Ce este neajutorarea învățată  – cauze, manifestare, soluții (II)

Impactul neajutorării învățate asupra vieții personale și profesionale

Neajutorarea învățată a fost asociată cu mai multe tulburări psihologice diferite - depresia, anxietatea, fobiile, sentimentul de singurătate, timiditatea pot fi toate accentuate de neajutorarea învățată.

Când o persoană simte că nu are control asupra vieții sale sau că eforturile sale nu duc la schimbări pozitive, poate intra într-un cerc vicios de gândire negativă, care să sprijine apariția și persistența simptomelor anxioase sau depresive.

În plus, dacă suferi de anxietate sau depresie, poți simți că nu poți face nimic pentru a ameliora aceste simptome și, astfel, nu mai cauți soluții. Deși psihoterapia ar putea fi una dintre soluții, tu crezi că nimic nu te poate ajuta să te simți mai bine, așa că renunți, chiar înainte de a încerca.

Neajutorarea învățată poate eroda încrederea și stima de sine – atunci, când cineva se confruntă cu eșecuri repetate sau nu vede rezultate pozitive în urma eforturilor depuse, poate dezvolta convingerea că nu are capacitatea de a influența evenimentele sau de a atinge succesul. Acest sentiment de neputință poate submina încrederea în propriile abilități și poate contribui la scăderea stimei de sine.

Neajutorarea învățată poate avea consecințe și în relațiile interpersonale - de exemplu, sentimentul de timiditate în diferite situații sociale îi poate face pe oameni să simtă că nu pot face nimic să depășească această stare. Deoarece au senzația că nu își pot controla simptomele, pot renunța să mai încerce să se angajeze în situații sociale, timiditatea lor devenind astfel chiar mai pronunțată.

Persoanele care se simt neputincioase pot avea dificultăți în a construi relații sănătoase sau în a face față provocărilor care apar în cadrul acelor relații. Încrederea scăzută în propriile capacități poate afecta modul în care cineva răspunde și se comportă în interacțiunile sale, putând duce la evitarea confruntărilor sau la o dependență excesivă de ceilalți în rezolvarea problemelor.

Performanță scăzută la locul de muncă sau la școală - dacă o persoană nu mai crede în capacitatea sa de a influența rezultatele sau de a-și atinge obiectivele profesionale, acest lucru poate duce la performanțe scăzute la locul de muncă, lipsă de motivație, stagnare în carieră. Te poți simți, astfel, blocat, neîmplinit, blazat și poți simți că nu vei reuși niciodată să îți atingi potențialul maxim în domeniul tău de activitate.

Așadar, una dintre consecințele cele mai importante ale neajutorării învățate este limitarea potențialului personal și profesional al unei persoane. Dacă tu simți că nu îți poți controla viața și crezi că eforturile tale sunt inutile, este mai puțin probabil să-ți asumi riscuri, să-ți urmezi pasiunile, să-ți îndeplinești obiectivele. Poți dezvolta sentimente puternice de inutilitate și lipsă de valoare personală, de disperare și lipsă de speranță și poți avea dificultăți în a face față stresului și a-ți menține o stare emoțională bună, toate acestea afectându-ți în mod semnificativ calitatea vieții.

Depășirea neajutorării învățate       

Desigur, ideal ar fi ca părinții să le permită copiilor încă de când sunt mici să exploreze, să învețe din propriile experiențe, să le încurajeze curiozitatea și să le ofere sprijin pe măsură ce aceștia învață să se descurce în lume pe cont propriu, însă fără a prelua responsabilitățile lor.

Copiii sunt adesea înconjurați de provocări și obstacole pe care trebuie să le înfrunte pentru a crește și a se maturiza, iar una dintre influențele cele mai semnificative din această perioadă este modul în care părinții îi sprijină și îi îndrumă pe copiii lor. Deși dorința de a proteja excesiv poate fi puternică, este important ca părinții să fie conștienți de modul în care interacțiunile lor pot influența dezvoltarea copiilor. Atunci, când părinții preiau responsabilitățile copiilor sau îi protejează excesiv de eșecuri și dificultăți, aceștia pot internaliza ideea că nu au control asupra propriei vieți și că eforturile lor sunt zadarnice. Acest tip de mentalitate poate duce la scăderea stimei de sine, la lipsa de încredere în propriile capacități și la evitarea de a acționa în viitor.

Chiar dacă copiii au diverse eșecuri, este important ca părinții să le transmită mesajul că eșecurile sunt normale și că pot fi transformate în oportunități de învățare și dezvoltare. Eșecurile sunt inevitabile în viață și fac parte din procesul de creștere. Astfel, în loc să încerce să prevină sau să minimalizeze eșecurile copiilor, părinții ar trebui să îi încurajeze să își asume riscuri și să învețe din experiențele lor.

