Aud frecvent de la oameni faptul ca nu se iubesc pe ei insisi, ca nu le place de propria persoana sau ca sunt in conflict cu vocile critice din mintea lor.
Cand iubirea de sine lipseste, toate domeniile vietii sufera: relatiile de cuplu si cele interpersonale, viata profesionala, sanatatea si aspectul fizic, etc. Nu putem sa traim o viata in care sa fim impliniti si fericiti daca nu avem o relatie pozitiva cu noi insine.
Ce putem face ca sa ne iubim mai mult pe noi insine?
In primul rand, constientizeaza te rog ca vocile critice din mintea ta sunt preluate, de-a lungul timpului, de la cei din jur. Devalorizarile, criticile, nemultumirile pe care si le-au exprimat altii la adresa ta, le-ai interiorizat si au devenit parte din dialogul tau interior. Nefiind ale tale, poti foarte usor sa renunti la ele.
In al doilea rand, poate ca ai facut anumite "greseli" in trecut si din cauza lor ti-a scazut stima de sine si increderea in tine. Poate ca te simti vinovat si rusinat pentru ele si de aceea nu te poti ierta. Nu are niciun rost sa continui sa faci asta, ci cel mai bine este sa accepti faptul ca ai actionat atunci in functie de ceea ce ai simtit si ai gandit in acel moment. Invata din greseala respectiva, nu o mai repeta, repara ceea ce poti repara si mergi mai departe. Suntem oameni si gresim uneori - important este sa invatam din greselile noastre si sa evoluam.
In al treilea rand, nu-ti mai petrece timpul cu oameni care te fac sa te simti rau cu tine insuti. Daca ai in preajma ta persoane care te critica, te devalorizeaza, nu te accepta asa cum esti, te manipuleaza sau te santajeaza emotional, indeparteaza-te pur si simplu de ei. Nu ai venit pe lume ca sa corespunzi nevoilor si dorintelor egoiste ale altora. Daca te plac asa cum esti, te sustin si te incurajeaza sa fii tu insuti, merita sa faca parte din viata ta, iar daca nu... elibereaza-te de influenta lor toxica.
In al patrulea rand, focalizeaza-ti atentia pe calitatile tale si traieste in acord cu ele. Nu poti sa fii bun la toate, orice om are anumite calitati si ii lipsesc altele. Fiecare om este unic si are talentele sale. In loc sa-ti tot reprosezi ca iti lipsesc anumite calitati, mai bine te-ai focaliza pe cele pe care le ai deja si le-ai dezvolta. Astfel, poti sa iti gasesti vocatia si implinirea si pe plan profesional.
In al cincilea rand, opreste-te din a mai face lucruri pe care nu-ti doresti sa le faci. Nu mai face compromisuri cu tine insuti sau cu viata ta. Daca ai un job pe care-l detesti, da-ti demisia si cauta-ti altul, in acord cu pasiunile, talentele si abilitatile tale. Este normal sa nu-ti placa de tine daca iti petreci o treime din viata facand ceea ce nu-ti place. Daca ai in jurul tau oameni de care nu-ti place, indeparteaza-te de ei, fara nicio explicatie sau justificare. Daca esti intr-o relatie de cuplu care te face sa suferi, iesi din acea relatie si da-ti o noua sansa. Cunosc atat de multi oameni care, odata ce au avut curajul sa inchida usa compromisurilor si suferintei, au inceput sa traiasca viata visurilor lor!
In al saselea rand, nu cauta aprobarea altora, ci traieste in acord cu vocea ta interioara. Fiecare om pe care il intalnesti si care isi da cu parerea in ceea ce te priveste are o perceptie profund subiectiva, o viziune care este limitata de propriile sale credinte si de experienta sa de viata. Ceea ce este adevarat sau valabil pentru om, poate sa fie total gresit pentru altcineva. Nu trebuie sa dai socoteala nimanui pentru ceea ce esti sau pentru felul in care alegi sa-ti traiesti viata. Esti fericit si multumit de tine? Asta este tot ce conteaza.
In al saptelea rand, cauta sa-ti faci mici bucurii in fiecare zi. Rasfata-te, poarta-te cu tine ca si cum ai fi cea mai importanta persoana din viata ta... pentru ca asa si esti! Petrece timp de calitate cu tine insuti, cultiva-ti hobby-urile si pasiunile.
In al optulea rand, fa schimbarile pe care iti doresti sa le faci. Fie ca este vorba despre corpul tau fizic, schimbarea jobului, dezvoltare personala, etc., fa-ti un plan cat mai concret si detaliat, pe termen scurt (pana in 6 luni), pe termen mediu (6 luni - 2 ani) si termen lung (peste 2 ani) si incepe sa-l urmezi. Cu siguranta ai anumite prioritati pe care alegi sa-ti focalizezi atentia, asa ca apuca-te de treaba. Trece-ti in agenda cand vei face acele lucruri, in care zi a saptamanii, la ce ora si fa acele lucruri. Nu lasa pe nimeni si nimic sa te impiedice sa-ti duci la indeplinire planurile. Adu-ti aminte ca increderea de sine si stima de sine se pot dobandi doar prin actiune, asa ca nu mai amana, ci actioneaza!
In al noualea rand, fii scenaristul, regizorul si actorul principal al vietii tale. Implica-te activ, creeaza-ti viata pe care ti-o doresti si nu mai accepta sa traiesti dupa regulile sau scenariile altora. Tu detii puterea asupra existentei tale, insa este obligatoriu sa ti-o si asumi. Daca alegi sa traiesti dependent de altii sau de ceea ce vor ei de la tine, nu vei gasi implinirea, fericirea si bucuria de a trai.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
In al zecelea rand, cauta sa te reinventezi mereu. Iesi din zona de confort, renunta la plictiseala, rutina si blazare. Viata este intr-o continua schimbare si la fel esti si tu. Cauta provocari, evolueaza constant si fii mereu din ce in ce mai indragostit de tine insuti si de viata ta.
Foloseste-ti puterea interioara!
Dr. Ursula Sandner
P.S. Astept cu drag gandurile si comentariile tale.
Multumesc draga Ursula pt sfaturile care ni le dai astep cu nerabdare si alte sfaturi am mare nevoie pt ca parcurg o perioada grea si cuvintele tale imi dau putin curaj pt a depasi situatile
din cauza situati care o trec mam inchis prea mult in mine si trec cu greu momentele vieti
Mulțumesc ptr.sfaturile excecelente.Ma ajuta f.mult să trec prin aceasta perioada mai grea.Locuiesc de cîtva ani cu mama care are 90 ani și orice i – asi spune nu o mai pot schimba,dar PTR.care fac compromisuri.Sunt conștientă că mă șantajează emoțional ,dar ce pot sa fac sa o părăsesc?Nu trăiesc așa cum îmi place și cum mi as dori,dar ce sa fac?
Multumesc pentru aceste sfaturi chiar ma ajuta si am nevoie de ele !!!
Cuvintele tale au putere de vindecare. Multumesc universului ca au ajuns și la mine!
Buna,
doresc sa spun ca ai mare dreptate in tot ceea ce scrii legat despre iubirea de sine. Pot spune cu tarie, ca doar acum de cand am divortat, mi-am dat seama de cat de tare am fost devalorizat si cat rau mi-a creat aceasta perioada a vietii mele. Mai doresc sa precizez ca toate actiunle noastre in raport cu partenerul, aduc ca scop in viata noastra aceasta ”problema” a iubirii de sine. Doresc sa pun o inrebare:Ce mai poti face in situatia cand ”te-ai prins” despre mecanismul dobandit de-a lungul timpului si vrei sa-ti ajuti copii, vazand ca si ei au acelasi mod de raportare?
Poate ne dai niste sfaturi.
Multumesc,
Cu deosebit respect, Adrian
Buna, Andrei,
Mecanismele provin din acelasi mod de educatie, educi in mare masura cum ai fost educat.Trebuie sparte tiparele comportamentale.Intai trebuie sa faci la tine (sa corectezi ce nu iti place).Si eu am divortat si pot sa iti spun cu certitudine un lucru: nimeni nu poate face nici o actiune asupra ta, daca nu ii dai voie.Puterea ta interioara este liberul arbitru.Inainte de a te victimiza, trebuie sa vezi de ce ai acceptat aceasta.
Mult succes pe drumul spre inaltarea interioara ! :)
ADRIAN ,nu dau sfaturi ,dar
eu cred ca trebuie sa -i inveti pe copii tai ,ceea ce inveti acum , tu cu tine …
sa-ti cladesti increderea in tine ,acceptand sa stai intr-un mediu propice,unde nu te critica nimeni ,chiar la fiecare pas,unde esti laudat pentru ce faci bine si esti sustinut sa-ti duci gandurile/visele la final,chiar daca nu par cele mai bune pentru altii …
sa-i lasi sa dea cu piept cu greutatile,chiar daca …..cad ,tu sa-i ajuti sa se ridice nu sa-i inlocuiesti…..
sa-i inveti sa se accepte cu bunele si cu relele lor,nimeni nu-i perfect si fiecare sac isi gaseste petecul…zice romanul-va fi cineva sa te iubeasca cu calitatile si cu defectele tale,daca vede ca duci o continua lupta sa-tii balanta in favoarea calitatilor ….
sa-i dezveti de a mai critica mereu, in jurul lor,si mai ales pe ei insasi
fa ce-ti place ,cand iti place ,cu conditia sa nu-i deranjezi pe cei de langa tine,pe cei care te iubesc …
toate cele bune!
Mie nu imi este foarte clara diferenţa intre stima de sine si iubirea de sine. Stima de sine o inteleg, o simt,o pot lega de respect, de simţul demnităţii, de conştiinţa valorii personale, dar iubirea de sine mi se pare încă o noţiune abstractă, străina de mine. Probabil iubirea în sine este incă străină de fiinţa mea, în condiţiile în care in viaţă am cultivat mai mult raţiunea şi valorile morale.Doresc să îmi dezvolt capacitatea afectivă, dar nu îmi este prea clar cum?
Din punct de vedere rațional, iubirea de sine este ca un concept umbrelă care conține în interiorul său toate celelalte concepte precum stima de sine, încrederea în sine, autovalorizarea etc. Așadar, atunci când te iubești pe tine însuți, te respecți, nu accepți compromisuri care ți-ar știrbi stima de sine, nu faci lucruri care te fac să te simți rău, nu accepți în preajma ta oameni care te trag în jos sau alături de care nu te simți în largul tău (ți-e greu să fii tu însuți) și de asemenea nu accepți relații disfuncționale sau toxice. Ești conștient de valoarea ta și te prețuiești.
Iubirea chiar este un concept abstract dar asta nu o face mai puțin reală.
A fi o persoană rațională sau emoțională nu influențează cât de mult te iubești pe tine însuți. Ar fi greșit dacă am spune că o persoană emoțională, adică focalizată pe ceea ce simte mai degrabă decât pe ceea ce gândește, are o capacitate mai mare de a se iubi pe sine sau pe alții. De exemplu, o persoana emotionala poate sa nu se iubeasca pe sine, pe cand una rationala da, si invers. Nu este o regula. Iubirea de sine nu ține de focusul atenției noastre- pe emoții sau pe gânduri, ci ține de felul în care ne raportăm la noi înșine și de cât de mult credem (credințe conștiente și inconștiente) că merităm și valorăm. Asadar, ne iubim conditionat.Daca avem anumite realizari si atingem anumite standarde tot de noi impuse, atunci meritam sa ne iubim, sa ne purtam cu blandete si caldura fata de noi insine. Daca nu, ne blamam, ne simtim vinovati, ne simtim nedemni.
Iubirea neconditionata fata de noi insine implica acceptare neconditionata, compasiune fata de propria persoana, iertare de sine, intelegere, autosustinere si incredere. A te iubi neconditionat inseamna a considera ca esti suficient de bun asa cum esti, cu toate ca esti constient de punctele tale slabe pe care te straduiesti sa le imbunatatesti. Iubirea de sine implica, de asemenea, dorinta si actiunea inspre evolutie, dar fara autoblamare, autopedepsire sau autosabotare atunci cand ne confruntam cu esecul, cand ne simtim lipsiti de putere sau cand nu reusim sa ne atingem obiectivele din prima. Iubirea de sine implica autoperfectionare si a ne dori ceea ce este intr-adevar inspre binele nostru.
Dacă vrei SĂ SIMȚI iubirea de sine, concentrează-te pe interiorul tău. Observă cum te face să te simți atitudinea pe care o ai față de tine. Cum te face să te simți felul în care îți vorbești, cuvintele pe care ți le adresezi, cum te raportezi la acțiunile tale, cum te autoevaluezi. Dacă te simți bine, în siguranță, susținută și împăcată cel mai probabil atitudinea față de tine este una iubitoare. Dacă nu te simți bine, din fericire poți schimba acest lucru, pentru că, așa cum am exemplificat în acest articol, iubirea de sine se învață, se cultivă, se clădește.
