Gelozia… o trăire atât de complexă și atât de intensă uneori... Presupun că nu-ți este străină, nu-i așa? Poate că am trăit-o cu toții la un moment dat al vieții noastre; este, în fond, o parte firească a experienței umane, însă ceea ce contează este cum reușim să o înțelegem și să o gestionăm.
În gelozie este vorba despre frica de a pierde pe cineva important pentru noi în favoarea altcuiva, despre furia față de cineva pe care îl vedem ca pe un rival, despre neîncrederea în cineva despre care ne temem că ne-ar putea trăda. De multe ori, orice intrare a unei noi persoane în cercul nostru social poate fi percepută ca o potențială amenințare, alimentând frica de pierdere, umilință, marginalizare și abandon.
Adesea, gelozia este confundată cu invidia, deși ele sunt trăiri diferite. Gelozia este, în principiu, sentimentul că suntem „lăsați pe dinafară” dintr-o relație importantă pentru noi, în timp ce invidia apare atunci când percepem că altcineva are ceva ce noi nu avem - fie că este vorba de succes, frumusețe, respect sau orice altă resursă de valoare. În loc să simțim că pierdem ceva, așa cum se întâmplă în cazul geloziei, invidia declanșează dorința de a obține ceea ce are celălalt sau chiar de a distruge acel lucru pentru a elimina diferența care ne face să ne simțim inferiori.
Invidia este deseori despre comparație și competitivitate într-un anumit domeniu, fie el profesional, personal sau social. Dacă vedem pe cineva având succes într-un domeniu care contează pentru noi, cum ar fi cariera, putem simți invidie dacă persoana respectivă câștigă mai mult sau este promovată înaintea noastră. În schimb, gelozia este mai mult despre protejarea unei relații care este amenințată de un „intrus” perceput. Deși gelozia și invidia sunt emoții diferite, ele pot apărea simultan față de aceeași persoană, deoarece ambele implică percepția unei competiții și a riscului de pierdere.
Gelozia implică o combinație de emoții puternice, cum ar fi furia, frica, confuzia, neputința și tristețea. Deși adesea spunem că „simțim” gelozie, aceasta presupune și o gamă largă de gânduri negative și comportamente reactive. Gânduri de tipul: „este interesat de altcineva”, „mă va părăsi”, „trebuie să aflu ce se întâmplă” apar deseori în mintea celui gelos. Aceste gânduri pot duce la comportamente distructive, precum controlul excesiv, verificările obsesive sau chiar confruntările agresive.
Problema nu este faptul că simțim gelozie, ci modul în care reacționăm ulterior. Reacțiile noastre sunt cele care creează probleme. De exemplu, o reacție de furie necontrolată poate escalada rapid într-o ceartă care poate lăsa răni emoționale de durată. Cu alte cuvinte, una este să simți gelozie și alta să acționezi din gelozie.
Această trăire poate fi înțeleasă ca o oportunitate de a reflecta asupra propriilor nesiguranțe și asupra dinamicii relațiilor noastre. O putem privi ca pe un simptom al nesiguranței personale, însă o putem privi și prin prisma evoluției noastre biologice, psihologice și sociale.
Gelozia își are originile în evoluția umană, funcționând ca un mecanism de protecție în relațiile romantice și de familie, pentru a preveni infidelitatea și a proteja moștenirea genetică. În societățile timpurii, gelozia era importantă pentru a asigura supraviețuirea speciei; oamenii erau motivați să își protejeze partenerii și copiii pentru a-și transmite genele. De exemplu, într-o relație de cuplu, gelozia poate apărea ca o reacție la amenințarea de a pierde partenerul, ceea ce ar putea însemna pierderea resurselor emoționale, financiare sau genetice.
Astăzi, mediul nostru modern nu mai seamănă cu cel din trecut, iar acest răspuns evolutiv nu mai este la fel de relevant, însă înțelegerea acestei perspective ne poate ajuta să realizăm de ce gelozia este o emoție atât de puternică și intensă. Cu toate acestea, nu ar trebui să o folosim ca pe o scuză pentru comportamentele noastre distructive.
