevoile și dorințele în încercarea de a-i face pe alții fericiți în propriul detriment duce la o serie nesfârșită de sacrificii și compromisuri care îți consumă energia vitală, pe când a trăi în acord cu autenticitatea ta și a-ți onora propria cale în viață te transformă într-o persoană împăcată cu sine care îi va atrage ca un magnet pe cei din jur. Alege înțelept!
Cu drag,
Dr. Ursula Sandner
Adevarat …dar,
nu trebuie uitat ca fi tu însuți, adică a spune ce gândești, a acționa după cum consideri că este mai bine, și nu după cum consideră alții că este mai bine, a-ți descoperi și a trăi în acord cu interesele, talentele și pasiunile tale…trebuie fact astfel incat sa nu-i lovesti in nici un fel pe cei de langa tine ….CRED ca facand apologia ,acestui*a fi tu insuti *uneori uitam sau nici macar nu luam in calcul ca putem lovi in cei de langa noi ,cu cuvintele sau faptele noastre ,ca a fi tu insuti ,nu trebuie sa anuleze respectul ,empatia ,iubirea …..zic si eu !
Mulțumesc, Mulțumesc, Multumesc.
Namaste.
😊😊😊🌼🌼🌼☉☉☉
Multumesc!😍😍😍
Mulțumesc frumos pentru atenția dvs 🙏🤗
Asa e , uneori suntem asa de ocupati cu purtatul mästilor ca sa multumim pe toti , incät uitäm sa fim noi insine , sa nu mai fucam roluri si sa ne iubim pe noi asa cum suntem , sa ne acceptäm ! Asta nu inseamna sa jignim pe altii sau sa batjocorim ! A fi noi insine inseamna sa fii un Om integru !
Citind articolul am simtit ca da, asa este, de teama de a nu fi criticați si judecati ne reprimam propriul sine. Nu mai stim cine suntem, ce ne dorim cu adevărat, ce e benefic pentru noi, ca, de, ceilalți pot spune nu face cutare lucru ca nu e bine. Si ajungem sa nu mai distingem ce e bine pentru noi.Situatia este ca a broscutei la fiert. Dacă o pui in apa rece si dai foc apa se încălzește ușor suportabil, broscuta se adaptează pe masura ce apa devine din ce in ce mai fierbinte pana cand ramane fara energie si moare. Dacă pui broscuta direct in apa fierbinte va sări din oala. Prin atitudinea noastră de a nu supara pe ceilalti, etc. ne am adaptat precum broscuta. Mai avem energie sa manifestăm „a fi tu insuti”, sa putem face schimbari, cand nu avem punct de reper?
😊😊😊🌼🌼🌼☉☉☉
Namaste