Iubirea de sine nu ne părăsește niciodată și o putem accesa în orice moment dacă ne focalizăm atenția asupra ei, asupra interiorului nostru. Vom simți compasiune, acceptare, înțelegere, armonie, susținere, încredere, respect, conectare cu propria noastră ființă. Ne vom simți unificați, întregi și plini și vom simți o dorință arzătoare să dăruim și altora din prea-plinul nostru. Ne vom simți inundați de prea-plin :)
Multumesc de raspuns. Mi-a atras atenţia in special ideea ca acceptarea de sine nu exclude dorinta de autoperfectionare ci aduce o atitudine de toleranta şi blandete in fata ptopriilor slabiciuni, greseli sau esecuri. Interesant… şi totusi … in cazul meu dorinta de perfectionare impreuna cu atitudinea critica, aproape intolerantă fată de mine a generat rezultate care mi-au crescut stima de sine. Stima mea de sine (ce ciudata asociere de cuvinte!)se bazeaza pe valorile pe care consider ca le reprezinta fiinţa mea şi nu pe simpla acceptare de sine. Având conştiinţa valorii mele(sună arogant, poate aceste este adevarul)în prezent, am mai multa toleranţa fata de greselile şi ezitările mele decât in trecut pentru că le raportez la realizarile mele, la evoluţia mea.
Multumesc de răspuns, am găsit multe idei interesnte
Un articol excelent! Multumesc, Ursula!
Multumesc.
O zi frumoasa iti doresc.
Multumesc mult, draga Ursula.Esti minunata..Este un articol foarte care ma incurajeaza sa merg mai departe, nu este usor de pus in aplicatie dar am sa incerc.
Astept cu nerabdare alte articoli de acest gegen.Trebuie sa mai stii ca le citesc cu mare sete, multumesc
Draga Sandra,multumim mult pentru sfaturile tale.De cele mai multe ori ne facem griji doar pentru ceilalti si utam ca existam,asa ne pierdem in problemele cotidiene si viata trece pe langa noi fara sa ne dam seama.Cand incepem sa descoperim acest lucru,cand incepem sa ne gandim putin si la noi ceilalti ne privesc cu scepticism,nu inteleg ceea ce se intampla,cred ca te-ai schimbat sau cine stie ce se intampla insa,adevarul e ca ca doar privim viata cu alti ochi si ne dam seama ca vrem ceva mai mult si pentru noi.Gresim oare daca ne dorim putina fericire,liniste sufleteasca,afectiune?
Cded ca nu,indiferent de varsta niciodata nu este prea tarziu sa-ti doresti toate astea.Vreau o schimbare radicala in viata mea si cred cu tarie ca se va intampla in curad…….Multumesc inca o data din tot sufletul,Liliana.
buna seara Ursula .multumesc pentru acest articol .in sfarsit am inteles ce inseamna sa ma iubesc ,si chiar ma iubesc si ma respect .multumesc .voi citi cu mult interes tot ce scrii si iti multumesc pentru ca scrii intr-un mod atat de accesibil.buna seara si mult succes in continuare
Si daca iubirea, stima de sine nu exista deoarece parintii sunt cei care te-au „invatat” din primii ani de viata ca nu esti capabil de nimic, ca tu nu poti sa faci X lucru si nici macar nu are rost sa incerci? Si au repetat aceste lucruri mai bine de 20 ani…
Nu ştiu câte persoane naive reuşiţi să prostiţi cu teoriile astea ale dvs. Probabil că multe, care se hrănesc cu speranţe şi iluzii. Deh… naivii au nevoie de genul ăsta de încurajări. Dvs. ştiţi cât de greu se găseşte un job, de recomandaţi cu atâta dezinvoltură oamenilor să demisioneze? Dvs. cunoaşteţi preţul unei operaţii estetice, când vorbiţi despre schimbările corpului fizic? Ce-ar fi să mai gândim şi realist?
Irina, fiecare persoana este libera sa isi traiasca viata dupa cum considera. Asadar, face anumite alegeri si ia anumite decizii, iar apoi inevitabil se confrunta cu consecintele acestora. Daca o persoana este nefericita in momentul prezent pentru ca alegerile din trecut nu o mai reprezinta, sau pur si simplu pentru ca isi da seama ca ceea ce face (sau nu face) acum, ii aduce suferinta, frustrare, anxietate sau chiar tulburari fizice si emotionale, eu nu voi incuraja acea persoana sa ramana nefericita in continuare. Schimbarile nu apar peste noapte, fie ca este vorba de job, relatii sau aspect fizic. Primul pas este sa constientizezi si sa accepti ca starea in care te afli iti face rau. Apoi sa iti stabilesti cum vrei sa fii si ce vrei sa faci si in fiecare zi sa faci cate ceva pentru a ajunge acolo. De exemplu, daca nu esti multumit de cum arati, exista nenumarate variante pe care le poti incerca inainte sa ajungi la operatii estetice: sport, alimentatie sanatoasa, vestimentatie, machiaj si coafura care sa te avantajeze- iar pentru asta sunt sigura ca ne putem descurca si fara sa investim o avere. Lucrurile nu sunt numai in alb si negru, iar oamenii nu reusesc sa isi depaseasca blocajele, in primul rand, pentru ca nu cred ca sunt capabili sa faca asta si pentru ca nu au suficienta incredere in ei. Se blocheaza singuri, nu isi dau voie sa vada alternative si oportunitati pentru ca tin mortis de niste credinte care nu ii duc nicaieri.
Multumim pentru articol. Ne ajuti sa ne descoprim.
Mai e o situatie, care ma framanta. Daca e un copil la mijloc, si eu ma trezesc ca vreau sa fac ceva ce ma vindeca(ex. sa umblu descult si cred ca ma respect) si copilul vrea sa faca si el dar sotia considera ca e rau pt. copil ca raceste (chiar se enerveaza). Ar trebui sa fac un compromis? Ma ataca uneori pt. niste chestii… (probabil si eu am facut la fel) . Sau vrea sa ma manipuleze?
Dan, asa cum tu ca tată iti doresti ce e mai bine pentru copilul tau, asa si sotia ta ca mamă isi doreste acelasi lucru. Daca ea considera ca un lucru ii face rau copilului iar tu consideri ca acelasi lucru ii face bine, cel mai bine ar fi sa discutati cu calmitate situatia respectiva si sa ajungeti la un numitor comun. Se intampla uneori ca parintii sa aiba viziuni diferite asupra educatiei copilului si de aceea este foarte important sa comunice cu adevarat intre ei pentru a ajunge la un CONSENS. In plus, copilul isi ia parintii drept model si daca, de exemplu, mesajele mamei sunt la polul opus de mesajele tatalui, acesta va fi confuz si va avea un comportament incongruent.
Multumesc pt articol ! Ma regasesc mult in el dar in sens contrar . In acest moment in mod special si in general sant farà incredere in propriile puteri si nu am o parere buna despre mine , poate ca din cauza unor evenimente din viata mea .
Sper sa reusesc sa ajung intr-o zi asa cum spui tu , chit ca este foarte greu si nu stiu de unde sa incep …
Ma bucur ca te cunosc si astept cu nerabdare cartea ta !
