Ai rămas blocat în relațiile din trecut? Explorează ce poți face acum

Indiferent care este motivul pentru care „trăiești” în trecut (fie pentru că ai avut o experiență extraordinară, fie una traumatică), primul lucru care te poate ajuta să te eliberezi este acceptarea felului în care această atitudine te influențează – să conștientizezi cât de mult îți dăunează.

Trecutul reprezintă, de multe ori, o zonă de confort, un spațiu sigur care ne oferă amintiri frumoase, oricât de distorsionate ar putea fi ele, un cuib unde ne găsim alinarea retrăind tot ceea ce a fost frumos. Sau asta ne place să credem...

Dacă am avut o relație în care ne-am simțit iubiți, am iubit sau nevoile și dorințele noastre au fost satisfăcute sau dacă pur și simplu am avut o relație care a trezit în noi cele mai intense emoții și sentimente, vom avea tendința de a ne întoarce acolo, pentru ca mintea noastră să se poată hrăni în continuare cu amintirea plăcerilor din acele momente. Nu ne vom focaliza pe ceea ce nu a fost bine, pe trăirile noastre de tristețe, deznădejde, disperare sau nefericire, deși, mai devreme sau mai târziu, inevitabil vom aluneca și în acea direcție.

Încet-încet amintirile frumoase vor începe să se amestece din ce în ce mai mult cu regretele noastre, cu întrebările noastre, cu „ce-ar fi fost dacă...”, cu sentimente de vinovăție, poate de rușine, poate de furie – „de ce s-a terminat totul?”, „de ce nu a putut fi și altfel?”.

În loc de a ne trăi prezentul și a căuta să facem pace cu ceea ce a fost, ne vom canaliza cea mai mare parte a energiei noastre înspre trecut. De ce facem asta?

- pentru că nu am reușit să acceptăm o anumită situație și continuăm să ne întrebăm ce am fi putut face diferit;

- pentru că încercăm să obținem un anumit confort emoțional privind trecutul prin filtre roz, omițând, astfel, adevărata natură reală a acestuia (și cu bune, dar și cu rele);

- pentru că era „mai bine” atunci;

- pentru că nu am reușit să depășim o anumită suferință (de exemplu, un divorț) și efectiv nu știm cum să ne continuăm viața;

- pentru că ne este teamă să nu repetăm aceleași greșeli pentru care încă ne simțim vinovați sau rușinați ș.a.m.d.

Odată ce relațiile din trecutul nostru se încheie dintr-un motiv sau altul, dacă nu reușim să începem să ne detașăm și să le privim și în ansamblu, înțelegându-le sensul și semnificația avute în viața noastră, dar însușindu-ne, de asemenea, și lecțiile, greutatea acelor legături invizibile pe care le hrănim în continuare pot ajunge să ne strivească spiritul, în loc de a ne ajuta să evoluăm, să devenim oameni mai conștienți de noi înșine, mai înțelepți.

Cum ne putem elibera de fantasmele relațiilor din trecut?

- în primul rând, pentru a accepta și a face pace cu faptul că o relație s-a încheiat, este important să încerci să privești acea relație exact cum a fost ea – să fii sincer cu tine, să nu te mai autoiluzionezi că a fost altfel decât a fost de fapt (mult mai bine, caz în care orice relație din prezent nu va reuși niciodată să se ridice la înălțimea aceleia și vei ajunge să alergi după himere; sau mult mai rău, caz în care îți vei alimenta sentimentul de a te simți neputincios, sentimentul de a fi o victimă a unui om sau a unei relații distructive, sentimentele de vinovăție, rușine, autopedepsire, ceea ce inevitabil vor duce la diminuarea încrederii și stimei de sine);

- apoi să încerci să observi ce anume te-a învățat acea relație – orice relație poate reprezenta un prilej de autocunoaștere, dar și de evoluție personală.

Ce anume v-a adus împreună și ce anume a contribuit la separarea căilor voastre? Uneori ceea ce ne leagă de alți oameni poate veni dintr-un spațiu al lipsei, al nevoii, al temerilor și rănilor noastre. Plângem după o relație, fie ea și toxică, fără să realizăm că ceea ce ne-a adus în acea relație a venit dintr-un spațiu al nevindecării, al rănilor, al propriei „toxicități”. De exemplu, suntem „victime” și căutăm inconștient „agresori” sau avem o credință inconștientă că nu merităm să fim iubiți și ajungem să căutăm exact acele persoane care să ne confirme că într-adevăr nu merităm să fim iubiți.

