Preferi să asculți? Acest articol este disponibil audio în aplicația gratuită Dr. Ursula
Ascultă sute de articole în timp ce conduci, faci sport sau te relaxezi. Conținut disponibil și offline. Află mai multe
Partea a doua
În etapa devalorizării, narcisistul începe treptat-treptat să-și arate adevărata față. În mod normal, odată ce etapa aceea de lună de miere de la începutul relației devine mai puțin intensă, partenerii continuă să se apropie din ce în ce mai mult, să-și consolideze relația, având ca premise compatibilitatea, atașamentul, respectul, comunicarea. Ei nu încetează să se iubească ori să se îndrăgească, chiar dacă, poate, pasiunea și fluturii din stomac nu mai sunt atât de puternici, ci evoluează înspre un alt nivel de apropiere.
În cazul relației cu un narcisist, această etapă a relației de după „luna de miere” este diferită, în sensul în care acesta începe să-și devalorizeze partenerul, în loc de a se apropia mai mult de el, așa cum ar fi normal. Narcisistul nu se vede nici pe sine, însă nici pe ceilalți în mod realist, ci îi privește pe aceștia ca pe niște extensii ale lui, în loc de a-i privi ca pe niște oameni diferiți care au nevoi, dorințe și trăiri diferite.
Inițial poate alege să fie cu tine pentru că te privește ca pe un „trofeu” cu care poate să se mândrească și, astfel, prin asociere, își amplifică sentimentul importanței și își hrănește ego-ul, poate alege să fie cu tine pentru anumite foloase, inclusiv materiale sau pentru că îi oferi validări, aprecieri, îi faci pe plac ori pentru că i se pare interesant să te cucerească, să-și demonstreze, astfel, cât de bun, minunat și dezirabil este el/ea. Însă dacă începe să perceapă că imaginea de sine falsă (exagerată, lipsită de realism) pe care și-a construit-o este amenințată de tine în vreun fel ori dacă ți-a secătuit deja toate resursele, nu va ezita să te devalorizeze și apoi să plece în căutarea unui model îmbunătățit de partener.
Pentru a-și menține o imagine de sine perfectă, narcisistul proiectează asupra celorlalți propriile defecte, slăbiciuni sau vulnerabilități și le „fură” calitățile, adică își însușește calitățile altora sau își asumă meritele pentru munca și realizările altora. Îi învinovățește, îi critică, îi disprețuiește și îi abuzează pe ceilalți. După cum spuneam mai sus, pentru el o persoană este valoroasă doar dacă îl ajută să-și umfle Ego-ul și să-și hrănească sentimentul importanței. Dacă nu îi mai este utilă ori dacă începe să considere că acea persoană nu îi mai corespunde așteptărilor sau proiecțiilor, începe să o devalorizeze.
În relația cu un narcisist poți simți că, în ciuda tuturor dovezilor de afecțiune și apreciere pe care ți le-a arătat, în ciuda declarațiilor de dragoste, un zid invizibil este între voi. Este ca și cum în aparență totul este ok, însă simți că nu poți ajunge cu adevărat la el, la „sufletul” lui, adică nu poți ajunge să-l cunoști cu adevărat sau ai un foarte subtil sentiment că, ceea ce face, face „mecanic”.
Acest zid vine, de fapt, din imposibilitatea narcisistului de a forma o conexiune emoțională autentică cu ceilalți. El, în interior, se simte gol, se simte lipsit de valoare, se simte „mic”, se simte incomplet. Este ca și cum ar avea o foame emoțională, o foame pe care o hrănește prin exacerbarea propriului Ego, prin sentimentul puterii și al controlului, prin laudele și importanța pe care cei din jur i le acordă. Nu iubirea este importantă pentru el, ci puterea. Nu oamenii în sine contează pentru el, ci ce poate să obțină de pe urma lor.
Folosind cu iscusință manipularea, va începe să-ți inducă în mod sistematic un sentiment de confuzie și anxietate, încercând să te determine să nu mai poți funcționa independent, să îți pierzi echilibrul psihic și emoțional, precum și încrederea în sine, cu scopul de a dobândi control și putere deplină asupra ta.
Ceea ce își dorește narcisistul este să te învinovățească pe tine în timp ce el joacă rolul victimei, să te determine să te îndoiești de tine, invalidându-te constant, să te izoleze de ceilalți, să te saboteze, să te pedepsească atunci când nu îi corespunzi, să îți controleze, dacă se poate, toate aspectele vieții tale, inclusiv banii.
Vei ajunge să simți că valoarea ta depinde de el și de validările lui – atât de mult te-ai mulat după el, după nevoile și dorințele lui, încât ai ajuns să nu mai știi cine ești tu. Neștiind cine mai ești, te vei lăsa definit de el/ea. Dacă îți va spune că ești minunat atunci când tu vei face X lucru, vei considera că ești minunat și vei scăpa măcar temporar de anxietatea care te macină, dacă îți va spune că „nu ești bun de nimic” atunci când îi vei greși cu ceva, adică vei face ceva ce lui nu îi va conveni, vei crede că nu ești bun de nimic.