Gelozia este adesea confundată cu o expresie a iubirii, dar, în realitate, este mai mult o manifestare a egoismului și a nevoii de control decât a iubirii autentice. Gelozia nu este doar teama de a pierde o persoană dragă; este, de multe ori, o reflecție a fricii că nu suntem suficient de buni sau că nu merităm iubirea și atenția celorlalți. Aceste frici sunt deseori înrădăcinate în insecuritățile personale, formate în urma experiențelor trecute, fie ele din copilărie sau din relațiile anterioare.
Experiențele timpurii pot influența într-o foarte mare măsură modul în care ne formăm convingerile despre încredere și siguranță în relațiile adulte. Dacă, de exemplu, un copil a fost martor al infidelității părinților sau a crescut într-un mediu în care nevoile sale emoționale nu au fost împlinite constant, acest copil poate dezvolta o percepție că oamenii nu sunt de încredere în relațiile intime. Aceste convingeri sunt adesea perpetuate în relațiile viitoare, unde frica de a nu fi trădat sau abandonat poate apărea chiar și în absența unor motive concrete.
În multe cazuri, gelozia devine un mecanism de apărare împotriva rănilor din trecut. De exemplu, o persoană care a fost înșelată într-o relație anterioară poate dezvolta o frică persistentă că va fi trădată din nou. Astfel, gelozia devine o barieră în calea intimității și încrederii reale.
Când o persoană simte nevoia să știe fiecare mișcare a partenerului său, unde se află, cu cine se întâlnește sau cât timp petrece cu prietenii, acest comportament nu reflectă iubirea, ci o dorință de control. Este un semnal clar al unui egoism mascat, unde nevoile proprii de securitate și validare prevalează asupra respectului pentru libertatea celuilalt.
Iubirea autentică înseamnă încredere, respect reciproc și libertatea de a fi tu însuți. Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri se susțin reciproc în creșterea și dezvoltarea lor personală. Iubirea adevărată nu implică o luptă de putere, ci o colaborare pentru bunăstarea ambilor parteneri. În schimb, gelozia, atunci când scapă de sub control, poate eroda aceste valori de bază, transformând o relație într-o arenă de conflict și nesiguranță.
Credințele noastre și gelozia
Credințele noastre reprezintă filtrele prin care interpretăm lumea și experiențele noastre. Ele sunt formate pe baza experiențelor anterioare, influențelor culturale, educației și relațiilor timpurii. Aceste credințe pot fi pozitive, constructive sau pot fi negative și distructive, alimentând emoții precum gelozia.
De exemplu, dacă ai o credință de genul „nu sunt demn de iubire”, te poți teme că partenerul tău va găsi pe altcineva mai interesant sau mai atractiv decât tine. Este ca și cum ai purta ochelari întunecați care fac ca totul să pară mai întunecat decât este. Dacă nu realizezi că porți acești „ochelari”, vei crede că lumea este în mod constant întunecată.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Când avem astfel de credințe, interpretăm totul prin aceste lentile negative, puține lucruri pozitive ajungând la noi. Este ca și cum am fi prinși în propria noastră perspectivă limitată.
Când suntem geloși, adesea tratăm gândurile noastre negative ca și cum ar fi fapte sigure: „el/ea este interesat/ă de altcineva,” „voi fi părăsit/ă” sau „nu mai sunt suficient de bun/ă pentru el/ea.” Aceste gânduri creează o realitate distorsionată și ne fac să reacționăm bazându-ne pe presupuneri, nu pe fapte. Însă, nu toate gândurile noastre sunt adevărate. Doar verificând faptele, cum ar fi discutând deschis cu partenerul, putem clarifica situația și evita capcana gândirii bazate pe gelozie.
De asemenea, oamenii au adesea „reguli” despre cum ar trebui să fie lucrurile în relații. Acestea pot părea utile pentru a ne proteja sau a controla situații, dar pot duce și la reacții exagerate și concluzii greșite.