Alteori ceea ce ne aduce împreună sunt punctele noastre comune, descoperim faptul că avem credințe, principii, valori, planuri de viitor similare, compatibile. Însă cu timpul putem ajunge să evoluăm diferit, să ne schimbăm și, atunci, „firele” care ne uneau ajung încet-încet să se subțieze până când se rup definitiv. Iar asta ne ajută pur și simplu să ne cunoaștem pe noi mai bine, să înțelegem că în acea perioadă din trecutul nostru, relația respectivă s-a potrivit perfect vieții pe care o trăiam atunci.

Dacă acum suntem altfel, dacă ne dorim altceva de la viață, de la noi înșine sau de la cei din jur, oare nu ne-ar fi mai ușor să acceptăm și ideea că uneori relațiile se consumă de la sine, iar asta nu ne face să fim nici răi, nici egoiști, nici nevaloroși? Relațiile nu sunt doar niște construcții fixe și indestructibile, care rămân în aceeași formă inițială pentru totdeauna, ci se transformă la rândul lor în acord cu felul în care noi evoluăm și ne mișcăm prin viață. Poate că ceea ce ne-a legat inițial (de exemplu, pasiuni comune sau „răni” compatibile care și-au găsit vindecarea între timp), acum nu mai servește niciunuia dintre noi, chiar dacă atunci a reprezentat chiar fundația acelei relații. Ne-am schimbat, s-a schimbat și relația.

Cum a contribuit acea relație la îmbogățirea vieții tale – la o mai bună cunoaștere nu numai despre sine, ci și despre lume și viață? Ce lecții te-a învățat, chiar și prin suferință?

- un alt lucru care te poate ajuta să te eliberezi de fantasma unei relații din trecut este să-ți accepți greșelile și să-ți asumi responsabilitatea pentru ele – dacă te învinovățești și te frămânți pentru ceea ce consideri că ai făcut greșit, gândește-te la faptul că ai făcut așa cum știai tu mai bine în acel moment, în acord cu informațiile și resursele pe care le aveai la îndemână. Dacă ai fi știut sau putut să acționezi altfel, ai fi acționat altfel. Greșeala poate fi privită ca o oportunitate de a învăța, iar atunci de fapt evoluezi învățând din greșelile tale, însă dacă faci din greșeală un prilej de a-ți întări neputințele („sunt un prost”, „sunt un ratat” etc.) și a-ți diminua stima de sine, raportându-te la tine într-o manieră dură și neprietenoasă, nu este de mirare că rămâi blocat în trecut și în „greșelile” trecutului;

- să-ți confrunți emoțiile – adică să-ți dai voie să simți fără a mai fugi din fața furiei, supărării, tristeții, dezgustului sau oricărei alte emoții. Există multă încărcătură emoțională în evenimentele dureroase, neplăcute sau traumatice din trecut. Dacă nu-ți dai voie să procesezi acele emoții, să le eliberezi, ele se vor manifesta sub alte forme. Poate că te simți rănit, poate că te simți furios și este perfect în regulă să te simți așa, în ciuda încercărilor tale de a nu lăsa acele emoții să iasă la suprafață. De exemplu, poate că relația cu mama ta a fost una în care te-ai simțit nevăzut sau neiubit, poate că te-ai simțit nedreptățit și ai acumulat multă furie, însă pentru că nu ai dreptul să fii furios pe părinți („nu e frumos”, „nu este o atitudine acceptabilă”, „nu ai motive”), îți reprimi acea emoție și apare, astfel, un conflict interior între ceea ce simți tu cu adevărat și ceea ce spui sau faci. Te simți rău și nu știi de ce;

- să ierțisă te ierți pe tine, în primul rând, iar apoi, dacă te simți pregătit, să-i ierți pe ceilalțiiertarea este, în fapt, un proces individual care nu are atât de mult de-a face cu persoana care ne-a greșit, cât cu capacitatea noastră de a ne vindeca anumite răni din trecut și a ne elibera de ele. Atunci când nu iertăm, rămânem agățați de evenimentul sau de situația din trecut, investindu-ne energia în retrăirea acelui eveniment în mintea noastră, în retrăirea emoțiilor dureroase de atunci, în blamare, în resentimente și, nu în ultimul rând, în autoînvinovățire. Iertarea nu înseamnă că ștergem cu buretele ceea ce am trăit, nu înseamnă că negăm faptul că, da, am suferit, că ne-am simțit răniți, nu ne negăm experiențele, ci dimpotrivă, le recunoaștem, le acceptăm, le integrăm. Iertare înseamnă conștientizare și acceptare, înțelegere și eliberare;

- să începi să te focalizezi pe lucrurile care sunt în controlul tău – trecutul nu mai există, așa că oricât de mult ți-ai dori să te întorci acolo și să schimbi lucrurile, acest lucru nu mai este posibil. În loc de a-ți consuma timpul și energia întorcând pe toate părțile o situație trecută, mai bine te-ai focaliza pe momentul prezent, pe ceea ce poți controla acum, pentru că, da, indiferent de ceea ce s-a întâmplat atunci, numai momentul prezent îți oferă oportunitatea de a-ți schimba traiectoria vieții, în funcție de ce alegi tu să faci acum. Caută maniere prin care îți poți îmbunătăți situația prezentă, prin care poți tu să crești și să te dezvolți;

- să nu mai aștepți ca celălalt să facă ceva, pentru ca tu să mergi într-un final mai departe – poate că, fără să îți dai seama, aștepți ca celălalt să-ți vindece suferința – îți spui că „dacă va veni și îmi va cere iertare, voi putea face pace cu ce s-a întâmplat și îmi voi vedea într-un final liniștit de viață” sau „dacă îmi va oferi explicațiile de care am nevoie, voi trece peste”, „dacă mă va ierta, voi depăși acest blocaj” etc. În acest fel tu îți condiționezi încheierea acelui capitol de acțiunile pe care ar putea sau nu să le facă celălalt, însă nu de un altul depinde ca tu să te vindeci și să mergi mai departe, ci doar de tine însuți, de felul în care te raportezi la acea relație încheiată și de ceea ce faci în perioada în care nu doar aștepti pasiv ca timpul să-ți vindece rănile, ci cauți drumul propriei vindecări, pas cu pas, prin gândurile, atitudinea și acțiunile tale.

Când ești pe drumul propriei vindecări, începi să observi că lucrurile (stimulii) care îți declanșau înainte reacții emoționale puternice, acum încep să-ți declanșeze un alt gen de reacții (poate mai puțin intense, poate îți declanșează chiar cu totul și cu totul alte răspunsuri) și este important să fii atent ce anume se schimbă în raportarea ta pe măsură ce trece timpul.

A trece peste o despărțire sau peste o pierdere nu este un eveniment care se întâmplă pur și simplu într-o zi dacă anumite condiții sunt îndeplinite (după cum ziceam mai sus, dacă el sau ea își cere iertare, dacă primești tu niște răspunsuri de care ai impresia că depinde acceptarea acelei situații etc.),  ci este un proces care se desfășoară în timp și care depinde în primul rând de tine, de felul în care îți rescrii povestea, de ceea ce faci acum pentru binele și dezvoltarea ta.

Dr. Ursula Sandner

 

 

3 comentarii pentru “Ai rămas blocat în relațiile din trecut? Explorează ce poți face acum

  1. Da ! Si Eu continui sa vorbesc si sa ma intalnesc cu fostul sot . Suntem divortati din 2019 si separati din Ianuarie 2022 .Cu toate astea nu am reusit sa rup relația cu el .E alcoolic și acesta a fost motivul divorțului . Și acum bea .Eu ma întâlnesc cu el când e mai puțin băut și putem discuta .Ma suna mereu și tot ii răspund .Aici cred eu ca greșesc ,dar îmi este mila de el .Zice ca nu mai face scandal ,dar dacă a băut nu mai tine cont . Ce sa fac ? Am vrut sa rămânem in relație de prietenie . O fi bine ,o fi rău ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.