Cum îți dai seama dacă ești într-o relație cu un narcisist?

Narcisiștii sunt persoane care, în primă fază, poartă cu măiestrie masca omului drăguț, șarmant și carismatic, binevoitor, călduros și interesat de cei din jur. În spatele acelei măști se află, de fapt, indivizi problematici, egoiști, extrem de pretențioși, fragili emoțional, nesiguri, care au nevoie în permanență de a fi validați, apreciați și adulați. Încrederea în sine exacerbată și aroganța pe care le manifestă maschează sentimente de gol interior și, chiar dacă par a fi „invincibili”, un cuvânt nepotrivit, un ton anume sau o mică greșeală le pot declanșa subit furia și îi pot destabiliza emoțional. Din acest motiv, în preajma lor te poți regăsi de multe ori în situația în care să îți alegi cu foarte multă grijă cuvintele și atitudinea, sentimentul fiind acela că trebuie să te porți cu mânuși cu ei.

Narcisiștii disprețuiesc slăbiciunea și cu cât afișezi mai mult în fața lor acest atribut, cu atât mai mult le vei stârni furia, furie cauzată de faptul că ei văd în tine ceea ce nu pot accepta în ei. Într-un fel poate fi vorba de oglindirea acelor aspecte pe care ei le neagă la propria persoană. Pentru un narcisist este extrem de important să își mențină acea imagine de sine caracterizată prin „omnipotență”, atotcunoaștere și invulnerabilitate. Din acest motiv se pot detașa de propriile emoții și le poate fi foarte greu să accepte emoțiile altor persoane. A fi uman și a simți ca toți ceilalți este semn de vulnerabilitate. Pentru a-ți putea menține poziția de superioritate, tu trebuie să fii mai presus de ei, trebuie să fii diferit. A simți vreo emoție în prezența altcuiva înseamnă a te lăsa influențat într-o oarecare măsură de acel cineva. Faptul că cineva te poate influența înseamnă că tu nu ești suficient de stăpân pe tine însuți, iar sentimentul de care se teme cel mai tare narcisistul este pierderea controlului.

Controlul mediului sau a celor din jur poate reprezenta, de asemenea, o strategie prin care narcisistul își conservă acel sentiment al puterii - dacă reușește să îi manipuleze pe aceștia pentru a obține ce își dorește, nu va mai fi nevoie să ceară. În momentul în care ceri, trebuie să admiți că de data aceasta ai nevoie de ajutor sau pur și simplu ai nevoie de ceva din exterior, ceea ce pentru un narcisist se traduce prin slăbiciune, atribut care nu își poate găsi locul în imaginea pe care acesta și-a construit-o în propriii ochi. Dacă facem o analogie, putem să ne gândim, de exemplu, la situația în care soțul face o criză de furie pentru că partenera sa nu a pus suficientă sare în mâncare (oricât de exagerat ar părea, aceste lucruri se întâmplă) și putem citi printre rânduri adevăratul motiv al furiei sale - recunoașterea dependenței de soție. Tu mă hrănești pe mine, ceea ce înseamnă că ce voi mânca și gustul mâncării depinde în totalitate de tine, iar acceptarea acestui fapt mă înfurie pentru că îmi trădează „incapacitatea” de a mă hrăni singur după bunul plac. Un narcisist nu suportă ideea de a depinde într-un fel sau altul de alții, și, mai ales, de a fi refuzat sau respins dacă formulează o cerere/rugăminte. Din acest motiv, manipularea altora devine cea mai bună strategie. Furia pe care o manifestă ocazional nu este decât una din strategiile sale, pentru că cel mai frecvent tehnicile sunt mult mai subtile. Dezaprobarea și subestimarea constantă, însă voalată, care duc la un sentiment de inadecvare de sine, dificultatea pe care o resimți în a-ți exprima preferințele sau a fi tu însuți, adică a te exprima pe tine așa cum ești, sunt alte semnale de alarmă care traduc manierele prin care narcisistul încearcă să te controleze - lui nu îi pasă cu adevărat de tine, de nevoile tale, de ce vrei tu să exprimi, el doar își dorește să te mulezi pe nevoile sale, chiar dacă acest lucru înseamnă anularea propriei tale personalități.

