Când resentimentele iau locul dragostei…

Este dificil ca o relație să meargă de la sine, deoarece orice relație sănătoasă și funcțională implică o participare activă din partea ambilor parteneri. Dacă doar stăm și așteptăm ca partenerul nostru să ne satisfacă toate nevoile și dorințele, dacă se poate fără ca nici măcar să îi spunem care sunt acele nevoi și dorințe, iar apoi ne plângem și îl criticăm pe acesta când eșuează în a ne împlini așteptările nerealiste, să nu ne surprindă că distanța emoțională dintre noi va crește, că ne vom simți din ce în ce mai frustrați, supărați și conflictuali.

Iubirea se demonstrează nu numai prin cuvinte, deoarece cuvintele care nu sunt susținute de fapte nu înseamnă nimic, ci și prin comportamente consecvente, prin disponibilitatea de a investi timp și energie în acea relație, prin disponibilitatea de a comunica, de a vorbi chiar și despre lucruri dureroase, dacă în acest fel se depășesc anumite obstacole sau blocaje relaționale, prin respectul  și aprecierea pe care i le arăți celuilalt, prin dorința de a-i fi bine celuilalt, chiar dacă binele lui nu înseamnă același lucru cu noțiunea ta de „bine”.

Când iubești, construiești împreună cu celălalt, îl asculți cu adevărat și nu încerci să-ți impui punctul de vedere doar pentru a-ți satisface nevoia de a avea dreptate și nevoia de control. Ții cont de el și de ceea ce își dorește el, însă nu uiți nici de tine, nu renunți la tine însuți, la visurile și aspirațiile tale, la nevoile și dorințele tale, deoarece știi că în acest fel nu vei face decât să acumulezi frustrări odată ce „răsplata” care consideri că ți se cuvine, se lasă așteptată. Dacă partenerul tău nu îți va întoarce favorurile, sacrificiile și compromisurile, este foarte posibil să începi să îi porți resentimente. Vei crede că ai investit atât de mult pentru nimic. Vei simți că ești trădat. Te vei simți umilit sau „luat de prost”.

Greșeala pe care o faci este că, deși observi că nu aveți chiar atât de multe lucruri în comun, că aveți viziuni diferite despre viitor și despre ce vă doriți de la o relație de cuplu, că sunt din ce în ce mai multe lucruri care nu îți plac la partener și că deja relația dintre voi s-a răcit considerabil,  începi să te autoiluzionezi și să te minți pe tine că, dacă vei face suficiente sacrificii și compromisuri, dacă vei lăsa suficient de mult de la tine, dacă te vei schimba pentru ca partenerul tău să te placă mai mult și să se comporte așa cum vrei tu, și el sau ea va face același lucru pentru tine.

Te agăți de partenerul tău pentru că ai nevoie de atenția, afecțiunea și iubirea cuiva din exterior. Încă nu știi să îți oferi ție toate acestea, să te prețuiești și să te iubești tu pe tine. Încă mai ai de rezolvat anumite răni și traume din trecut. Ajungi să faci orice pentru acea persoană, în speranța că vei fi recompensat pentru eforturile tale. Cu cât un om dă mai mult din ceea ce-i lipsește și lui, cu atât mai mult se va agăţa de cel în care a investit cu speranţa de a primi în schimb contravaloarea investiţiei. Dacă nu ți se va răspunde așa cum îți dorești, vei încerca să-l manipulezi și să-l șantajezi emoțional pe partenerul tău: „după câte am făcut eu pentru tine, nici măcar atâta lucru nu poți face și tu...”, „mi-ai distrus viața”, „m-am sacrificat pentru tine, iar tu nu arăți nici măcar o urmă de recunoștință” etc. Acest tip de dinamică relațională este una distructivă pentru relație și duce treptat-treptat la resentimente, la dispreț, furie și chiar ură față de partenerul de care am fost odată îndrăgostiți.

Pe lângă sacrificiile și compromisurile făcute în așteptarea unei recompense care nu mai apare, încercarea de a-l schimba pe celălalt este un alt factor care duce la apariția resentimentelor.

Când cineva nu te apreciază și nu te place pentru cine ești tu (deoarece de aceea dorește să te schimbe), când te face să te simți ca și cum nu ai fi suficient de bun (dacă ai fi suficient de bun, nu ar încerca să te schimbe), când te critică în permanență, când te cicălește încontinuu, când te compară cu alții pentru a-ți induce sentimente de rușine sau vinovăție („de ce nu poți fi și tu ca soțul/soția lui X?”, „de ce nu poți face și tu ce a făcut X, că ia uite ce bine le merge”?), când se folosește de ceea ce știe despre tine pentru a te manipula cu scopul de a te transforma în acel partener ideal, nu ai cum să te simți bine, încrezător, mulțumit, împlinit în acea relație.

Asemeni unei picături chinezești, criticile și dezaprobarea continuă îți erodează stima de sine, îți atacă masculinitatea sau, după caz, feminitatea. Pentru că acest rol este supus, în primul rând, acuzațiilor și reproșurilor: „ce bărbat ești tu dacă nu ești în stare să...”, „ce femeie ești tu dacă nu ești în stare să...”. Partenerul tău devine un agresor de care treptat-treptat ajungi să te îndepărtezi. Poate că ești furios sau trist pentru că te simți disprețuit, pentru că simți că celălalt nu te tratează cu respect, nu te place și nu te admiră pentru cine ești tu în autenticitatea ta.

Aceste două situații descrise mai sus sunt niște exemple de situații care alimentează gândurile negative pe care le ai față de partener.  Cu cât trece mai mult timp hrănind astfel de comportamente și atitudini, cu atât gândurile negative se amplifică, iar multitudinea de gânduri și emoții negative față de partener ajung să ducă la resentimente. De exemplu, dacă hrănești un comportament de tipul „mă sacrific pentru tine, ca și tu, la rândul tău, că vrei, că nu vrei, să te sacrifici pentru mine”, însă nu primești, în schimb, recompensa așteptată, începi să gândești negativ despre partener și să simți furie, dorință de răzbunare, dispreț, să devii ostil ș.a.m.d. Dacă încerci să-l schimbi pe celălalt doar pentru a corespunde mai bine unui ideal din mintea ta, este ca și cum din start l-ai desconsidera. Cu cât el se împotrivește schimbării pe care tu încerci să o impui, cu atât mai tare ajungi să îl disprețuiești.

Pretenția ca celălalt să-ți împlinească toate visurile, așteptările, dorințele sau nevoile, ca el sau ea să-și asume responsabilitatea pentru viața și bunăstarea ta indiferent de costurile pe care le are de suferit, indiferent de cât de rău îi este făcând toate acestea, îl transformă pe partenerul tău într-un instrument prin care tu îți satisfaci interesele egoiste. Dacă nu ți se mai supune, dacă nu își mai îndeplinește atribuțiile pe care i le-ai impus, nu mai este bun, nu mai valorează mare lucru în ochii tăi, nu îl mai iubești. Un om care este tratat astfel, care este manipulat și șantajat emoțional, care nu este apreciat și iubit pentru cine este el, ci doar pentru felul în care corespunde sau nu intereselor și pretențiilor celuilalt, va ajunge (sau nu) la un moment dat să deschidă ochii și să înțeleagă că a fost folosit, că a fost manipulat și mințit, că nu a fost, de fapt, iubit, iar când va ajunge în acel punct, inevitabil va începe să simtă furie, supărare, dezgust, dezamăgire. Se va simți rănit și trădat, ca și cum ar fi fost păcălit sau înșelat și va începe să te disprețuiască.

Alte comportamente negative și distructive care izvorăsc din trăiri negative și duc la alte trăiri negative sunt:

- partenerul te desconsideră, te critică, te umilește – indiferent ce ai face, nimic nu este suficient de bun pentru el/ea și niciodată nu îl poți mulțumi. Criticile pe care ți le adresează sunt mai degrabă insulte decât sugestii prin care poți îmbunătăți ceva;

- nevoile și dorințele îți sunt ignorate, nu te simți susținut, înțeles, ascultat, văzut – nu contează ceea ce simți tu, ce îți dorești și tu, iar de fiecare dată te regăsești în poziția în care faci anumite lucruri împotriva voinței sau dorinței tale, cedezi, fie pentru că ești constrâns, manipulat, fie pentru că vrei să eviți o ceartă;

- ești ironizat și ridiculizat – partenerul tău îți adresează porecle și nume jignitoare, este sarcastic față de tine, vorbele și opiniile tale sunt luate în râs, există un limbaj nonverbal prin care partenerul tău își arată dezaprobarea (de exemplu, dă ochii peste cap);

- partenerul tău încearcă să te controleze, iar tu te simți prins într-o capcană și tot ceea ce faci este să-i satisfaci nevoia de a deține puterea asupra ta, de a-ți dicta ce ai voie și ce n-ai voie să faci, când, cum, cu cine;

- partenerul te corectează în permanență – fie că greșești, fie că nu, partenerul tău îți găsește întotdeauna nod în papură și găsește și cele mai insignifiante motive să te contrazică și să-ți demonstreze cât de mult te înșeli. Aceasta este o manieră prin care încearcă să te facă să te îndoiești de tine pentru a-i fi mai ușor să te manipuleze. Scopul este ca tu să-i faci pe plac și să i te supui în tot ceea ce își dorește;

- evitarea intimității – există o multitudine de pretexte pentru care intimitatea poate fi evitată, însă adevărul este că în fiecare zi poți dedica anumite momente pentru a consolida relația dintre voi și a vă conecta emoțional, fizic sau intelectual. Este vorba despre stabilirea priorităților și a acorda atenție partenerului. Atunci, când intimitatea începe să fie evitată, partenerul tău poate acumula din ce în ce mai multe frustrări și resentimente.

Cel mai bun antidot pentru trăirile negative pe care le ai față de partener este să spui ce te deranjează exact când te deranjează, să nu mai permiți să se acumuleze frustrări și emoții negative. Să îți faci vocea auzită, să îți exprimi nevoile și dorințele. Să spui ce nu îți mai dorești și ce îți dorești tu de la relația voastră.

De asemenea, să conștientizezi ce anume te face să nu spui toate aceste lucruri, să conștientizezi de ce anume îți este teamă și să lucrezi tu cu tine pentru a rezolva acele probleme.

Odată ce comunicați cu cărțile pe masă, să încercați să ajungeți la un consens dacă se poate, iar dacă nu se poate să te gândești bine ce anume te ține în relația aceea (chiar poți să faci o listă cu plusuri și minusuri), deoarece de multe ori motivele sunt doar scuze și justificări: „nu plec deoarece mă gândesc la copii”, însă, în realitate, îți este teamă să-ți asuma viața pe cont propriu și găsești, astfel, o justificare pentru care rămâi într-o relație nefericită sau toxică.

Un alt aspect important este să nu uiți faptul că acolo unde îți îndrepți atenția, acolo îți îndrepți și energia și ajungi să hrănești aspectele respective. De exemplu, dacă te focalizezi pe aspectele negative ale partenerului, mai degrabă de acele aspecte vei avea parte. În loc de a impune, a critica, a te focaliza pe negativ sau a căuta nod în papură, focalizează-te pe aspectele pozitive (cu siguranță ele există), spune-i partenerului tău cuvinte de apreciere și încurajare, laudă-l. Fă pentru el sau ea lucruri frumoase și pozitive în fiecare zi, oricât de mici sau neînsemnate ar părea. Oamenii devin defensivi ori se închid în ei atunci când se simt judecați, când simt că nu suntem interesați de ei și de ceea ce au să ne comunice, când încercăm să-i manipulăm pentru că avem anumite intenții ascunse, când ne raportăm la ei cu superioritate, când încercăm să-i controlăm.

Pe termen lung, o astfel de atitudine care se bazează pe a hrăni sentimentele de admirație reciprocă, de apreciere reciprocă fortifică relația. Unde există admirație și apreciere nu este loc de dispreț, însă nu putem mima aceste sentimente, ele chiar trebuie să existe pentru ca noi ulterior să le hrănim. De exemplu, dacă suntem într-o criză relațională, primul pas pe care îl avem de făcut este să rezolvăm acea criză, nu să ne prefacem că totul este bine și să ne prefacem că ne prețuim reciproc în speranța că așa se va șterge cu buretele tot ce nu este bine Aspectele problematice trebuie confruntate și rezolvate tot așa cum aspectele pozitive trebuie hrănite și apreciate. 

Observă-te pe tine cu sinceritate – înainte de a da vina pe celălalt pentru problemele din relație, pentru nefericirea ta sau pentru orice altceva, întreabă-te care este contribuția ta în situația respectivă, care este partea ta de responsabilitate, ce ai putea face mai bine data viitoare, de ce ai nevoie ca să răspunzi altfel data viitoare (de exemplu, să ai un mai bun autocontrol).

Observă și evaluează relația cu sinceritate – relațiile care se bazează pe compatibilitate, pe respect, pe iubire, pot ajunge la un moment dat să nu mai funcționeze din cauza faptului că partenerii se neglijează, nu mai comunică sau nu comunică eficient, apare o situație dificilă de viață care le zdruncină echilibrul relațional etc. Aceste situații pot fi depășite prin eforturi de ambele părți, prin disponibilitatea ambilor de a lucra asupra relației. Însă există si situații când, poate, relația nici măcar nu a fost bazată pe iubire și compatibilitate, ci pe interese, pe nevoi, pe o atracție trecătoare, pe dorința de a avea o familie (chiar și cu partenerul nepotrivit). În astfel de situații, atunci când nu există un fundament solid, pot apărea cu ușurință fel și fel de conflicte, reproșuri, resentimente, comportamente lipsite de respect.

Scopul tău este să fii sincer cu tine însuți și să îți recunoști motivele pentru care te afli în acea relație și dacă mai vezi un viitor împreună. De exemplu, dacă nu mai poți suporta simpla prezența a partenerului în aceeași cameră cu tine, ei, bine… Sau dacă există abuzuri de ani și ani de zile, acest gen de comportament lasă urme atât de adânci, încât nu mai pot fi trecute cu vederea, iar relația nu mai are pe ce să se sprijine pentru a continua, rămânând doar resentimentele.

Cereți ajutor de specialitate – psihoterapia sau consilierea de cuplu vă poate ajuta să vă dați seama dacă relația mai poate fi sau nu salvată, dacă într-adevăr vă doriți să continuați acea relație, de ce anume aveți nevoie, ce schimbări aveți nevoie să faceți și cum le puteți face pentru a simți amândoi că spațiul relației este un spațiu unde sunteți în siguranță, apreciați, mulțumiți, împăcați.  Condiția necesară este ca ambii parteneri să-și dorească să înceapă și să participe activ în acest proces.

Problemele nerezolvate dintr-o relație care sunt negate sau reprimate în loc de a fi soluționate duc la apariția resentimentelor. Înăbușirea propriei voci, refuzul de a spune ceea ce te deranjează sau îți face rău, dificultatea de a stabili granițe și limite sănătoase de interacțiune, supunerea, compromisurile și sacrificiile făcute cu prețul propriei bunăstări duc la apariția resentimentelor.

Faptul de a nu te simți ascultat și valorizat, de a simți că nu contezi, că partenerul te ignoră sau te tratează cu indiferență, toate acestea duc la nemulțumire, la frustrare, la conflicte, la retragerea afecțiunii, iar așa nu se rezolvă nimic niciodată.

Este important să conștientizezi direcția în care se îndreaptă relația voastră și să discuți cu partenerul tău într-o manieră sinceră și deschisă despre ceea ce se întâmplă. O comunicare calmă și rațională, empatia, înțelegerea și respectul față de partener în loc de acuzele reciproce vă ajută să învățați să funcționați împreună ca o echipă și nu ca tabere rivale pe un câmp de luptă.

Dr. Ursula Sandner

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.