Învățarea copiilor să gândească critic și să abordeze problemele focalizându-se pe soluții pot contracara neajutorarea învățată. Ei trebuie să înțeleagă că pot controla multe aspecte ale vieții lor prin abordarea proactivă a provocărilor.

Prin încurajarea independenței, a asumării responsabilității și a gestionării eșecurilor într-un mod constructiv, părinții pot contribui la dezvoltarea unei mentalități pozitive și reziliente la copiii lor. Este important ca părinții să ofere sprijin emoțional și să își încurajeze copiii să își exprime emoțiile și preocupările lor, oferindu-le în același timp suportul necesar pentru a face față dificultăților.

De cele mai multe ori, oamenii nu au copilării ideale, o multitudine de alți factori contribuind ulterior la formarea personalității lor, astfel că identificarea și conștientizarea neajutorării învățate sunt primii pași către schimbare, facilitând apoi adoptarea unor strategii care să ne ajute să o depășim.

Pentru a înțelege mai bine modul în care neajutorarea învățată a devenit parte din modul tău de gândire și comportament, psihoterapia poate fi de ajutor în procesul de identificare și schimbare a gândurilor negative și disfuncționale, în adoptarea unor perspective mai realiste și în dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine. De asemenea, poate ajuta la învățarea unor strategii sănătoase de gestionare a stresului, dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și consolidarea încrederii în sine. Astfel, poți învăța să faci față mai eficient provocărilor vieții și să-ți atingi obiectivele personale și profesionale.

Întrebările precum: „ce simt în fața provocărilor?”, „cum reacționez la eșecuri?” sau „îmi folosesc abilitățile în diverse situații?”, conștientizarea emoțiilor resimțite în situații dificile și identificarea tiparelor comportamentale, reflectarea asupra experiențelor din trecut, în special a celor asociate cu eșecuri sau provocări, identificarea convingerilor limitative legate de propria capacitate de a face față dificultăților și de a-ți atinge obiectivele pot ajuta la evaluarea propriei stări.

Schimbarea modului în care te raportezi la tine și îți vorbești în dialogul tău interior  este esențială - înlocuirea gândurilor negative cu afirmații pozitive și realiste contribuie la construirea unei imagini de sine sănătoase. În această direcție, adoptarea credinței că abilitățile și talentele tale pot fi dezvoltate prin efort și perseverență contracarează convingerile limitative ale neajutorării învățate.

Începe să observi și să schimbi tiparele de gândire negative. Învață să distingi gândurile iraționale și să le înlocuiești cu gânduri mai realiste și constructive. A ține un jurnal al gândurilor poate fi o metodă de a identifica și analiza tiparele de gândire negative. Notarea și reflectarea asupra acestor gânduri pot ajuta la conștientizarea lor și la dezvoltarea unor alternative pozitive.

Identifică-ți resursele personale și abilitățile - fă o listă cu situațiile în care ai avut succes și analizează ce a contribuit la acele succese.

Practicile de mindfulness  și meditație pot ajuta la reducerea anxietății și la focalizarea atenției asupra momentului prezent. Aceste tehnici pot oferi o cale de a gestiona stresul și de a recâștiga controlul asupra răspunsurilor emoționale.

Oamenii pot face față neajutorării învățate și prin angajarea în activități care le pot reda simțul controlului. De exemplu, activitățile creative, cum ar fi pictura, scrisul, muzica sau gătitul pot oferi oportunități foarte bune pentru exprimarea individualității și pasiunilor personale. Aceste activități nu numai că pot stimula imaginația și creativitatea, dar oferă și un sentiment de control asupra procesului creativ și rezultatelor finale.

Învățarea constantă și dezvoltarea abilităților noi pot contribui la creșterea încrederii în sine și a sentimentului de control. Participarea la cursuri sau seminarii, studiul unei limbi străine sau dobândirea de noi competențe profesionale sunt exemple de activități care pot oferi oportunități de creștere personală și profesională.

Stabilirea unor obiective realiste și măsurabile și urmărirea progresului către aceste obiective pot ajuta la redobândirea sentimentului că ești în controlul propriei vieți. Împărțirea acestor obiective în pași mai mici și celebrarea reușitelor pot crește motivația și satisfacția personală. Fiecare succes, indiferent cât de mic, va contribui la dezvoltarea încrederii în propria ta capacitate de a acționa.

Neajutorarea învățată este o realitate complexă și poate fi o reală provocare, dar este important să înțelegi că ai puterea de a o depăși. Recâștigarea controlului asupra vieții tale începe cu conștientizarea tiparelor de gândire, explorarea originilor neajutorării și angajarea în pași concreți către schimbare. Cu determinare și sprijin poți transforma neajutorarea în încredere în propria capacitate de a face față provocărilor și poți să îți construiești calea spre viața visurilor tale.

Începe să-ți asumi puterea interioară și să preiei controlul asupra vieții tale!

Dr. Ursula Sandner

 

 

Un comentariu pentru “Ce este neajutorarea învățată  – cauze, manifestare, soluții (II)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *