De cine depinde fericirea noastră?

Câtor dintre noi ni s-a spus că fericirea noastră depinde de noi și nu de alții?

Că noi suntem cei care avem control asupra gândurilor noastre, asupra felului în care ne simțim sau reacționăm? Că nu situațiile, oamenii sau evenimentele în sine ne fac să ne simțim într-un fel anume, ci felul în care ne raportăm la ele? Că dacă ne schimbăm percepția și viziunea, întreaga noastră realitate se schimbă? Că avem puterea de a ne construi viața așa cum ne dorim?

Că nu trebuie să acceptăm nimic din ce ne răpește bucuria de a trăi, că nu trebuie să facem sacrificii și compromisuri pentru că ne este rușine să spunem „nu”? Că este ok să aducem în discuție subiecte care ne deranjează și să îi confruntăm pe cei din jur deoarece „politețea” și rușinea nu sunt mai importante decât sinceritatea și echilibrul interior. Că nu trebuie să ne ascundem problemele și să ne simțim vinovați, ci putem în schimb să încercăm să le acceptăm și să le soluționăm. Că nu trebuie să ne adaptăm unor standarde sociale stabilite de alții și că nu avem de ce să ne simțim „defecți” dacă nu corespundem lor.

Că este dreptul nostru să ne impunem limite și granițe clare de interacțiune, că nu este de datoria noastră să le facem pe plac altora ori să le răspundem cerințelor dacă nu ne dorim asta. Că egoist este, de fapt, cel care pretinde fără să țină cont de dorințele altuia, nu cel care refuză.

Că este important să ne cunoaștem nevoile și să ținem cont de ele, că este important să visăm și să îndrăznim să acționăm în direcția visurilor noastre, că acolo unde există încredere, voință și perseverență se poate înfăptui orice. Că și dacă eșuăm, asta nu ne face mai puțin valoroși, ci dimpotrivă, ne aduce un plus de valoare pentru că orice experiență ne ajută să ne dezvoltăm. Încercând și eșuând ne dezvoltăm toleranța la frustrare și învățăm să ne dozăm energia și resursele mai înțelept.

Să învățăm că nimic nu este pentru totdeauna, că interesele și pasiunile noastre se schimbă, să învățăm că este normal ca cei din jurul nostru să se schimbe pentru că și noi, deși poate nu observăm cu claritate, ne schimbăm. Să învățăm să acceptăm asta și să înțelegem că încăpățânarea cu care ne agățăm de iluziile și așteptările noastre este cea care ne face să suferim.

Câți au fost învățați de mici să își dezvolte încrederea în sine, să acționeze așa cum își doresc, fără să le fie teamă de gura lumii? Câți au fost încurajați să încerce, să riște, și câtor li s-a spus atunci când au căzut „E ok., nu-i nimic, nu te da bătut” în loc de „să-ți fie rușine” sau „ți-am spus eu”?

Câți am fost încurajați să continuăm să ne exprimăm părerile, chiar dacă acestea erau diferite sau chiar în opoziție cu ale majorității? Câtor dintre noi ni s-a vorbit despre intuiție, despre vocea noastră interioară și despre importanța ei?

Câtor dintre noi ni s-a spus că este în regulă să nu te supui, că proverbul „capul plecat sabia nu-l taie” este un îndemn la pasivitate și că un cap plecat nu este neapărat o virtute? Câți am fost încurajați să îndrăznim și să ne trăim viața așa cum vrem? Să fim noi singurii care ne decidem soarta.

Câți am fost învățați să privim omul dincolo de funcție, mască socială sau simbolurile de status și rol pe care le afișează? Să respectăm omul pentru ce este și să știm că merităm să fim respectați pentru valoarea noastră umană? Pentru că, în definitiv, calitatea umană nu stă nici în funcții și nici în titluri. Este cel mai ușor lucru să umilești pe un altul doar pentru că din punct de vedere ierarhic te poziționezi mai presus de el.

Dar oare câți dintre noi am fost învățați să nu ne comparăm cu alții, să nu ne simțim „mici” doar pentru că nu avem ce au ei? Ori să nu îi disprețuim pe alții doar pentru că avem mai mult decât ei? Să ne focalizăm, în schimb, pe dezvoltarea și pe obiectivele noastre pentru a obține ceea ce ne face pe NOI fericiți, dincolo de nume, imagine, statut și frica de gura lumii. Că este mult mai important să fim ecologici în acțiunile noastre și că avem mult mai mult de câștigat dacă, în loc de a călca pe cadavre pentru a ne simți noi vii, și în loc de a-i denigra pe alții pentru a ne simți noi importanți, căutăm să obținem ceea ce ne dorim fără a ne compromite demnitatea și verticalitatea.

Câți dintre noi am fost învățați să nu ne mai fie teamă că am avea de pierdut dacă am împărtăși din cunoștințele și experiența noastră cu alții, ignorând faptul că societatea nu poate evolua dacă ne blocăm în astfel de temeri?

Câți dintre noi am fost învățați că iubirea din poveștile Disney nu este neapărat cea mai sănătoasă formă de iubire și că nu reprezintă totul în viață? Sau câți am fost învățați că iubirea nu înseamnă durere, umilință, scandal sau violență?

Câți am fost învățați să ne focalizăm atenția mai întâi pe noi, să reușim să fim bine cu noi înșine și cu viața noastră în loc de a ne căuta salvarea în povești romanțate de dragoste?

Câți am fost învățați să nu mai dăm vina pe alții pentru felul în care ne simțim în propria viață, ci, în schimb, să ne asumăm 100% responsabilitatea?

Să conștientizăm că deseori ne luptăm cu noi înșine și, pentru că nu ne asumăm lupta, o întoarcem împotriva altora. Proiectăm, îi învinovățim, le purtăm resentimente și vrem să îi dominăm. Vrem să câștigăm luptele cu alții pentru că nu ni le-am asumat pe cele proprii. Și indiferent cine câștigă, într-un final toți au de pierdut.

Repet, nu este vina nimănui pentru felul în care ne simțim noi în propria viață. Ce a fost, dus a fost. Cine ne-a greșit, nu mai contează pentru că puterea e acum la noi. Nu trebuie să iertăm dacă simțim că nu putem face asta, dar nici să ne sfărâmăm în amintiri.

Dacă e ceva ce trebuie, este să devenim din ce în ce mai conștienți de puterea noastră interioară, să privim fiecare experiență ca pe o oportunitate de a ne dezvolta, ca pe o lecție de viață și să ne continuăm drumul cu fruntea sus.

Puterea este în mâinile noastre iar fericirea noastră depinde numai de noi, chiar dacă, poate, nu ni s-a spus asta mai devreme.

Dr. Ursula Sandner

 

12 comentarii pentru “De cine depinde fericirea noastră?

  1. Fericirea nu trebuie mereu cautata, trebuie traita, nu? E greu in si guratate, dar trebuie sa gasim ceva de care sa ne bucuram.

  2. Buna seara, Am citit toate articolele cu maxim interes. Astept sa primesc si altele. Va multumesc pentru informatiile transmise care mi-au schimbat gandirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *