Care sunt adevăratele cauze ale geloziei?

De-a lungul timpului oamenii au privit gelozia ca pe o dovada de iubire. Însă acest sentiment are prea puțin de-a face cu iubirea, ci mai degrabă cu propriile insecurități, cu frica de abandon, de respingere, lipsa de încredere în sine, tendința de a fi anxios, instabilitatea emoțională, o stimă de sine scăzută, dependența de partener, posesivitatea precum și un stil de atașament ambivalent.

Gelozia apare sub diferite forme (pe care le-am discutat în cadrul cursului Arborele Vieții) atunci când simțim o amenințare reală sau imaginară la adresa unei relații pe care o valorizăm. O a treia persoană este posibil să ne priveze de „obiectul” iubirii noastre. Atunci putem deveni furioși, agitați, triști și ne simțim trădați, singuri, neputincioși, excluși, îndurerați.

Deși acest sentiment este unul negativ, din punct de vedere evoluționist gelozia este un mecanism de adaptare  în fața acelor factori care amenință integritatea unei relații cu scopul de a împiedica pierderile emoționale sau materiale. Pentru femeie, infidelitatea bărbatului reprezenta privarea de resurse pentru ea și copiii ei, ceea ce era o amenințare la propria supraviețuire. Pentru bărbat, infidelitatea femeii reprezenta o incertitudine a paternității care putea să aibă ca și consecință alocarea de resurse unor progenituri care nu-i aparțin. Așadar, fiind strâns legată de interesul de reproducere, gelozia manifestată de femei are legătură mai degrabă cu infidelitatea emoțională, temându-se că bărbatul le va părăsi ori va aloca resursele altei femei, iar gelozia manifestată de bărbați are legătură mai degrabă cu infidelitatea sexuală, temându-se de faptul că vor crește copiii altui bărbat.

Indiferent de acest aspect, gelozia înseamnă frică pentru ambele sexe. Frica de a nu pierde controlul asupra persoanei care ne satisface nevoile, frica de singurătate, frica de schimbare. Conștientizarea și recunoașterea acestor temeri reprezintă un prim pas în schimbarea viziunii pe care o avem despre gelozie. Gelozia se transformă așadar dintr-o dovadă de iubire într-o reflecție a propriei nesiguranțe care trădează sentimentele noastre de inadecvare. Nu ne simțim suficient de buni, ne îndoim de propria dezirabilitate. În loc de a ne recunoaște insecuritățile, care sunt adevăratele cauze ale geloziei, dăm vina pe celălalt. Dacă se poate ne-am dori ca partenerul nostru să fie închis într-un glob de sticlă la care numai noi să avem acces, pentru a-i urmări și controla fiecare mișcare. Căci pentru persoana geloasă mai important este să fie iubită în forma imaginată de ea decât să iubească, chiar dacă acest lucru poate însemna o subjugare a partenerului, o nevoie de a-i fi satisfăcute toate dorințele, control și încercarea de a-l transforma într-o persoană dependentă și nesigură.

Există persoane care fac tot posibilul să își izoleze partenerii de restul lumii tocmai pentru că se tem că dacă vor fi liberi îi vor pierde. Persoane care manipulează, șantajează emoțional, abuzează, apelează la agresivitate și violență, interzic, controlează. Pentru că au un ego fragil și sunt nesigure. Pentru că devin geloase cu ușurință și își justifică comportamentele susținând că gelozia este o dovadă de iubire ori că le pasă. Nu, dacă iubești un om și îți pasă de el îl încurajezi să facă ceea ce îl face pe el fericit chiar dacă acest lucru nu coincide cu interesele tale egoiste.

Când suntem geloși avem tendința de a reacționa din instinct, de a ne pierde uzul rațiunii ca și cum ne-am întoarce în vremuri ancestrale când însăși supraviețuirea noastră era amenințată. Pentru a depăși aceste momente mai ușor trebuie să ne dăm seama de ce anume ne este frică și ce putem face pentru a depăși situația. Avem noi dreptul să înlănțuim o altă ființă din cauza propriilor insecurități? Care este scopul unei relații în care simțim nevoia de a-l controla pe celălalt, de a-l spiona?  Și mai mult decât atât, ce spune asta despre noi?

Nu ar fi mai înțelept să evităm situațiile care ne-ar putea crea false suspiciuni? De ce simțim nevoia de a-i umbla în telefon sau a-i verifica e-mail-ul? De ce vrem să îi aflăm parola de Facebook? Când ne punem în minte că ceva nu este în regulă, cu siguranță vom găsi acele dovezi care să ne confirme asta pentru că atenția noastră va fi focalizată tocmai pe acele aspecte. Vom ajunge să interpretăm situații banale ca pe dovezi ale faptului că avem dreptate. Vom căuta nod în papură pentru a ne confirma suspiciunile. Vom găsi noi și noi motive de îngrijorare care ne vor determina să ne monitorizăm partenerul din ce în ce mai mult, rămând blocați în acest cerc vicios al geloziei.

De ce nu am putea în schimb să  ne focalizăm atenția pe dezvoltarea noastră personală, să facem tot posibilul să devenim noi mai încrezători? Să învățăm să ne recunoaștem adevăratele probleme și să încercăm să le rezolvăm? Să devenim acele persoane care nu depind de aprobarea și afecțiunea celor din jur? Să ajungem în acel punct în care ne dorim o relație, însă nu avem nevoie de ea. Să putem spune „aleg să fiu cu tine, nu pentru că nu pot trăi fără tine, nu pentru că viața mea nu ar mai avea niciun sens fără tine, ci pentru că te respect și te apreciez, ești un plus de valoare în viața mea și îmi doresc să îmi fii tovarăș de drum, atât timp cât îți dorești și tu.”

Și oare de ce, atunci când simțim gelozie, nu putem să vorbim cu partenerul nostru despre asta? Să nu ne autoiluzionăm că nu își dă seama. Poate că sarcasmul, furia, ostilitatea sau dorința de a-i face în ciudă ne dă de gol. Oare chiar nu putem să îi explicăm cu calm ceea ce simțim și să încercăm să găsim o soluție? Este important să putem comunica deschis și sincer cu partenerul nostru chiar dacă ne simțim nesiguri și geloși și să fim dispuși să îl ascultăm fără a ne grăbi să judecăm sau să devenim defensivi.

Altfel, sentimentele noastre reprimate mai devreme sau mai târziu vor ieși la suprafață.

Gelozia este ca un cuțit cu două tăișuri. Devenim suficient de furioși astfel încât să ne dorim răzbunare, însă prin tot ceea ce facem ne facem rău nou înșine. Urmăriri, telefoane ascultate, amenințări, șantaj, nopți nedormite, certuri și scandaluri, resentimente doar pentru a concluziona că „nu a fost demn de iubirea mea”, sau „nu a meritat nimic din ce i-am oferit”. Oricât de mult se pot schimba lucrurile într-o relație de-a lungul timpului, această schimbare se datorează ambilor parteneri. Da, este mai ușor să dăm vina pe celălalt, sau chiar pe o a treia persoană, însă nu partenerul nostru este responsabil pentru ceea ce simțim noi. Gelozia reprezintă de fapt un mijloc de atragere a atenției înspre adevăratele probleme din interiorul nostru – ce temeri și nevoi nu suntem dispuși să înfruntăm?

Iar dacă gelozia noastră este „justificată”, iar partenerul într-adevăr ne înșeală, de ce ne-am dori să facem tot posibilul, cu prețul sănătății și integrității noastre, să îl aducem înapoi? De ce ne-am dori să trăim alături de un om pe care, mai nou, îl disprețuim? Căci marea noastră iubire s-a transformat într-un cocktail de emoții negative. Doar ca să „îi arătăm noi lui”, să îl pedepsim? Pe cine pedepsim de fapt? Iar cu sentimentele de inadecvare și vinovăție ce facem? Pentru că, da, într-un fel credem că dacă am fi fost „perfecți”, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Și ne simțim vinovați deoarece nu suntem așa cum ne închipuim noi că ar fi trebuit să fim. Dacă partnerul se simte atras de o altă persoană, este vina noastră că nu suntem „perfecți”, iar relația trebuie să fie un eșec. Iar dacă credem că partenerul se simte atras de altcineva pentru că noi nu corespundem, cu siguranță vom simți gelozie.

Încetează să te mai învinovățești pentru asta ori să mai cauți vinovați. Uneori lucrurile se schimbă și cel mai înțelept ar fi să acceptăm că se poate întâmpla și ceea ce nu dorim să se întâmple. Din orice experiență dureroasă avem de învățat iar însăși împotrivirea este prima sursă a suferinței noastre. Nu putem accepta ceea ce nu putem realmente schimba. De aici toate frământările, insomniile, eforturile zadarnice și planurile minuțioase de a reveni la o stare de fapt care oricum nu mai există și pe care nu o mai putem reclădi doar pentru că „așa vrem noi” sau pentru că așa ar fi corect. Dacă tu îți dorești o relație monogamă, însă partenerul tău nu, poate că este momentul să te gândești că ai fi mai compatibil cu cineva care are aceeași viziune despre relații ca și a ta.

Iar dacă noi credem că relația noastră se bazează pe respect, încredere și dragoste, însă partenerul ne minte în permanență, poate că ar trebui să mai aruncăm încă o dată o privire asupra realității. Dacă ne simțim mereu în nesiguranță, dacă faptele partenerului nostru nu coincid cu vorbele sale, orice lucru minor ne poate declanșa sentimente de gelozie.

Gelozia normală și gelozia patologică

Așa cum există o gelozie normală, care se referă la teama de a nu pierde persoana iubită, există și o gelozie patologică caracterizată de permanența sentimentului că ești înșelat.

Gelozia patologică se diferențiază de cea normală prin intensitatea acesteia și prin răspunsurile emoționale și comportamentale exagerate, nejustificate și iraționale. În cazul delirului de gelozie vorbim despre o primă fază de bănuială în care persoana geloasă poate interpreta anumite aspecte minore ca dovezi ale infidelității, un fapt banal putându-se transforma într-o adevărată catastrofă. Cu timpul aceste bănuieli devin convingeri ferme de infidelitate. Persoana geloasă caută aceste dovezi invadând spațiul personal al partenerului și trăgându-l la răspundere pentru ceea ce își imaginează că s-a întâmplat. Comportamentele sunt deseori violente iar scandalurile la ordinea zilei. Gândurile sale sunt dominate de incertitudini, teamă și paranoia, își creează scenarii în minte privind așa-zisa infidelitate și își imaginează cum s-ar putea răzbuna. Partenerul este deseori nevoit să îl asigure pe cel gelos că se înșeală, însă nimic nu pare să îl liniștească, rezistând cu mare dificultate impulsului de a spiona și interoga. Cu timpul starea de neliniște crește în intensitate devenind incontrolabilă și obsedantă. Persoane din trecut sau foști iubiți devin de asemenea motive nejustificate de gelozie.

În cazul geloziei normale, când o persoană crede că ar putea exista o amenințare la adresa relației, devine suspicioasă, iar  anxietatea și nesiguranța, dificultatea de concentrare asupra altor aspecte, preocuparea față de o posibilă relație a partenerului și imaginarea sa în această ipostază reprezintă principalele manifestări ale acestei forme de gelozie. Dacă într-adevăr amenințarea este reală și „răul deja s-a întâmplat”, persoana simte predominant tristețe, furie și durere.

Există de asemenea ceea ce se numește gelozie preventivă, atunci când nu există o amenințare la adresa relației, însă persoana adoptă anumite comportamente tocmai pentru a preveni apariția acesteia. Sunt făcute eforturi considerabile pentru a controla și influența comportamentul partenerului, de exemplu a-l împiedica să aibă contact cu anumite persoane.

În cazul geloziei autocreate, persoana se gândește obsesiv la posibilitatea de a fi înșelată și începe să își imagineze evenimente și situații în care partenerul îi este infidel, devenind astfel extrem de îngrijorată și anxioasă.

Există și situații în care persoana devine geloasă „din ciudă” chiar dacă nu mai este interesată de partenerul său și nu mai există intimitate și afecțiune între cei doi,  precum există și situații în care persoana se simte geloasă, furioasă ori supărată gândindu-se la fostele relații ale partenerului său.

Este important să avem încredere în partenerul nostru dacă ne dorim ca relația să funcționeze. Până la urmă ce altă opțiune avem? Dacă încercăm să controlăm lucruri asupra cărora în mod real nu avem niciun control devenim ca niște paznici de închisoare iar atunci care mai este bucuria de a trăi unul alături de celălalt? Trebuie să învățăm să avem încredere și în noi înșine, să ne respectăm și să ne valorizăm. Să ne vindecăm rănile din relațiile anterioare și să conștientizăm că poate uneori devenim geloși pentru că ne-a fost înșelată încrederea în trecut și într-un fel ne așteptăm ca acest lucru să se întâmple din nou. Să ne dăm seama dacă nu cumva temerile noastre actuale sunt proiecții ale trecutului.

Și nu în ultimul rând, ceea ce mai putem face este să dobândim un mai bun autocontrol emoțional. Dacă ne lăsăm pradă emoțiilor negative fără a înțelege care este adevărata lor cauză și fără a face nimic să ne temperăm, vom acționa din impuls și de multe ori acțiunile noastre vor fi însoțite de regrete. Cum am spus și mai sus, chiar dacă ne-ar fi mai simplu să dăm vina pe alții pentru ceea ce simțim și trăim, să nu uităm că întotdeauna responsabilitatea ne aparține.

Până la urmă, fie că vorbim despre gelozie, fie că vorbim despre alte trăiri pe care le avem, acestea provin din interiorul nostru, sunt create de mintea noastră, și tot de noi depinde maniera de a le înțelege și gestiona.

Întotdeauna cheia se află la noi.

Dr. Ursula Sandner

 

3 comentarii pentru “Care sunt adevăratele cauze ale geloziei?

  1. Un articol absolut minunat!De altfel și cartea „Puterea ta interioară”( volumul 1),este superbă.Ma ajută inimaginabil de mult in ascensiunea mea in ceea ce înseamnă descoperirea și înrădăcinarea puterii din interiorul meu.Lucrurile se schimba in bine pt.mine de la o zi la alta ( in ceea ce privește încrederea în forțele proprii).De fapt….în general cam tot ceea ce citesc din carte,îmi este familiarizat,doar că nu prea aplicam.Si nu mai doresc asta sub nici o formă 😘.Draga Ursula,îți doresc sa ai zile senine!!!

  2. Este un articol , pe care eu personal, il consider revelator, din toate punctele de vedere.
    Sunt informatii de o calitate superioara, care te imbogatesc intelectual, totodata ajutandu.te sa intelegi si sa constientizezi altfel lucrurile .
    Doamna Doctor, Ursula Yvone Sandner, asa cum am mai spus si cu o alta ocazie, persoanele precum dvs, sunt esentiali in aceasta lume atat de haotica, precum aerul . Oamenii in general, vad doar rezultatul final , pe care il lauda, insa sa ajungi sa scrii astfel de articole, sa scrii carti cu o valoare inestimabila in viata orcarui om care doreste sa aiba o viata fericita, implinita si de care sa fie multumit, sunt necesari ani si timp dedicat studiului si o vointa puternica, pentru ca astazi sa puteti face o diferenta in viata multor persoane .
    Aveti respectul meu si aprecierea mea sincera.
    Toate cele bune .!

  3. Gelozia este o boala. Fostul meu partener era exesiv de gelos. Toate descrierile din articol se potrivesc. La inceput am luat aceasta gelozie ca pe o joaca. Credeam ca ma iubeste prea mult si ii este teama sa nu piarda. Ei bine timp de 2 ani am fost in aceasta relatie toxica. Ajunsesem izolata. Nu mai puteam vb cu nimeni: colegi, prieteni absolut cu nimeni. Trebuia sa dau explicatii pt orice: de ce am intarziat 5 min (poate am fost cu altu!). Dc ma suna prietena la ora asta (poate defapt e altul!). Dragele mele si dragi mei, sunt si o multime de femei. Va spun din suflet: Gelozia este o boala. Nu ramaneti sub nici-o forma cu asemene pers. Mai ales nu va legati viata de asemenea pers: copii,rate la banca, casa etc. Eu am avut puterea sa renunt dupa 2 ani. Dar nu as mai accepta niciodata asa ceva. Aceasta experienta ma marcat enorm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *