Narcisiștii sunt persoane care, în primă fază, poartă cu măiestrie masca omului drăguț, șarmant și carismatic, binevoitor, călduros și interesat de cei din jur. În spatele acelei măști se află, de fapt, indivizi problematici, egoiști, extrem de pretențioși, fragili emoțional, nesiguri, care au nevoie în permanență de a fi validați, apreciați și adulați. Încrederea în sine exacerbată și aroganța pe care le manifestă maschează sentimente de gol interior și, chiar dacă par a fi „invincibili”, un cuvânt nepotrivit, un ton anume sau o mică greșeală le pot declanșa subit furia și îi pot destabiliza emoțional. Din acest motiv, în preajma lor te poți regăsi de multe ori în situația în care să îți alegi cu foarte multă grijă cuvintele și atitudinea, sentimentul fiind acela că trebuie să te porți cu mânuși cu ei.
Narcisiștii disprețuiesc slăbiciunea și cu cât afișezi mai mult în fața lor acest atribut, cu atât mai mult le vei stârni furia, furie cauzată de faptul că ei văd în tine ceea ce nu pot accepta în ei. Într-un fel poate fi vorba de oglindirea acelor aspecte pe care ei le neagă la propria persoană. Pentru un narcisist este extrem de important să își mențină acea imagine de sine caracterizată prin „omnipotență”, atotcunoaștere și invulnerabilitate. Din acest motiv se pot detașa de propriile emoții și le poate fi foarte greu să accepte emoțiile altor persoane. A fi uman și a simți ca toți ceilalți este semn de vulnerabilitate. Pentru a-ți putea menține poziția de superioritate, tu trebuie să fii mai presus de ei, trebuie să fii diferit. A simți vreo emoție în prezența altcuiva înseamnă a te lăsa influențat într-o oarecare măsură de acel cineva. Faptul că cineva te poate influența înseamnă că tu nu ești suficient de stăpân pe tine însuți, iar sentimentul de care se teme cel mai tare narcisistul este pierderea controlului.
Controlul mediului sau a celor din jur poate reprezenta, de asemenea, o strategie prin care narcisistul își conservă acel sentiment al puterii - dacă reușește să îi manipuleze pe aceștia pentru a obține ce își dorește, nu va mai fi nevoie să ceară. În momentul în care ceri, trebuie să admiți că de data aceasta ai nevoie de ajutor sau pur și simplu ai nevoie de ceva din exterior, ceea ce pentru un narcisist se traduce prin slăbiciune, atribut care nu își poate găsi locul în imaginea pe care acesta și-a construit-o în propriii ochi. Dacă facem o analogie, putem să ne gândim, de exemplu, la situația în care soțul face o criză de furie pentru că partenera sa nu a pus suficientă sare în mâncare (oricât de exagerat ar părea, aceste lucruri se întâmplă) și putem citi printre rânduri adevăratul motiv al furiei sale - recunoașterea dependenței de soție. Tu mă hrănești pe mine, ceea ce înseamnă că ce voi mânca și gustul mâncării depinde în totalitate de tine, iar acceptarea acestui fapt mă înfurie pentru că îmi trădează „incapacitatea” de a mă hrăni singur după bunul plac. Un narcisist nu suportă ideea de a depinde într-un fel sau altul de alții, și, mai ales, de a fi refuzat sau respins dacă formulează o cerere/rugăminte. Din acest motiv, manipularea altora devine cea mai bună strategie. Furia pe care o manifestă ocazional nu este decât una din strategiile sale, pentru că cel mai frecvent tehnicile sunt mult mai subtile. Dezaprobarea și subestimarea constantă, însă voalată, care duc la un sentiment de inadecvare de sine, dificultatea pe care o resimți în a-ți exprima preferințele sau a fi tu însuți, adică a te exprima pe tine așa cum ești, sunt alte semnale de alarmă care traduc manierele prin care narcisistul încearcă să te controleze - lui nu îi pasă cu adevărat de tine, de nevoile tale, de ce vrei tu să exprimi, el doar își dorește să te mulezi pe nevoile sale, chiar dacă acest lucru înseamnă anularea propriei tale personalități.
Persoanele din jurul lor nu reprezintă altceva decât instrumente prin care ei pot să-și atingă scopurile iar relațiile simple afaceri de pe urma cărora caută să obțină cât mai mult, fără a oferi, dacă se poate, nimic în schimb. Nu afectivitatea este importantă, ci utilitatea, căutând să-i subordoneze pe cei din jur și transformându-i în pioni pe tabla de șah a propriei vieți unde trebuie să câștige mereu. Ei se așteaptă ca ceilalți să îi pună pe primul loc, să le răspundă prompt nevoilor și intereselor indiferent de costuri. Relațiile pe care narcisiștii le cultivă sunt deseori abuzive, deoarece nu țin cont de ceilalți, ci doar caută prin orice mijloace ca aceștia să le facă jocul.
Experți ai manipulării, la început se vor preface a fi cu adevărat interesați de tine și de bunăstarea ta, se vor purta exemplar pentru a-ți câștiga încrederea, îți vor oferi ce ai nevoie (sau cel puțin vor crea impresia că sunt dornici să te susțină și să te ajute), te vor încuraja, iar apoi, după ce te vor prinde în mrejele lor, vor începe treptat-treptat să te devalorizeze, să te critice constant sub pretextul că îți vor binele, să te facă să îți pierzi încrederea și să te îndoiești de tine pentru a te putea controla cât mai bine, pentru a te exploata în interes personal.
Aceeași persoană care la început părea că te place și te apreciază necondiționat, căreia îi păsa de tine, care îți făcea cadouri sau te copleșea cu atenție și grijă a început să se transforme într-o persoană rece, critică, dură, abuzivă, lipsită de respect, cu toane și schimbări de dispoziție, reacții imprevizibile de iritare sau enervare. În aceste condiții, primul gând care îți vine în minte este că tu ai o problemă, că este vina ta, că dacă te vei strădui mai mult, vei oferi mai mult, lucrurile vor fi din nou ca înainte și că el/ea va reveni la sentimente mai bune. Însă acest lucru nu se întâmplă niciodată. Cu cât oferi mai mult, cu atât narcisicul va vrea mai mult de la tine. Niciodată nu este suficient și niciodată nu te vei simți cu adevărat apreciat și recompensat deoarece consideră că oricum i se cuvine tot ce faci pentru el, că este de datoria ta să îl slujești când vrea și cum vrea, să îl faci pe el fericit. De ce te-ai aștepta la reciprocitate în condițiile în care tu din start ești doar un furnizor de plăcere, un instrument a cărui menire este să-i satisfacă pretențiile? După ce nu va mai avea ce să ia de la tine, după ce vei ajunge să te simți secătuit emoțional și din toate punctele de vedere, îți va întoarce spatele fără a mai privi în urmă. Iar dacă relația se va termina, fii convins că tu vei fi de vină.
Narcisistul „iubește” doar atunci când are un interes. În fapt, nu e capabil nici de iubire, nici de empatie. Însă manipulează, șantajează emoțional sau face pe victima pentru a-și duce planurile la bun sfârșit. Îți încalcă limitele și nu ține cont de dorințele tale. Te tratează cu indiferență și tăcere și deseori are comportamente pasiv-agresive. Dacă îi atragi atenția asupra unui aspect care te deranjează, să nu te surprindă că tot pe tine te va face să te simți vinovat.
În relația cu un narcisist, îndeosebi când perioada devalorizării începe, sentimentul că ceva nu este în regulă e mai mereu prezent. Nu știi exact ce nu este în regulă, însă de cele mai multe ori te simți vinovat - vinovat că nu ești suficient de bun, de capabil, de înțelegător și așa mai departe; că nu faci lucrurile suficient de bine. În fapt, narcisistul îți induce aceste sentimente de inadecvare pentru că el nu este capabil să-și asume responsabilitatea pentru nesiguranțele proprii, pentru propria inadecvare adânc îngropată. Plasează totul pe umerii tăi, proiectează, își găsește scuze. Este ca și cum ar spune „eu nu vreau să mă simt slab, nevaloros, incapabil... simte-te tu în locul meu așa”. Proiectând mereu asupra ta atributele sale negative, poate ajunge să îți poarte resentimente și chiar să te urască. El nu te mai vede așa cum ești de fapt, te vede așa cum te-a construit în mintea lui. Devii un personaj fictiv făurit de propriile sale gânduri. Devii țapul ispășitor al propriilor sale „păcate” sau părți întunecate. Ceea ce nu acceptă de fapt este propria persoană reflectată în alții. În adâncuri, sentimentul nefericirii și lipsa de împlinire îi guvernează ființa și va continua să proiecteze asupra altora acest sentiment. Este ca și cum orice ar face nu se poate simți mulțumit, cel puțin nu pe termen lung; ca și cum ar fi în permanență în căutare de ceva, un „ceva” pe care nu îl găsește niciodată. Chiar dacă tu te îndepărtezi de el, întrerupi orice legătură, narcisistul își va căuta o altă persoană cu care să înceapă acest joc patologic. Pentru că fără astfel de oameni-instrument care să îi fie coloane de susținere a imaginii autocreate, întreaga lume a narcisitului se va prăbuși, el ca ființă autoanulându-se. Narcisistul se hrănește prin ceilalți, iar când pionii sau „furnizorii” dispar, sentimentul este de pierdere a simțului sinelui, de invalidare totală și autoanulare.
Cum putem explica acest lucru? În primul rând trebuie să înțelegem factorii ce au contribuit la dezvoltarea tulburării de personalitate de tip narcisic. În copilărie este posibil să fi fost neglijați, ignorați, umiliți, criticați, subestimați, jigniți, să fi simțit că nu sunt doriți, că nu sunt importanți, că nu se pot ridica la standardele impuse de părinții lor, că nu sunt suficient de buni așa cum sunt. Faptul că nu au primit acceptarea și validarea de care aveau nevoie i-ar fi putut determina să-și construiască în mintea lor un eu ideal, acea variantă a lor care în sfârșit să fi fost acceptată, apreciată și chiar adorată de părinții lor. Acest eu ideal sau imaginea grandioasă pe care narcisiștii o afișează în exterior poate fi privită ca o reacție de compensare a acelor sentimente de inadecvare, rușine, respingere și „micime” pe care le-au trăit în copilărie și care, în cele mai multe cazuri, încă există în spatele măștii pe care ei o poartă. Tot din acest motiv este posibil să-și fi canalizat întreaga atenție și energie pe a reuși în viață, pe a deveni oameni de succes, concentrându-se astfel în întregime pe propria persoană și devenind egocentrici. Simt nevoia de a acumula cât mai mult, de a avea cât mai multe lucruri, aceasta fiind o manieră prin care ei își validează importanța și superioritatea, însă și pentru că, indiferent cât ar acumula în exterior, acest lucru nu va fi niciodată suficient pentru că nimic material nu va putea umple cu adevărat acel gol din interior, fapt ce îi va determina să-și dorească în continuare mai mult și mai mult.
Lipsa de empatie și de responsivitate față de sentimentele și nevoile altora poate fi explicată prin faptul că, în copilărie, fiind atât de prinși în propriile trăiri și preocupați cu propriile nevoi nesatisfăcute, nu au reușit să-și dezvolte suficient de mult aceste calități.
În relațiile cu cei din jur, poate chiar fără să-și dea seama, caută să obțină aprecierea, validarea, acceptarea și susținerea pe care nu le-au avut în copilărie. Însă mecanismele de apărare pe care și le-au construit pentru a nu fi nevoiți să se mai confrunte vreodată cu acele sentimente de abandon, respingere, umilire, nesiguranță sau vulnerabilitate creează ziduri de netrecut între ei și ceilalți. În acest fel, chiar dacă la nivel inconștient și-ar dori intimitate, nu se pot apropia cu adevărat de ceilalți și nici nu le permit altora să se apropie prea mult de ei.
Acceptă cu mare dificultate critica deoarece le este foarte greu să conceapă că ar putea greși, și cum ar putea greși o persoană care mereu are dreptate? Agățându-se de un simț al sinelui definit printr-un ego exacerbat, resping orice vine în contradicție cu imaginea pe care și-au creat-o despre sine. La bază stă frica de a nu fi acceptat, de aceea sunt mereu în gardă și atenți ca nu cumva cineva să le pună la îndoială cuvântul sau faptele, deoarece dezaprobarea din partea altora și critica îi fac să se îndoiască de ei înșiși, activându-le propriile nesiguranțe. În schimb, ei îi critică foarte mult pe alții.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Narcisicul este și trebuie să fie perfect, de ce nu vezi că tu ești cel „greșit”, cel care trebuie să se schimbe? Ei au nevoie să se perceapă ca fiind perfecți, deoarece orice mai prejos de asta ar trezi la viață vocea părintelui critic ce încă a rămas undeva în mintea lor. Un narcisist de multe ori îi desconsideră pe alții sau le distruge moralul pentru că în acest fel se simte el mai bine. Prin comparație, dacă cel de lângă tine nu are nicio șansă să evolueze în vreun fel, ci dimpotrivă, devine din ce în ce mai pierdut, mai șters, mai puțin bun decât tine, tu ești cel care va străluci în continuare, care va ieși în evidență. Lumina reflectoarelor va rămâne asupra ta, fapt ce îți va confirma faptul că felul în care ești și trăiești este ok. Dacă sunt alții mai buni ca tine, cum mai poți să-ți susții credința că tu ești cel mai bun? Ca să-ți aperi această credință vei alege să nu le observi calitățile sau pur și simplu îi vei subestima.
Narcisiștii adoră să fie în centrul atenției și reacționează negativ dacă trebuie să împartă lumina reflectoarelor cu altcineva, devenind profund deranjați dacă o altă persoană „le fură” momentul și captează atenția asupra sa. De asemenea, au credința că ceilalți îi invidiază. Desigur că oricine a putut simți într-un moment sau altul al vieții sale invidie din partea altora, însă narcisistul crede cu tărie că toată lumea îl invidiază și de multe ori pune pe seama acestui fapt comportamentele celor din jur care nu îi sunt pe plac.
Dacă, citind cele de mai sus te-am pus pe gânduri și ai regăsit în relația ta multe din aceste elemente, mi-aș dori să nu fii prea dur cu tine, să nu te învinovățești. Victima abuzului narcisic consideră întotdeauna că vina îi aparține și, prinsă în relație ca într-un cerc vicios, nu poate ieși de acolo atât timp cât nu vede sau nu acceptă adevărata față a celui cu care a intrat în relație. Sfâșiată în conflicte intrapsihice, nu poate înțelege cum omul bun și înțelegător de altădată s-a putut transforma în manipulatorul și abuzatorul de astăzi. Crede că i se pare, își găsește explicații sau scuze, se întreabă dacă nu cumva și-a pierdut mințile și ce anume este în neregulă cu el/ea. De fapt, nu este nimic în neregulă. În momentul în care conștientizezi că ești într-o relație toxică, când îți dai seama că te-ai schimbat, însă nu într-un sens pozitiv, că te-ai izolat de prietenii sau familia ta gravitând în jurul partenerului tău, când te simți din ce în ce mai rău, nu mai sta pe gânduri, ieși din relație. Nu ai cum să schimbi persoana de lângă tine, nu te mai hrăni cu această iluzie. Închide toate ușile și nu mai privi înapoi. Acordă-ți permisiunea să te simți furios, să eliberezi toată acea energie pe care ai reprimat-o - dacă ai fost folosit, este normal să te simți așa. Acceptă-ți pierderea - în momentul în care investești într-o relație este normal ca atunci când aceasta se termină să simți o pierdere. Fă pace cu trecutul și învață lecțiile prețioase pe care această experiență ți le-a oferit. Dacă simți că ai nevoie de un anumit timp pentru tine, pentru a integra această experiență și a putea merge mai departe, acordă-ți acel timp. Însă nu te izola perioade lungi de timp și nu te mai învinovăți. Învață să ai mai multă grijă de tine și să te respecți mai mult. Redobândește-ți puterea interioară și eliberează-te de corzile ce te-au ținut captiv până acum în propria viață.
Ai dreptul să trăiești așa cum îți dorești, ai dreptul să fii respectat și iubit, ai dreptul să fii cine ești și să te exprimi pe tine în totalitate. Nu mai accepta să fii folosit de persoane care încă nu și-au găsit armonia de a trăi! Nu aceasta este menirea ta. Nu te mulțumi cu roluri secundare, ci fii actorul principal în propria viață.
Alege înțelept!
Dr. Ursula Sandner
In sfârșit, găsesc și în limba română, un material foarte bun despre relația cu un narcisist. Mi-am dat seama, de ceva timp, că sunt într-o astfel de relație și am găsit multe informații, grupuri de susținere pentru cei în astfel de relații abuzive emoțional, în limba engleză, dar nimic în română. Nici psihologii nu par să înțeleagă prea bine acest fenomen. Deja am schimbat 2 psihologi care efectiv nu mă credeau și mă trimiteau sa îl iubesc necondiționat.
Mi-ar placea sa citesc mai multe pe acest subiect. Consider că în România, este foarte multă lipsa de informare despre relațiile toxice.
Super tare articolul, este foarte adevarat!
Super articol! Toata stima si multumirile pe seama materialelor furnizate!
Regret nespus ca nu se face educatie in scoala si nu se predau lectii pe aceasta tema.
Sunt din ce in ce mai multi narcisisti, psihopati…in zilele noastre, spre regretul si disperarea unor persoane care doresc sa traiasca intr-o lume mai buna.
Cu respect si admiratie,
Gabriela
Este extraordinar acest articol, foarte complet și detaliat. Am fost într-o astfel de relație foarte toxică și să ies de acolo a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut dar a meritat -viața mi s-a schimbat la 180 de grade doar în bine. Ma bucur ca am avut curajul sa fac asta.
Că sa te vindeci după un astfel de abuz,Love yourself!
Da. Foarte frumos articolul. Cred ca ar fi foarte interesant daca s-ar preda asa ceva si la scoala. Tinerii nostri ar avea nevoie de educatie despre propria persoana. Ar fi foarte importanta pentru viitorul lor.
Descrie casnicia mea actuala…Iti multumesc!!!
Din nefericire fiecare cuvant descrie viata mea langa fostul meu sot! Eu am plecat de langa el, dupa 17 ani, la 5 zile dupa ce mi-am ingropat tatal. Pe el pierderea mea l-a facut fericit, zambea continuu. Dintr-un om puternic si echilibrat facuse o carpa. Juca rolul sotului perfect in societate si era un animal lipsit de sentimente in realitate. Analizeaza cu atentie! Un astfel de om nu se poate schimba! Dar poate omori suflete!
Exact in asa ceva ma aflu in momentul asta. Multumesc!
M-ar intersa foarte mult, sa citesc informatii despre manifestarea narcisismului in relatia mama fiu,mai ales ca ma regasesc cat de cat in situatia in care probabil am dorit perfectiunea copiișor mei farasa gandesc ca asta imi doresc ci doar ca vedeam ca sunt dotati si ca faceau prea putin cu darul inteligentei,careia ii spuneam talanti pe care aveau datoria sa-i inmulteasca,Dar nu a fost sa fie asa,acum vad asemenea comportament la fiul meu cel mic ,care de fapt este mare are 45 de ani,si nu stiu sa ma simt vinovata sau sa accept situatia asa cum e? De fapt poate ca nu m-ar preocupa daca m-as gandi doar la mine,dar e casatorit,are si un copil,au fost despartiti aproape un an si jumatate,iar acum s-a intors la sotia si copilul lui, atribuindu-mi vini pe care nu le am,si de care cred ca e constiemt,insa manifestarile lui ma pun pe ganduri. va multumesc si deocamdata raman cu gandurile mele, deoarece as vrea sa traiasca in noua lui familie creata,dar in respect,si arnonie si cu parintii. Sunt despartita de tatal lui, care traieste ,de 34 de ani. Si mai e o problema,cam aceleasi manifestari le are si sotia lui,manifestari pe care le-am pus pe seama faptului ca e singura la parinti si i s-a oferit totul.As vrea sa inteleg poate pot face ceva. Azi a plecat si l-am vazut ca era rau,vorbea cum nu mi-am imaginat,dar suferea. multumesc.
tocmai am trecut prin asta excelent articol
Extrem de bine explicat ! Multumesc Ursula pentru acest pretios articol ! Il voi reciti de fiecare data cand ma voi simti vinovata de esecul relatiei mele care se regaseste in foarte multe din punctele descrise de tine ! De 10 ani primesc alternativ si in mod regulat ,,dusuri calde si reci‘‘ de la un astfel de specimen , crezand tot timpul ca doar eu as fi de vina !
Din cauza sentimentelor de vinovatie insuflate de acest tip de personalitate este foarte greu sa iesi si sa te eliberezi din relatia toxica .
Buna dimineața ,îți Multumesc Ursula pt tot ce faci !ma ajuta foarte mult toate informațiile tale . Am avut o relație de 12 ani și regăsesc multe asemănări cu articolul .insa am o întrebare care ma frământa .cum trebuie sa procedez in momentul in care eu am început să-mi croiesc un drum alături de fetița mea ,iar fostul partener și familia mea o instiga pe fetița mea împotriva mea . Am să-ți relatez câteva exemple: e mai bine sa va întoarceți ,mama ta nu se gândește decât la ea ,nu vei mai avea susținere financiară , o sa rada lumea de tine , o să-ți aducă alți tati ,nu te îngrijește si aici pot menționa un aspect important am un serviciu care e in 3 schimburi și fetița mea de 14 ani aproape rămâne singura când sunt schimbul 2 . locuiesc in același oraș cu mama mea și tatăl fetiței , dar eu ma ocup de copil .si aici ma refer ii asigur cele necesare zilnic :hrana ,meditații ,…. tatăl ei o plimba și in Weekend stau împreuna sau când fata își dorește acest lucru . Multumesc !
Mda,asa este!
M.am trezit dupa patru ani la realitate, si am scapat de o astfel de relatie….mult timp l.am invinuit pe el, apoi m.am invinuit pe mine ca am putut accepta, acum m.am impacat cu lectia de viata si am inteles ca el a profitat pentru ca i.am permis sa ma manipuleze, si ca defapt eu am acceptat pentru ca l.am iubit!
Nu poti scapa de o astfel de relatie care devine dependenta, decat daca ruptura se face definitiv fara nici o cale de comunicare, fara nici un compromis…total, ca si cum nu a existat niciodata…altfel risti sa te prinda iarasi in mrejele manipularii lui!
foarte bun articolul felicitari as avea o intrebare numai la barbate sau asemenea personaje sunt si printer femei
Este ceea ce traiesc.
Sper sa reusesc sa ies teafăra din această relatie.
Mulțumesc. Consider că imi este de mare ajutor articolul .
Fantastic acest articol. Minunat de la început pana la sfârșit. Din tot ceea ce am citit îl regăsesc 95% pe soțul meu. Când citesc comentariile și vad ca cei mai mulți dintre cititori au ieșit la un moment dat din acea relație, ma întreb ce o sa fac eu, oare pana unde o sa merg. Fiindca atunci când am parte de aceste dușuri reci, imi spun mereu ca o sa divorțez. Dar e o decizie pe care nu vreau sa o iau la nervi. Avem doi copii mici, au 4 și 3 ani, și mi-e groaza ca o sa ii fac sa sufere. Stiu cat ii poate manipula și nu vad cu ochi buni un astfel de comportament al lui. Iti multumesc pentru cele scrise. O sa le recitesc constant!
Pleaca cat poti! Este extrem de dureros dar merita!!!!
Am ieșit de curând dintr-o astfel de relație, o iubesc încă deși îmi dau seama de toate abuzurile emoționale suferite. Nu ii ma răspund la mesaje, am sigilat orice fel de contact sa pot scăpa. Voi fi muuult mai atent în următoarea relație.
A fost de departe cea mai cumplită experiența din viata mea și am 45 ani.
Foarte interesant si educativ acest articol …din pacate a trebuit să treacă niste ani sa Ti dai seama ca un astfel de comportament poate distruge tot ce e frumos si nobil într-un om….acum pot spune că sunt mulțumită de decizia pe care am luat-o în urmă cu un an .A fost o provocare cu mine… nimeni si nimic nu poate sa-ti distrugă valorile….
Mi-ar fi de ajutor sa stiu cum sa ies din relatia cu un narcisist. Nu stiu cum sa fac, pentru ca parca ii influenteza pe toti si pana si unii prieteni si cativa membri din familia mea ii tin partea, ii intoarce impotriva mea.
Te inteleg foarte bine. In engleza acestia pe care el in influienteaza impotriva ta, se numesc „flying monkeys”.
Cauta pe youtube, daca stii engleza, si vei gasi o multime de video-uri despre narcisisti.
Asta fac ei fiindca nu au scrupule nu au constiinta si traiesc in propria lor bula de aer si de protectie. FUGI ! pur si simplu . Familia ta va fi familie ptr totdeauna tu insa scapa de el!
Te vor crede pe TINE in final iara DACA nu…iti pasa? Pe bune??
Sanatatea ta mintala si fiica este mai importanta zic EU!
Buna Daria a trecut ceva timp , sper ca ai reusit sa faci anumiti pasi catre eliberarea ta de EL , daca vrei sa te ajut pit sa-ti dau multe informatii pretioase .Si eu am trecut prin infern dar pina la urma am reusit sa ma ridic nuult mai puternic.Vreau sa te ajut , si daca vrei cautama pe facebook s-au pe whatsapp 00447577828255.
Sunt inca intr-o relatie cu un astfel de „exemplar“!
Din cunostintele mele,narcisismul si borderline fac parte din aceeasi categorie…cu mici deosebiri!
Mi-as dori f mult sa abordati si problema sindromului borderline,inclusiv deosebirile dintre narcisisism si borderline!!!
Va multumesc
Extraordinar articol!
Imi da putere sa lupt contra unui astfel de om care m-a intors din drum de 3 ori pana acum! Are o fantastica putere de disimulare, este un expert in manipulare! Cand revenea la mine facea pe victima, isi punea masca de om cinstit si iubitor in asa fel incat sa ma indoiesc de toate scandalurile provocate de el, minciunile, presiunile, plecarile, jignirile etc.
Trebuie sa ii accept adevarata fata si faptul ca vina nu imi apartine! De multe ori m-am indoit de ceea ce gandesc, chiar ajunsesem sa cred ca sunt subiectiva, ca ii inventez eu defecte…
Ma felicit ca am pus punct relatiei deoarece este o povara nemaipomenita sa rezisti alaturi de un astfel de om! Devii bolnav psihic si tu!
Am ajuns sa ma dispretuiesc pentru ca sunt asa credula si slaba!
Pentru cei (cele) care au alaturi de ei un narcisist: relatia pe zi ce trece devine mai rea, orice ati incerca!
Diana,ai zugravit cu propriile tale cuvinte,situatia mea actuala!!!!
Datorita acestui articol am primit multe raspunsuri la intrebari care ma chinuiau de mult timp. Am inceput sa caut informatii, sa citesc, am reusit sa divortez. Acum urmeaza partea in care lucrez la mine. Cel mai dureros e ca nimeni nu ma intelege, nu am cu cine vorbi despre asta, dar sunt recunoscatoare ca am realizat ce se intampla si cat de naiva am fost si ca din pacate eu am permis sa se intample asta din cauza golurilor mele.
Iti multumesc, Ursula!
Buna Daria a trecut ceva timp , sper ca ai reusit sa faci anumiti pasi catre eliberarea ta de EL , daca vrei sa te ajut pit sa-ti dau multe informatii pretioase .Si eu am trecut prin infern dar pina la urma am reusit sa ma ridic nuult mai puternic.Vreau sa te ajut , si daca vrei cautama pe facebook s-au pe whatsapp 00447577828255.
Buna dimineata pot spune,
Un articol foarte bine structurat si reusit pe care il descoper si in limba romana. Am fost implicat recent intr-o astfel de relatie, o relatie care a reusit sa schimbe in mine si pe mine. O relatie in care m-am simtit ca un acrobat care mergea pe sarma, iar sarma pot spune ca era si ghimpata. Am renuntat mult la mine, la viziuni, la opinii doar ca sa fac relatia sa mearga si sa „fiu pe plac”. Poate am gresit, am gresit indepartandu-ma de familie si prieteni in prima faza, reusind in ultimul timp sa remediez situatia. Nu pot spune decat ca aceasta persoana este si inger si demon pentru mine, dar sentimentele mele nu se v-or diminua odata cu trecerea timpului.
din pacate si eu am avut o relatie cu o astfel de persoana,si va pot confirma ca este exact asa cum scrie in articol fiecare detaliu,sau cel putin stiind cat de cat trecutul persoanei,confirm acele cauze,la fel veneam deja dupa o despartire deci da ,eram vulnerabil si in plus si sint de fel umil si tind sa ajut si eu oamenii si am vrut sa o ajut dar in loc sa se bucure ca o ajut si o ridic si pe ea,parca nu aprecia sau o fi acea lipsa de empatie de altruism,totul se rezuma la ea la problemele ei care sint cele mai grave,nu intru in detalii.eu am crezut ca pot schimba aceasta persoana ,prin faptul ca pe langa ca o ascultam si dadeam sfaturi si fie nu putea urma sau facea altfel si in final iar rabufniri cand dadea gres,dar nu am reusit ba mai mult,am bagat-o in planurile mele persoanele,acum incerc sa repar ce pot,insa te atasezi de persoana in cauza,si pe de o parte te atrage datorita acelor lucruri care le facea ca sa-ti fie pe plac cu se mentioneaza )pe de alta parte te respinge(prin acele izbucniri uneori din senin sau din frustrarile ei acumulate ,parca ar fi doua persoane si mereu nu stiu cum,desi facea multe greseli,eu ma simteam in final vinovat,e dureros.chiar dureros,si nu doresc la nimeni astfel de persoane,dar ce este ciudat,ca in loc sa fie ajutati aceste persoane,nu stiu cumva de catre o asociatie sau ceva voluntariat de psihologi,eu am incercat sa o trimit la psiholog si mi-a zis ca doar da banii si nu are incredere ba mai mult culmea a urmat facultate de psihologie pai sa-mi fie cu iertare nu stie ce inseamna asta,dar o fi cum se zice o unealta de manipulare,totusi astfel de persoane sint ignorate si lasate sa continue pe un drum gresit si isi continua manipularile sau de multe ori atrag atentia prin autocritica si autoamenintari de genul:mai bine ma sinucid sau ma duc dracului,si tu ca om care ia in serios te alarmezi si te tulburi si incerci sa intelegi de fapt care e cauza,dar nu vorbeste cu adevarat serios ci doar atrage atentia,iarasi precum am citit in multe articole.Ca o concluzie este ca da,la scoala ar trebui predate multe lucruri mai ales legate de comunicare,cum sa te adresezi oamenilor,cum sa comunici ceva,fie sa ceri ceva,fie sa oferi sfat,cum sa asculti si cum sa reactionezi la randul tau la un sfat.sa oferi respect,politete,sa sti sa abordezi si sa rezolvi conflicte indiferent de tipul de relatie (materna,paterna,amicala,sentimentala,etc)E nevoie de multa educatie,si unii sint singuri si vulnerabili,dar vor pe cineva,altii sint jigniti sau ignorati,neapreciati in copilarie precum scrie mai sus,dar toti avem mici probleme,si in loc sa le corectam pe parcurs,da am uitat,si timiditatea asta trebuie eliminata prin metode de comunicare si de ce nu de abordare a altor persoane,dar si receptorii sa stie sa aprecieze o conversatie,sau sa fie dispusi sa construiasca o conversatie cu cineva care o initiaza,consider ca toata comunicarea asta este o intreaga stiinta si trebuie predata si la nivel general,asa cum matematica o faci de la primele clase si nu te desparti de ea nici in liceu,asa si cu comunicarea,doar pentru ceva foarte speciffic si in detaliu urmezi facultate de comunicare,dar in rest totul ar trebui sa faca parte din educatia fiecaruia,sau sa fie iar un masterplan al catorva care vor sa dezbine si sa cucereasca lumea?
pot confirma si eu ca fiecare detaliu mentionat aici este adevarat.ar trebui introdus in scoli comunicarea sub toate formele ei:socializare,moduri de adresare,de ascultare,de comunicare ceva greu de spus sau cui poti spune ceva.astazi toti stam cu ochii intr-un mobil,sau dupa un ecran nu stim sa spunem un multumesc sau sa zambim,tot sistemul asta ne dezbina mai degraba decat ne apropie.dupa mine ar trebui sa existe o solutie sa fie ajutati si acesti narcisisti,sau sa se formeze o asociatie de psihologi voluntari sau cumva ,trebuie sa existe o solutie in loc sa lasam sa „faca” o noua victima.
Foarte adevarat articolul! Aici am gasit raspunsul la trairile mele ! Am avut o relatie de 8 ani cu o astfel de nebuna, care se schimba de la inger la drac intr o secunda…si ma intrebam uneori si ii spuneam…tu ai dubla personalitate sau deviere de comportament…i am spus chiar sa mearga la control iar ea ca orice pacient nebun ma trimitea pe mine la Socola….! Nu intelegeam ce este cu ea, cum de o persoana asa draguta se transforma intr un om atat de rau si dusmanos( ton ridicat…jigniri…aberatii…gelozii bolnave,exagerate..chiar sa ma impinga…si cel mai ciudat defapt era cum isi schimba privirea din fata draguta in ceva demn de filme de groaza…o privire rece..goala si cu multa ura …asta din urma m a speriat cel mai mare la ea mereu) Stiam ca ceva nu este in regula dar comportamentul ei dragut din momentele frumoase ma punea pe ganduri daca nu gresesc eu pe undeva….Cu o astfel de persoana o iei razna! Inca un locru depistat de a lungul anilor este ca nu are empatie…ca o intereseaza doar de ea..ca ea este victima…(privine dintr o familie destramata..amandonata de tata de la 2 ani dar doarme la 27 ani cu ursuletul primit de atunci de la el…fara casa…mama ei bagaboanta a crescut o pe la mai multi barbati prin casa…chiar a fost data afara de un concubin ca umbla aiurea….iar eu i am oferit o casa…o masa…o familie…un sprijin si mi am luat mie de la gura ca sa o pot tine pr ea intr un apartament la care eu plateam ratele…Rasplata? Niciodata nu m am simtit cu adevarat apreciat pt asta…am gasit mesaje cu alti barbati in telefon..iar motivul spus de ea…era monotonie..vb de plictiseala…iar mai tarziu mi a plecat dupa alt barbat anuntandu ma ca ea se muta la o saptamama dupa ziua ei si petrecere frumoasa….) Aceasta persoana era interesata doar de haine..iesiri in oras la cafea si etc…o narcisista psihopata care nu punea pret pe nimic din ce i oferi si cat de greu iti este! ( ea avea 30 perechi de pantaloni eu 4…ca nu aveam bani platind toate datoriile)
Dupa 8 ani de relatie m a aruncat la gunoi deodata, fara sa se uite in urma, fara sa i pese de parca nu am existat! Sa va mai spun ca am fost cu ea in 10 vacante in treainatate in 10 tari de vis???(dar ea a plecat ca era monotonie..de ce? Pentru ca acest gen de om dupa ce te a cucerit si a trecut perioada de flirt te da la gunoi…nu mai esti interrsant chiar daca aduci luna de pe cer)
Grija mare cu astfel de persoane….te distrug emotional si pierzi anii din viata cu un monstru!!!
Adriane,fiind si tu barbat,iti confirm ca exact astfel de comportament am avut si eu parte,de acea personalitate parca dubla,nici eu nu intelegeam,o indrumam la psiholog,nu ca ea nu are nevoie,si dai bani ca sa ce,stiu eu,etc…si aceeasi fata vesela,si apoi de drac ,ma speriam sincer de fata aia,parca te va sfasia in urmatoarele minute,si apoi exact cu se spune mai sus,vin cu o logica incurcata,ca te intrebi daca esti tu nebun ca nu poti sa o intelegi,sau e chiar atat de incuiata.e foarte,foarte periculos,nu stiu si motivul.adica exact ca in articol totul vine de la copilarie,si de la lipsa de sustinere,si ajuns adult,si-a construit un zid imposibil de penetrat,si din pacate in lipsa unei dezvoltari armoniase,a ramas cu o incapacitate de a rezolva anumite probleme,si atunci manipuleaza!mare atentie,nu zic poate e si invers,adica si femeile pot avea astfel de barbati,dar fara sa supar uneori am impresia ca o femeie poate fi mai rea decat un barbat de zeci de ori.barbatii sint doar cu forta fizica ,femeile in schimba,au puterea asta emotionala si psihica la cote mari.si eu lansez inca o data ideea,ca aceste persoane,atat femei cat si barbati ar trebui cumva ajutati,prin voluntariat din partea unor psihologi buni.
La fel am trait si eu cu un asemenea monstru. Eu eram de vina pentru tot, nu ii convenea nimic, injura, uracioasa (lucra la un after school si vorbea de copilasii aia atat de urat ca ma durea sufletul…expresii gen “oarba dupa ei”). Eu i-am oferit putin, stiam ca nu merita mult…nu picasem atat de tare in jocul asta de om nebun. Eram cumpatat si nu luam in serios chiar tot ce spunea (eu spre finalul relatiei cu nebuna o distantasem rau de tot…). La inceput ridica multe red flags…este o persoana plina de ura, frustrari si complexitati. Sincer, parerea mea este cand vezi ca incepe sa faca siguri sa o distantezi drastic (eventual incepi si o ameninti cu politia, plangere de hartuire…chiar daca nu te duci, dar trebuie sa bagi frica in ea sa se duca inapoi). Foarte simplu…vorba aia…decat sa planga mama, mai bine sa planga masa. Aici nu ai ce sa repari sau ce sa salvezi. E un caz pierdut…si iti vezi de viata ta.
Nu iti pierde timpul din viata cu asa mizerie. Fugi si gata. In cel mai bun caz o arunci afara fara resentimente. Dupa ce crezi ca o sa faca? Stalkereala, barfit urat despre tine, rautati, o sa te jignească la toata lumea ca ce fel de om esti…ura…
Nu merita sa ai empatie pentru asa ceva. Iti pare rau de ea…dar ei de tine crezi ca ii pare? Niciodata.
Gandeste-te la tine…sa o repare masa, tasu sau cine vrea. Nu tu! Nu esti dator si obligat sa repari toate stricaciunile naturii.
In cazul meu masa si tasu stiau ca au stricat-o psihic si ii cumparasera masina, ii ofereau bani.
Fugi si gata. Fara sa te uiti in spate. Inchizi orice fel de contact si sanatate. Pacat de urmatorul fraier care o sa ii pice in plasa.
Buna seara,
Pot spune ca scriu aceste randuri ca o continuare la o postare a mea din aprilie. In ultima perioada m-am documentat foarte mult pe aceasta tema din cauza faptului ca vreau si am vrut sa inteleg relatia mea care a luat sfarsit. Am vrut sa dau o ratiune lucrurilor ce se intamplau. In relatia mea am fost acuzat de insensibilitate, de minciuna „grava” si de faptul ca nu pot/nu vreau sa inteleg persoana de langa mine. Am iubit si iubesc asa cum am stiut eu mai bine. Am incercat din rasputeri sa nu fac persoana de langa mine sa nu se simta ignorata/data la o parte ( asta mi se reprosa) iar in momentul in care am fost intrebat daca vreau sa continui si sa dezvolt relatia ( spre o familie) recunosc ca am fost reticent pentru ca pur si simplu nu pot percepe o familie atunci cand parintii nu sunt in comuniune. Decizia de a oprii relatia a fost una „bilaterala”. Desi eu simteam alt ceva. Imi este dor de persoana care a fost langa mine si recunosc ca relatia a fost una care a mers in suturi ( eu plecand si revenind, precum si jumatatea mea). Nu am incercat in nici un moment sa o fac/oblig sa renunte la fam ei, la prieteni pana o incurajam sa pastreze o legatura de bun simt cu fostul sot. Asa am crezut ca este normal, poate inca cred, desii… ceea ce vreau sa va spun este ca ma simt „cu musca pe caciula” ca poate eu sunt un narcisist ( fac demersuri cu asta cu ajutor specializat ). Poate ca ma plang.. dar chiar si asa simt inca o legatura puternica intre mine si ea… incerc si pana acum mi-a reusit sà mentin acel „no contact”… pe scurt stiu sigur ca ea a trecut peste ( desii citez: „esti lumina ochilor mei”)
In concluzie sunt foarte afectat si inca imi este greu sa accept ca exista si astfel de caractere, iar daca se dovedeste ca si eu sunt unul dintre ei am sa fac tot posibilul sa incerc sa schimb asta la mine.
Iti multumesc tie cititorule!
O zi frumoasa sa aveti!
Alexandru, asa sint aceste persoane,in cazul meu a fost doar 3 ani,dar la fel mi-e greu sa accept pentru ca uneori te face sa te simti tu vinovat desi cauza e la ea,mai gresesc si eu,dar eu cel putin imi cer iertare,folosesc cuvinte ca te rog,multumesc, ea nu,si aici e un indiciu ca nu are acea compasiune.in plus ascult parerea sint deschis la dezbatere cu argumente asteptam explicatii si nu veneau.orice femeie normala care chiar isi doreste relatia cu cel de langa, discuta spune:uite ma,aici ai gresit s-au mai ranit cu asta,dar si eu am gresit aici,deci ce putem face?sau eu asa sint,tu asa esti,probabil ca nu ne potrivim si ar fi mai ok sa ne oprim,asa fara sa ne dam in cap,asta e.multe femei care sint casatorite,au ajuns la maturitatea aia in care stiu sa aprecieze un barbat si incep sa-l inteleaga sau cel putin stiu sa faca compromisuri.nu exista asa ceva ca asa sint si ma accepti.o relatie este o continua adaptare,modelare unul dupa celalalt,cere sacrificiu,dar si rezultatul e pe masura.am citit undeva,si asta e adevarat,ca sint persoane altruiste care ofera si simt nevoie sa ajute deci ofera energie pozitiva,altele sint incapabile sa isi rezolve problemele si cauta astfel de persoane si sug energia pozitiva a altora practic se hranesc cu aceste persoane altruiste).
si las aici un link care mie personal mi se pare foarte adevarat,despre ce ar trebui o femeie sa ofere unui barbat,eu cel putin sint de acord cu ce spune fata asta:
https://www.youtube.com/watch?v=Z-6WPxCKGMA
Revin cu o completare,poate ajuta cititorii sa inteleaga din experientele noastre reale! Fosta iubita,desi dintr o familie saraca(chiar fara casa)pe langa faptul ca era interesata de haine…avea o chestie bolnava de narcisist..ca totul trebuia sa fie la moda si in trend…(ex..nu a vazut in viata ei 1000 euro…dar spunea ca la nunta vrea 3 rochii…aranjamente nu stiu cum…inel de logodna si verighete,imi arata modele pe net de ultima fita…etc etc zic ok, dar toate astea costa, cine pleteste pt ele ca tu ai un amarat de salariu iar ma ta nu are cu ce sa ne ajute…la un moment dat i am zis…eu nu fac nunta ..doar cununie daca nu avem suficienti oameni..la care ea..eu fac nunta daca nu vrei..nu cu tine…Adica nunta si etalarea asta erau mai importante pt ea decat persoana cu care se marita…Apoi…ca ea naste la privat..1500 euro…la care eu zic..platesti tu? E ok si la stat…ca ea nu naste la stat…carut de copii..haide sa ti arat…imi arata modelele cele mai scumpe…la care eu un carut normal nu e ok?…ca ea nu umbla cu carut de 2 lei…ea vrea la moda…plus 1000 alte faze similare) Aceste persoane sunt imature, au probleme emotionale f grave si se bucura sa iasa in evidenta..sa se dea mari..sa para cineva…Conteaza f mult imaginea lasata pt ele…nu dau 2 lei pe tine ca om( desi la inceput pare ca tu esti totul pt ele) Fac gelozii bolnave…dar chiar ei vb cu altii pe ascuns…(hotul de hot se fereste) Am avut foarte multe momente cand mi am dat seama ca asta nu este iubire…este doar posesivitate si manipulare…( a fost iubire la inceput..pana nu mai esti interesant…cauta ceva nou..dar te tin cu dintii pana gasesc pe altul,apoi esti dat la gunoi ca o carpa ..si nu poti intelege ca parea ca te iubeste si era asa posesiva…)Sunt persoane visatoare ca niste copii mici…uneori te intrebi daca nu sunt retardate…dar in alte situatii sunt perfect normale….(deci dupa cum am citit in alt articol….nedezvoltati emotional..au ramas undeva la copilarie…DAR asta o manifesta doar in relatie…)Aceste persoane nici nu stiu sa iubeasca…( te iubesc ca o pustoaica de 15 ani ..cu aceleasi faze de gelozie…crize…dau vina pe tine la orice..te certi cu ea din cauza geloziei idioate iar tot tu esti cel vinovat) Nu isi asuma vina la nimic…iti intorc vorbele de o iei razna! Dupa ce vb cu altii si a plecat pt altul…am vb in mesaje…si unul din motivele ei…”m a deranjat foarte tare si ca tu nu faci petrecere de nunta…eu visam ca orice fata sa ma imbrac in rochie de mireasa…acum nici macar nu ma mai vad mireasa…trebuie sa mai treaca timp…” Cu altul fiind ea …Deci o persoana bolnava…un copil imatur…Un copil care vrea sa fie totul cum a visat…altfel isi atinge scopurile cu altcineva…tu nu contezi!
Atentie…foarte dusmanoasa! Aceasta persoana poate ajunge sa te urasca…din toate prostiile mici adunate…chiar si de acum 5 ani! Desi ea mi a gresit cu 100 lucruri cum am gresit poate si eu…eu nu am urat-o si nici nu i am purtat ranchiuna..dar ea DA…si isi aduce aminte doar ce ai gresit tu…La motivele gestului ei de a pleca cu altul…tu esti de vina pt tot…Imi vorbea de nunta…imi arata rochii de mireasa pe net…inele carut de copii..ce nume punem la copii…planuiam visam amandoi…imi arata si ce costum sa port etc etc etc…imi spune intr o dimineata ca a visat ca umblam cu alta…era asa distrusa si m a luat in brate…ca ce bine ca a visat…apoi in alta dimineata ca a visat ca am murit…tot asa m a luat in brate distrusa..ca ar muri si ea daca as pati ceva….si concluzia? 2 stiu eu doar un ultima luna cu care s a intalnit si pt unu a plecat de tot….!!!!!
Aceste persoane nu au discernamant…nu au empatie…esti bun cat sa si atinga scopurile sau o perioada pana se plictisesc, apoi incep acelasi joc patologic cu altul… !!!!
Adrian,
ai mers ca si mine prea departe.din start trebuia vazut ca saracia te impinge la niste nevoi.
Un comportament narcisist este considerat o tulburare de comportament,ei nu au atasament,nu empatizeaza cu tine,cu dorintele tale,cu sentimentele tale,ei nu iarta,ei nu au interesul sa te faca pe tine fericit,ei au anumite nevoi si isi doresc umplerea lor permanenta,si asta o pot face doar prin manipulare si control,ei nu stiu sa comunice sa isi exprime pur si simplu emotiile si sentimentele si au diferite tactici printre care si metoda tacerii sau indepartarii.ei se vad doar ei,ei se considera centrul universului.pe net sint foarte multe videoclipuri in engleza,dar daca vrei acest psihoterapeut roman,spune clar cam ce si cum
https://www.youtube.com/watch?v=F3gKRK8kJUo
Recomandarea mea este sa treci pur si simplu inainte,acum ai scapat,si pe viitor,incearca sa cercetezi cine este ,din ce mediu vine,si ce anturaj are,ca toate astea joaca un rol in comportamentul acestor persoane,se trage din copilarie cand nu au avut parte de o dezvoltare ,au fost izolate,poate ranite,controlate la randul lor,e dificil si e foarte grav ca acum pot vedea si altii cat de importanta este viata unui parinte in viata unui copil,multi ignora latura sociala si dezvoltarea sociala ,emotionala si psihologica a copilului,doar sa aiba haine,bani si alte chestii materiale nu e de ajuns,mai bine ii inveti sa aiba incredere in el decat sa-i dai bani sau sa il controlezi cum vrei tu.
Doamnelor, domnișoarelor, sunteti ființe minunate , empate, vesele si puternice ca o stâncă! Narcisistii țintesc cel mai sus. De aceea, majoritatea persoanelor vizate de către ei, sunt persoane bine văzute, realizate . Cu cât este mai populară persoana, cu atât devine o țintă. Mi au spus cei din jurul meu ca eram ultima persoana de la care sa se astepte sa trăiască în abuz. Dintr o persoana sociabilă , vesela, echilibrată și împăcată cu mine,.Am.ajuns o.persoasa depresivă, fara oamenii de alata data in jur, chiar și familia care imi locuia la o stație de autobuz, o vizteam o dată pe an, în rest ne auzeam doar la telefon. Toata lumea mea și toată atenția mea se îndrepta către el și tot nu era suficient. Orice făceam și oricând dădeam, voia mai mult. Vanitos, orgolios, incapabil să spună imi pare rau chiar și când ajungeam rănită fizic. Un leneș, fara respect față de orice, avid după atentie sub orice forma. După ce efectiv m a făcut sclava lui emotional, mi a spus că el nu are libertate suficientă. Bineinteles ca nu mai primea aduluarea la care spera, când mi am dat seama ce se intampla de fapt si asta il omora. Narcisistii sunt dependenti de atenția și validarea oamenilor. L am dat afară din casă aproape cu poliția după mult timp și multă certuri și împăcări. Din momentul în care îi vedeți cum sunt cu adevărat, totul devine din ce in ce mai rau. înțelegeți mai repede ca nu i puteti ajuta și ca nu veti fi niciodată suficienți, ca se vor hrani cu viata din voi, eu il iubesc din inima pe.al meu, asa cum e, mi e dor zilnic de el și de casa noastră, dar daca aleg sa mi traiesc viata lângă el, e ca si cum mi as semna condamnarea la moarte. Si daca alegeți sa faceti asta, va rog eu, nu faceti copii. Vor trăi în nefericire și traume și veți livra produse proaste societatii
Mulțumesc frumos pentru acest articol. Nu pot să spun nimic rău de ea. Asta e viața!
Multumesc mult pentru acest articol.Ma regasesc in aproape toate descrierea din context, m-am retras dupa ce am avut senzatia ca a-mi pierd mintile, cei mai grav este ca am doi copii, iar mama si sora ei nu a-si dau seama de ce se intampla, este o veritabila manipulatoare , si mai toti o vad cu ochi buni, pune fel si fel de etichete pe oamenii din sat , am fost denigrat si manipulat ani la rand , am acceptat toate acestea sperand ca pot sa-mi apar copii de critici si de alte comportamente abuzive, are un mod sadic de a te vedea suferind.As vrea sa-mi da-ti idei, cei care a-ti avut astfel de relatii , cu copii , ce pasi ar fi indicat de urmat.Mentionez ca fetita deja este pe acelasi cu mama ei, din pacate si ei sunt manipulati.Va astep cu comentarii si pareri .VA MULTUMESC.
As dori sa va întreb , pe cei care ați lăsat comentarii… narcisismul chiar nu vede ,sau nu vrea sa vadă cum se comporta ? E un egoist conștient sau nu se poate abține ? Va mulțumesc
Buna Anca,
Din experiența mea, îți pot spune că NU! Sunt ghidați de frici, sunt atât de deconectați de ei înșiși, încât nu pot oferi ceea ce nu au și nu pot înțelege. Pe de altă parte, întâlnirea cu un narcisist, poate fi o evoluție personală pentru abuzat, încât îi poți ramen recunoscator ca ai avut ocazia sa vezi și alt tip de om, și să îți dorești că tu sa nu fii așa. Succes! Ia ți lecțiile și fii un om mai bun , singura! Călătoria către a te descoperi, este una a singurătății. Dar, MERITA! Am Incredre că vei reuși.
Dana
Buna Anca , sustin tot comentariul lui Costache , despre egoism putem spune ca ei sunt centrati doar pe propria persoana ,in mintea lor oamenii sunt doar obiecte, nu au empatie, si este foarte important sa nu-i demasti.Daca stii engleza „narcsurvivor”, „expose the narcisist ” toate acestea le gasesti pe youtube.
Buna dimineata, din pacate si eu am o relatie cu un barbat cu pb😪 este gelos, posesiv, simte nevoia mereu sa il lauzi, sa il feliciti, mereu repeta anumite lucruri(daca stabilim ca plecam maine undeva de 20 de ori spune: „deci plecam maine acolo” ) nu are rabdare deloc, candd spui ca pleci atunci trebuie sa pleci, are accese de furie si tinde sa fie agresiv…mereu are de reprosat mie, parin tilor lui… Nu pune pret pe obiecte, pe lucruri, pe haine me.. Narcisist cred ca e pt ca mereu face mutre si zambeste cand se uita in oglinda,… In urma acceselor de furie realizeaza ca nu e ok ce face si ii pare rau, a accepta sa mearga la specialist, urmaeaza psihoterapii.. Dar oare se va face bine??
In opozitia celor spuse mai suseste un baiat harnic, muncitor, mereu dispus sa ajute, are um suflet bun, este si milos, darnic, generos…. Nu stiu ce sa zic… Observ ca ceva nu e ok dar pot sa vad si calitatile! Cert e ca mi-as dori sa gasesc un medic care sa il diagnosticheze corect! Dar e f greu, unde am fost cu el dupa 10 min de discutii a afirmat:”nu e psihotic” si i-a dat un tratament medicamentos.. 🤔🤔
Bună mide, cel mai ìndicat lucru este să te documentezi şi ai să îți dai seama ce caracter i se potriveşte.Citeşte orice despre concepte ( cluster B si cluster A ) şi aşa vei construii puzzle-un în mintea ta .De obicei un narcisist are un părinte narcisist , ……
Bună, Florin.. O sa caut s a citesc, nu are părinți naricisisti, sunt oameni f ok..
Buna Mide,
Îmi pare rău că suferi. Îți înțeleg suferinta, in comentarii mai sus, am fost și eu ca tine. După doi ani de atunci, concluzia mea personala este că: NU este de datoria noastră să salvăm pe nimeni. Daca acea persoana nu dorește să se schimbe, cine suntem noi sa le impunem asta? Suntem ființe unice cu trecut și perspectiva unica asupra vieții! Daca ceva sau cineva te face nefericit, este foarte ok sa spui STOP și să mergi mai departe tu cu tine. Așa cum ești mereu pe parcursul vieții. Avem relații cu asemenea persoane pt că nu ne iubim suficient, pentru că nu avem bariere sănătoase, pt că avem traume din copilărie și nu suntem conștienți de ele. O sa fie bine! O sa îți facă bine. Am încredere
Dana
Bună Dana, iti multumesc frumoos! Ideea e ca il vad ca, conștientizează anumite lucruri și ca încearcă se se schimbe….
Buna ziua,
Sunt de peste 18 ani intr-o relatie cu un narcisist si de abia de aproximativ un an am reusit sa constientizez acest lucru. Cred ca frica de coronavirus pe mine m-a ajutat sa imi doresc sa evoluez. Mai exact cum s-a intamplat…De foarte multi ani eram casnica, din cauza geloziei si a controlului excesiv am ajuns sa imi doresc sa fac totul pentru a fi sotia si mama perfecta in ochii sotului meu. El este tot timpul nemultumit, simt ca orice as face nu este de ajuns pentru el…M-am transformat intr-o sclava, fara prieteni, fara iesit din casa, fara socializare, fara conturi de socializare, fara parinti si frati aproape…Nu stiu cum sa va explic…Singura mea bucurie fiind cei doi copii pe care i-am ingrijit si crescut singura. Pleca dimineata si venea seara tarziu acasa, dupa sedinte, meciuri de fotbal cu prieteni sau ore petrecute peste program( asa spunea el)..In tot acest timp spunea ca sunt nebuna, ca totul mi se pare mie, ca sunt exagerata, reusea sa ma faca confuza tot timpul…In momentul in care a venit aceasta pandemie, pentru mine era normalitate…asa era viata mea…atunci am incept sa imi pun o sumedenie de intrebari…si am cautat sa ma angajez sa ies din acea stare, sa ies din casa…si am reusit…numai ca, sotul a inceput sa fie foarte violent si sa ii intoarca pe copii impotriva mea, sa se victimizeze, ca el face totul in casa pentru ei si ca mami este rea si nu ii pasa decat de ea…E complicat tare, a ajuns sa ma ameninte ca daca il parasesc se omoara, chiar a avut o tentativa….presupun ca a fost doar ca sa ma intimideze. Reactia mea urmatoarea a fost sa merg la psihoterapie, sa imi confirme daca intradevar am eu probleme si sa imi spuna cum sa fac…In trecut, fusesem la psihiatru la santajul lui, ca daca nu merg la psihiatru divorteaza…
Am plecat de acasa impreuna cu copiii, 5 zile am obtinut un ordin de restrictie, dupa aceea le-a promis si cumparat copiilor diverse gadgeturi, iar copiii au vrut sa ramana langa el. M-am intors inapoi acasa si la fel mi- a oferit diverse cadouri ca sa ma impresioneze…Numai ca, trecea de la o stare la alta …furie, victimizare, ironie etc…Ce pot sa va spun este ca am ales mai am rabdare, sunt constienta ca nu se va schimba niciodata si ca nici nu vreau sa fiu salvatoare lui…dar pentru ca copiii nu vor divort…am zis sa ii mai dau o sansa…
Bună,
Citind acest articol mi-am dat seama ca sunt o narcisista ( de fapt am început sa citesc de mult timp articole de genul acesta sau despre oamenii toxici , casnicii toxice etc) ideea era sa înțeleg ce puii mei se întâmplă cu mine , cu el , de ce după un anumit timp tot se repeta niște lucruri și anume despărțiri și împăcări, care vinovatul ( din punctul meu de vedere) era el . Nu clar ca nu el era vinovatul ci eu dar din păcate sau din fericire mi am dat seama în sfârșit ca eu sunt problema, iar de aproximativ un an de zile incerc sa ma schimb , sa vad lucrurile altfel
Am uitat sa menționez ca suntem de 20 de ani impreuna cu doi copii , 20 de ani epuizabili ptr amândoi dar mereu intorcandu-ne înapoi în căsnicie
Schimbarea tine de persoana respectiva și de conștientizarea ei ca problema e ea și nu el , ca trebuie sa înceapă sa se cunoască pe ea și apoi pe el..
Zi frumoasa !
Acum doua zile cineva mi-a sugerat că am fost într-o relație cu un narcisist. De atunci tot citesc articole pe tema asta și viața mea din ultimii doi ani jumate a început să prindă sens. Ajunsesem sa cred că sunt eu nebuna, însă acum înțeleg tot. Relația mea s-a sfârșit când eu am rămas însărcinată cu el și ca răspuns la această sarcină el a decis să se despartă de mine și să mă dea afara din casa. Tot ce citesc pe tema asta mă face să mă simt mai bine și să înțeleg atâtea lucruri…
salutare!
citind acest articol,mi-am dat sema cat de mult valorez,Am gasit raspunsul la niste raspunsuri.
va multumesc!
decizia de a renunta la acest om toxic.
felicitari .