Mesajele conducătoare (sau drivere) și injuncțiile sunt concepte aparținând analizei tranzacționale și se referă la „programe” inconștient instalate în psihicul uman fiind resimțite ca niște presiuni de a acționa într-un anumit mod specific.
Mai exact, mesajele conducătoare pot fi considerate „prescripții” transmise copiilor de către părinți - acele lucruri pe care un copil știe sigur că trebuie să le îndeplinească. Acestea sunt inconștiente și sunt interpretate ca reguli sau „motto-uri” personale, devenind tipare rigide de gândire, simțire și comportament.
Cele 5 mesaje conducătoare sunt:
- Fii perfect! Persoanele care au acest driver sunt hotărâte, au standarde morale înalte, sunt orientate spre rezultate, se tem să nu piardă controlul, se străduiesc să realizeze orice sarcină „perfect”, altfel au senzația că eșuează. Pot avea succes, însă cu greu se pot bucura de el deoarece niciodată nu sunt mulțumiți de ei înșiși. Principala sursă de disconfort în relația cu cei din jur este percepția lor că aceștia sunt prea emotivi, iraționali, că au standarde prea joase, că nu își pot îndeplini obiectivele.
- Fii puternic! Persoanele care au acest driver preferă să facă lucrurile pe cont propriu, nu cer ajutor indiferent cât de greu le este, se tem să-și exprime sentimentele ori să manifeste vulnerabilitate iar teama lor principală este teama de a nu fi respinși.
- Fă plăcere altora! Persoanele care au acest driver îi pun pe alții și nevoile altora mai presus de cele proprii, au tendința de a face pe plac celor din jur, sunt dispuse să ajute, să salveze, respectă normele și le este greu să își impună punctul de vedere. Le este teamă să nu fie ignorate sau criticate și se simt vinovate ori se tem să nu fie învinovățite dacă nu fac pe plac altora. Cel mai greu le este să își acorde permisiunea de a-și face pe plac în primul rând lor.
- Încearcă din greu! Persoanele care au acest driver deseori se implică în multe sarcini însă fără a le duce la bun sfârșit, stabilesc obiective greu de îndeplinit, se implică în diverse cauze, muncesc din greu, se tem de eșec dar și de succes și îi consideră iresponsabili pe cei care nu se străduiesc la fel de mult ca ei.
- Grăbește-te! Persoanele care au acest driver sunt în general agitate, exuberante, vorbesc și se mișcă repede, manifestă entuziasm, au tendința de a face mai multe lucruri deodată, le este greu să încetinească ritmul, să își ia timp de gândire ori să se bucure de liniște sau de tăcere, preferând agitația și zgomotul.
Pentru a putea să ne dăm seama ce driver aparține unei persoane este necesar să urmărim apariția în același timp a mai multor indicii pentru acel driver. Deși fiecare dintre noi manifestă într-o anumită măsură mai mică sau mai mare toate aceste drivere, în general oamenii au un driver predominant, pe care îl manifestă cel mai frecvent.
Pentru eliberarea de aceste mesaje conducătoare care poartă în fond mesajul „Sunt OK doar dacă....sunt perfect/ puternic / fac pe plac altora / încerc din greu / mă grăbesc”, și care reprezintă niște auto-condiționări deoarece sunt adesea nepotrivite și împiedică obținerea anumitor rezultate, există anumite mesaje permisive care ar putea funcționa ca un „antidot”.
De exemplu, o persoană care se lasă ghidată de mesajul „fii perfect” își poate acorda permisiunea de a gândi că este suficient de bună așa cum este. Alte mesaje permisive corespunzătoare celorlaltor drivere pot fi:
Fă pe plac altora – Mulțumește-te pe tine însuți
Fii puternic – Fii deschis și exprimă-ți dorințele
Încearcă din greu – Fă-o
Grăbește-te – Acordă-ți timp
Injuncțiile sunt acele mesaje transmise indirect, mai ales prin modalități non-verbale și reprezintă „interdicții”. Există 12 astfel de injuncții:
- Nu exista! - un părinte transmite copilului său un astfel de mesaj atunci când nu își dorește acel copil, când se simte amenințat de prezența lui în viața sa. Îi spune lucruri precum „Mai bine nu te-aș fi făcut”, „Dacă nu ai fi fost tu aș fi putut să...”; îl respinge chiar dacă din punct de vedere material își îndeplinește obligațiile, nu este prezent din punct de vedere emoțional, îl abuzează fizic sau psihic. Copilul se simte nedorit, inutil, nedemn de a fi iubit. Aceste mesajele verbale cât și atitudinea și comportamentul părintelui îl determină pe copil să gândească că mai bine nu ar fi existat, că este o povară, că nu merită să trăiască. Bineînțeles că aceste procese se întâmplă la nivel inconștient. Un adult căruia i-a fost transmis acest mesaj poate avea tentative de suicid, de auto-mutilare, se simte nedorit, neiubit, respins, insignifiant. Ca mecanism de apărare împotriva acestui mesaj, din punct de vedere psihologic persoana poate decide că are dreptul să existe doar dacă îndeplinește anumite condiții. De exemplu, „pot să exist dacă....muncesc din greu / nu mă apropii de oameni / îi mulțumesc pe alții”.
- Nu fi tu însuți! - această injuncție poate fi transmisă atunci când părintele își dorește un alt fel de copil, de exemplu un băiat în loc de fată sau o fată în loc de băiat. În acest caz, fie că mesajul este transmis în mod direct „Ne doream ca tu să fii băiat, nu fată”, fie că părintele îmbracă sau se comportă cu copilul ca și cum ar fi aparținut de celălalt sex, acesta ajunge la concluzia că nu este ok să fie el însuși, așa cum este. Acest mesaj poate fi transmis și prin faptul că părintele își compară frecvent copilul cu alți copii „De ce nu poți și tu să fii ca X?”, sau dacă preferă un alt copil în detrimentul său (fratele sau sora lui), reacționând pozitiv numai la acele aspecte care corespund imaginii copilului „ideal” și desconsiderându-le pe celelalte. Astfel, persoana care a preluat acest mesaj se poate considera inferioară altor oameni, temătoare în a-și asuma dorințele și nevoile, reticentă în a-și afirma originalitatea și autenticitatea.
- Nu fi copil! - într-o familie în care există părinți imaturi, iresponsabili, care nu își asumă îndatoririle, copilul poate decide că el este singurul care își poate purta de grijă sieși ori fraților săi. De asemenea, în familii unde există multe conflicte și unde copilul se simte în nesiguranță, poate gândi că vina îi aparține și că trebuie să facă ceva pentru a rezolva situația, însă poziția de copil nu îi permite, așadar a fi copil este un lucru rău de care trebuie să scapi. „Nu fi copil” poate fi similar cu „Nu te distra”, „Nu te bucura” – există persoane care cred că după bucurie vine întotdeauna tristețe, aşa că modul magic în care poţi ţine răul la distanţă este să nu te bucuri niciodată; că distracția este un moft sau un lucru rău, iar aceste lucruri sunt transmise copiilor, direct sau indirect. Un adult care poartă acest mesaj poate fi rigid, inflexibil, se poate simți stângaci în relaționarea cu copiii, poate simți disconfort în situații care implică joaca, distracția, spontaneitatea.
- Nu crește! - acest mesaj este transmis în general mezinului familiei. Părintele se poate simți amenințat de faptul că propriul copil crește, devine adult și „îl părăsește”. Părinții care transmit acest mesaj își pot ocroti excesiv copiii și feri de responsabilități. Ei se simt lipsiți de valoare și fără sens dacă nu își mai pot exercita rolul de părinte, astfel încât încearcă să împiedice maturizarea copilului. Această injuncție poate fi dată și de părinți care nu cresc nici ei la rândul lor, adică nu se maturizează, mesajul fiind „ rămâi copil și haide să ne jucăm împreună”. Adulții care poartă acest mesaj evită responsabilitățile, se poartă copilărește, caută persoane mai puternice care să îi conducă sau să își asume responsabilitatea pentru ei, au toleranță scăzută la frustrare și gestionează cu dificultate stresul.
- Nu reuși! - un părinte poate transmite acest mesaj atunci când se simte amenințat de succesul propriului copil (în mod inconștient). Dacă copilul își depășește părintele îi amintește acestuia de nereușitele sale. Acest mesaj nu este transmis în mod direct, pentru că deși la nivel explicit părintele își încurajează copilul să aibă realizări, într-o manieră inconștientă de fapt nu își dorește ca acesta să aibă succes. Adulții care poartă acest mesaj se pot autosabota mai ales când sunt foarte aproape de a realiza ceva.
- Nu face nimic! - părintele poate transmite copilului că există riscuri foarte mari în a face ceva. Indiferent despre ce ar fi vorba, mai bine să nu faci nimic decât să riști, să te expui pericolelor. Acest mesaj provine din temerile părintelui care este speriat ca nu cumva copilul să pățească ceva. Un adult care poartă acest mesaj ia cu greu decizii, obișnuiește să amâne, este extrem de precaut și nu își asumă riscuri. De asemenea oscilează între diferite moduri de a acționa, simțind că nu ajunge nicăieri.
- Nu fi important! - acest mesaj poate fi transmis de un părinte care își respinge copilul sau îl neglijează sau de un părinte care poate intra în competiție cu copilul său. Un adult care poartă acest mesaj se poate desconsidera, preferă să stea în umbră, se simte neimportant, are tendința de a se supune autorității. Din punct de vedere profesional preferă pozițiile de subordonare și se poate autosabota atunci când are șanse de promovare.
- Nu aparține! - acest mesaj poate fi transmis de părinți care au avut dificultăți de relaționare din punct de vedere social sau de părinți care repetă copilului că este diferit de alții, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Persoana se simte exclusă, izolată de colegi, de prieteni, de familie și poate părea în ochii celorlalți nesociabilă sau singuratică.
- Nu fi apropiat! - un părinte poate transmite acest mesaj copilului prin faptul că nu prezintă predictibilitate și previzibilitate - uneori este afectuos apoi se retrage, alteori este furios sau îl ignoră pe copil. Faptul că părintele reacționează imprevizibil și nu există constanță îl determină pe copil să gândească că nu poate avea încredere în modul în care reacționează oamenii atunci când dorește să se apropie de ei. Așadar, este mai bine să nu se apropie deloc. Un alt fel prin care se transmite acest mesaj este atunci când membrii familiei nu vorbesc niciodată despre sentimentele lor sau nu se obișnuiește să fie apropiați fizic. Acest mesaj se poate traduce și prin „Să nu ai încredere în alții”, „Să nu te apropii fizic de alții”. Adulții care poartă acest mesaj pot simți dificultăți în a se apropia emoțional de alții, în a primi afecțiune, în a-și crea relații apropiate.
- Nu fi sănătos! - un copil poate ajunge să își însușească acest mesaj atunci când se simte neglijat de părinții săi, iar modalitatea prin care reușește să le atragă atenția este să se îmbolnăvească. În mod indirect, părinții i-au transmis „să nu fie sănătos”, pentru că numai atunci primește atenția și afecțiunea de care are nevoie. Varianta „nu fi sănătos mental” este transmisă atunci când copilul se comportă „nebunește” pentru a atrage atenția părinților. ,Mai târziu, în viața de adult, o persoană se poate ghida în continuare după acest mesaj și poate folosi boala ca și modalitate prin care atrage atenția sau afecțiunea celorlalți, dar o poate folosi și ca pe un „instrument” de manipulare sau șantaj emoțional.
- Nu gândi! - acest mesaj este transmis de părinți care desconsideră capacitățile cognitive ale copiilor sau le subminează reușitele „Ce mare lucru ai făcut?”. Pot exista și mesaje induse fetelor precum „Nu trebuie să gândești prea mult, ci doar să arăți bine”. „Nu gândi” se poate traduce și prin „ocupă-te de orice altceva mai puțin de problema din fața ta”. Un adult care are această injuncție se poate simți copleșit în fața problemelor ori poate să nu gândească cu propria lui minte, ci să preia de la cei din jur atitudini, păreri, valori ca și cum l-ar reprezenta.
- Nu simți! - în general această injuncție este transmisă de părinți care au ei înșiși probleme în gestionarea emoțiilor sau în familii unde exprimarea sentimentelor nu este un lucru normal și obișnuit. De exemplu, un copil care este certat de fiecare dată când își exprimă furia poate învăța că nu este normal să simți furie ori să o exprimi. Băieții sunt învățați că nu este normal să plângă, așadar nu trebuie să simtă tristețe. „Nu simți” se poate referi și la „nu simți senzații fizice” - este o problemă dacă simți foame sau frig. Adulții care au preluat acest mesaj pot fi destul de deconectați din punct de vedere emoțional, nu sunt conștienți sau nu își acceptă emoțiile, pot dezvolta diverse tulburări (de exemplu mâncatul compulsiv sau dependența de diferite substanțe).
La final te invit să îmi spui ție ce mesaje conducătoare și injuncții consideri că ți se potrivesc.
Dr. Ursula Sandner
NU este adevarat, injunctiile nu vin de la parinti, ele vin din personalitatea fiecaruia. am 58 de ani si tot asa actionez de cind ma stiu, cu grija pentru fiecare membru al familiei, responsabil pentru viitorul lor, in schimb sotul (peste) si fiul meu (rac) sunt iresponsabili, chiar si de viitorul lor, chiar daca „imi poarta de grija”.
Eu asa concep lucrurile.
Detaliați ce înseamnă că se poartă iresponsabil!
Personalitatea se formează în primul rând în relație cu părinții, nu ne naștem așa….
Bună seara. Eu am primit mesaje teribile,cum ar fi: ,,Pentru tine nu-i nimic pe lumea asta”- o manieră a lui mama de a-și exercita controlul și autoritatea,apăsând,mai mult decât trebuie,pe frână. M-am luptat cu asta până am reușit să-l înțeleg cât-de-cât la justa sa valoare-o minciună,iată ce mi s-a predat începând din copilărie.
Si ce se poate face in legatura cu aceste mesaje. Inteleg ca le am. Ce fac sa le schimb?
Afirmatiile functioneaza? Eu unul asta fac in cazul unor credinte mai incapatanate. Repet o alta afirmatie care vreau sa se lipeasca pana cand devine a mea.
….foarte interesant!!!!!….foarte tareeeeee….!!!!!!!!….doamnaaaaa, cum se pot shterge injunctiile respective….care este metoda prin care putem „dezlega„ aceste legaturi….periculoase, ca sa zic ashaaaa….??????
multzumesc mult de tot!!!!
Copilăria mea a fost un mic dezastru , am fost crescut de bunici până la aproximativ 17 ani . După moartea bunicii tatăl vitreg a făcut praf viața mea …
Încearcă din greu
Nu fi apropiat
Am dat peste injunctii cu niste ani in urma si am respins cu putere notiunile. Imi spuneam ca sunt niste mambo-jambo si ca un parinte n-ar face asa ceva copilului sau, eu insami fiind parinte. Evident, eram in negare. Iarasi, evident, multe din ele le-am transmis copilului meu. Acum, ca le recitesc, imi bate inima nebuneste si le recunosc cam pe toate in mine:
Fa placere altora,
Incearca din greu,
Fii perfect,
Fii puternic,
Nu exista,
Nu simti,
Nu fi apropiat,
Nu fi copil,
Nu fi tu insuti,
Nu reusi,
Nu face nimic.
Ce am invatat de la mama: „noi nu facem scoala de soferi, ne e frica, nu e de noi”, „cine tine la tine, te iubeste asa cum esti (prea grasa)”, „noi nu putem slabi, asa e natura noastra, mereu am mancat”, „mananca acum, nu lasa in farfurie, mananca tu ce a ramas de la ea, sa nu aruncam”, „toate femeile care se imbraca cum le sta bine sunt curve”, „daca nu faci asta, nu mai vorbesc cu tine o saptamana(si asa era)”, etc… Si asa am ajuns sa ma complac in situatiile astea si nu am inteles de ce sotul meu a divortat de mine dupa 22 de ani… Si cand am realizat ce mi-a inoculat si i-am spus mamei, nu a recunoscut nimic, a zis ca eu aveam posibilitatea sa aleg si cand i-am zis ca nu mai merg la ea, a facut accident vascular…