Etapa respingerii și a abandonului în relația cu un narcisist

Partea a treia

Relația cu o persoană care are o tulburare narcisică de personalitate începe cu o fază de idealizare, când narcisistul simte că „se îndrăgostește” de tine, adică percepe că, datorită proiecțiilor sale, datorită așteptărilor pe care și le-a creat și pe care pretinde ca tu să i le îndeplinești, datorită felului în care îl faci să se simtă și lucrurilor pe care i le oferi (îi acorzi atenție, validare, laude, apreciere, interes, adică îi hrănești ego-ul), tu ești partenerul ideal pentru el. În această etapă te va măguli, te va copleși cu afecțiune și atenție, te va pune pe un piedestal. Va crea iluzia unei conexiuni minunate pentru că are nevoie ca tu să i te dedici, în acest fel reușind să preia controlul asupra ta. Cu cât te îndrăgostești mai tare, cu atât el/ea se va simți mai bine în propria piele și cu atât va putea să te controleze mai mult.

Când narcisistul îți spune „te iubesc”, de fapt îți spune „iubesc ceea ce îmi oferi, iubesc ceea ce faci pentru mine, iubesc că mă iubești”.

Plăcerea și așa-zisa dragoste pe care narcisistul o simte la început nu va dura mult, iar el sau ea va începe treptat să te devalorizeze. El nu își găsește satisfacție oferind și contribuind la fericirea ta, ci atunci când își poate manifesta superioritatea. Prin devalorizare ceea ce încearcă de fapt narcisistul să facă este să te controleze. Nu mai ești partenerul acela ideal, însă nici nu este dispus să renunțe la tine.

Dacă nu îi mai poți hrăni ego-ul ca în etapa de lună de miere, dacă vei începe să impui anumite limite și granițe de interacțiune, dacă nu vei mai fi de acord cu el și nu îl vei mai aproba, dacă nu te va mai percepe ca pe o resursă utilă, va căuta ca, prin devalorizare, să obțină exact același sentiment - de superioritate. Își hrănește sentimentul importanței punându-te pe tine la pământ, criticându-te, devalorizându-te. Defectele și slăbiciunile lui devin mai puțin relevante și semnificative atunci când narcisistul începe să scoată în evidență, să exagereze ori chiar să inventeze defectele și slăbiciunile tale.

La un moment dat, nici această manieră de a interacționa, devalorizându-te, nu va mai reuși să îi aducă satisfacțiile inițiale. Controlul pe care îl exercită asupra ta nu îi va mai satisface îndeajuns nevoia de a se simți important, deasupra tuturor, așa că va începe să te respingă pentru ca, în scurt timp, să te părăsească fără a mai privi în urmă.

Alte motive pentru care narcisistul ajunge să te părăsească sunt:

- nu mai ai resurse / nu îl mai poți ajuta să-și îndeplinească obiectivele și interesele egoiste;

- începe să dobândească un sentiment de dezgust la adresa ta din pricina faptului că observă că tu nu te respecți și nu te valorizezi pe tine, făcându-i mereu pe plac și lăsându-te controlat și dominat de el sau, la polul opus, constată că nu ești ușor de manipulat și că nu își dorește să mai depună vreun efort suplimentar;

- ajunge să perceapă că merită ceva mai bun, astfel că pornește în căutarea unui nou partener pe care îl consideră superior ție și care să îi satisfacă nevoile egoiste;

- nu este capabil să înainteze în relație deoarece acest lucru ar implica o autodezvăluire care ar fi prea dureroasă pentru narcisist – dacă ar fi autentic, dacă ar înainta în formarea unei conexiuni emoționale care implică vulnerabilitate și deschidere, s-ar vedea pus față în față cu propriile slăbiciuni și defecte și imaginea de sine falsă și perfectă pe care și-a construit-o în mintea lui s-ar destrăma.

De multe ori, narcisistul nu va ieși din relație până când nu își va asigura acel nou partener. Nu dorește să renunțe la atenția și admirația ta până când nu găsește o nouă persoană care să-i asigure aceleași lucruri. Chiar și în această situație, este posibil să nu își dorească să renunțe complet la controlul pe care îl exercită asupra ta, fie pentru că se gândește că ar mai putea avea nevoie de tine la un moment dat, fie pentru că își dorește să te folosească pentru a manipula alți oameni, fie pentru că mai poate obține satisfacție în urma exercitării puterii în acest fel.

Deoarece își dorește să iasă ca un „învingător” din relație și își dorește ca ego-ul lui/ei să nu aibă deloc de suferit, este posibil ca în această etapă insultele și abuzurile lui să se intensifice. Va da vina pe tine și va spune că, de fapt, tu te-ai schimbat și din acest motiv alege să încheie relația.

Îți poate spune lucruri de tipul:

- din cauza ta am ajuns în punctul acesta al relației;

- din cauza ta sunt așa;

- ești o persoană îngrozitoare / rea / fără caracter etc.;

- sunt cel mai bun lucru din viața ta, dar nu ai știut să profiți de șansa asta;

- nimeni nu o să te mai iubească așa cum te-am iubit eu.

Dovezile lui de afecțiune se vor opriîn mod obișnuit, manifestările negative sunt combinate într-o manieră impredictibilă cu dovezi de afecțiune, cu atitudini mieroase, cu noi declarații de dragoste, tocmai pentru a menține iluzia că merită să rămâi în acea relație, însă în momentul în care narcisistul decide că nu mai are nevoie de tine, dovezile lui de afecțiune vor înceta. Din „una caldă și șapte reci”, vei rămâne doar cu „șapte reci”.

Te va ignora – prin faptul că efectiv nu va mai vorbi cu tine și va face pe supăratul, în acest fel creându-ți falsa senzație că tu ești vinovat pentru retragerea lui afectivă. Vei încerca să îi reintri în grații, deoarece deja ți-a insuflat sentimentul că nu poți trăi sau nu poți fi fericit fără el/ea (când de fapt este exact invers deoarece narcisistul este cel dependent de admirația, validarea și tratamentul preferanțial pe care alții i-l acordă), îți vei cere scuze pentru lucruri pe care nu le-ai făcut pentru a-l îmbuna, deoarece nu poți tolera anxietatea, respingerea sau abandonul.

Va înceta să mai depună vreun efort – pentru narcisist, relațiile sunt niște tranzacții, iar dacă a ajuns deja în punctul în care știe că nu mai are ce să obțină de pe urma ta, nici nu va mai oferi acel minim pe care îl oferea înainte. Oricum tu nu contezi.

Va încerca să te manipuleze pentru a-ți distorsiona percepția despre el și despre adevăratele motive ale despărțirii ori te va amenința dacă vei intenționa să spui ceva, cuiva – după cum am menționat anterior, scopul este ca tu să preiei asupra ta o vină care nu îți aparține. Va încerca să te găsească pe tine vinovat pentru abuzurile sale și pentru deteriorarea relației. Nu își dorește ca tu să vorbești cu altcineva despre ceea ce ai trăit în relație, nu își dorește ca alții să afle care este adevărata sa față. Are o imagine de protejat, așa că el/ea va juca rolul victimei, iar tu vei fi plasat în rolul abuzatorului.

Te va defăima – va începe să te vorbească de rău, să inventeze minciuni despre tine și despre comportamentul tău, să pornească zvonuri. Va încerca să le insufle celorlalți ideea că tu ești de fapt persoana toxică și primejdioasă.

Va începe să flirteze și să interacționeze cu alte persoane – nici măcar nu se va mai ascunde, ci va profita de orice ocazie i se ivește pentru a atrage atenția celorlalți că este din nou disponibil și liber (ori că va fi cât de curând).

Gelozia și posesivitatea vor dispărea – dacă atunci când era interesat de tine și își dorea această relație, cel mai mic gest făcut de tine și considerat de el nepotrivit (de exemplu, dacă îi zâmbeai din politețe unui lucrător comercial) îi stârnea reacții puternice de gelozie, odată ce narcisistul nu te mai vrea, toate aceste manifestări încep să dispară ca prin minune.

În relația cu un narcisist poți simți că ți s-a vândut un vis, pentru a trăi, de fapt, un coșmar. Retragerea lui/ei din viața ta, oricât de dureroasă și sfâșietoare poate fi (în ciuda abuzurilor suferite anterior), este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla.

Despărțirea doare atât de tare pentru că îți reactivează, de asemenea, anumite răni din trecut. De exemplu, este posibil ca în copilărie să te fi confruntat cu respingerea și abandonul, să fi fost crescut de un părinte narcisic, un părinte indisponibil emoțional, un părinte care suferea de o anumită formă de dependență, un părinte abuziv ș.a.m.d.

Când abuzul, neglijarea și maltratarea devin parte din rutina vieții de zi cu zi, când ele sunt asociate de către copil cu iubirea și „acasă”, ajung să fie considerate drept „normale” și în viața de adult. Ele reprezintă cunoscutul pe care omul îl caută, reprezintă familiaritatea și, cel mai frecvent, cei care sunt atrași în relații abuzive cu persoane narcisiste sunt cei care și anterior au experimentat în viața lor astfel de abuzuri.

Nu doare atât de tare „abandonul” în sine al narcisistului, cât faptul că se reactivează aceeași senzație de abandon resimțită în copilărie. De fapt, narcisistul nu abandonează pe nimeni, ci pur și simplu pleacă, însă în percepția celui care suferă de această rană, plecarea este resimțită ca un abandon. Un adult nu poate fi abandonat, cel care percepe în acest fel situația este copilul interior rănit.

Astfel că, dacă partenerul tău decide să pună punct relației, ceea ce te poate ajuta este să diferențiezi între durerea pe care o resimte copilul interior și durerea pe care o resimte adultul (care vine din felul în care ai trăit această experiență – relația cu o persoană narcisistă). Vindecând această rană a copilului interior, vei fi mult mai puțin predispus să repeți experiențe similare, să intri în relații toxice.

Încearcă să îți amintești cum erai tu și ce îți doreai înainte de această relație – este posibil să simți că nu mai știi cine ești acum. Atât de mult timp ai uitat de tine, ți-ai ignorat nevoile și dorințele pentru a satisface nevoile și dorințele partenerului, ai făcut compromisuri și sacrificii, încât poți simți că te-ai „diluat” ori ți-ai pierdut identitatea. Drumul înapoi spre sine poate fi dificil, însă nu imposibil. Începe să îți observi și să îți recunoști nevoile și, pas cu pas, fă o prioritate din a ți le satisface. Știu că poate fi greu să începi să te pui pe tine în centrul existenței tale, însă treptat vei reuși să depășești sentimentele de inadecvare, vinovăție, rușine.

Înconjoară-te de oameni care să te susțină în procesul vindecării – pe parcursul relației cu un narcisist începi să te îndepărtezi treptat-treptat de oamenii care înainte făceau parte din viața ta. Încearcă să reiei relațiile care știi că sunt benefice pentru tine sau înconjoară-te de oameni cărora le pasă în mod sincer de bunăstarea ta.

Vorbește despre ceea ce ai trăit și despre ce se întâmplă acum în interiorul tău – fie cu oameni în care poți avea încredere, dar mai ales cu un psihoterapeut, a discuta despre ceea ce s-a întâmplat te ajută să înțelegi mai bine întreaga situație, să ieși din programarea mintală de tipul „trebuie să ascund mizeria sub covor” sau „ceva rău se va întâmpla dacă vorbesc despre asta”, te ajută să îți pui ordine în gânduri, să conștientizezi și acele emoții pe care le-ai reprimat, să le eliberezi, să îți formezi percepții noi, sănătoase și funcționale. Narcisistul are capacitatea de a te spăla pe creier, iar un psihoterapeut te poate ajuta să te eliberezi treptat de această programare mintală sistematică și să începi să privești realitatea într-o manieră nedistorsionată.

Dă-ți voie să îți trăiești emoțiile și nu mai rumina asupra motivului despărțirii – poate că, în primă fază, te întrebi neîncetat de ce s-a ajuns în acest punct. Poate că te gândești că ai fi putut face tu mai mult, că este vina ta. Adevărul este că oricât crezi că ai fi putut face în plus, nimic nu ar fi schimbat cursul relației pentru că problema nu ai fost niciodată tu. Narcisistul urmează același tipar relațional indiferent de persoana cu care se află în relație. Indiferent de motivele despărțirii, suferința ta este reală, așa că dă-ți voie să accepți și să te eliberezi de această suferință, fără a mai căuta vinovați. Ești în punctul în care ești acum, important este ce vei face de acum încolo.

Păstrează distanțanarcisistul poate încerca să te atragă înapoi în relație sau poți simți lipsa lui precum simți lipsa unui drog, fiind tentat să cauți tu împăcarea, așa că ia-ți din start cât mai multe măsuri pentru a împiedica orice fel de contact cu el/ea, chiar dacă asta implică, de exemplu, să îi blochezi numărul de telefon, să îl blochezi pe rețelele sociale, să eviți orice discuție cu el/ea ș.a.m.d.

De ce încearcă, însă, narcisistul să te atragă înapoi în relație, cum face asta și ce poți face tu? Vom aborda acest subiect în articolul următor, așa că ne revedem curând!

Dr. Ursula Sandner

 

 

3 comentarii pentru “Etapa respingerii și a abandonului în relația cu un narcisist

  1. Saracii oamenii acestia sunt de compatimit. Sa nu poata sa se vindece de asa o tulburare scarboasa. Constiinta ingropata sub piedestalul propriei viziuni de sine, o vesnica alergare dupa provizii, minciuni peste minciuni, masti peste masti si pana la urma o nesimțire totala. Poate sunt si ei rezultatul abuzurilor sau nepasarii parintilor. Articolul e relevant. Multumesc ❤️

  2. Având în vedere faptul că îți scriu pentru prima dată, vreau să îți mulțumesc pentru toate articolele. Au fost o sursă de vindecare pentru mine în perioada de după o relație de 3 ani cu un narcisist. Și cărțile tale le-am ascultat și reascultat cu drag. Faci o treabă minunată. Îți mulțumesc 😊

    Deși au trecut mai bine de 3 ani după aceea relație, citesc cu mare interes articolele și mă regăsesc. Deși a fost o perioadă grea, atât în timpul relației cât și 2-3 ani după, consider că a fost un element pozitiv din toată partea negativă. In procesul de vindecare și după o analiză și gândire mai critică, cred că și tatăl meu are o formă mai „light” de narcisism, ceea ce a făcut etapa de recuperare pe alocuri mai ușoară, pe alocuri deficilă. Cu ajutorul cărților de specialitate și o phisoterapeuta minunată, am reușit să depășesc etapa grea.

    Pentru că sunt o persoană care își dorește să înțeleagă originea acestei personalități, aș fi curioasă să aflu mai multe detalii despre greșelile făcute de părinții, aspecte legate de mediul înconjurător și mai ales dacă există o cale de „vindecare” a acestor tipuri de personalități. Pentru că de fosta relație am scăpat, dar alături de tatăl meu va trebui să găsesc formulă de echilibru care o va ajuta pe mama, pe sora, pe fratele meu și bineînțeles pe mine.
    Îți mulțumesc.

    1. Iti multumesc si eu, Stela, pentru mesajul tau si imi pare bine sa aflu ca scrierile mele iti sunt de ajutor.

      Referitor la intrebarea ta, ca și în cazul altor tulburări de personalitate, cauzele sunt complexe și greu de specificat. Pe lângă influențele genetice, biologice și psihice există anumiți factori care favorizează apariția acestei tulburări precum:

      – abuzul și neglijarea severă în copilărie față de care copilul va manifesta o contra-reacție;
      – lipsa stabilirii unei legături empatice între părinte și copil;
      – supraprotecția, admirația și lauda excesivă care nu are fundamente reale;
      – aștepările exagerate și pretenții foarte mari din partea părinților;
      – indulgența și trecerea cu vederea a comportamentelor negative.

      În populația generală, sub 1% din oameni suferă de aces tip de tulburare de personalitate, însă în clinicile de psihiatrie procentul ajunge și la 16%.

      În cazul personalităților narcisice, ca și în cazul celorlalte tulburări de personalitate, pentru că vorbim despre trăsături stabile și rigide, nu ne putem aștepta la schimbări profunde, însă anumite comportamente și atitudini se pot cizela iar psihoterapia poate fi de folos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.