Etapa devalorizării în relația cu un narcisist

Partea a doua

În etapa devalorizării, narcisistul începe treptat-treptat să-și arate adevărata fața. În mod normal, odată ce etapa aceea de lună de miere de la începutul relației devine mai puțin intensă, partenerii continuă să se apropie din ce în ce mai mult, să-și consolideze relația având ca premise compatibilitatea, atașamentul, respectul, comunicarea. Ei nu încetează să se iubească ori să se îndrăgească, chiar dacă, poate, pasiunea și fluturii din stomac nu mai sunt atât de puternici, ci evoluează înspre un alt nivel de apropiere.

În cazul relației cu un narcisist, această etapă a relației de după „luna de miere” este diferită, în sensul în care acesta începe să-și devalorizeze partenerul, în loc de a se apropia mai mult de el, așa cum ar fi normal. Narcisistul nu se vede nici pe sine, însă nici pe ceilalți în mod realist, ci îi privește pe aceștia ca pe niște extensii ale lui, în loc de a-i privi ca pe niște oameni diferiți care au nevoi, dorințe și trăiri diferite.

Inițial poate alege să fie cu tine pentru că te privește ca pe un „trofeu” cu care poate să se mândrească și, astfel, prin asociere, își amplifică sentimentul importanței și își hrănește ego-ul, poate alege să fie cu tine pentru anumite foloase, inclusiv materiale sau pentru că îi oferi validări, aprecieri, îi faci pe plac ori pentru că i se pare interesant să te cucerească, să-și demonstreze astfel cât de bun, minunat și dezirabil este el/ea. Însă dacă începe să perceapă că imaginea de sine falsă (exagerată, lipsită de realism) pe care și-a construit-o este amenințată de tine în vreun fel ori dacă ți-a secătuit deja toate resursele, nu va ezita să te devalorizeze și apoi să plece în căutarea unui model îmbunătățit de partener.

Pentru a-și menține o imagine de sine perfectă, narcisistul proiectează asupra celorlalți propriile defecte, slăbiciuni sau vulnerabilități și le „fură” calitățile, adică își însușește calitățile altora sau își asumă meritele pentru munca și realizările altora. Îi învinovățește, îi critică, îi disprețuiește și îi abuzează pe ceilalți. După cum spuneam mai sus, pentru el o persoană este valoroasă doar dacă îl ajută să-și umfle Ego-ul și să-și hrănească sentimentul importanței. Dacă nu îi mai este utilă ori dacă începe să considere că acea persoană nu îi mai corespunde așteptărilor sau proiecțiilor, începe să o devalorizeze.

În relația cu un narcisist poți simți că, în ciuda tuturor dovezilor de afecțiune și apreciere pe care ți le-a arătat, în ciuda declarațiilor de dragoste, un zid invizibil este între voi. Este ca și cum în aparență totul este ok, însă simți că nu poți ajunge cu adevărat la el, la „sufletul” lui, adică nu poți ajunge să-l cunoști cu adevărat sau ai un foarte subtil sentiment că ceea ce face, face „mecanic”.

Acest zid vine, de fapt, din imposibilitatea narcisistului de a forma o conexiune emoțională autentică cu ceilalți. El, în interior, se simte gol, se simte lipsit de valoare, se simte „mic”, se simte incomplet. Este ca și cum ar avea o foame emoțională, o foame pe care o hrănește prin exacerbarea propriului Ego, prin sentimentul puterii și al controlului, prin laudele și importanța pe care cei din jur i le acordă. Nu iubirea este importantă pentru el, ci puterea. Nu oamenii în sine contează pentru el, ci ce poate să obțină de pe urma lor.

Folosind cu iscusință manipularea, va începe să-ți inducă în mod sistematic un sentiment de confuzie și anxietate încercând să te determine să nu mai poți funcționa independent, să îți pierzi echilibrul psihic și emoțional precum și încrederea în sine cu scopul de a dobândi control și putere deplină asupra ta.

Ceea ce își dorește narcisistul este să te învinovățească pe tine în timp ce el joacă rolul victimei, să te determine să te îndoiești de tine invalidându-te constant, să te izoleze de ceilalți, să te saboteze, să te pedepsească atunci când nu îi corespunzi, să îți controleze, dacă se poate, toate aspectele vieții tale, inclusiv banii.

Vei ajunge să simți că valoarea ta depinde de el și de validările lui – atât de mult te-ai mulat după el, după nevoile și dorințele lui, încât ai ajuns să nu mai știi cine ești tu. Neștiind cine mai ești, te vei lăsa definit de el/ea. Dacă îți va spune că ești minunat atunci când tu vei face X lucru, vei considera că ești minunat și vei scăpa măcar temporar de anxietatea care te macină, dacă îți va spune că „nu ești bun de nimic” atunci când îi vei greși cu ceva, adică vei face ceva ce lui nu îi va conveni, vei crede că nu ești bun de nimic.

Și poate că asta este cel mai dureros lucru – faptul că propria ta stare interioară, dispozițiile, emoțiile și percepțiile tale ajung, într-o anumită măsură (ori cel puțin până când ajungi să conștientizezi ceea ce ți se întâmplă) să nu mai fie decise și controlate de tine, ci de el/ea. El are frânghiile, el este păpușarul. Îți cunoaște deja butoanele sensibile și știe unde să apese pentru a obține ceea ce își dorește. Ajungi să te simți lipsit de putere.

Își dorește să te inducă în eroare scopul fiind acela de te determina să nu mai ai încredere în capacitatea ta de a percepe realitatea așa cum este. Te simți deseori confuz și începi să te îndoiești de adevărul pe care îl cunoști – tu știi că lucrurile s-au întâmplat într-un fel anume, însă el vine și îți spune „ți se pare”, „nu a fost așa”, „exagerezi”. De fapt încearcă să întoarcă lucrurile în favoarea sa în așa fel, încât tu să pari cel irațional sau „nebun”.

Îți poate spune, de asemenea, în încercarea de a-ți distorsiona realitatea, a te face să-ți pierzi încrederea în tine și a te izola de ceilalți, lucruri de tipul:

  • ești nebun;
  • ești prea sensibil;
  • familia / prietenii mei nu te suportă, însă eu întotdeauna ți-am luat apărarea în fața lor;
  • ești manipulator / manipulatoare;
  • minți;
  • nu mă surprinde că nimeni nu te place când tu te porți așa;
  • nu mă impresionează lacrimile tale, nu te mai preface;
  • mă port așa pentru că mi-e frică să nu te pierd;
  • te iubesc prea mult, uite ce mă împingi să fac!;
  • ai tăi nu mă plac, ar trebui să nu te mai vezi cu ei;
  • nu-mi plac prietenii tăi, te trag în jos / nu sunt suficient de buni pentru tine;
  • nu pot să cred că îți place să faci asta (de ex., un hobby, o activitate);
  • serios, tu chiar crezi că ai gusturi? Nu vezi și tu cum te-ai îmbrăcat?;
  • eu știu mai bine ca tine, de ce te încăpățânezi s-o ții pe a ta?
  • Nu te duce și pe tine capul să-ți dai seama că...

Atunci când tu știi că ai dreptate, însă cealaltă persoană începe și-ți spune de fiecare dată că „nu este așa”, „nu am spus asta”, „nu știu despre ce vorbești”, „te înșeli”, „îți imaginezi”, când te acuză că ești prea sensibil sau emoțional, că faci din țânțar armăsar, că te enervezi și te superi fără motiv, începi să te îndoiești și mai mult de tine. Chiar începi să crezi că ești prea sensibil, că nu ești îndreptățit să simți ceea ce simți.

Scopul este ca tu să îți pierzi încrederea în tine, să gândești că ești cel care greșește pentru a nu mai avea curajul să te împotrivești abuzurilor, și mai mult decât atât, să nu le mai percepi drept abuzuri.  Să ajungi să ai încredere în el și în ceea ce spune și să te îndoiești de tine și ceea ce gândești tu. Poate chiar ți-a indus ideea că el/ea are întotdeauna dreptate ori că știe mai bine și că ceilalți greșesc tocmai pentru a fi acea persoana la care să te întorci atunci când ai nevoie de confirmări, când ai îndoieli. Astfel, să devii ușor de controlat și redus la tăcere.

Intimidarea este o altă strategie prin care narcisistul încearcă să-ți inducă teama pentru a te domina și controla:

- prin amenințări directe sau voalate: atunci când te amenință, te întrebi, pe de-o parte, dacă chiar este o amenințare reală pe care o va pune în aplicare, iar, pe de altă parte, te întrebi dacă nu cumva exagerezi și interpretezi tu eronat cuvintele sale. Ți-a spus de atâtea ori că „ești prea sensibil”, „reacționezi exagerat”, „ți se pare”, încât chiar ajungi să te îndoiești de percepțiile tale. Din acest motiv este foarte posibil să nu spui nimic despre ceea ce se întâmplă nici celor din jur, deoarece îți este teamă să nu faci din țânțar armăsar, el/ea să afle și să urmeze un nou episod în care vei fi învinovățit, certat, ridiculizat;

- prin agresivitate, violență și abuz fizic, verbal, emoțional, sexual, economic – violența fizică pe care o folosește poate fi justificată de către narcisist ca fiind o simplă „joacă”. Dacă te împinge, te trage de păr, te mușcă, te lovește etc., știind că pentru tine este dureros acest lucru și neoprindu-se atunci când îi spui asta, poate să-și justifice acțiunile spunând „este doar o joacă, de ce te superi așa?” sau „te tachinam, nu mai știi de glumă?”. Adevărul este că acest gen de acțiuni nu reprezintă nimic altceva decât un abuz și nu există niciun fel de scuză pentru ele. Alteori violența fizică nu este mascată prin nimic, narcisistul devine pur și simplu violent cu tine pentru a-ți induce frică, pentru ca tu să te temi de el și să „îți știi locul”.

Abuzul verbal se manifestă printr-un limbaj jignitor, prin insulte, prin cuvinte umilitoare, prin critici degradante, prin brutalitate, prin acuzații, prin ordine agresive, spuse ele chiar și pe un ton normal. Nici măcar nu este nevoie să țipe pentru ca ceea ce spune să fie considerat abuz verbal.

Abuzul emoțional  se manifestă prin manipulare și șantaj emoțional, prin așteptări exagerate (de exemplu, pretenția partenerului tău ca tu să faci totul pentru a-i satisface nevoile ori să-i acorzi toată atenția ta), prin critică și învinovățire constante, prin dominare (monitorizarea timpului și activităților tale, izolarea de familie și prieteni, gelozie și posesivitate excesive, prin manifestări emoționale instabile (de exemplu, spune ceva într-o zi și a doua zi spune exact invers, în fața aceluiași stimul are astăzi o reacție, iar mâine o altă reacție diametral opusă, are crize de nervi sau ieșiri emoționale spontane aparent fără motiv), prin distrugerea reputației (te face de râs în fața altor persoane, te umilește în public, te bârfește sau spune minciuni despre tine), prin amenințări (amenință inclusiv că îți va lua viața, amenință că cei apropiați ție vor avea de suferit – inclusiv propriii copii, amenință că te va lăsa în stradă, amenință că vei avea de suferit, amenință că vei plăti ori că se va răzbuna, amenință că îți va divulga secretele).

Abuzul sexual implică constrângerea la activități sexuale nedorite, provocarea durerii, iar deseori inducerea sentimentului de vinovăție pentru refuzul de a face sex și îmbufnarea, supărarea, refuzul comunicării sunt tot parte componentă a abuzului narcisic.

Abuzul economic poate presupune șantaj financiar, poate presupune interzicerea de a avea un loc de muncă, o carieră sau propriii bani. De asemenea, poate folosi banii pentru a te pedepsi: dacă depinzi financiar de el/ea, îți poate oferi ce ai nevoie doar atunci când are el/ea chef, existând imprevizibilitate și impredictibilitate. Te poate face să te milogești efectiv, găsind tot felul de scuze și umilindu-te pentru nevoile tale.

Va încerca să pună mâna pe toate resursele tale – nepăsându-i cu adevărat de tine, în drumul atingerii propriilor scopuri, narcisistul te poate convinge, de exemplu, să faci lucruri ilegale dacă prin acele lucruri el va avea de beneficiat. Să îți riști tu viața și libertatea în numele „iubirii” pe care i-o porți, deoarece cartea aceasta o va juca: „dacă mă iubești... vei face asta pentru mine” sau „dacă vrei să ne fie bine împreună... vei face asta”, „dacă îți pasă de viitorul nostru... vei face asta”. Nicicând nu este vorba despre „noi”, ci doar despre el/ea. Tu să te expui unor pericole și să-ți periclitezi integritatea pentru ca el/ea să profite de pe urma ta. Alteori nu va juca cartea „iubirii”, ci te va amenința direct: „dacă nu faci asta... vei avea de suferit / voi spune ceea ce știu despre tine / vei regreta”.

Atunci când vorbim despre resurse, nu ne referim doar la cele materiale (de exemplu, se folosește de banii tăi sau îți cere „împrumuturi” pe care nu le restituie niciodată, îți cere să investești în afacerea lui cu promisiunea că îți vei recupera banii sau îți cere să faci diferite investiții riscante pe care tu nu ți le dorești, se mută în casa ta ori îți cere să faci un împrumut pentru el, deși nu ai nicio garanție că nu vei rămâne doar tu cu datoriile, îți cere să transferi diferite proprietăți pe numele lui/ei, având, desigur, motive „bine întemeiate” ș.a.m.d), ci și la cele emoționale (îți cere toată atenția ta, faci diferite compromisuri și sacrificii de dragul lui, investești totul în relație).

Te va învinovăți constant – narcisistul crede că este îndreptățit să facă tot ce vrea fără să fie nevoie să suporte consecințele. Chiar dacă greșește, nu admite și nu își recunoaște greșelile. În orice caz, este întotdeauna vina altcuiva. Dacă își recunoaște greșelile, va țese o nouă poveste în jurul lor, adică va distorsiona atât de mult realitatea a ceea ce s-a întâmplat, tocmai pentru a nu pica el într-o lumină proastă. Își va cere scuze doar dacă va ști că poate obține un anumit avantaj de pe urma acelor scuze.

Narcisitul este o persoană extrem de invidioasă – nu suportă ca alții să aibă mai mult decât el, ca alții să fie mai frumoși, mai pricepuți ori mai fericiți decât el și tocmai din acest motiv va încerca să le distrugă fericirea. De exemplu, dacă tu ai un prieten cu care te înțelegi foarte bine și cu care ai o relație specială, va invidia acea relație și va încerca să vă îndepărteze, fie prin minciuni spuse de o parte și de alta, fie prin țeserea de intrigi, fie prin faptul că se supără și nu mai vorbește cu tine dacă alegi să petreci timp cu acea persoană. Este invidios, dar este și avid de atenția ta, așa că din niciun punct de vedere nu îi convine faptul că tu ești apropiat de altcineva, fie membru al familiei, prieten sau coleg.

Toate aceste manifestări negative vor fi combinate într-o manieră impredictibilă cu dovezi de afecțiune, cu atitudini mieroase, cu noi declarații de dragoste, tocmai pentru a menține iluzia că merită să rămâi în acea relație. Demonstrându-ți că poate fi și iubitor, încearcă să-ți insufle ideea că felul urât, abuziv și lipsit de respect cu care te tratează este exclusiv vina ta – trebuie să fi făcut tu ceva de a reacționat el așa.

Dacă îl confrunți, va face pe victima, nu va recunoaște și nu își va asuma propriile cuvinte și comportamente. Mai mult decât atât, va reuși să te scoată tot pe tine vinovat.

În momentul în care simte că teritoriul lui este amenințat, va ataca. De exemplu, dacă până acum ai fost de acord să faci ceea ce el își dorește, să te adaptezi nevoilor și dorințelor lui, însă de această dată îți dorești altceva, în loc să îți înțeleagă și să-ți respecte decizia, va începe să arunce cu săgeți în tine, să strecoare diferite subtilități prin care să te facă să te simți prost, vinovat sau rușinat. De asemenea, poate să afișeze în continuare masca omului înțelegător și compasiv, dar să își pregătească în același timp un plan de răzbunare, adică o strategie prin care să te facă să-ți pară rău pentru nesupunerea ta și, la momentul oportun, îți va spune „tu ai ales să fie așa”, adică va da vina tot pe tine pentru comportamentul lui răzbunător.

Emoțiile cele mai frecvente pe care le va trezi în tine vor fi: rușinea („trebuie să fie ceva în neregulă cu mine dacă înainte se purta atât de frumos, iar acum se poartă diferit”), vinovăția (îți induce sentimentul vinovăției prin șantaj emoțional, te face să crezi că tu ești cel care greșește pentru că ai propriile dorințe, nevoi, interese, priorități în loc să îl pui pe el în centrul existenței tale), teama (ajungi să-ți fie teamă că el/ea te va părăsi dacă nu te conformezi dorințelor și nevoilor lui, iar tu nu te vei putea descurca pe cont propriu, pentru că deja ți-a insuflat această idee; ajungi să te temi pentru siguranța ta ori a celor apropiați; te temi de consecințele negative ale „nesupunerii” tale), anxietatea (poți ajunge să dezvolți o tulburare anxioasă din pricina incertitudinii, din pricina emoțiilor puternice, din pricina conflictelor intrapsihice de tipul „eu simt că nu greșesc, însă el îmi tot spune că mă înșel/ că sunt nebun/ că mi se pare), panica (în momentele în care simți că nu mai poți controla ceea ce ți se întâmplă, ceea ce simți și ai inclusiv senzația de irealitate, de disociere).

În ciuda tuturor comportamentelor toxice și în ciuda abuzurilor, de ce îi este atât de greu unei persoane să iasă dintr-o relație cu un narcisist? Ce se întâmplă dacă tu rămâi, totuși, acolo, însă narcisistul nu te mai vrea? Rămâi aproape deoarece despre acest subiect vom discuta în articolul următor.

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

9 comentarii pentru “Etapa devalorizării în relația cu un narcisist

  1. Am trecut prin toate etapele timp de 22 de ani de căsnicie. Am divorțat la cererea lui, sunt in faza de desprindere din co-dependența in care m-am afundat atâția ani. E un proces complex, de durata.

  2. Am citit cărți despre narcisism si narcisici si nu au fost atât de bine structurate, ca acest articol. Excelent!
    Totul, foarte bine sintetizat si explicat pe înțelesul nostru. Mulțumim pentru aceste articole minunate, care ne deschid ochii!

  3. Am fost surprinsă de acest articol atât de bine structurat, care mi a apărut pe mail și care reprezintă exact poza relației mele. Sunt conștientă de situația toxica in care ma aflu, însă existența unui copil ma determina sa fac efort sa pot rămâne in relație (deși nu putine au fost situațiile in care am vrut sa renunț). Singura caracteristica a narcisistilor pe care n am identificat o, este ca nu și a găsit, încă, alta jucărie…din cate știu eu ( cf spuselor sale, nu vrea s o schimbe pe cea existenta, tot din cauza copilului, doar nu din iubire)

    1. Daca nu vei pleca copilul va avea comportamentul lui iar tu o vei lua razna . Vei pierde tot

  4. Am fost intr-o relație lunga cu o astfel de persoana si mi-a luat tot atâta timp sa pot procesa ce s-a întâmplat după ce am încheiat-o. Juca rolul victimei extrem de bine, susținut de parinti si prieteni, chiar si după ce ne-am despărțit. M-a făcut sa cred ca eu am fost agresorul, când eu fusesem de fapt victima. A vrut apoi sa imi strice reputația si sa se răzbune, dar in final timpul a demonstrat cine cum e, după cum am evoluat fiecare. Eu sunt intr-un loc frumos, el este jos de tot. Toți cei care l-au susținut au dispărut treptat, plictisiți probabil de aceleași lamentări ale unui om obsedat de el însuși. Nu cred in karma, cred in consecințe. Sunt veșnic recunoscătoare sistemului de suport care m-a ajutat sa ies de acolo, dar si mie însămi, pentru ca desi aveam putina experiența de viața, nu am picat in plasa si nu mi-am întemeiat o familie cu el, desi am îndurat ani de manipulare (el si parintii lui), mi-am păstrat un minim de luciditate si rațiune, o voce care mereu imi spunea ca nu e in regula. Nu regret ca am pierdut timp (m-am dedicat carierei in mod asumat), regret doar nervii si negativitatea in care am stat. Mi-a afectat stima de sine si aproape ca m-a adus in situații de auto sabotaj. Aveți grija de voi si copiii voștri! Povestiți-le experiențele voastre si altora pentru a sti de ce sa se ferească! Nu renuntati niciodată la valorile si la oamenii la care țineți! Ascultați-va si intuiția!

    1. Urmeaza boala , mai precis bolile … de la depresie la anxietate clinica , apoi cele somatizate dureri de tot felul , spate, cap caderea parului, insomia , lipsa de concentrare …. si incepi de te pierzi pe tine complet. Daca nu te opresti la timp consecintele pot fi fatale .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.