Persoanele din jurul lor nu reprezintă altceva decât instrumente prin care ei pot să-și atingă scopurile iar relațiile simple afaceri de pe urma cărora caută să obțină cât mai mult, fără a oferi, dacă se poate, nimic în schimb. Nu afectivitatea este importantă, ci utilitatea, căutând să-i subordoneze pe cei din jur și transformându-i în pioni pe tabla de șah a propriei vieți unde trebuie să câștige mereu. Ei se așteaptă ca ceilalți să îi pună pe primul loc, să le răspundă prompt nevoilor și intereselor indiferent de costuri. Relațiile pe care narcisiștii le cultivă sunt deseori abuzive, deoarece nu țin cont de ceilalți, ci doar caută prin orice mijloace ca aceștia să le facă jocul.

Experți ai manipulării, la început se vor preface a fi cu adevărat interesați de tine și de bunăstarea ta, se vor purta exemplar pentru a-ți câștiga încrederea, îți vor oferi ce ai nevoie (sau cel puțin vor crea impresia că sunt dornici să te susțină și să te ajute), te vor încuraja, iar apoi, după ce te vor prinde în mrejele lor, vor începe treptat-treptat să te devalorizeze, să te critice constant sub pretextul că îți vor binele, să te facă să îți pierzi încrederea și să te îndoiești de tine pentru a te putea controla cât mai bine, pentru a te exploata în interes personal.

Aceeași persoană care la început părea că te place și te apreciază necondiționat, căreia îi păsa de tine, care îți făcea cadouri sau te copleșea cu atenție și grijă a început să se transforme într-o persoană rece, critică, dură, abuzivă, lipsită de respect, cu toane și schimbări de dispoziție, reacții imprevizibile de iritare sau enervare. În aceste condiții, primul gând care îți vine în minte este că tu ai o problemă, că este vina ta, că dacă te vei strădui mai mult, vei oferi mai mult, lucrurile vor fi din nou ca înainte și că el/ea va reveni la sentimente mai bune. Însă acest lucru nu se întâmplă niciodată. Cu cât oferi mai mult, cu atât narcisicul va vrea mai mult de la tine. Niciodată nu este suficient și niciodată nu te vei simți cu adevărat apreciat și recompensat deoarece consideră că oricum i se cuvine tot ce faci pentru el, că este de datoria ta să îl slujești când vrea și cum vrea, să îl faci pe el fericit. De ce te-ai aștepta la reciprocitate în condițiile în care tu din start ești doar un furnizor de plăcere, un instrument a cărui menire este să-i satisfacă pretențiile? După ce nu va mai avea ce să ia de la tine, după ce vei ajunge să te simți secătuit emoțional și din toate punctele de vedere, îți va întoarce spatele fără a mai privi în urmă. Iar dacă relația se va termina, fii convins că tu vei fi de vină.

Narcisistul „iubește” doar atunci când are un interes. În fapt, nu e capabil nici de iubire, nici de empatie. Însă manipulează, șantajează emoțional sau face pe victima pentru a-și duce planurile la bun sfârșit. Îți încalcă limitele și nu ține cont de dorințele tale. Te tratează cu indiferență și tăcere și deseori are comportamente pasiv-agresive. Dacă îi atragi atenția asupra unui aspect care te deranjează, să nu te surprindă că tot pe tine te va face să te simți vinovat.

În relația cu un narcisist, îndeosebi când perioada devalorizării începe, sentimentul că ceva nu este în regulă e mai mereu prezent. Nu știi exact ce nu este în regulă, însă de cele mai multe ori te simți vinovat - vinovat că nu ești suficient de bun, de capabil, de înțelegător și așa mai departe; că nu faci lucrurile suficient de bine. În fapt, narcisistul îți induce aceste sentimente de inadecvare pentru că el nu este capabil să-și asume responsabilitatea pentru nesiguranțele proprii, pentru propria inadecvare adânc îngropată. Plasează totul pe umerii tăi, proiectează, își găsește scuze. Este ca și cum ar spune „eu nu vreau să mă simt slab, nevaloros, incapabil... simte-te tu în locul meu așa”. Proiectând mereu asupra ta atributele sale negative, poate ajunge să îți poarte resentimente și chiar să te urască. El nu te mai vede așa cum ești de fapt, te vede așa cum te-a construit în mintea lui. Devii un personaj fictiv făurit de propriile sale gânduri. Devii țapul ispășitor al propriilor sale „păcate” sau părți întunecate. Ceea ce nu acceptă de fapt este propria persoană reflectată în alții. În adâncuri, sentimentul nefericirii și lipsa de împlinire îi guvernează ființa și va continua să proiecteze asupra altora acest sentiment. Este ca și cum orice ar face nu se poate simți mulțumit, cel puțin nu pe termen lung; ca și cum ar fi în permanență în căutare de ceva, un „ceva” pe care nu îl găsește niciodată. Chiar dacă tu te îndepărtezi de el, întrerupi orice legătură, narcisistul își va căuta o altă persoană cu care să înceapă acest joc patologic. Pentru că fără astfel de oameni-instrument care să îi fie coloane de susținere a imaginii autocreate, întreaga lume a narcisitului se va prăbuși, el ca ființă autoanulându-se. Narcisistul se hrănește prin ceilalți, iar când pionii sau „furnizorii” dispar, sentimentul este de pierdere a simțului sinelui, de invalidare totală și autoanulare.

Cum putem explica acest lucru? În primul rând trebuie să înțelegem factorii ce au contribuit la dezvoltarea tulburării de personalitate de tip narcisic. În copilărie este posibil să fi fost neglijați, ignorați, umiliți, criticați, subestimați, jigniți, să fi simțit că nu sunt doriți, că nu sunt importanți, că nu se pot ridica la standardele impuse de părinții lor, că nu sunt suficient de buni așa cum sunt. Faptul că nu au primit acceptarea și validarea de care aveau nevoie i-ar fi putut determina să-și construiască în mintea lor un eu ideal, acea variantă a lor care în sfârșit să fi fost acceptată, apreciată și chiar adorată de părinții lor. Acest eu ideal sau imaginea grandioasă pe care narcisiștii o afișează în exterior poate fi privită ca o reacție de compensare a acelor sentimente de inadecvare, rușine, respingere și „micime” pe care le-au trăit în copilărie și care, în cele mai multe cazuri, încă există în spatele măștii pe care ei o poartă. Tot din acest motiv este posibil să-și fi canalizat întreaga atenție și energie pe a reuși în viață, pe a deveni oameni de succes, concentrându-se astfel în întregime pe propria persoană și devenind egocentrici. Simt nevoia de a acumula cât mai mult, de a avea cât mai multe lucruri, aceasta fiind o manieră prin care ei își validează importanța și superioritatea, însă și pentru că, indiferent cât ar acumula în exterior, acest lucru nu va fi niciodată suficient pentru că nimic material nu va putea umple cu adevărat acel gol din interior, fapt ce îi va determina să-și dorească în continuare mai mult și mai mult.

Lipsa de empatie și de responsivitate față de sentimentele și nevoile altora poate fi explicată prin faptul că, în copilărie, fiind atât de prinși în propriile trăiri și preocupați cu propriile nevoi nesatisfăcute, nu au reușit să-și dezvolte suficient de mult aceste calități.

În relațiile cu cei din jur, poate chiar fără să-și dea seama, caută să obțină aprecierea, validarea, acceptarea și susținerea pe care nu le-au avut în copilărie. Însă mecanismele de apărare pe care și le-au construit pentru a nu fi nevoiți să se mai confrunte vreodată cu acele sentimente de abandon, respingere, umilire, nesiguranță sau vulnerabilitate creează ziduri de netrecut între ei și ceilalți. În acest fel, chiar dacă la nivel inconștient și-ar dori intimitate, nu se pot apropia cu adevărat de ceilalți și nici nu le permit altora să se apropie prea mult de ei.

Acceptă cu mare dificultate critica deoarece le este foarte greu să conceapă că ar putea greși, și cum ar putea greși o persoană care mereu are dreptate? Agățându-se de un simț al sinelui definit printr-un ego exacerbat, resping orice vine în contradicție cu imaginea pe care și-au creat-o despre sine. La bază stă frica de a nu fi acceptat, de aceea sunt mereu în gardă și atenți ca nu cumva cineva să le pună la îndoială cuvântul sau faptele, deoarece dezaprobarea din partea altora și critica îi fac să se îndoiască de ei înșiși, activându-le propriile nesiguranțe. În schimb, ei îi critică foarte mult pe alții.