Multumesc
Dragă Ursula, de când te-am descoperit , am început sa ma descopăr și pe mine. Ești o adevărată revelație. Să nu te oprești din ceea ce faci ! Și ține cont că mă fascinezi deși am 16 ani. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci .
Buna , imi plac f mult sfaturile tale privitoare la iubirea si respectul de sine E foarte greu sa-ti induci singura aceasta iubire de sine din moment ce altii au inradacinat adanc in sufletul tau exact contrariul Imi propun cu inversunare sa ma iubesc pe mine mai mult ca pe altii dar nu reusesc
Multumesc ca existati, cu fiecare articol pe care il citesc ma iubesc tot mai mult ,va imbratisez cu dtag!
Multumesc frumos , pentru inspiratie si sfaturi. Sunt de acord cu cele spuse, experimentand asta pe propria piele. Am demisionat dintr-o functie foarte buna( dar care nu-mi mai aducea satisfactii si ma plasa in conjunctura unor relatii toxice) in urma cu 2 luni si inca nu-mi vine sa cred ca ma simt atat de bine eu cu mine in ciuda dificultatilor materiale care sunt consecinta deciziei. Nu-mi explic cum si de ce am senzatia ca mi se va intampla ceva bun si ca am cumva o misiune de indeplinit. Fac voluntariat in mai multe organizatii si asta ma ajuta sa ma valorizez si sa-mi dau seama ca am mai multe de oferit decat credeam.
Mi a plăcut si ma reprezintă, efectuarea unor planuri cu inserarea unor termene, pentru a ajunge in punctul dorit. Chiar voi încerca sa fac asta, desi acum imi este foarte greu sa identific ce mi doresc.
Cum putem realiza ce ne dorim noi insine cu adevărat? Te intreb, întrucât de multe ori am făcut chestii crezand ca este ceea ce mi doresc dar in final, dupa ce consumam timp pretios si energie realizam ca nu eu doream asta, ci cumva, candva, mi se indusese la aspecte care trebuiau bifate.
De fapt putine lucruri din ceea ce am facut pana acum (si sunt deja ani mulți) am dorit cu adevărat sa le fac. Dar daca mă intrebi, nu știu cu ce le as fi înlocuit ptr ca si celelalte „viziuni cu mine si viața mea” nu stiu daca sunt reale. Adică dacă mi aparțin, daca ma reprezintă. ….. Dacă as vrea cu adevărat sa le fac.
Deci? Spune mi te rog, cum realizam ceea ce ne dorim de fapt?
Și eu sunt în aceeași situație.A trecut viața pe lângă mine și acum nu mai stiu ce îmi mai doresc.Pentru ca ce am făcut în viață a fost numai ce mi-au spus alții ca ar fi bine să fac.
Ce mi-am dorit eu nu mi-au permis împrejurările vieții să fac.
Ai mare dreptate,multumesc pt.articol!
Si daca persoanele toxice sunt rude foarte apropiate si toata familia te preseaza daca vrei sa te indepartezi? si daca aceste rude nu pot fi evitate ce e de facut? Multumesc
Aceeasi dilema ma omoara pe mine
Eu am o relatie toxica cu mama mea. Din copilarie. Din pacate tata a murit cand aveam 20 de ani, acuma am 49 si sunt singura ruda a mamei mele. Nu am frati, nu am matusi, nu am verisori. Mama sufera din tinerete de tulburare de personalitate histrionica cu nuante obsesiv convulsive. Ea mereu s-a folosit de mine si oricine ajunge in preajma ei, pentru a face toate in locul ei. Are 78 de ani. A trecut prin multe probleme de sanatate cand, am fost mereu alaturi de ea si pot zice ca fizic acum e sanatoasa. Dar sta inchisa in casa ei si asteapta ca toti sa o caute, sa povesteasca cu ea sa ii faca cumparaturi. Daca eu o refuz cu ceva, roaga strainii sa o ajute. Mereu a fost ca si cum ea ar fi fost copilul meu, nu invers. Si da, de multe ori rabufnesc deoarece nu accepta nici un refuz. Si apoi ma sint frustrata. Citesc mult, dar nu am reusit sa o iert cu adevarat pentru toata copilaria mea si viata mea de adult. Orice as face sa ii fie pe plac, aprecierea dureaza foarte putin, dupa care apare o alta sarcina pe care – dupa parerea ei – ar trebui sa o indeplinesc. Ajung sa o iert pentru ce a facut ieri, dar azi rupe iar pansamentul de pe rana, cu noi acuzatii. Am doi copii mari. De sotul meu am divorta dupa 19 ani de casnicie, tocmai pentru ca am realizat ca linga el nu pot sa fiu eu insami. Ca si daca as fi altfel, tot nu m-ar aprecia. Acuma m-am regasit ca femeie. In privinta altor aspecte din viata mea sunt multumita, am doi copii minunati, imi place ce fac, ma consider o norocoasa. Dar ramane relatia cu mama, pe care nu o pot rupe, dar care ma afecteaza negativ zi de zi si imi creaza stres. inteleg ca pe ea nu o pot schimba, dar CUM sa reusesc sa ma apar pe mine insami, de efectul comportamentului ei?
Am citit tot , adică articolul și comentariile . Îmi place teribil când mă regăsesc în ceea ce scri . Cred că viața nu a trecut zadarnic peste mine și m-am deșteptat chiar dacă pare a fi târziu . În timpul care mi-a mai rămas de petrecut în această lume , fac în sfârșit ce vreau șinu mai țin seama de gura lumii, nu mai țin să impresionez pe nimeni, sunt EU și mă bucur de ce îmi oferă viața în acest moment . Mai bine mai târziu, decât niciodată . Nu ?
Multumesc, Ursula!
Deseori, ma simt sunt eclipsata de colegi, de cei din jurul meu, de realizarile lor(familie, relatii sociale, profesionale, afaceri, venituri…)! Mie, imi lipsesc… sau, cu toate ca m-am straduit… sunt doar jumatati de masura(iubire, sanatate,profesie,venituri financiare…) Sunt in cautare, vreau sa traiesc iubirea in viata, sa fiu multumita, sa am relatii in care eu, sa ma manifest autentic! Multumesc, Ursula!
Cred ca incep sa inteleg conceptul de iubire de sine. Totusi, uneori in mintea mea se confunda cu egoismul.
De exemplu, in situatia in care binele meu inseamna ca altcineva sa sufere, nu e egoism?
Daniela, egoist nu este cel care refuza sa le faca altora pe plac, ci cel care le cere altora sa traiasca in asa fel incat sa-i satisfaca lui nevoile, dorintele si asteptarile egoiste.
Te-ai nascut un om liber si ai dreptul sa traiesti asa cum simti, punandu-te pe tine insati pe primul plan in viata ta. Binele tau este cel mai important, la fel cum binele altora este cel mai important pentru ei. Insa, nimeni nu are niciun drept sa aiba pretentia ca altcineva sa se sacrifice pe sine insusi pentru a-i satisface pretentiile si cerintele egocentrice.
Deci, de ce sufera un om atunci cand tu iti urmezi propriul bine? Pentru ca isi doreste ca tu sa renunti la tine si sa te sacrifici pentru binele lui, iar daca nu o faci, sufera – adica incearca sa te manipuleze sau sa te santajeze emotional. Cine este egoistul in ecuatia aceasta? :)
Mulțumesc mult,e f.educativ,dar nu e ușor,..trb.mult curaj,voința chiar cu riscuri,așa cum zici….
Incerc sa ma plac, sa fac schimbari in viata mea. Dar e tare greu. Sunt momente cand clachez, dar ma imbarbatez singura, dupa o portie zdravana de plans.
e ft greu ,cind nu poti sa faci acele schimbari din viata ,si atunci cind esti intr-o relatie grea dar nu o poti lasa fiinca iubesti persoana mai mult deci orice .Atunci nu ramane decit sa traiesti asa intr-o continua suferinta ……
Totul este ff interesant,atât articolul cat şi comentariile. Desi sant in varstă am multe de învațat de aici.Aştept cu interes articolele ce urmează. Cu stimă, Maria
Imi place mult articolul… As vrea sa-i incurajez pe cei care citesc acest articol spunandu-le din propria mea experienta ca iubirea de sine se poate invata si atunci cand te iubesti pe tine insuti toate se schimba… Obtii o pace interioara care te insoteste pe parcursul a tot ceea ce faci… O iubire de sine autentica este cel mai bun sistem imunitar psihologic pe care il poate avea un om. Cei 10 pasi descrisi mai sus sunt absolut necesari pentru a reusi. Primii au o importanta deosebita din punctul meu de vedere. Mi-e mi-a fost foarte greu sa ii aplic dar am ajuns intr-un punct in care pot spune ca „m-am saturat” de suferinta si a trebuit sa fac ceva… Si nu in ultimul rand, mi-am educat mintea sa vada intotdeauna partea plina a paharului… Succes tuturor
ce facem daca nu identificam sursa ( pasul)? slujba mea e super ok, nevasta e ok, chiar ma irita cite o data cu dragostea ei, copilul e realizat pe stilul lui, iar mie imi tuna si fulgera…
Draga mea Ursula,pot să-ți spun doar că TE IUBESC
Vreau si eu la randul meu sa ti multumesc mult pt. articolul pe care mi l ai trimis. Este un adevarat balsam pe sufletul meu , care adesea este apasat de depresie, anxietate, teama alaturi de o slaba stima se sine. In ciuda experientei de viata acumulate n am absolvit cursul invinsului, a celui care stie sa pierda fara sa fie afectat. Trebuie sa recunosc ca trebuie sa mai invat si cu toate ca nu mai sunt in activitate nu mi a disparut dorinta de a studia, mai ales, daca este ce mi place, si ce i mai bun pt. cunoasterea personala. Te imbratisez cu tot respectul si dragostea mea
Iti multumesc din suflet, Ursula.
Acesta si celelalte articole primite si citite, le consider o,, hrana”ptr.suflet.
Da, nu e tarziu sa invat sa ma iubesc, mai intai, pe mine. In sufletul meu e un izvor nesecat de iubire, pe care, invat sa o daruiesc celorlalti neconditionat.
,, Daruind vei dobandi” asa primesc daruri divine, in fiecare zi.
Multumesc!
Draga Ursula,
Iti multumesc pentru raspuns.Eu sunt abia la inceput,dar sper ca incete,incet,voi reusi.Aceeasi intrebare;daca trebuie sa te indepartezi de persoanele toxice din viata ta iar acestea sint din familie?Nu faci mai mult rau?Sa intorci spatele,pur si simplu?
Este un articol deosebit de bun.Modul de a enunta subiectul pe scurt, clar si cuprinzator.
Ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru cum reușește sa m-a ajute prin oamenii care înțeleg cum trebuie sa iubești viața si pe tine însuți !!! Sunteți un om minunat si sunteți prezent in misiunea personală din aceasta viața si m-a bucur nespus ca v am cunoscut!?
Iti multumesc tie ca existi si lui Dumnezeu ca a creat o femeie minunata.
Esti adorabila. Sa ne traiesti si sa ne luminezi muuuulti ani de acum in colo.
Cu mult drag si bucurie, Camelia.
Iti multumesc pentru aceste articole si pentru ca ai aparut in viata mea tocmai acum cand trec printr-o perioada mai dificila a vietii mele.
Multumesc Sandra pentru mailuri! Chiar ne deschid ochii si ne ajuta sa ne redescoperim. Eu as vrea sa ti scriu in email si sa ti pun cateva intrebari, daca se poate!???
Multumesc draga Ursula,
Acest articol a fost plin de invataminte si foarte interesant.L-am citit cu mult interes.
Cu mult drag
Buna Ursula
Inainte de a scrie acest coment am vizualizat si celalalte comenturi de dinainte care mi au parut interesante.
Simona ti a pus o intreare cu care m am identificat si implicit am aflat si raspunsul tau tot atunci aceasta facandu ma sa fiu constienta de valoarea mea ca om precum si de slaiciuni daca ma lasi sa le denumesc astfel .
Sunt lucida pentru ca exista nevoia de dezvoltare personala continua ceea ce si fac si aceasta imi aduce multa satisfactie in viata de zi cu zi.
Tin sa ti spun ca incep sa ma iubesc din zi in zi mai mult si sunt fericita si recunoscatoare pentru tot ceea ce se intapla atat in interiorul meu cat si in exterior,in relatiile mele interpersonale precum si faptul ca citesc cartile si articolele tale interesante pentru care iti multumesc din suflet!
Cu drag Cornelia
Felicitari pentru toate articolele publicate, stimata doamna Sandra .
Legat de acest subiect pe care toacmai l-am citit, pot sa spun ca stima de sine este o problema foarte importanta in viata fiecarui individ! Fiecare persoana trebuie sa aiba o stima de sine ridicata , pentru a putea trece peste multiplele provocari ale vietii!
Sigur persoanele din jurul nostru pot fi empatice, pozitive sau toxice, (cum le numiti voi pshiologii), dar care la randul lor au diferite forme de stima de sine, care iti pot face bine sau rau.
Parerea mea este ca de la fiecare poti invata ceva daca de la inceput le acorzi atentie si respect.
Sigur ca incet , incet le elimini pe cele care au energie negativa, dar daca poti sa-i ajuti e bine sa o faci, lasand de la tine, si multumindu-i pe ei.
Ce poti face cand esti intr-o relatie toxica,cand el s-a indragostit de altcineva si ai aflat asta si mori putin cate putin in fiecare zi.Si nu poti sa pleci !!!Pentru ca il iubesti si nu poti concepe viata fara el.Dar nu poti nici sa ramai!!Pentru ca ai impresia ca vezi urma sarutului ei pe buzele lui.Cand esti strivit si nu mai dormi si nu mai respiri
si nu te mai bucuri de nimic si nu mai vezi pe unde mergi.Si stai si cantaresti si pare a fi totul doar o chestiune de alegere,e ca si cand ar trebui sa iti alegi modalitatea de sinucidere ,prost iese oricum. Si nu mai poti sa lupti ,pentru ca esti deja sfasiat de durere si pentru ca ti-ai pierdut speranta.
Ce poti sa faci ?Cand nu poti sa pleci ,nici sa ramai?
Buna, mă regasesc în descrierea ta, numai că la mine nu este vorba de o,,alta,, Îți spun că trebuie să schimbi ceva la tine.Sa-ti descoperi valorile și să depășești dependenta de el.Sa acorzi timp pentru tine, pentru lucrurile care ți-au plăcut și încă îți mai plac, dar nu ai reușit să le faci , pentru că Universul tău a fost El. Eu asta încerc să fac de ceva timp si observ că funcționează. Rutina în care ne scăldăm nu ne permite să vedem in interiorul nostru.Crede-ma, uneori nu ne dăm seama cât de puternice suntem! Am plâns, am tipat, am căzut…Dar viata merge înainte și trebuie să te ridici și să lupți. Poti lupta pentru el, dar mai degrabă lupta pentru tine! Ai să descoperi că există persoane care te apreciază si de care habar nu aveai ca se învârt în jurul tău. Si el va observa schimbarea, dar poate fi prea târziu…Prin etapele astea am trecut eu si cu ajutorul materialelor puse la dispoziție de Ursula , am învățat că nimic nu e simplu,dar poti găsi solutii Daca-ti doresti,poti!fiecare individ are propriile tehnici de reușită,trebuie să le caute!bafta!
Acest sentiment nu este iubire,este dependenta, iar partenerul te inseala fiindcă îl sufoci,sau are o fire instabilă emoțional.Oricum nu te poți agata de cineva care nu te vrea.Trebuie să ai destula demnitate și iubire de sine să te poți desprinde din asemenea situație,indiferent ce o motivează altfel vei fi vesnica victimă a unui șantaj emoțional. Să știi poți fi posedat si de un om nu numai de spirite rele.
Eu sunt așa de 2 ani,un mort viu care se târăște in fiecare zi;de puțin timp a plecat el,cu conturile noastre cu tot,spunând ca are nevoie de bani pentru o viața noua alături de o tinerica!nu aștepta sa facă el asta!pleaca tu pina nu e prea tirziu!eu deja am murit sufletește!
Buna ziua ,
Multumesc mult pentru articol, a fost exact ceea ce-mi lipsea ca sa mi se confirme care este calea pe care trebuie sa merg. Cum spuneati m-am nascut un om liber si am dreptul sa traiesc asa cum simt. Ce te faci insa cand cei care te impiedica sa mergi pe calea ta sunt cei mai apropiati, membrii ai familiei ; mama bolnava, frate manipulator,implicat in fel si fel de probleme care sa rasfrang si asupra ta ? Am vazut ca aceasta intrebare a fost pusa de mai multe persoane.va rog ,sa-mi raspundeti ? va multumesc anticipat
Draga Ursula, de cand am descoperit aticolele tale pe reteaua de socializare,le urmaresc zilnic si aplic in viata mea de zi cu zi sfaturile ,sugestiile si recomandarile tale.Jobul,copilul si stresul zilnic ne fac sa uitam de noi,de valorile si principiile noastre,si asa ajungem sa facem doar lucruri mecanice sa ne complacem in situatii neplacute sau care ne fac sa ne subapreciem ,ne provoaca suferinta,fara sa constientizam ca viata trece repede si nu avem timp si pentru propria persoana… ne facem mereu griji pentru altii si cum sa .i multumim pe altii.STOP.E MOMENTUL SI PENTRU NOI.Multumin Ursula ca ne amintesti zilnic asta!
Multumesc, Ursula! Materialele trimise au fost ca un balsam pentru mine, îmi dau incredere, putere si îmi doresc să se schimbe cu adevărat viata mea ,alaturi de cei dragi.Spor în toate!
Mulțumesc, cu un asemenea mesaj săptămâna a început superb, chiar l-am și distribuit mai departe căci unele persoane chiar au nevoie de astfel de lecții de viață, spor la succese tututor.
Ai mare dreptate in tot ce spui,,Am avut norocul sa ma redescopar acum la varsta de 50 de ani.. Iubirea nu are varsta..si mai ales cand te iubesti pe sine,Mutumim draga Sandra,,avem nevoie de oameni ca tine,,,
Am citeva nelamuriri…
1 Dintotdeauna am urit sa ma imbrac „adecvat”am purtat costum doar ocazional,la sindrofii unde nu am avut nervi sa ascult reprosuri…
2u Urasc operatiunea barbieritul!!! nici nu pot sa-mi las barba…natura muncii mele nu-mi permite sa o tin in starea corespunzatoare
3 De cind ma stiu, preferintele mele vestimentare mai degraba socheaza(la ultimele doua nunti am fost in costum bavarez-lederhosen si restul).= rezultatul ? poze sau facut cu mirii si cu mine!!
4 Nu reusesc sa ma mobilizez si sa verific daca hainele sunt aranjate…tricou iesit sau mai stiu eu
Mie m-i se pare ca acest comportament ma reprezinta,nevasta si restul zic ca e lisa de respect de sine
As fi ingrijorat sa aflu ca Toti cunoscutii sunt „defecti”
Buna ziua!Am si eu o intrebare cum si prin ce moduri as putea sa imi controlez emotiile si sa numai ma inrosesc la fata?oare ceva pastile de axietate sau?Multumesc!
multumim ca existati si chiar intrebarea mea este cum faci sa te departezi cand persoanele toxice sunt chiar cei din familia ta tatal sotul copilul
in prima faza, am inceput sa ascult dar sa nu aud ce spune! dupa nu foarte mult timp am ajuns sa trebuiasca sa ma concentrez ca sa inteleg discutia! cred ca sunt prea comod sau ca astept ocazia sa rup mai multe punti in acelasi timp. cu stima
Mulțumesc Ursula! Cartea „Puterea ta interioara” și toate articolele tale mă ajută să trec peste toate obstacolele din viața mea. Am ainvatat să mă iubesc și să am mai multă grijă de mine.
Foarte bun articol, intradevar ma dinamizeaza, insa pentru a schimba „realitatea mea” cred ca este nevoie de ceva mult mai profund. Si nu stiu cum sa fac asta, pentru ca incerc sa-mi controlez actiunile, insa de fiecare data revin si fac aceleasi greseli. Oricum am inceput sa citesc articolele tale, care imi plac foarte mult.
Cu drag,
Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți!
Multumesc draga Ursula,
Esti un om minunat si ma bucur enorm de mult când descoper asemenea oameni. Da ,se poate si Intotdeauna pleaca de la noi, schimbarea a tot ce ne inconjoara, a tot ce intalnim incepe in primul rand cu schimbarea noastra.
Eu ma bucur foarte mult pt mine ca datorita experientei de viata pe care am trait-o , am reusit sa-mi dau seama de multe din regulile pe care le-ai enumerat. Recunosc ca mai am de lucru la mine dar sunt fericita ca sunt pe drumul bun. Invataturile tale imi sunt de folos si le urmaresc cu drag.
Te iubesc si iti doresc o viata minunata
Buna ziua.
Sa va povestesc doar o mica parte din povestea vietii mele.
Sunt casatorita de 12 ani si am 2 copii, de 7 si 9 .
Barbatul cu care sunt casatorita este foarte gelos, e gelozie dusa la extrem, pana intr-acolo ca nu suporta nici sa stau langa fratele meu, pt el orice actiune a mea, sau interactiune a mea cu sexul opus, are conotatii pacatoase.
Nu am observat acest defect periculos inainte de a ma casatori, ca daca as fi observat acest lucru, clar,nu faceam pasul.
A inceput sa-si manifeste crizele de gelozie, dupa doua saptamani de la nunta, cand privind in albumul meu de poze, m-a vazut pe mine stand la o terasa cu mai multi prieteni, fete si baieti, eu stand langa un baiat. Era doar un amic, dar pt el , in viziunea lui, insemna mai mult, pana acolo, ca ma acuza, ca de fapt, este si in realitate amantul meu, si ca eu as mai pastra legaturi pacatoase ,dupa spusele lui, cu el, desi atunci cand m-am casatorit eram virgina.
Eu din fire sunt o persoana serioasa si morala, nici prin gand macar sa fiu infidela, pt ca nu mi-e firea.
Si asta ma doare cel mai tare, pt ca pe nedrept si nefondat, ma critica pt orice, tot ce fac, bine sau rau, are ceva de zis, nimic nu e bine din ce fac, nu e de acord cu nimic din ce as vrea sa fac si in orice discutie el are dreptate.
Am fost atat de suparata atunci, am discutat cu el, cat de tare m-a durut ce a spus si a gandit, si ca eu imi voi vedea de viata mea si el de al lui, ca nu are rost sa continuam asa.
Si-a manifestat pareri de rau, a acceptat ca a gresit si intr-un final l-am iertat, gandindu-ma ca e bine sa ii dau o a doua sansa.
In perioada urmatoare, totul a fost bine si frumos, am ramas insarcinata cu primul copil, si astfel am fost nevoita sa stau acasa in cea mai mare parte a timpului, si cred ca asta i-a conferit un oarecare confort.
Cand copilul a mai crescut, eu decisa fiind sa-mi reiau activitatile, crizele de gelozie au reaparut, nu se mai simtea confortabil dintr-o data, ca nu ma mai poate avea sub ochi, si a trecut la atacuri, care mai de care mai nefondate si aberante.
Ca m-am saturat de el, si ca de asta vreau sa merg la munca, sa cunosc oameni noi, si multe alte aberatii.
Pana la urma nu am reusit sa-mi reiau activitatea, pt ca eram insarcinata cu al doilea copil, situatie prielnica pt el, de a ma omori psihic. ( si aici am spus multe) .
Il deranja si daca eu vorbeam cu o veche prietena, nu mai vb cu mine cu orele, daca eu „indrazneam” sa vb cu fratii mei, eu fiind singura sora,intre 4 frati.
Daca veneau fratii mei in vizita la mine si ma mai ciupeau de obraz, fiind sora mai mica, la plecarea lor, ma critica, ma cicalea, ma jignea, ca de ce nu-i cer sa ma lase singura cu ei, sa-mi fac de cap, si multe aberatii de genul, la care atat de socata ramaneam, ca nici cuvinte sa ii raspund nu gaseam.
M-a despartit de prieteni si aproape si de familia mea. Nimeni nu era destul de bun pt el.
Am inteles intr-un final ca sunt intr-o relatie toxica, dar dupa 12 ani convietuind in acest mediu, m-am trezit, obosita, anxioasa, trista, nefericita, cu stima de sine facuta praf.
Nu am plecat de langa el, nu din cauza ca nu as fi gasit pe altcineva, ( pt ca inca sunt o fata faina ?) ci din cauza copiilor, pt ca el cu copiii se poarta minunat, e un tata bun, se joaca cu ei, intra in mintea lor, copii il iubesc, si din acest motiv, nu am putut sa fac asta.
Acuma am ajuns intr-o stare, cand sunt decisa sa fac o schimbare in viata mea, desi nu consider ca e tarziu, pt ca varsta nu influenteaza cu nimic, succesele tale viitoare.
Numai ca m-a adus intr-o stare, in care daca as dori sa plec,nu stiu cum as putea sa am copiii cu mine.
Nu stiu cum as putea castiga copiii prin instanta, din caz ca decid sa divortez, avand in vedere,ca nici job nu am, pt ca la nici un job nu m-am ridicat la nivelul asteptat, pt ca mereu eram stresata,(nu invatasem inca ,cum sa ma deconectez de la problemele de acasa) , ca atunci cand ma intorceam acasa, ma asteapta cu tot felul de critici, jigniri si umilinte,( el opunandu-se categoric plecarii mele la munca, sau oriunde ar fi fost) , si pt ca totusi o faceam, devenea violent verbal, violenta verbala ,a devenit ceva obinsuit, violent fizic nu e, dar nu stiu care doare mai tare.
Clar , ca printre toate astea, au fost si momente placute, chiar amintiri frumoase, dar din nefericire, momentele dureroase, au fost mai multe, care inclinau balanta.
Daca m-ati putea ajuta cu un sfat, cum as putea iesi din acest mediu toxic, cum m-as putea indeparta, dar sa nu-mi las copiii in urma sau cum m-as putea vindeca mai intai si apoi sa actionez, desi nu cred ca te poti vindeca ramanand in toxicitate, ci doar iesind de acolo.
Singura grija imi sunt copiii, ca ma gandesc ca atunci cand ei vor creste si isi vor lua propriile lor decizii, el la fel se va comporta cu ei, si nu vreau sa devina niste adulti cu handicapuri.
Iti multumesc pt timpul acordat citirii acestui mesaj, si de asemenea iti multumesc anticipat si pt raspunsul pe care il voi primi. ?
(sper sa fi fost destul de coerenta)
Cu stima si respect!
Mia placut mult materialul tua
Multumesc frumos pt ca pot citi toate articolele si pot invata din ele, desi am mult de lucru. Astazi mi-au ajuns cartile, cele doua volume-puterea interioara, sunt f multumita de alegerea facuta(de a mi achizitiona cele 2 volume) si le recomand cu placere tuturor. Multumesc pt tot, multumesc universului ca te-am gasit exact cand aveam mai multa nevoie. Te imbratisez
Buna seara,
Doresc sa ma inscriu la cursurile online dar nu stiu cum,
Multumesc anticipat,
Cu stima si respect,
Liliana
Buna dimineața ,in primul rând vreau să-ți Multumesc pentru timpul acordat noua cititorilor .ma confrunt cu o situație dificila in viața mea .pentru prima data am început sa spun nu ,dacă asta simt intr-o anumită situație și observ ca majoritatea oamenilor din preajma mea au nemulțumiri la adresa mea .m-a ajutat articolul sa înțeleg ca eu sunt cea mai importantă persoana din viața mea .cand Mir îmi este bine pot dărui persoanelor din jurul meu din prea plinul meu .totusi cum reusesc sa trec peste durerile sufletești cauzate de cei din exteriorul meu? Cum fac fata criticilor și cel mai important cu sa reusesc sa le țin la distanță de sufletul meu? Multumesc Ursula pentru generozitatea ta !
Buna,Sandra!Multumesc pentru articolele pe care le scrii,daruindu-ne sprijin in schimbarea pe care cei mai multi o vrem,o cautam in mod eronat in exterior.Ma ajuta mult sa vad ca nu sunt egoista cand doresc ruperea unor legaturi.Din motive care cred ca tin de copilarie,tinerete ,de cei care ma inconjurau la acea vreme,unii indrumandu-ma pe un culoar ingust fara posibilitati de optiuni proprii am acum probleme de a accepta fara disperare iesirea din viata mea a unor persoane.Daca pleaca ei,ma simt vinovata ca i-am pierdut facand ceva ,daca eu plec-asta inseamna ca nu mai vorbesc cu acea persoana(nu accept sa spun motivul,de obicei el consta intr-o jignire,umilire si,consider ca a vorbi despre asta e un fel de a dubla raul)-ma macina nesiguranta si gandul ca SIGUR eu am exagerat,am gresit,sunt vinovata.Ma aflu intr-o situatie fara iesire(din punctul meu de vedere).Am o varsta pe care o consider limita.Mi-e teama ca dupa maine nu va mai fi nimic.As vrea sa pot sa ma resemnez,dar nu o fac.Sufar stand intr-o casnicie in care ma simt amarnic de singura.Sotul meu imi repugna.Nu avem nimic in comun.El a devenit si alcoolic.Am si un fiu adoptat care este alcoolic,etc..Lumea din jur nu accepta ideea ca eu stau cu ei.Eu in schimb,femeia puternica care a dus ani in sir totul in spinare,sunt disperata ca pensia mea anticipata si partiala nu imi va fi de ajuns.NU ma vad cu ei,nu am curajul sa ma rup din cauza sfasitului,a lipsei oricarei sperante pentru mine.Ce sa fac sa-mi infrang limita,sa accept ca varsta nu e o bariera,ca mai exista speranta.Am cautat iubirea mereu,m-am agatat de cei din jur.Cum sa rup lantul acestei dependente??
Multumesc ca existati,sunte-ti minunată,un foarte bun psiholog, citesc cum mult interes toate articolele scrise de dumneavoastra,imi dau silința sa pun in practică sfaturile dv.Trebuie sa imi recapat increderea in mine sa imi fac curaj si să mă îndepărtez de omul care timp de 24 de ani m-a facut sa sufăr si probabil dacă voi rămâne lângă el in continuare imi va produce suferință.Probabil intre noi nu mai există iubire ci doar atasament,obișnuință sau o dependență ??
Sublim! Mustind cu toții în energia pozitivă cu care Tatăl Soare răsfață Mama Pământ în zile de Solstițiu de vară și în prag de Sânziene, mesajul ales azi de draga noastră gazdă vine ca un desert binecuvântat, după o masă bogată oferită din Iubire necondiționată. Totul este în viața noastră trinitar: instinct, emoție și minte… cap, trup și membre… femeie, bărbat și copil… Iubire de Sine, Iubire Cosmică și Iubire Universală, care se revarsă din abundență în tot și toate. Cum toți suntem Unul, iar Unul este Tot, încet, cu răbdare, dar sigur și în mod cert, ne aliniem tot mai mulți pe drumul către 5D, susținuți și ghidați de către Trinitatea Divină, spre o singură inimă, o singură iubire, o singură ființă. Mulțumim cu recunoștință, îmbrățișări sufletești și smerenie Ursula Sandner și Condor C, suflete alese venite la întrupare spre a ne lumina drumul! Binecuvântați suntem cu toții!
https://www.youtube.com/watch?v=x004cBLk6iQ
Multumesc <3
Pentru a nu-l pierde de el,am renuntat la mine.Am tolerat multe nedreptăți sperând de fiecare dată că el se va schimba,ca va aprecia sacrificiul meu,își va recunoaște vina si imi va cere iertare,din nefericire situația nu s-a schimbat,el tot nu își asumă responsabilitatea faptelor sale.Eu simt că am ajuns la limita răbdării si am acumulat frustrări multe,trăiesc într-o stare de nemultumire si mă invinovatesc pentru lipsa curajului,pentru instabilitatea emoțională,pentru că am încercat sa dau divorț dar am renuntat de teamă că nu am să pot suporta despărțirea,partajul si toate urmările divortului.Deci dacă mă iubeam as fi avut puterea de a renunța la omul care in loc să imi fie de ajutor mi-a distrus viața. Preciez că nu depind financiar de el,pe tot parcursul casniciei eu am susținut familia si am fost sprijinul copiilor,el mi-a pasat mie toate responsabilitățile,,,si totuși eu nu am curajul de a renunța la el,habar nu am de ce,,,el nici măcar nu mi-a facut vreun compliment sau să mă privească cu drag..
Va multumesc!
Am o deosebita placere de-a citi si asculta tot ce trimiteti si scrieti.
Multumesc, Ursula! ☺️
Asa Este. Ai perfecta dreptate. Am avut parte de relatii proaste care nu erau pentru mine si m-au afectat foarte mult din toate punctele de vedere.
Acum fac tot posibilul sa nu mai intru in relatii care sunt toxice pentru mine.
Multumesc pentru articol.