Și poate că asta este cel mai dureros lucru – faptul că propria ta stare interioară, dispozițiile, emoțiile și percepțiile tale ajung, într-o anumită măsură (ori cel puțin până când ajungi să conștientizezi ceea ce ți se întâmplă) să nu mai fie decise și controlate de tine, ci de el/ea. El are frânghiile, el este păpușarul. Îți cunoaște deja butoanele sensibile și știe unde să apese pentru a obține ceea ce își dorește. Ajungi să te simți lipsit de putere.
Își dorește să te inducă în eroare, scopul fiind acela de te determina să nu mai ai încredere în capacitatea ta de a percepe realitatea așa cum este. Te simți deseori confuz și începi să te îndoiești de adevărul pe care îl cunoști – tu știi că lucrurile s-au întâmplat într-un fel anume, însă el vine și îți spune „ți se pare”, „nu a fost așa”, „exagerezi”. De fapt încearcă să întoarcă lucrurile în favoarea sa, în așa fel, încât tu să pari cel irațional sau „nebun”.
Îți poate spune, de asemenea, în încercarea de a-ți distorsiona realitatea, a te face să-ți pierzi încrederea în tine și a te izola de ceilalți, lucruri de tipul:
- ești nebun;
- ești prea sensibil;
- familia / prietenii mei nu te suportă, însă eu întotdeauna ți-am luat apărarea în fața lor;
- ești manipulator / manipulatoare;
- minți;
- nu mă surprinde că nimeni nu te place când tu te porți așa;
- nu mă impresionează lacrimile tale, nu te mai preface;
- mă port așa pentru că mi-e frică să nu te pierd;
- te iubesc prea mult, uite ce mă împingi să fac!;
- ai tăi nu mă plac, ar trebui să nu te mai vezi cu ei;
- nu-mi plac prietenii tăi, te trag în jos / nu sunt suficient de buni pentru tine;
- nu pot să cred că îți place să faci asta (de ex., un hobby, o activitate);
- serios, tu chiar crezi că ai gusturi? Nu vezi și tu cum te-ai îmbrăcat?;
- eu știu mai bine ca tine, de ce te încăpățânezi s-o ții pe a ta?
- Nu te duce și pe tine capul să-ți dai seama că...
Atunci, când tu știi că ai dreptate, însă cealaltă persoană începe și-ți spune de fiecare dată că „nu este așa”, „nu am spus asta”, „nu știu despre ce vorbești”, „te înșeli”, „îți imaginezi”, când te acuză că ești prea sensibil sau emoțional, că faci din țânțar armăsar, că te enervezi și te superi fără motiv, începi să te îndoiești și mai mult de tine. Chiar începi să crezi că ești prea sensibil, că nu ești îndreptățit să simți ceea ce simți.
Scopul este ca tu să îți pierzi încrederea în tine, să gândești că ești cel care greșește, pentru a nu mai avea curajul să te împotrivești abuzurilor și, mai mult decât atât, să nu le mai percepi drept abuzuri. Să ajungi să ai încredere în el și în ceea ce spune și să te îndoiești de tine și ceea ce gândești tu. Poate chiar ți-a indus ideea că el/ea are întotdeauna dreptate ori că știe mai bine și că ceilalți greșesc tocmai pentru a fi acea persoana la care să te întorci atunci când ai nevoie de confirmări, când ai îndoieli. Astfel, să devii ușor de controlat și redus la tăcere.
Intimidarea este o altă strategie prin care narcisistul încearcă să-ți inducă teama pentru a te domina și controla:
- prin amenințări directe sau voalate: atunci, când te amenință, te întrebi, pe de-o parte, dacă chiar este o amenințare reală pe care o va pune în aplicare, iar, pe de altă parte, te întrebi dacă nu cumva exagerezi și interpretezi tu eronat cuvintele sale. Ți-a spus de atâtea ori că „ești prea sensibil”, „reacționezi exagerat”, „ți se pare”, încât chiar ajungi să te îndoiești de percepțiile tale. Din acest motiv este foarte posibil să nu spui nimic despre ceea ce se întâmplă nici celor din jur, deoarece îți este teamă să nu faci din țânțar armăsar, el/ea să afle și să urmeze un nou episod în care vei fi învinovățit, certat, ridiculizat;
- prin agresivitate, violență și abuz fizic, verbal, emoțional, sexual, economic – violența fizică pe care o folosește poate fi justificată de către narcisist ca fiind o simplă „joacă”. Dacă te împinge, te trage de păr, te mușcă, te lovește etc., știind că pentru tine este dureros acest lucru și neoprindu-se atunci când îi spui asta, poate să-și justifice acțiunile spunând „este doar o joacă, de ce te superi așa?” sau „te tachinam, nu mai știi de glumă?”. Adevărul este că acest gen de acțiuni nu reprezintă nimic altceva decât un abuz și nu există niciun fel de scuză pentru ele. Alteori violența fizică nu este mascată prin nimic, narcisistul devine pur și simplu violent cu tine pentru a-ți induce frică, pentru ca tu să te temi de el și să „îți știi locul”.