De exemplu, s-ar putea să crezi că ar trebui să știi întotdeauna exact unde se află partenerul tău, ce face și cu cine este, altfel vei face o criză de gelozie. Însă eu vin și te întreb: este realist să crezi că poți ști mereu unde se află partenerul tău, ce face și cu cine este? Dacă partenerul tău nu a știut, de exemplu, unde ai fost astăzi, asta înseamnă că l-ai înșelat? Ai încredere în partenerul tău dacă simți că trebuie să știi constant toate detaliile despre el sau ea? Nu ar putea această nevoie de a controla și supraveghea fiecare mișcare să pună presiune pe relație și să ducă la resentimente? Este posibil ca partenerul tău să aibă nevoie de un anumit grad de intimitate și independență, chiar și într-o relație?
O altă regulă poate fi: „partenerul meu nu are voie să perceapă pe nimeni altcineva interesant sau atrăgător (pentru că asta înseamnă că nu mă iubește pe mine cu adevărat)”. Este aceasta o regulă realistă? Crezi că ești singura persoană din lume pe care partenerul tău o găsește atrăgătoare? Oare ție nu ți se întâmplă să găsești alte persoane atrăgătoare sau interesante? Înseamnă acest lucru că nu poți fi de încredere sau că îți vei trăda partenerul?
Nimeni nu poate îndeplini așteptările din spatele acestei reguli. Așa că, dacă te ții de ea, vei ajunge să te simți mereu dezamăgit, nesigur și gelos. Ce-ar fi să ai un alt gând, mai realist și mai sănătos: „sunt mulți oameni care pot fi atrăgători și interesanți, dar asta nu înseamnă că partenerul meu nu mă iubește sau că mă va înșela.”
Un alt aspect al geloziei este să te bazezi pe presupuneri negative despre viitor (îngrijorare) sau să te fixezi pe lucruri negative din trecut sau prezent (ruminație). Ambele înseamnă să rămâi blocat pe anumite gânduri negative, care îți pot acapara complet mintea.
De exemplu, ai putea gândi: „el o găsește pe acea femeie atrăgătoare.” În loc să te agăți de acest gând, poți alege să-l ignori sau să accepți că este normal să găsim și alte persoane atrăgătoare. Acest mod de a gândi te ajută să nu te blochezi și să mergi mai departe. Dar dacă începi să te îngrijorezi, mintea ta devine din ce în ce mai agitată.
Ruminația funcționează similar, dar este mai mult despre a te gândi mereu la anumite evenimente, a le întoarce pe toate părțile și a pune întrebări fără răspuns, precum: „de ce s-a întâmplat asta?”. Astfel de gândire te poate ține blocat într-o stare negativă și, în loc să te bucuri de prezent, rămâi prins în aceste întrebări. Este important să recunoaștem când facem asta, să devenim conștienți de astfel de tipare de gândire și să le confruntăm cu faptele reale, renunțând la presupuneri automate și neadevărate.
Din dorința de a deține controlul și a încerca să împiedice o potențială „trădare”, unii oameni pot ajunge, prin comportamentele lor, să obțină exact opusul, ajungând să-și îndepărteze partenerul/a. În partea a doua a acestui articol, vom da exemple de astfel de atitudini și comportamente, așa că ne revedem curând!
Dr. Ursula Sandner
Buna ziua dna Sandner! Am suferit in tinerete de gelozie! Este cumplit! Cred ca lipsa iubirii in copilarie mi a creat aceasta nesiguranta. Acum suntem pensionari, am prietene singure, mergem in concedii cu ele. S ar zice ca sunt mai bine desi, uneori, anumite persoane prin comportamentul fata de sotul meu imi provoaca din nou accese de gelozie. De exemplu: sotul in prezenta altor femei este glumet, rade, se vede ca se simte bine! Dar cu mine nu se mai comporta asa… Oricum este boala grea gelozia! Sotul ma acuza ca il sufoc tot spunandu i sa se imbrace cand este frig, etc. Eu zic ca mi pasa de el, iar in oglinda lui nu pare sa i pese de mine! Credeti ca este control din partea mea?
Foarte bun articolul, am trecut de mai multe ori prin astfel de situații, deși știam că nu este bine nici sănătos! Nici în actuala relație nu sunt liniștit, deși nu mi-a dat nici un motiv! Foarte greu de vindecat de gelozie, aproape imposibil! Mulțumesc frumos pentru articol.