Se poate întâmpla să ajungi la un moment dat în viața ta într-un punct în care să simți că nu te mai regăsești, ca și cum nu ai mai ști cine ești, ca și cum viața ta nu ți-ar mai aparține. Să ai senzația că nimic nu este așa cum ar trebui să fie, adică așa cum îți dorești tu, să ai frecvent stări de anxietate, panică, depresie, irealitate sau disociere, să te simți singur sau invizibil.
În tot acest timp să te străduiești să menții aparențele, pentru că nici tu nu știi exact ce ți se întâmplă și pentru că nu vrei să-i dezamăgești pe cei din jur sau pentru că îți este teamă că vei fi judecat, ridiculizat, criticat, respins.
Te arăți altora așa cum se așteaptă ei să fii, îți ascunzi adevărata față a personalității tale, te străduiești să le faci pe plac, îți ascunzi adevăratele trăiri, dar depui eforturi pentru a menține relațiile exact așa cum sunt, chiar dacă simți că nu te mai regăsești în ele ori că te seacă de energie.
Îți este greu să crezi că lucrurile ar putea fi și altfel, te simți plictisit, blazat, obosit, captiv și parcă nu mai reușești să te bucuri de nimic. Zilele trec una după alta, timp în care continui să te sacrifici, să accepți lucruri care îți dăunează și în care simți că porți o greutate uriașă pe umerii tăi, o presiune în piept și un gol în stomac. Ești mai mereu irascibil și, de multe ori, ai senzația că o singură picătură îți mai lipsește pentru a exploda.
Poate că îți găsești refugiul în fel și fel de dependențe și, de multe ori, te critici și te simți vinovat pentru asta, dar nu vezi cum te-ai putea elibera pentru că te simți mult prea tensionat, nemulțumit și gol.
Ai multe regrete, te gândești la trecut și te întrebi „ce-ar fi fost dacă...”. Simți că ceva este în neregulă cu tine, dar nu știi ce. Nu este nimic în neregulă cu tine, ci poate pur și simplu a venit momentul să schimbi ceva în mod real în viața ta.
De ce te simți așa și cum poți trăi mai mult în acord cu autenticitatea ta?
Poate că ți-ai pierdut calea, poate că, sub influențele și presiunile societății și ale celor din jur ai ajuns să faci în fiecare zi câte ceva care te-a îndepărtat din ce în ce mai mult de calea ta, de cine ești tu cu adevărat. Nu ai de ce să te simți vinovat sau rușinat pentru asta, până la urmă fiecare om face ceea ce știe mai bine cu resursele pe care le are la îndemână în acel moment, important este să conștientizezi și să acepți că nu mai vrei să trăiești în același mod, deoarece negarea și autoiluzionarea nu rezolvă problemele, ci dimpotrivă, le adâncește.
„Ieși” din mintea ta și fii sincer cu tine însuți – nu mai căuta teorii și explicații, scuze sau justificări, ci ancorează-te în momentul prezent, în corpul tău și fii atent la ceea ce simți, deoarece trăirile noastre ne pot dezvălui mult mai multe decât orice interpretări și intelectualizări. De exemplu, dacă observi că te simți inconfortabil în prezența unui om, că nu poți să fii tu, nu mai încerca să găsești justificări și explicații, nu mai încerca să te convingi că nu e așa, ci ai încredere în vocea ta interioară (acest lucru se poate întâmpla, de pildă, când ne dorim cu orice preț o relație și încercăm să ne convingem că acel om este cel potrivit pentru noi, deși nu este).
Începe să observi, cu ochii larg deschiși, felul în care trăiești și ce scuze îți găsești pentru a te autosabota. Poate îți spui „dar eu nu am cum să mă iubesc pe mine însumi, deoarece eu nu știu ce e iubirea de sine, așa că am să aștept până când voi găsi o teorie pe deplin satisfăcătoare despre acest subiect și abia apoi voi fi cu adevărat fericit”. Dar nu despre asta este vorba.
