Care este calea mea?

Care este calea mea, cum să-mi găsesc drumul în viață sau cum știu că ceea ce fac este bine, că am ales corect, sunt întrebări care mi-au fost adresate frecvent și m-am gândit ca în articolul de astăzi să abordez acest subiect.

Fie că vorbim despre alegeri și decizii în relații, privind traseul profesional sau strict personale, oamenii de cele mai multe ori nu sunt convinși că au procedat „bine”, le apar frământări și întrebări la care încearcă să găsească răspunsuri.

În primul rând, aș vrea să încep prin a-mi expune punctul de vedere asupra a ce consider eu că înseamnă „a-ți găsi calea”. Această cale nu este neapărat una bătătorită de dinainte, ci o privesc mai degrabă ca pe o invitație pe care ți-o trimite Universul să trăiești, să experimentezi, să te definești, să te redefinești, să crești, să înveți din greșeli.

De când suntem mici suntem supuși influențelor familiale și de mediu, ne lăsăm influențați de o varietate de factori care, cumva, ne formează ideea de „cine sunt eu” și „ce trebuie să fac în viață”. Felul în care suntem crescuți, într-o anumită măsură, ne poziționează deja pe un drum. Este un drum creat de așteptările celor din jur (în special ale părinților), de așteptările societății pe care mai mult sau mai puțin voluntar sau conștient le urmăm din teama de a nu fi respinși, abandonați, excluși, criticați, din teama de a nu ne simți diferiți de ceilalți, ca și cum a fi „diferit” ar fi ceva rău.

Pornim pe acest drum și pe măsură ce înaintăm în vârstă sau ne maturizăm începem să devenim din ce în ce mai conștienți de noi înșine, de ce ne dorim, dacă aceste așteptări și „norme” ni se potrivesc, ne gândim că am vrea să schimbăm direcția sau, cel puțin, să pășim din când în când în afara cărării bătătorite.

În adolescență poate că ne răzvrătim în feluri în care numai un adolescent poate să o facă. Această răzvrătire, dintr-un anumit punct de vedere, poate fi privită ca o încercare de păstrare a autenticității, ca o strădanie de a-ți rămâne fidel adevărului interior, oricare ar fi acela, de a-ți urma propria cale, de a te menține „întreg”, nedivizat între pretențiile, normele, tradițiile și așteptările care planează în jurul tău. Mulți adolescenți nu se tem să spună ce gândesc cu adevărat ori să facă ce-și doresc cu adevărat (uneori în maniere exagerate), pentru că ei cred cu tărie în ei, sunt la început de drum, își fac planuri, visează mult, își imaginează cum și-ar dori să trăiască și, cumva, nu acceptă în mintea lor că aceste lucruri pe care și le doresc ei nu ar fi posibile. În adolescență focul interior mistuie, este un foc puternic ca un fel de busolă interioară care îți arată calea.

Cu timpul acest foc interior începe, cumva, să se domolească  - unii ar spune că intrăm în viața „reală”, însă eu consider că viața este „reală” încă din momentul în care ne naștem. Ce înseamnă „viața reală”? Aparent, o viață plină de responsabilități și probleme, o viață în care nu mai poți face ce ți-ai dori, o viață setată pe modul „supraviețuire” sau pe modul „rutină”, o viață în care, poate, te simți captiv. Viața cealaltă, viața „ideală”, rămâne o amintire a visurilor din adolescență.

Ideea este că, da, de multe ori ne lăsăm purtați de viață, apar conjuncturi sau situații în care ne simțim presați să luăm anumite decizii chiar dacă nu ni le dorim, din diferite motive sau pentru că nu știm ce altceva am putea alege. Intrăm într-un fel de rutină, securizându-ne zona de confort. Poate că avem regrete, poate că ne dorim să schimbăm ceva, însă „viața reală” nu ne permite. Sau cel puțin așa credem noi.

Ce consider eu că înseamnă „viața reală”? Viața pe care tu alegi să ți-o construiești. Griji și probleme avem cu toții, însă important este felul în care ne raportăm la ele. Rezolvi o problemă și, parcă, peste noapte apare alta  - da, este și asta o caracteristică a vieții reale. Nu problemele care apar sunt problema, ci lipsa resurselor de a le rezolva, credința că nu avem acele resurse sau că nu le putem dobândi.

Dacă un om și-a format un set mental de credințe care îi spun „oh, nu, altă problemă..”, „nu mai pot”, „de ce mi se întâmplă mie asta”, „sunt un ghinionist, asta e”, va vedea viața „reală” prin prisma unei mentalități de victimă, iar mentalitatea de victimă nu face altceva decât să-ți răpească puterea interioară, să o deplaseze de la tine și să o pună în mâinile altor oameni sau a destinului, pentru că din vina lor ți se întâmplă toate. Însă dacă un om, pus față în față cu o problemă, gândește „ok, s-a întâmplat asta, este neplăcut, trist, poate chiar dramatic, hai să văd ce pot face” și începe să se focalizeze pe soluții, pe resursele de care ar avea nevoie, suspendând, cumva, toate gândurile acelea catastrofale, va privi viața „reală” prin prisma unei mentalități de „învingător”.

„Învingătorul” nu poartă lupte inutile, de altfel, cu alți oameni, dovedindu-le că le-ar fi superior (tot din cauza faptului că el nu se simte bine în pielea lui, are complexe sau frustrări) sau lupte inutile cu viața (împotrivindu-se sau blocându-se în starea de victimă),  ci învinge prin faptul că nu se mai luptă și nu se mai războiește cu sine, nu-și mai face rău sieși - prin credințe, tipare, emoții, comportamente (auto)distructive, nu se mai sabotează. Acest om are încredere în resursele sale sau știe că le poate descoperi și, ca și în viața reală, există mult mai multe resurse pe timp de pace decât pe timp de război.

Acest lucru înseamnă că, în momentul în care începi procesul de a te  împăca tu cu tine, de a te accepta, de a te iubi (care este de fapt procesul dezvoltării personale prin care renunți la balastul de credințe care te limitează și care-ți nu mai sunt de folos, la autoînvinovățire pe care o înlocuiești cu asumarea responsabilității ș.a.m.d) de a te detașa de povestea ta de viață care îți spune „ești un perdant” sau „ești o victimă a abuzurilor” sau „nu ai să poți mai mult”, de a te vedea pe tine dincolo de rolurile pe care le ai (de profesor, de avocat, de mamă, de fiică, de soț), începi deja să te așezi din ce în ce mai mult în „albia” ta, pe calea ta.

Calea ta este o cale interioară, pentru că din interior începe totul. Altfel spus, viața ta, viața pe care o trăiești acum, viața reală, este un rezultat al gândurilor tale, al credințelor tale, al emoțiilor tale care te determină să acționezi într-un anumit fel. Este o proiecție a felului în care te simți în interior. Dacă în interior ești neîmpăcat, conflictual, fără să vrei și poate fără să-ți dai seama, aduci acea luptă în exterior, în viața „reală”. Vezi obstacole la tot pasul, ai tendința să te războiești, să te împotrivești, poate te regăsești frecvent în situații neplăcute, conflictuale. Poate ți se pare că te lupți cu toți și toate și parcă ai obosit. Poate că ți se pare că de vină pentru ce trăiești tu acum sunt Guvernul, mama, tata, partenerul de viață, țara în care trăiești, învățătoarea care te-a pedepsit pentru că nu ai știut să-ți rezolvi temele, profesorul din liceu care ți-a spus că ești un prost și că nu o să reușești în viață ș.a.m.d.  Ei bine, dacă nu ar fi fost acest Guvern, acești părinți, acești profesori, ar fi fost alții în loc. Ideea este că nu ai cum să controlezi exteriorul, ceea ce poți controla este ce faci tu cu ce „ți s-a dat” – cu experiențele tale, cu gândurile tale, cu credințele tale, cu viziunea ta asupra propriei persoane, asupra vieții. Ceea ce poți controla este felul în care alegi să trăiești de acum înainte – agățându-te de trecut, repetându-ți aceleași gânduri care îți spun „nu este corect”, „din cauza ta...”, sau privind spre viitor și construind acel viitor prin felul în care alegi să fii de acum înainte.

Dacă vrei să te schimbi, dacă vrei să descoperi care este calea ta, începe prin a-ți asuma responsabilitatea. Nu mai rememora trecutul pentru că dus a fost, învață să trăiești în prezent și să observi maniera prin care îți construiești acest prezent – când te trezești dimineața te gândești la câte probleme ai, la cât de nefericit ești, la cum nu ai chef să faci nici aia, nici aia? Asumă-ți responsabilitatea pentru astfel de gânduri, asumă-ți responsabilitatea că, gândind așa, te vei simți rău, lipsit de inspirație, plictisit sau trist, asumă-ți responsabilitatea că aceste stări te vor face să te închizi în tine, că vei mai amâna și astăzi începerea acelui proiect la care te-ai gândit de mult sau că vei căuta motive să te cerți cu cineva pentru a ventila aceste emoții. Asumă-ți responsabilitatea pentru faptul că, deși poate nu ești 100% conștient de asta, îți creezi „calea” minut de minut.

Care este calea ta? Exact acea cale pe care ți-o construiești clipă de clipă. Cum știi că această cale este una bună pentru tine? Observă cum te simți în interior. Ești conflictual, neîmpăcat, frustrat, trist, ți se pare că trăiești „degeaba”? Ți-ai pierdut bucuria de a trăi? Te simți înstrăinat de tine însuți? Dacă da, probabil trebuie să faci niște shimbări, fie la nivel de mentalitate și atitudine, fie la nivel de acțiune. Deși, în momentul în care se schimbă ceva la nivel de mentalitate și atitudine, se va schimba și în planul acțiunilor și comportamentelor. O altă întrebare pe care poți să ți-o adresezi este – mă reprezintă pe mine munca pe care o fac, felul în care trăiesc sau felul în care mă comport în relația aceasta? Sunt eu „prins” în paginile acestei cărți pe care o scriu, izvorăsc eu din acest proiect pe care îl concep, sunt împăcat cu alegerea pe care tocmai am făcut-o, iubesc eu așa cum îmi cere sufletul meu sau fac compromisuri, aleg jumătăți de măsură, renunț în favoarea altcuiva sau a altceva, pentru că trebuie, pentru că așa se face, pentru că nu văd o altă cale? Sunt eu autentic în relațiile mele, în interacțiunile mele, în ceea ce fac, în ce creez? Îmi sunt, oare, mie, fidel până la capăt? Gândește-te la toate aceste lucruri.

A fi pe calea ta, pe calea cea bună, are la bază tocmai păstrarea autenticității. Dacă ai mers până acum în viață pe un drum presărat de compromisuri și renunțări la sine, dacă ai făcut alegeri importante pentru tine din teama de a nu fi „exclus” pentru că nu te conformezi sau de gura lumii, dacă majoritatea acestor alegeri au fost bazate pe frică, o frică iluzorie de altfel, și nu pe dorință și încredere, dacă te-ai lăsat ghidat nu de focul interior, acel foc interior plin de resurse care încă arde mocnit în tine, ci de o mulțime de „trebuie” și „așa se face”, dacă toate aceste lucruri te-au determinat mai departe să faci alte compromisuri, să renunți la alte visuri, să acumulezi alte regrete și frustrări, oprește-te o clipă și gândește-te dacă într-adevăr mai vrei să continui așa sau nu.

Ceea ce crezi că ai pierdut - visurile, pasiunea, focul interior, puterea personală, chiar autenticitatea, nu au dispărut cu adevărat. Sunt doar acoperite, strat după strat, de un balast de credințe și tipare disfuncționale, emoții reprimate, compromisuri, minciuni pe care ți le-ai spus tu ție pentru a-ți continua drumul pe care deja ai început să mergi. Începe cu orice strat îți este la îndemână și fă „curat” în interiorul tău. Acolo, undeva, cine ești tu cu adevărat așteaptă să vă reîntâlniți.

Dr. Ursula Sandner

 

17 comentarii pentru “Care este calea mea?

  1. Stimată Doamnă Sandner, vă mulțumesc pentru toate gândurile, experiențele și învățămintele pe care le împărtășiți cu noi, cititorii! Toate cele bune!

  2. Un subiect foarte interesant si profund. Ma regasesc in el. Vreau sa-mi dau seama cine sunt, ma straduiesc sa-mi schimb modul de a gandi, de a privi si percepe faptele, oamenii, lucrurile dar inca nu am reusit. Multumesc pentru toate mesajele, articolele si linkurile trimise. Cu profunda recunostinta, ma iclin!

  3. Suntem ceea ce gandim! Eu sunt intr-o situatie dificila si caut sa fac ceea ce spuneti dv.Sunt o fire optimista si vreau sa cred ca nu am boala care se presupune ca ar fi. Ma ajuta foarte mult cele scrise mai sus. Toate cele bune!

  4. Ca de obicei, multa intelepciune rezida din articolele tale. Te felicit pentru ca esti o persoana autentica si impartasesti aceasta filozofie de viata si in mediul online.
    Ma bucur sa vad ca tot mai multa lume evolueaza mental, ca si eu sunt unul dintre ei si impreuna pasim catre o schimbare importanta de paradigma socio-comportamentala : https://traiesteminimalist.com/2019/07/14/revolutia-mentala-a-inceput-era-constiintei/
    Numai bine!

  5. Este atat de simplu sa primesti aceste sfaturi, insa foarte greu de aplicat. Iti o vointa si o tenacitate de fier, rabdare, pasi marunti si constientizare permanenta a evolutiei, doar, doar vei distinge o schimbare timida, imperceptibila. Asta inseamna o victorie, o vibratie maxima, o stare pe care doresti sa o incerci cat mai des, si cel mai mult te bucuri ca in intelegi in sfarsit ca poti fi altfel, adica cum doresti. Multumesc pentru munca in folosul oamenilor, pentru faptul ca impartasiti tainele unei vieti fericite, singura problema a noastra, a tuturor fiind ignoranta.

  6. Urmaresc articolele postate de dvs si ma regasesc in unele dintre ele.
    Va multumesc pentru lectiile si experientele pe care le impartasiti cu noi cititorii!

  7. Salut,draga mea,Ursula! O reflecție nemaipomenită! Căutam ceva materiale pentru Dezv. Personală cl. xI. Îi vedeam pe mulți ,trecănd pri toate filtrele descrise. Mulțumesc mult. Vom avea ce discuta, analiza personal,reflecta. imi aleargă multe idei…. Vă îmbrățișez cu mult drag.

  8. Ma regăsesc, sunt în procesul de decopertare, după revelația afundariisi si a redescoperirii a ceea ce însemn eu, care este relația mea cu mine!
    Mulțumesc Ursula!

  9. Incredibil acest articol!
    Chiar am ramas foarte surprins intr-un mod destul de placut de felul in care Ursula Sandner spune lucrurilor pe nume,si-o face asa pe intelesul tuturor fara sa foloseasca cuvinte complexe.

    Mult succes in continuare si sper sa deschida cat mai multe mentalitati!

  10. D Na Sandner , va multumesc din suflet pentru toate informațiile .Parca mi s a luat un văl de pe ochi . Deja am inceput transformarea mea în bine , și toate cuvintele dv m au uns pe suflet . Sa va răsplătească bunul Dumnezeu , pentru toate incurajarile pe care ni le transmiteți .

  11. Da. Adevărat. Omul are capacitatea de a se adapta unor situații dificile. De aici poți sa începi, „călătoria”. Știind ca „atragi ceea ce ești”, pentru ca da, de ce sa nu recunoaștem și sa acceptam acest lucru? : fiecare om are „pretul sau”. Cu cât accepți lucrul acesta cu atât „reduci” din frustrări și începi sa „construiești” și sa „crești” pe toate planurile posibile, fără însă a te „agresa” psihic. Orice creștere necesita niște eforturi, investiții, și răbdare. Ori poți accepta ceea și cine te accepta asa… Important e ca tu sa te accepți și totuși sa încerci sa privesti cât mai realist la ceea ce ești din toate punctele de vedere. Subconștientul omului, atât a femeii cât și a bărbatului este asemeni unui „scaner”, și cauta posibilități de bine și frumos în funcție de ce este ca persoana, ca TOT, ca „preț” din toate punctele de vedere adunate. De aceea e importanta dezvoltarea personala, atât psihica cât și fizica și materiala. Tu ești exact ca și un magnet: atragi ceea ce ești, sau ceea ce oferi aia primești… Sau cât valorezi, atâta ți se oferă… Degeaba ești frustrat, ori accepți ori muncești.
    DE respingere, poate fi bine justificata sau nu… Unii te știu aprecia, alții nu…(mai ales cei care nu au experienta în „spate” sau au primit toate mult prea ușor în copilărie).
    Pentru toate în viata cam trebuie sa îndeplinești anumite condiții și cerințe. Oamenii își stabilesc propriul „preț”, în funcție de totalitatea de informații din subconstient. Alții sunt conștienți de valoarea lor, alții nu… Și alții continua sa se dezvolte și sa investească și… vor vedea dânșii rezultatele. E atât cat „muncești”…

  12. Articolul este minunat și corect.
    Trebuie sa acceptam ca exista și situați speciale sau particulare. Ele au nevoie de un plus de atenție, de un plus de interes sau de o explicație, altminteri se rămâne într-un blocaj de timp indiferent de stadiul de maturizare/asumare/ înțelegere, etc. Toate aceste detalii fac diferența între ceea ce o persoana poate sa perceapă/ accepte/ înțeleagă sau accepta mai greu sau deloc… indiferent de puterea sau dorința de a trai in armonie cu interiorul propriu. Sunt aspectele care pot fi verbalizare/ rezolvate/ traversate doar in cadru intim și cu înclinare spre subiect/ situație, situații/ subiecte sensibile care au un consum de energie mai mare decât in mod normal.

    Zi frumoasa și cu inspirație .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.