Abuzul verbal se manifestă printr-un limbaj jignitor, prin insulte, prin cuvinte umilitoare, prin critici degradante, prin brutalitate, prin acuzații, prin ordine agresive, spuse ele chiar și pe un ton normal. Nici măcar nu este nevoie să țipe pentru ca ceea ce spune să fie considerat abuz verbal.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Abuzul emoțional se manifestă prin manipulare și șantaj emoțional, prin așteptări exagerate (de exemplu, pretenția partenerului tău ca tu să faci totul pentru a-i satisface nevoile ori să-i acorzi toată atenția ta), prin critică și învinovățire constante, prin dominare (monitorizarea timpului și activităților tale, izolarea de familie și prieteni, gelozie și posesivitate excesive, prin manifestări emoționale instabile (de exemplu, spune ceva într-o zi și a doua zi spune exact invers, în fața aceluiași stimul are astăzi o reacție, iar mâine o altă reacție diametral opusă, are crize de nervi sau ieșiri emoționale spontane aparent fără motiv), prin distrugerea reputației (te face de râs în fața altor persoane, te umilește în public, te bârfește sau spune minciuni despre tine), prin amenințări (amenință inclusiv că îți va lua viața, amenință că cei apropiați ție vor avea de suferit – inclusiv propriii copii, amenință că te va lăsa în stradă, amenință că vei avea de suferit, amenință că vei plăti ori că se va răzbuna, amenință că îți va divulga secretele).
Abuzul sexual implică constrângerea la activități sexuale nedorite, provocarea durerii, iar deseori inducerea sentimentului de vinovăție pentru refuzul de a face sex și îmbufnarea, supărarea, refuzul comunicării sunt tot parte componentă a abuzului narcisic.
Abuzul economic poate presupune șantaj financiar, poate presupune interzicerea de a avea un loc de muncă, o carieră sau propriii bani. De asemenea, poate folosi banii pentru a te pedepsi: dacă depinzi financiar de el/ea, îți poate oferi ce ai nevoie doar atunci când are el/ea chef, existând imprevizibilitate și impredictibilitate. Te poate face să te milogești efectiv, găsind tot felul de scuze și umilindu-te pentru nevoile tale.
Va încerca să pună mâna pe toate resursele tale – nepăsându-i cu adevărat de tine, în drumul atingerii propriilor scopuri, narcisistul te poate convinge, de exemplu, să faci lucruri ilegale dacă prin acele lucruri el va avea de beneficiat. Să îți riști tu viața și libertatea în numele „iubirii” pe care i-o porți, deoarece cartea aceasta o va juca: „dacă mă iubești... vei face asta pentru mine” sau „dacă vrei să ne fie bine împreună... vei face asta”, „dacă îți pasă de viitorul nostru... vei face asta”. Nicicând nu este vorba despre „noi”, ci doar despre el/ea. Tu să te expui unor pericole și să-ți periclitezi integritatea pentru ca el/ea să profite de pe urma ta. Alteori nu va juca cartea „iubirii”, ci te va amenința direct: „dacă nu faci asta... vei avea de suferit / voi spune ceea ce știu despre tine / vei regreta”.
Atunci când vorbim despre resurse, nu ne referim doar la cele materiale (de exemplu, se folosește de banii tăi sau îți cere „împrumuturi” pe care nu le restituie niciodată, îți cere să investești în afacerea lui cu promisiunea că îți vei recupera banii sau îți cere să faci diferite investiții riscante pe care tu nu ți le dorești, se mută în casa ta ori îți cere să faci un împrumut pentru el, deși nu ai nicio garanție că nu vei rămâne doar tu cu datoriile, îți cere să transferi diferite proprietăți pe numele lui/ei, având, desigur, motive „bine întemeiate” ș.a.m.d), ci și la cele emoționale (îți cere toată atenția ta, faci diferite compromisuri și sacrificii de dragul lui, investești totul în relație).
Te va învinovăți constant – narcisistul crede că este îndreptățit să facă tot ce vrea fără să fie nevoie să suporte consecințele. Chiar dacă greșește, nu admite și nu își recunoaște greșelile. În orice caz, este întotdeauna vina altcuiva. Dacă își recunoaște greșelile, va țese o nouă poveste în jurul lor, adică va distorsiona atât de mult realitatea a ceea ce s-a întâmplat, tocmai pentru a nu pica el într-o lumină proastă. Își va cere scuze doar dacă va ști că poate obține un anumit avantaj de pe urma acelor scuze.
Narcisistul este o persoană extrem de invidioasă – nu suportă ca alții să aibă mai mult decât el, ca alții să fie mai frumoși, mai pricepuți ori mai fericiți decât el și tocmai din acest motiv va încerca să le distrugă fericirea. De exemplu, dacă tu ai un prieten cu care te înțelegi foarte bine și cu care ai o relație specială, va invidia acea relație și va încerca să vă îndepărteze, fie prin minciuni spuse de o parte și de alta, fie prin țeserea de intrigi, fie prin faptul că se supără și nu mai vorbește cu tine dacă alegi să petreci timp cu acea persoană. Este invidios, dar este și avid de atenția ta, așa că din niciun punct de vedere nu îi convine faptul că tu ești apropiat de altcineva, fie membru al familiei, prieten sau coleg.
Toate aceste manifestări negative vor fi combinate într-o manieră impredictibilă cu dovezi de afecțiune, cu atitudini mieroase, cu noi declarații de dragoste, tocmai pentru a menține iluzia că merită să rămâi în acea relație. Demonstrându-ți că poate fi și iubitor, încearcă să-ți insufle ideea că felul urât, abuziv și lipsit de respect cu care te tratează este exclusiv vina ta – trebuie să fi făcut tu ceva de a reacționat el așa.
Dacă îl confrunți, va face pe victima, nu va recunoaște și nu își va asuma propriile cuvinte și comportamente. Mai mult decât atât, va reuși să te scoată tot pe tine vinovat.
În momentul în care simte că teritoriul lui este amenințat, va ataca. De exemplu, dacă până acum ai fost de acord să faci ceea ce el își dorește, să te adaptezi nevoilor și dorințelor lui, însă de această dată îți dorești altceva, în loc să îți înțeleagă și să-ți respecte decizia, va începe să arunce cu săgeți în tine, să strecoare diferite subtilități prin care să te facă să te simți prost, vinovat sau rușinat. De asemenea, poate să afișeze în continuare masca omului înțelegător și compasiv, dar să își pregătească în același timp un plan de răzbunare, adică o strategie prin care să te facă să-ți pară rău pentru nesupunerea ta și, la momentul oportun, îți va spune „tu ai ales să fie așa”, adică va da vina tot pe tine pentru comportamentul lui răzbunător.
Emoțiile cele mai frecvente pe care le va trezi în tine vor fi: rușinea („trebuie să fie ceva în neregulă cu mine dacă înainte se purta atât de frumos, iar acum se poartă diferit”), vinovăția (îți induce sentimentul vinovăției prin șantaj emoțional, te face să crezi că tu ești cel care greșește pentru că ai propriile dorințe, nevoi, interese, priorități în loc să îl pui pe el în centrul existenței tale), teama (ajungi să-ți fie teamă că el/ea te va părăsi dacă nu te conformezi dorințelor și nevoilor lui, iar tu nu te vei putea descurca pe cont propriu, pentru că deja ți-a insuflat această idee; ajungi să te temi pentru siguranța ta ori a celor apropiați; te temi de consecințele negative ale „nesupunerii” tale), anxietatea (poți ajunge să dezvolți o tulburare anxioasă din pricina incertitudinii, din pricina emoțiilor puternice, din pricina conflictelor intrapsihice de tipul „eu simt că nu greșesc, însă el îmi tot spune că mă înșel/ că sunt nebun/ că mi se pare), panica (în momentele în care simți că nu mai poți controla ceea ce ți se întâmplă, ceea ce simți și ai inclusiv senzația de irealitate, de disociere).
În ciuda tuturor comportamentelor toxice și în ciuda abuzurilor, de ce îi este atât de greu unei persoane să iasă dintr-o relație cu un narcisist? Ce se întâmplă dacă tu rămâi, totuși, acolo, însă narcisistul nu te mai vrea? Rămâi aproape deoarece despre acest subiect vom discuta în articolul următor.
Dr. Ursula Sandner
Astept cu nerabdare sa aflu. Mie tocmai mi s-a intamplat. S-a plictisit si a gasit o jucarie noua.
Multumesc pentru acest e mail… si pentru multe altele.
Am trecut prin toate etapele timp de 22 de ani de căsnicie. Am divorțat la cererea lui, sunt in faza de desprindere din co-dependența in care m-am afundat atâția ani. E un proces complex, de durata.
Am citit cărți despre narcisism si narcisici si nu au fost atât de bine structurate, ca acest articol. Excelent!
Totul, foarte bine sintetizat si explicat pe înțelesul nostru. Mulțumim pentru aceste articole minunate, care ne deschid ochii!
Am fost surprinsă de acest articol atât de bine structurat, care mi a apărut pe mail și care reprezintă exact poza relației mele. Sunt conștientă de situația toxica in care ma aflu, însă existența unui copil ma determina sa fac efort sa pot rămâne in relație (deși nu putine au fost situațiile in care am vrut sa renunț). Singura caracteristica a narcisistilor pe care n am identificat o, este ca nu și a găsit, încă, alta jucărie…din cate știu eu ( cf spuselor sale, nu vrea s o schimbe pe cea existenta, tot din cauza copilului, doar nu din iubire)
@Mihaela: Ma regasesc complet in comentariul tau…din pacate…
Daca nu vei pleca copilul va avea comportamentul lui iar tu o vei lua razna . Vei pierde tot
Sunt in aceeasi situatie! Imi pare rau ca nu l am lasat cand erau copii mici , nu sufereau atatea traume si nu preluau atatea de la el, Si eu am suferit mult insa l am iubit atat de intens incat nu mi am dat seama in ce sunt , chiar credeam ca e adevarat tot ce spune😔acum , dupa ce am citit atatea in ultimii 2 ani ,mi am dat seama ce om de nimic am langa mine, chiar ma gandesc serios sa plec din relatie fara nimic, nu merita sa i mai ofer ceva! De vreo 5 ani traim in aceeasi casa fara a avea vreo relatie stransa, doar certurile si devalorizarea au ramas, nu si doreste divort, desi de nenumarate ori i am propus, nu sunt toti la fel. Asta bea mult, m a schimbat cu bautura😊. Nu stiu sa fi avut vreo amanta, doar cand era tanar, iar din dragoste atunci l am iertat, n a meritat!
Am fost intr-o relație lunga cu o astfel de persoana si mi-a luat tot atâta timp sa pot procesa ce s-a întâmplat după ce am încheiat-o. Juca rolul victimei extrem de bine, susținut de parinti si prieteni, chiar si după ce ne-am despărțit. M-a făcut sa cred ca eu am fost agresorul, când eu fusesem de fapt victima. A vrut apoi sa imi strice reputația si sa se răzbune, dar in final timpul a demonstrat cine cum e, după cum am evoluat fiecare. Eu sunt intr-un loc frumos, el este jos de tot. Toți cei care l-au susținut au dispărut treptat, plictisiți probabil de aceleași lamentări ale unui om obsedat de el însuși. Nu cred in karma, cred in consecințe. Sunt veșnic recunoscătoare sistemului de suport care m-a ajutat sa ies de acolo, dar si mie însămi, pentru ca desi aveam putina experiența de viața, nu am picat in plasa si nu mi-am întemeiat o familie cu el, desi am îndurat ani de manipulare (el si parintii lui), mi-am păstrat un minim de luciditate si rațiune, o voce care mereu imi spunea ca nu e in regula. Nu regret ca am pierdut timp (m-am dedicat carierei in mod asumat), regret doar nervii si negativitatea in care am stat. Mi-a afectat stima de sine si aproape ca m-a adus in situații de auto sabotaj. Aveți grija de voi si copiii voștri! Povestiți-le experiențele voastre si altora pentru a sti de ce sa se ferească! Nu renuntati niciodată la valorile si la oamenii la care țineți! Ascultați-va si intuiția!
Urmeaza boala , mai precis bolile … de la depresie la anxietate clinica , apoi cele somatizate dureri de tot felul , spate, cap caderea parului, insomia , lipsa de concentrare …. si incepi de te pierzi pe tine complet. Daca nu te opresti la timp consecintele pot fi fatale .
Nu am cui sa spun povestea mea, așa că o scriu aici:
Buna ziua!
De-a lungul anilor am observat un comportament controlator, in multe situatii ea se chinuia mereu sa gaseasca argumente sa fie ca ea.
De exemplu, acum 8 ani, la botezul fetei, ai mei au vandut un apartament!
Banii ni i-au dat noua (mai exact ei) in 2 transe, una de 30.000 de lei si una de 40 de mii de lei, 10.000 de lei ramanand la ai mei pentru diverse nevoi.
Cand a primit a doua transa de bani, a facut un scandal monstru (eu stateam in casa ei), ca cum si-a permis maicamea sa tina 10.000 de lei si sa nu ii dea ei
toti banii, ca nu asa fac parintii, ca parintii dau totul pentru copii lor, etc.
Prin anul 2011, cand eram la ai mei acasa, tarfa asta le-a batut cu pumnul in masa alor mei ca sa vanda apartamentul mai repede.
Cardul meu de bani era la ea, eu nu primeam decat 50 de lei pe saptamana!
Motivatia era ca strangem bani pentru casa!
Eram oarecum constrans si la hainele pe care le port, cata benzina pun in masina, etc
Mie mi-a lasat impresia ca eram furnizorul de iubire, intelegere si stabilitate al ei, orice depasea aceasta „functie”, eram invalidat, in special in momentele cand statea singur
acasa cu copilul cand era bolnav, invocand „ce ti-e asa de greu sa stai cu copilul, acume mare si e mai usor”.
Toate deciziile le lua ea, multe din ele fiind unilaterale, eu primind pup pup seara si dimineata si faptul ca trebuia sa ma supun deciziilor ei.
Cand am inceput sa am pretentii, cereri, dorinte, am fost perceput ca vreau sa o manipulez, ca dramatizez, ca exagerez, ca fac din tantar armasar,
ca „uita-te la tine cum reactionezi”!
Eu nu prea aveam contact cu ai mei, sau cand vorbeam, vorbeam pe ascuns, mereu primind reprosul „de ce o suni pe maicat? ii dai raportul?”
De multe ori s-a certat cu maicamea, prin 2022, mi-a luat telefonul din mana si a inceput sa-i reproseze lui maicamea ca de ce nu vine sa stea cu copilul si sta
cu prietenele pe facebook, maicamea fiind la 300 de km de noi, maica-sa fiind in camera alaturata!
Eu nu am niciun prieten, am fost izolat de asa ceva pe motiv sa nu fiu influentat!
In momentul cand a aparut copilul, relatia s-a transformat in familie. Pentru mine familia inseamna singurul loc unde poti sa fii tu insuti fara sa te temi de nimic si poti sa spui ce vrei fara sa fii judecat!
Eu mă simțeam singur cu Doamna, care alegea sa lucreze in 2,3,4,5 locuri (nici nu mai stiu cate avea …. ), mereu invocand sacrificiul pentru familie si copil!
Stiu cum e sa plece de dimineata la 5 jumate si sa vina seara la 9 acasa si cand ajunge si ai nevoie de ceva ti se spune „Nu ma intelegi, nu ma apreciezi, nu ma sustii” (fix in ordinea asta, de fiecare data), asta dupa ce ma duceam la serviciu, alergam cu copilul peste tot (scoala + activitati + stat cu el acasa cand e bolnav). Ca ea se sacrifica pentru familie si pentru copil, ca eu sunt nemultumit ca ea aduce bani in casa (desi salariul meu era mai mare si mie nu imi dadea decat 50 de lei pe saptamana, cardul meu de bani si bonuri de masa, fiind la ea, gestionate de ea), ca eu nu ma apropii de ea (desi eu eram cel care ceream timp imrepuna, sa mergem undeva, sa avem activitati impreuna), ca eu nu o pup dimineata, ca de ce ma trezesc obosit in fiecare dimineata, ca ce mi-e asa de greu sa stau cu copilul, ca acum e mare si e mai usor (imi venea sa rad …. frate, 6 ani am facut toate bolile copilului, sunt in stare sa vi le spun cronologic sau alfabetic), ca ea are un serviciu foarte stresant (era ingrijitoare), ca eu la munca 3 zile de 5 nu fac nimic si stau pe un scaun (pai de-aia primeam prime peste prime pentru ce faceam in companie tinand o baza de date in picioare de unul singur, ca in mintea ei stateam si nu faceam nimic, desi eu lucram, inclusiv, de acasa, cu mana dreapta pe mouse si cu mana stanga cu lingurita de antibiotic in mana sa-i dau copilului) … hmmm! Ca eu exagerez, ca uita-te si tu la tine cum reactionezi, ca fac din tantar armasar ….
Am ajuns sa fiu izolat de familie, cu ai mei eu nu vorbeam decat pe ascuns, (ca Doamnei ii era teama sa nu fiu influentat de cineva), prieteni nu aveam, singurii mei „prieteni” fiind 6 colegi de serviciu!
Nu am un hobby, nu beau, nu sunt gambler, nu sunt drogat, nu alerg dupa femei, singura mea pasiune e retelistica (lucrez in domeniu), singurul meu viciu e faptul ca fumez.
Credeti-ma, ca beam o bere doar in concediu si aia era numarata … imi spunea: „Da’ ai motive sa bei???”
Am ajuns sa fiu martor la cum tipa (in ziua de Pasti) la maica-mea ca de ce sa i se aduca copilul cu trenul (ca ea nu i-a dat masina lui maica-mea ca sa se plimbe ea prin Iasi si copilul ei sa mearga cu trenul), in conditiile in care maicamea se ducea la Iasi pentru o colonoscopie, ea avand probleme de sanatate! Asta e una din multele frustrari pe care le avea din copilarie si pe care eu le-am inghitit ani la rand!
Aici a fost greseala mea, ca nu am pus limite de respect! Episoade de astea au mai fost de-a lungul anilor, dar nu le-am dat importanta, desi ai mei m-au avertizat in nenumarate randuri.
Ajunsesem sa o intreb (cu rusine amestecata cu ironie) cand ma mai include si pe mine in agenda ei incarcata?
Dupa 17 ani, intr-o frumoasa seara de sambata, la un superb hotel boutique din Focsani, dupa o superba minivacanta de tot rahatu de 1 mai, dupa ce doamna nu a binevoit sa stea cu mine in fata pret de aproape 300 de kilometri (intelesesem aluzia), m-am trezit ca ea nu vine acasa ca se plictiseste, ca ea nu vrea sa schimbe afterul unde era copilul ca sa nu am eu timp sa ma duc la alta (desi eu nu aveam timp nici pentru mine), ca ei ii place sa se duca in casele altora sa cunoasca oameni noi, ca i-am stirbit autoritatea ei in fata copilului, mi-a interzis sa-i cumpar jucarii copilului, ca ea s-a uitat in zodiac si acolo scria ca daca nu primeste iubire ea pleaca …. ! Poftim??
Mie nu mi-a venit sa cred ce aud! Stai putin…. Adica eu alerg cu copilul, cer timp impreuna, cer ajutor cu copilul, cer echilibru in familie in fel si chip, cer reciprocitate si Doamna nu venea acasa ca se plictisea? Pai cum vine asta? Adica eu pregateam a doua zi si ea avea timp sa citeasca prin zodiace? Stai putin, ceva e in neregula….!
In acea zi, nu am intrat in defensiva, desi m-am prins ca ceea ce am auzit erau ecouri din alta parte, aruncate in relatie. (erau ceva semne intr-o directie la care nu ma asteptam din partea ei, mama sacrificata si femeie de casa! ea singura mi-a zis ca seful a sunat-o dimineata la 6 jumate si ea nu a stiut ce vrea, doar ca l-a auzit pe el gafaind! Am aflat ulterior si ce era cu gafaitul ala!). Am ales sa stau chill si sa vad ce se intampla!
Va rog sa ma credeti ca eu in acea noapte am dormit cu ochii deschisi, desi in urmatoarea zi trebuia sa mai conduc inca 600 de kilometri.
Apoi m-am trezit ca ea ma considera mai inteligent decat par, ca barbatii roiesc in jurul ei, ca barbatul trebuie sa fie sub papucul femeii, ca eu am obligat-o sa se casatoreasca, ca eu trebuie sa ma schimb, dar sa nu o fac pentru copil, am fost injurat de mama …. deja intrasem in zona de dispret, lipsa de respect fata de partener si la invinuiri fara nicio dovada. Deja am intrat in zona de provocari de gelozie, triangulari intentionate, acuze, intimitatea incepuse sa devina moneda de schimb, uneori chiar de santaj! Cu alte cuvinte zis familia a devenit un camp de lupta, combinat cu Insula Iubirii!
Ajunsesem sa fiu acuzat ca am pe alta, aruncat intr-o relatie pe care nici nu stiam ca o am, in timp ce eu eram cu fetita de mana, ducandu-ma la cursul de volei, la propriu vorbind! Eram cu ea la telefon in mana stanga si cu dreapta o tineam pe fata sa trecem strada catre sala de sport unde facea volei si ea in timpul asta, la telefon, ma acuza ca am pe alta!
Pana si fetita, care m-a vazut suparat mi-a zis: „Tati, nu mai plange dupa iubire, ca ma ai pe mine!”. Mi-au dat lacrimile in acel moment!
Evident ca am aflat intr-un final ca Doamna incepuse o frumoasa poveste de dragoste (mai exact Doamna traia intr-o fantezie de tip fifty shades of grey, cu barbati puternici, vanatori de femei, cuceritori – mai pe scurt, divortati) cu seful ei, care ii facea curte, in timp ce eu stateam cu copilul acasa si totusi nu ma plictiseam, asteptand-o, ca ea se sacrifica pentru familie. Sincer, mi s-a facut o asa de mare scarba, incat imi venea sa vomit!
Dupa 17 ani, in care aceasta femeie a primit tot ce si-ar putea dori o femeie, intelegere, respect, libertate, putere de decizie, iubire, atentie, nu a fost contrazisa, am lasat-o pe ea sa conduca narativul si niciodata nu m-am impus, nu am obligat-o, nu am fortat-o, tot timpul am lasat de la mine sa-i fie ei bine, m-am trezit ca el e sef si face ce vrea el, ca o intelege si ca e unul din barbatii care se dadeau la ea si ca ea il respingea si ca ea nu are cum sa comande inimii ce sa simta! Pai cum asa? 6 ani de zile nu a facut un piure de cartofi mie si copilului, ca eu si cu maica-sa gateam si ea suferea din dragoste? WOOW!
Adica mie imi interzicea sa vorbesc cu parintii mei, nu cu prieteni si ea prelua toxicitati de la toti divortatii de pe unde lucra ea? WOW! Pai unde e echilibrul? Unde e respectul? Aici nu vorbim de sentimente, vorbim de respect! Si cand respectul dispare, nu mai exista baza pentru nimic!
Adica Doamna avea timp sa planga prin WC-uri ca pun presiune pe ea sa renunte la unul din cele 2,3,4,5 joburi, repet, nici nu mai stiu cate avea, dar timp de cuplu, nu?
Intr-o superba duminica de iulie 2025, cand am auzit aceleasi versuri (nu ma intelegi, nu ma apreciezi, nu ma sustii – daca le tot repeti, incep sa capete o rima) si dupa ce am primit aceeasi replica, cand mi-a aratat un portofel cu 400 de lei zicand ca uite, am fost sa-ti aduc bani, am zis GATA! Bine, Doamna se dusese in ziua aia sa se vada cu Domnul!
Doamna nici macar nu a avut puterea sa spuna GATA! Ulterior, ea a zis ca a avut puterea sa ia o decizie, ca eu eram dependent emotional de ea, ca noi nu aveam activitati de cuplu, ca relatia era moarta …. ! Ceeee? Si eu ani de zile trageam de ea sa avem activitati de cuplu si ea nu stia la cate servicii sa se mai duca?
Adica eu alergam cu copilul prin Poiana Brasov sa ii cautam tort de ziua ei (si fetita era asa de bucuroasa ca mergem sa facem surpriza lui mami, neah, dovada de familie!) si ea de ziua mea m-a sunat sa-mi spuna ca pe 14 ne vedem la notar? ASA NU!
Oricate de multe sentimente as avea, stiu ca o problema emotionala nu se rezolva cu logica, dar cand tu tii logistica unei familii si partenerul / partenera sufera din dragoste pentru altul si mai are si tupeul sa-ti invoce sacrificiul pentru familie, deja relatia este de o toxicitate extrema! Deja daca auzi de la partener/partenera, replici siropoase de genul „recucereste-ma!” sau „fa-ma sa-mi regret decizia”, e timpul pentru o vacanta permanenta in Siberia! Persoana respectiva nu te mai vede ca partener ci ca o „optiune”! E clar ca nu mai tratezi cu o persoana ci cu limerenta unei persoane!
Adica dupa ce tineam logistica casei in picioare, ii eram alaturi, (ce-i drept, nu eram tot timpul perfect, aveam momente de raceala, de oboseala, de reprosuri, de distantare), incercam sa o inteleg ca ea lucreaza pentru familie si pentru copil (pentru niste bani pe care oricum nu ii cheltuiam si sincer sa fiu nici nu ii vedeam, ca ii strangea pentru casa!), incercam sa fiu mai apropiat de ea si tot eu eram ala care nu i-am aratat ca o iubesc? Multa lume ar spune ca sunt narcisist, vanitos, egocentrist, ca nu sunt atent la nevoile ei …. sincer, nici nu ma intereseaza! Cand esti injurat de mama, triangulat, controlat, verificat telefoane daca vorbesti cu parintii, 50 de lei pe saptamana …. si tu iti dramuiai timpul sa ajungi si la munca si la scoala copilului si la activitatile copilului, sa stai si cu pistolul la tampla, ca aoleu, daca nu fac ce zice, pleaca … crede-ti-ma ca numai de dovezi de iubire nu iti mai arde!
Nu mai continui, ce-a urmat, (inclusiv cu copilul, care a fost trimis la bunici ca sa se simta si fetita parasita cum se simtea ea cand era mica), pentru ca nu puteti (scuze, nu vreau sa ofensez pe nimeni) sa va inchipuiti ce-a urmat dupa divort.
Incepand cu „coercitiv control”,”love bombing”,”hotul striga hotul”,”narcissic discard”,”monkey branching”,”Infatuation & Limerence”,”hoovering” le-am trait pe toate in 4 luni!
Doamna visa sa ne vedem toti 4 de craciun cu copilul la mijloc sa ii aratam ce puternici suntem!
Mai avea si pretentia sa fiu gentleman si sa ii platesc abonament la spital privat, ca ea sa fie o mama sanatoasa pentru copilul ei! (Bine, aici am fost „gentleman” si am recomandat cu cea mai mare caldura „consultatii” gratuite la barbatii care roiau in jurul ei!)
Concluzie:
Niciodată să nu incepi jocuri de-a soarecele si pisica, relatia („familia” cum a fost in cazul meu) nu e camp de lupta, nici Insula Iubirii si nici scenariu de telenovela. E un loc de siguranta.
Fără teste, manipulari, metode, amenintari si alte aberatii. Nu construiti iubirea pe ceva ce nu exista, sau nu mai exista! Creeati un precedent inutil! Deja cand se ajunge in punctul asta, relatia devine toxica si recomand mutarea intr-o zona din Ucraina de Nord, afectata puternic de un dezastru in 1986, sau intr-o mina de plutoniu! Daca nu exista deschidere catre discutie, incetati.
Daca aveti puterea sa spuneti GATA, spuneti GATA!
Eu am spus GATA! Si am pornit singur pe un drum pe care nu il cunosc! Cu greu, am cazut si in partea cealalta a pierderii stimei de sine, cum era de asteptat, dar merg mai departe!
Din acel moment, contact zero, grey method!
Avand in vedere ca mi s-a cerut sa ma schimb nici nu stiam de ce mai exact, dar sa nu o fac pentru copil, apoi devalorizat si dezumanizat, ca ma apoi sa mi se ceara sa ne respectam pentru copil, dar in special pentru replica „Baaaai, eu umblam cu politisti si patroni, sa fii mandru ca te-am ales pe tine sa fac un copil!”, contact zero si in legatura cu copilul.
Cand fetita e la mine, ma ocup de ea, cand fetita e la ea (in 5 luni a stat la ea, cred, 2 saptamani, adunate) se ocupa de ea (bine, aici e alta discutie, ca nici cutia cu pachetelul nu o spala, ca se consuma apa … ma mir ca ultima data i-a taiat unghiutele, chiar am vrut sa ii cumpar o unghera la caterinca, poate s-a tocit unghera veche de la 10 unghii taiate!)
Nu sunt usa de biserica, nu am fost si niciodata nu voi fi. Sunt un om plin de greseli si va veni un moment cand voi da socoteala pentru ele. Dar eu pe aceasta femeie nu o iert!
Mult succes si multa sanatate, va doresc!