Uneori poate fi greu să recunoști că te afli într-o relație toxică. Pentru că atunci, când ești implicat emoțional, nu vezi întotdeauna lucrurile clar. Te agăți de speranțe, de amintirile frumoase, de cum era persoana de lângă tine la început. Îți spui că: „Nu e chiar atât de rău”, „Poate exagerez eu”, „În orice cuplu există probleme”. Și, încetul cu încetul, începi să te mulțumești cu din ce în ce mai puțin și să tolerezi din ce în ce mai multe comportamente disfuncționale.
În această parte vom vorbi despre semnele emoționale și comportamentale ale unei relații toxice care, în timp, îți afectează starea emoțională, încrederea în tine și liniștea interioară. Când înțelegi ce se întâmplă cu adevărat, poți decide conștient ce e de făcut.
Lipsa respectului – respectul nu înseamnă doar să vorbești „frumos” ori să nu jignești, ci are mai multe forme: respect față de sentimentele tale (să-ți fie validate trăirile, nu minimalizate), respect față de opiniile tale (să-ți fie ascultate opiniile, nu corectate constant), respect față de spațiul personal (să-ți fie respectate limitele, timpul, intimitatea), respect față de identitatea și de valorile tale (să poți fi tu, fără presiunea de a te schimba pentru a fi acceptat) și, nu în ultimul rând, respect în comportamentele de zi cu zi – în cum ți se vorbește, dacă ești ignorat, desconsiderat sau controlat subtil. Când aceste forme de respect lipsesc sau sunt încălcate constant, relația nu mai este un spațiu sigur pentru tine, ci unul care te limitează, te subminează și, în timp, te face să te îndoiești de propria valoare.
Lipsa siguranței – și nu vorbim aici doar despre siguranța fizică, deși, în multe cazuri, și aceea este afectată, ci despre siguranța emoțională. Cea din urmă înseamnă să știi că poți vorbi deschis despre ceea ce simți, fără teamă că vei fi pedepsit, într-o formă sau alta, umilit, ignorat sau invalidat. Înseamnă că poți avea opinii diferite fără să se întoarcă totul împotriva ta, că îți poți exprima nevoile și limitele, că poți spune „nu”,că poți vorbi despre greșelile tale, fără să te aștepți la reacții disproporționate, la manipulare, tăcere pasiv-agresivă sau răzbunare.
Control și manipulare – una dintre trăsăturile definitorii ale relațiilor toxice este prezența controlului și a manipulării– uneori evidente, alteori bine mascate sub grija, afecțiunea sau „intențiile bune”. Dacă într-o relație unul dintre parteneri are nevoie să domine, să decidă, să influențeze constant alegerile și stările celuilalt, nu mai vorbim despre iubire, ci despre un dezechilibru de putere.
Poate partenerul tău te întreabă mereu unde ești, cu cine vorbești, ce ai făcut. Poate reacționează negativ ori de câte ori iei o decizie, fie ea și minoră, fără aprobarea lui/ei. Poate îți manipulează stările prin felul în care se poartă cu tine – nu îți mai vorbește, se retrage sau te face să te simți vinovat, în funcție de cât de bine te-ai conformat așteptărilor sale.
Controlul într-o relație nu înseamnă doar interdicții sau reguli impuse direct. Uneori, înseamnă să nu mai ai libertatea de a fi tu. Când începi să iei decizii nu în funcție de ce îți dorești, ci din frica de cum va reacționa partenerul.
Critici constante – într-o relație toxică, critica nu mai are rolul de a ajuta sau de a îmbunătăți ceva. Devine o formă de atac repetitiv, menită nu să găsească soluții, ci să te facă să te simți „mic”, insuficient, ca și cum ar fi ceva în neregulă cu tine. Când ești criticat constant – pentru ce spui, ce faci, cum te îmbraci, cum reacționezi, cum gândești – începi să crezi că, indiferent ce ai face, nu e niciodată îndeajuns.
În timp, începi să te îndoiești de fiecare alegere, îți este din ce în ce mai frică să nu greșești, începi să te cenzurezi și nu mai spui ce simți cu adevărat, simți că trebuie să fii tot timpul „mai bun” ca să meriți iubirea celuilalt.
Critica nu este doar despre ce se spune, ci despre cum se spune, cât de des și cu ce scop și poate veni și prin ironie, sarcasm, comparații permanente sau remarci pasiv-agresive. Prin critică, celălalt vrea să te controleze, să te facă să te simți rușinat, vinovat, să nu mai ai încredere în tine.
Umilire, desconsiderare – nu este normal ca într-o relație care se presupune că este bazată pe iubire, partenerul tău să te desconsidere, să te umilească, să te pună la colț și să se comporte cu tine ca și cum nu ai fi niciodată suficient de bun. Nu este normal să te simți inferior lângă cineva care spune că te iubește. Ironiile, criticile repetate, glumele „nevinovate” care dor, greșeli din trecut scoase la iveală doar ca să te simți prost – nu sunt dovezi de sinceritate, așa cum poate ți se spune, ci semne de imaturitate emoțională și de dezechilibru relațional. O persoană care are nevoie să te pună la pământ ca să se simtă ea bine, nu te iubește, ci te folosește. Și dacă ai ajuns să simți în mod frecvent rușine, vinovăție sau că nu ești suficient de bun, întreabă-te câte dintre aceste stări sunt cu adevărat ale tale și câte ți-au fost induse, treptat, prin mesaje și comportamente care ți-au slăbit încrederea în tine.
Controlul resurselor – când partenerul sau partenera îți limitează accesul la bani, prieteni, familie sau alte resurse importante nu mai vorbim despre protecție sau grijă, ci despre control. Poate nu ai voie să știi parola contului bancar. Poate îți verifică telefonul sau îți controlează programul. Poate decide cu cine ai voie să vorbești. Dacă ajungi să depinzi de celălalt pentru orice decizie sau resursă esențială, ești deja într-o relație dezechilibrată. Un partener matur îți respectă libertatea, pe când un partener toxic îți limitează opțiunile.
Stres constant – este firesc ca o relație să treacă prin momente tensionate, mai ales în fața unor dificultăți reale: pierderea unui loc de muncă, probleme de sănătate, diverse provocări familiale. Dar atunci, când tensiunea nu mai apare doar ocazional, ci devine ca un fundal al relației, ca o neliniște constantă, greu de explicat, dar mereu prezentă, e un semnal clar că ceva nu mai merge. Relația nu mai oferă siguranță, nu mai este un sprijin, ci o sursă continuă de disconfort.
Atunci, când simți constant o încordare fără să știi exact de ce, când ești mereu cu garda sus, atent la orice detaliu, când te temi de reacțiile partenerului sau trăiești cu impresia că „se poate întâmpla ceva rău în orice moment”, trăiești într-un stres psihologic continuu, într-un mediu în care nu te poți relaxa niciodată cu adevărat.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
În timp, acest stres devine cronic și începe să-ți afecteze tot mai mult viața de zi cu zi. Poate apărea sub forme diferite: dormi greu, te enervezi ușor sau ai probleme digestive, îți este tot mai greu să te concentrezi, simți că „nu mai poți”, dar nici nu vezi o ieșire clară, nu te mai bucură nimic, chiar dacă viața ta, în aparență, este „în regulă”.
În astfel de relații, corpul reacționează ca și cum ar fi într-un pericol constant – chiar dacă nu există o amenințare clară. Este un tip de stres tăcut, dar care treptat îți consumă energia și îți afectează starea de bine, sănătatea mintală și chiar funcționarea fizică – iar uneori nici nu îți dai seama că totul pleacă, de fapt, din dinamica relației în care te afli.
Gelozia – în multe cazuri, oamenii consideră că sunt iubiți dacă partenerul sau partenera manifestă o atitudine dominatoare, dacă încearcă să-i controleze, dacă este posesiv sau gelos. În spatele geloziei se află, însă, frica. Gelozia se transformă, așadar, dintr-o dovadă de iubire, într-o reflecție a propriei nesiguranțe care trădează sentimentele noastre de inadecvare. Nu ne simțim suficient de buni, ne îndoim de propria dezirabilitate. Dacă partenerul vrea să știe tot timpul unde și cu cine ești, îți controlează telefonul sau îți cere diverse parole spunând că: „Dacă nu ai nimic de ascuns, de ce nu mă lași să văd?”, dacă ai renunțat să mai faci lucruri pe care le făceai înainte sau chiar ai scos oameni din viața ta din cauza geloziei partenerului, vorbim despre o dinamică relațională disfuncțională în care libertatea ta devine o amenințare pentru celălalt. Acest lucru nu are cum să fie sănătos, pentru că atunci, când ești nevoit să „te faci mai mic”, să renunți la tine, să faci lucruri doar împreună cu partenerul tău și atât, să-ți tai aripile, să te cenzurezi ca să fii „iubit”, de fapt, să liniștești fricile celuilalt, nu vorbim despre iubire, ci despre o formă mai mult sau mai puțin subtilă de manipulare și control.
Comunicare defectuoasă sau lipsa comunicării – o relaționare dominată de conflicte, critici, acuze, așteptări, pretenții, manipulare, șantaj emoțional, unde nu există comunicare sănătoasă, unde nu ne simțim înțeleși, ascultați, importanți pentru partener, unde nu ni se acordă interes, duce la închidere emoțională, la amplificarea problemelor deja existente. Dacă ne este greu să spunem ce simțim sau ce ne dorim, deoarece ne este teamă de reacțiile partenerului, dacă nu ne simțim apreciați, respectați, admirați sau iubiți, vom deveni distanți și reci. Dacă suntem mereu criticați sau ne simțim desconsiderați, nu putem răspunde într-o manieră caldă și afectuoasă, ci devenim cel mai probabil și noi, la rândul nostru, critici, intrăm în defensivă sau în ofensivă.
Într-un cuplu funcțional și de durată, comunicarea ar trebui să fie preponderent pozitivă sau neutră. De exemplu, 80% din ceea ce comunicăm să aibă o natură pozitivă sau neutră și doar 20% o natură negativă. În același sens, dacă am făcut un lucru negativ în relație, atunci avem nevoie de cinci interacțiuni pozitive pentru a îndrepta situația, nu este suficient unul singur, deoarece negativul are un impact mult mai mare asupra noastră.
Toate aceste comportamente pot părea, la început, „nesemnificative” sau chiar „normale”. Când lipsa respectului, critica, frica sau tensiunea devin constante, relația nu mai este un spațiu al evoluției, ci o sursă de stres care ajunge să te epuizeze.
De aceea, este important să recunoști din timp aceste semne emoționale și comportamentale, pentru că, ușor-ușor, aceste manifestări nu rămân doar la nivelul relației, ci încep să te transforme pe tine: îți slăbesc încrederea, îți distorsionează percepția despre iubire și te deconectează de la propria identitate.
În partea a treia a acestui articol, vom vorbi despre modul în care o astfel de relație poate ajunge să-ți afecteze structura emoțională, stima de sine și felul în care te raportezi la tine și la lume. Pe curând!
Dr. Ursula Sandner