Iubirea de sine nu este un concept abstract sau o Fata Morgana, ci presupune a te comporta cu bunătate, grijă, compasiune și înțelegere față de propria persoană, a-ți îmbrățișa atât calitățile, cât și umbrele.
Recitește aceste cuvinte și dă-ți voie să simți ceea ce se află în spatele lor, ceea ce ele semnifică:
- Bunătate;
- Grijă:
- Compasiune;
- Înțelegere.
Cu siguranță ai nutrit cel puțin unul dintre aceste sentimente față de cineva – le cunoști, știi cum se simt și se manifestă. Trebuie doar să iei decizia să le manifești și față de propria persoană (iar puterea unei decizii care are în spate o intenție puternică nu trebuie subestimată), să te gândești prin ce acțiuni, ce comportamente și ce vorbe le poți manifesta, iar apoi să perseverezi în a face acele acțiuni, chiar dacă ți se pare ciudat sau greu la început. Poate că ai nevoie să te cunoști mai bine, să descoperi ce se află în spatele acestei dificultăți de a te iubi pe tine însuți și să începi să vindeci acele răni, să începi acest proces de schimbare.
Începe să observi cu ce fel de oameni te înconjori – dacă ai în jurul tău oameni care te demoralizează, care te consumă de energie, care nu te respectă, care doar profită de pe urma ta, însă nu oferă nimic în schimb, care încearcă să te facă să te simți vinovat pentru chestiuni care nu-ți aparțin, care nu țin cont de nevoile și dorințele tale, care te încarcă negativ sau oameni în preajma cărora îți este pur și simplu greu să fii, doar gândește-te la cât de mult îți influențează aceștia starea de spirit, la cum își aduc contribuția în viața ta, la ce gândești, cum te simți și ce faci sub această influență, de multe ori, indirectă. Relațiile pe care le cultivăm în viața noastră au un mare aport, așa că nu subestima puterea lor de influență, chiar dacă îți spui că nu înseamnă mare lucru și că faci anumite lucruri din obișnuință, complezență sau teamă (teama de confruntare, teama de singurătate, teama de a nu fi exclus).
Începe să spui „nu”, chiar dacă ți se pare că „vei muri” în acel moment – ne este greu să spunem „nu”, să-i refuzăm pe alții, deoarece ne temem de excludere, ne temem că vom fi respinși, iar creierul nostru ancestral percepe efectiv acest lucru ca pe o condamnare la moarte, deoarece în vremuri demult apuse, a fi exclus din trib, a fi pe cont propriu, însemna că supraviețuirea noastră ne era amenințată.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Însă de la un punct încolo, a spune „nu” altora este o dovadă că ne prețuim și avem grijă de noi înșine. Nu avem cum să fim mereu la dispoziția altora și în același timp să avem grijă de noi, de nevoile, dorințele, obiectivele, prioritățile și visurile noastre. A te sacrifica pentru alții, mai ales dacă faci acest lucru din teamă sau din nevoie (ți-e teamă că nu vei mai fi iubit, ți-e teamă că nu vei mai fi apreciat, că vei fi respins, criticat sau ai nevoie ca celălalt să te valideze în acest mod (prin rolul de martir, poate) ori să se sacrifice și el/ea la rândul lui pentru tine) nu este un lucru înălțător sau benefic, îți este dăunător, în primul rând, ție. Oricum ai privi-o, sacrificiul rareori este fără costuri, „pe gratis”.
Nu te mai strădui să le faci altora pe plac – acest punct este strâns legat de cel anterior. De multe ori oamenii se străduiesc să le facă altora pe plac deoarece se tem că nu vor mai fi plăcuți, deoarece își doresc aprobarea și validarea celorlalți. Însă oamenii care se iubesc și se apreciază pe ei înșiși nu mai simt această nevoie de a fi pe placul celorlalți, de a se schimba pentru alții, de a acționa în acord cu așteptările și pretențiile celorlalți. Și, după cum spuneam mai sus, iubirea de sine nu este un concept abstract, ci pur și simplu o atitudine care reflectă bunătate, grijă, compasiune și înțelegere față de propria persoană și aș mai putea adăuga și disponibilitate – disponibilitatea de a fi acolo pentru tine și a-ți asculta nevoile, dorințele, emoțiile. Iar ca să fii disponibil pentru tine, da, este necesar să nu mai fii mereu disponibil pentru ceilalți.
Îndrăznește să visezi, să-ți faci planuri și să-ți stabilești obiective – indiferent unde ești în acest moment al vieții tale, niciodată nu este prea târziu să începi să faci schimbări. Poate că vei avea nevoie de disciplină, de schimbarea anumitor obiceiuri, de informații și soluții noi, de un efort mai mare la început, însă cel mai important aspect în această ecuație este atitudinea ta – pentru că felul în care te percepi pe tine și felul în care percepi lumea reprezintă filtrele prin care îți construiești viitorul. Dacă tu crezi că nu poți, că alții sunt mai speciali sau mai norocoși decât tine, că este prea târziu, că nu ai ce să mai faci, exact după aceste „reguli” nescrise îți vei construi viața. Fă tot ceea ce este necesar pentru a trăi așa cum îți dorești tu - caută soluții la problemele sau nemulțumirile pe care le ai și vei vedea că, pas cu pas, acționând, teama se va risipi și drumul își va fi din ce în ce mai clar și mai lin.
Nu mai fugi de tine însuți – nu mai fugi de rănile tale, de nemulțumirile tale, descoperă-te pe tine însuți din ce în ce mai mult, cunoaște-te, încearcă să înțelegi de ce faci ceea ce faci – care sunt valorile tale, care sunt dorințele tale, ce triggeri emoționali ai, care sunt mesajele după care ți-ai ghidat viața? Ce îți doreai în copilărie să realizezi atunci când vei fi mare? Copilul nostru interior își amintește de toate aceste visuri, de încrederea și spontaneitatea pe care am avut-o odată.
Reconectează-te la ceea ce simți că a fost „viu” în tine, la sinele tău autentic, la pasiunea pe care o aveai pentru viață, pentru tine însuți, pentru visurile tale. Toate aceste lucruri nu au dispărut nicăieri, sunt poate ascunse după „straturi” de experiențe mai puțin plăcute, după dezamăgiri sau credințe și emoții disfuncționale. Nu mai fugi de tine însuți, amăgindu-te, autoiluzionându-te sau doar visând cu ochii deschiși. Puterea este în mâinile tale și singura persoană de care ai nevoie să reușești ești tu însuți, în ciuda limitărilor (autoimpuse).
Ai încredere în tine și în puterea ta interioară!
Dr. Ursula Sandner
Multumesc mult! Chiar aveam nevoie de aceste cuvinte. Am momente in care ma simt pierduta si nu stiu ce sa fac cu viata mea desi am libertatea de a alege, nu stiu ce e bine pt mine. Tot timpul ma gandesc la ce e bine ceilalti. Asa am fost obisnuita. Insa asta nu imi aduce fericire. Sa ma gandesc doar la mune mi se pare egoist. Noi oamenii ne hranim cu bucuria pe care o vedem in ceilalti cand facem pt ei ceva. Insa atunci cand facem pt ei si nu vedem bucuria pe care o asteptam , ne suparam.
Va multumesc frumos!
M-am regasit in multe situatii si in acelasi timp parca s-a trezit in mine dorinta de viata, de a lupta pentru ceea ce imi doresc.
Intradevar este fantastic sa traiesti cum vrei!am 63ani dar sunt fascinata in continuare de rock,urmaresc cu aceiasi placere filme,seriale,mananc in pat si fac exact ce mi place!bucuria asta afisata,m a facut sa inteleg cine ma invidia,ma intereseaza din ce in ce mai putin ce gandesc ceilalti despre mine,in fiecare dimineata,multumesc Domnului pt.tot……
Cel mai bun articol pe care l-am citit vreodată!
Iti multumesc, Ursula, ca imi înseninezi zilele!