Narcisicul este și trebuie să fie perfect, de ce nu vezi că tu ești cel „greșit”, cel care trebuie să se schimbe? Ei au nevoie să se perceapă ca fiind perfecți, deoarece orice mai prejos de asta ar trezi la viață vocea părintelui critic ce încă a rămas undeva în mintea lor. Un narcisist de multe ori îi desconsideră pe alții sau le distruge moralul pentru că în acest fel se simte el mai bine. Prin comparație, dacă cel de lângă tine nu are nicio șansă să evolueze în vreun fel, ci dimpotrivă, devine din ce în ce mai pierdut, mai șters, mai puțin bun decât tine, tu ești cel care va străluci în continuare, care va ieși în evidență. Lumina reflectoarelor va rămâne asupra ta, fapt ce îți va confirma faptul că felul în care ești și trăiești este ok. Dacă sunt alții mai buni ca tine, cum mai poți să-ți susții credința că tu ești cel mai bun? Ca să-ți aperi această credință vei alege să nu le observi calitățile sau pur și simplu îi vei subestima.

Narcisiștii adoră să fie în centrul atenției și reacționează negativ dacă trebuie să împartă lumina reflectoarelor cu altcineva, devenind profund deranjați dacă o altă persoană „le fură” momentul și captează atenția asupra sa. De asemenea, au credința că ceilalți îi invidiază. Desigur că oricine a putut simți într-un moment sau altul al vieții sale invidie din partea altora, însă narcisistul crede cu tărie că toată lumea îl invidiază și de multe ori pune pe seama acestui fapt comportamentele celor din jur care nu îi sunt pe plac.

Dacă, citind cele de mai sus te-am pus pe gânduri și ai regăsit în relația ta multe din aceste elemente, mi-aș dori să nu fii prea dur cu tine, să nu te învinovățești. Victima abuzului narcisic consideră întotdeauna că vina îi aparține și, prinsă în relație ca într-un cerc vicios, nu poate ieși de acolo atât timp cât nu vede sau nu acceptă adevărata față a celui cu care a intrat în relație. Sfâșiată în conflicte intrapsihice, nu poate înțelege cum omul bun și înțelegător de altădată s-a putut transforma în manipulatorul și abuzatorul de astăzi. Crede că i se pare, își găsește explicații sau scuze, se întreabă dacă nu cumva și-a pierdut mințile și ce anume este în neregulă cu el/ea.  De fapt, nu este nimic în neregulă. În momentul în care conștientizezi că ești într-o relație toxică, când îți dai seama că te-ai schimbat, însă nu într-un sens pozitiv, că te-ai izolat de prietenii sau familia ta gravitând în jurul partenerului tău, când te simți din ce în ce mai rău, nu mai sta pe gânduri, ieși din relație. Nu ai cum să schimbi persoana de lângă tine, nu te mai hrăni cu această iluzie. Închide toate ușile și nu mai privi înapoi. Acordă-ți permisiunea să te simți furios, să eliberezi toată acea energie pe care ai reprimat-o - dacă ai fost folosit, este normal să te simți așa. Acceptă-ți pierderea - în momentul în care investești într-o relație este normal ca atunci când aceasta se termină să simți o pierdere. Fă pace cu trecutul și învață lecțiile prețioase pe care această experiență ți le-a oferit. Dacă simți că ai nevoie de un anumit timp pentru tine, pentru a integra această experiență și a putea merge mai departe, acordă-ți acel timp. Însă nu te izola perioade lungi de timp și nu te mai învinovăți. Învață să ai mai multă grijă de tine și să te respecți mai mult. Redobândește-ți puterea interioară și eliberează-te de corzile ce te-au ținut captiv până acum în propria viață.

Ai dreptul să trăiești așa cum îți dorești, ai dreptul să fii respectat și iubit, ai dreptul să fii cine ești și să te exprimi pe tine în totalitate. Nu mai accepta să fii folosit de persoane care încă nu și-au găsit armonia de a trăi! Nu aceasta este menirea ta. Nu te mulțumi cu roluri secundare, ci fii actorul principal în propria viață.

Alege înțelept!

Dr. Ursula Sandner

 

 

20 comentarii pentru “Cum îți dai seama dacă ești într-o relație cu un narcisist?

  1. In sfârșit, găsesc și în limba română, un material foarte bun despre relația cu un narcisist. Mi-am dat seama, de ceva timp, că sunt într-o astfel de relație și am găsit multe informații, grupuri de susținere pentru cei în astfel de relații abuzive emoțional, în limba engleză, dar nimic în română. Nici psihologii nu par să înțeleagă prea bine acest fenomen. Deja am schimbat 2 psihologi care efectiv nu mă credeau și mă trimiteau sa îl iubesc necondiționat.
    Mi-ar placea sa citesc mai multe pe acest subiect. Consider că în România, este foarte multă lipsa de informare despre relațiile toxice.

  2. Super articol! Toata stima si multumirile pe seama materialelor furnizate!
    Regret nespus ca nu se face educatie in scoala si nu se predau lectii pe aceasta tema.
    Sunt din ce in ce mai multi narcisisti, psihopati…in zilele noastre, spre regretul si disperarea unor persoane care doresc sa traiasca intr-o lume mai buna.

    Cu respect si admiratie,
    Gabriela

  3. Este extraordinar acest articol, foarte complet și detaliat. Am fost într-o astfel de relație foarte toxică și să ies de acolo a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut dar a meritat -viața mi s-a schimbat la 180 de grade doar în bine. Ma bucur ca am avut curajul sa fac asta.

  4. Da. Foarte frumos articolul. Cred ca ar fi foarte interesant daca s-ar preda asa ceva si la scoala. Tinerii nostri ar avea nevoie de educatie despre propria persoana. Ar fi foarte importanta pentru viitorul lor.

    1. Din nefericire fiecare cuvant descrie viata mea langa fostul meu sot! Eu am plecat de langa el, dupa 17 ani, la 5 zile dupa ce mi-am ingropat tatal. Pe el pierderea mea l-a facut fericit, zambea continuu. Dintr-un om puternic si echilibrat facuse o carpa. Juca rolul sotului perfect in societate si era un animal lipsit de sentimente in realitate. Analizeaza cu atentie! Un astfel de om nu se poate schimba! Dar poate omori suflete!

  5. M-ar intersa foarte mult, sa citesc informatii despre manifestarea narcisismului in relatia mama fiu,mai ales ca ma regasesc cat de cat in situatia in care probabil am dorit perfectiunea copiișor mei farasa gandesc ca asta imi doresc ci doar ca vedeam ca sunt dotati si ca faceau prea putin cu darul inteligentei,careia ii spuneam talanti pe care aveau datoria sa-i inmulteasca,Dar nu a fost sa fie asa,acum vad asemenea comportament la fiul meu cel mic ,care de fapt este mare are 45 de ani,si nu stiu sa ma simt vinovata sau sa accept situatia asa cum e? De fapt poate ca nu m-ar preocupa daca m-as gandi doar la mine,dar e casatorit,are si un copil,au fost despartiti aproape un an si jumatate,iar acum s-a intors la sotia si copilul lui, atribuindu-mi vini pe care nu le am,si de care cred ca e constiemt,insa manifestarile lui ma pun pe ganduri. va multumesc si deocamdata raman cu gandurile mele, deoarece as vrea sa traiasca in noua lui familie creata,dar in respect,si arnonie si cu parintii. Sunt despartita de tatal lui, care traieste ,de 34 de ani. Si mai e o problema,cam aceleasi manifestari le are si sotia lui,manifestari pe care le-am pus pe seama faptului ca e singura la parinti si i s-a oferit totul.As vrea sa inteleg poate pot face ceva. Azi a plecat si l-am vazut ca era rau,vorbea cum nu mi-am imaginat,dar suferea. multumesc.

  6. Extrem de bine explicat ! Multumesc Ursula pentru acest pretios articol ! Il voi reciti de fiecare data cand ma voi simti vinovata de esecul relatiei mele care se regaseste in foarte multe din punctele descrise de tine ! De 10 ani primesc alternativ si in mod regulat ,,dusuri calde si reci‘‘ de la un astfel de specimen , crezand tot timpul ca doar eu as fi de vina !
    Din cauza sentimentelor de vinovatie insuflate de acest tip de personalitate este foarte greu sa iesi si sa te eliberezi din relatia toxica .

  7. Buna dimineața ,îți Multumesc Ursula pt tot ce faci !ma ajuta foarte mult toate informațiile tale . Am avut o relație de 12 ani și regăsesc multe asemănări cu articolul .insa am o întrebare care ma frământa .cum trebuie sa procedez in momentul in care eu am început să-mi croiesc un drum alături de fetița mea ,iar fostul partener și familia mea o instiga pe fetița mea împotriva mea . Am să-ți relatez câteva exemple: e mai bine sa va întoarceți ,mama ta nu se gândește decât la ea ,nu vei mai avea susținere financiară , o sa rada lumea de tine , o să-ți aducă alți tati ,nu te îngrijește si aici pot menționa un aspect important am un serviciu care e in 3 schimburi și fetița mea de 14 ani aproape rămâne singura când sunt schimbul 2 . locuiesc in același oraș cu mama mea și tatăl fetiței , dar eu ma ocup de copil .si aici ma refer ii asigur cele necesare zilnic :hrana ,meditații ,…. tatăl ei o plimba și in Weekend stau împreuna sau când fata își dorește acest lucru . Multumesc !

  8. Mda,asa este!
    M.am trezit dupa patru ani la realitate, si am scapat de o astfel de relatie….mult timp l.am invinuit pe el, apoi m.am invinuit pe mine ca am putut accepta, acum m.am impacat cu lectia de viata si am inteles ca el a profitat pentru ca i.am permis sa ma manipuleze, si ca defapt eu am acceptat pentru ca l.am iubit!
    Nu poti scapa de o astfel de relatie care devine dependenta, decat daca ruptura se face definitiv fara nici o cale de comunicare, fara nici un compromis…total, ca si cum nu a existat niciodata…altfel risti sa te prinda iarasi in mrejele manipularii lui!

  9. Este ceea ce traiesc.
    Sper sa reusesc sa ies teafăra din această relatie.
    Mulțumesc. Consider că imi este de mare ajutor articolul .

  10. Fantastic acest articol. Minunat de la început pana la sfârșit. Din tot ceea ce am citit îl regăsesc 95% pe soțul meu. Când citesc comentariile și vad ca cei mai mulți dintre cititori au ieșit la un moment dat din acea relație, ma întreb ce o sa fac eu, oare pana unde o sa merg. Fiindca atunci când am parte de aceste dușuri reci, imi spun mereu ca o sa divorțez. Dar e o decizie pe care nu vreau sa o iau la nervi. Avem doi copii mici, au 4 și 3 ani, și mi-e groaza ca o sa ii fac sa sufere. Stiu cat ii poate manipula și nu vad cu ochi buni un astfel de comportament al lui. Iti multumesc pentru cele scrise. O sa le recitesc constant!

  11. Am ieșit de curând dintr-o astfel de relație, o iubesc încă deși îmi dau seama de toate abuzurile emoționale suferite. Nu ii ma răspund la mesaje, am sigilat orice fel de contact sa pot scăpa. Voi fi muuult mai atent în următoarea relație.
    A fost de departe cea mai cumplită experiența din viata mea și am 45 ani.

  12. Foarte interesant si educativ acest articol …din pacate a trebuit să treacă niste ani sa Ti dai seama ca un astfel de comportament poate distruge tot ce e frumos si nobil într-un om….acum pot spune că sunt mulțumită de decizia pe care am luat-o în urmă cu un an .A fost o provocare cu mine… nimeni si nimic nu poate sa-ti distrugă valorile….

  13. Mi-ar fi de ajutor sa stiu cum sa ies din relatia cu un narcisist. Nu stiu cum sa fac, pentru ca parca ii influenteza pe toti si pana si unii prieteni si cativa membri din familia mea ii tin partea, ii intoarce impotriva mea.

    1. Te inteleg foarte bine. In engleza acestia pe care el in influienteaza impotriva ta, se numesc „flying monkeys”.
      Cauta pe youtube, daca stii engleza, si vei gasi o multime de video-uri despre narcisisti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *