Factorii declanșatori pentru emoții negative puternice se mai numesc și triggeri emoționali și sunt întâmplări, situații, evenimente, fapte, vorbe sau amintiri care ne declanșează reacții emoționale intense, indiferent de dispoziția în care suntem.
În mod obișnuit, pe parcursul unei zile, putem avea o gamă largă de emoții în acord cu anumite situații specifice prin care trecem – de exemplu, putem simți bucurie când ne întâlnim cu un prieten, tristețe dacă auzim o veste proastă sau entuziasm dacă urmează să facem ceva ce ne-am dorit de mult.
Diferența dintre acest gen de stimuli si triggerii emoționali este că cei din urmă ne declanșează o reacție disproporționată în raport cu stimulul în sine. Aceste emoții pe care le simțim pot fi acompaniate de senzații fizice: bătăi accelerate ale inimii, senzație de transpirație, amețeală, senzație de sufocare, greață, durere de stomac ș.a.m.d. De exemplu, poți începe să plângi și chiar să faci un atac de panică dacă cineva vorbește pe un ton mai ridicat (inclusiv dacă nu vorbește cu tine și tu ești doar un observator) pentru că acest gen de situație îți activează anumite răni sau traume din copilărie – unul dintre părinții tăi obișnuia să te certe frecvent, să țipe, să facă crize.
Așadar, dacă în copilărie am avut anumite experiențe care ne-au cauzat suferință, care ne-au rănit într-o formă sau alta, pentru că atunci nu am avut capacitatea de a gestiona situațiile și emoțiile în mod corespunzător, la vârsta adultă orice stimul sau situații asemănătoare cu cele trăite atunci, vor declanșa în noi o reacție similară.
De exemplu, dacă părinții tăi au fost mai degrabă indisponibili și în copilărie obișnuiai să petreci mult timp singur ori simțeai că nu te poți baza pe ei, la vârsta adultă un trigger emoțional poate fi lipsa de disponibilitate a celor din jurul tău. Astfel că, dacă un prieten nu îți răspunde la telefon sau nu este disponibil pentru tine dintr-un motiv sau altul, acest lucru îți poate declanșa emoții puternice negative – te superi foarte tare, te învinovățești sau îl blamezi pe el, începi să plângi sau te înfurii, începi să îți faci fel și fel de scenarii în minte.
În cele ce urmează voi enumera triggerii emoționali întâlniți cel mai des. Primul lucru pe care te invit să-l faci este să observi care dintre aceștia rezonează cu tine, în ce situații ți se declanșează automat emoții negative puternice:
Când cineva nu te place – Care ar putea fi cauza? Dacă tu nu te placi pe tine, dacă ai o părere proastă despre tine sau crezi că nu ești suficient de bun, cel mai probabil faptul că altcineva nu te place îți va declanșa emoții intense sau te vei simți rănit.
Când cineva nu îți acordă atenție – Care ar putea fi cauza? În copilărie ai simțit că nu erai o persoană importantă, te-ai simțit „invizibil”.
Când ești înțeles greșit - Care ar putea fi cauza? În copilărie ai simțit că părinții sau îngrijitorii tăi nu au fost interesați de a te înțelege, de a-ți înțelege emoțiile, nevoile, dorințele, interesele sau te-au înțeles greșit.
Când ceilalți nu au nevoie de tine – îți dorești să te simți apreciat și ca ceilalți să aibă nevoie de tine deoarece în acest fel te simți util și important; deseori pui nevoile altora mai presus de ale tale. Dacă, de exemplu, îți este respins ajutorul, începi să-ți pui la îndoială propria valoare și propriile capacități. Care ar putea fi cauza? În copilărie ai simțit că ești valorizat pentru ceea ce faci, nu pentru ceea ce ești; a trebuit să îndeplinești anumite așteptări, să le faci pe plac părinților pentru a fi apreciat și iubit; ai învățat că nevoile altora sunt mai importante decât ale tale.
Când cineva te respinge – Care ar putea fi cauza? În copilărie ai simțit că nu ești acceptat ori te-ai simțit singur, te-ai simțit respins de către părinții tăi sau de către bunici, frați, profesori; te-ai simțit neglijat sau ai simțit ostilitate și incapacitatea de a se conecta la nevoile tale.
Când te confrunți cu nedreptatea – Care ar putea fi cauza? A trebuit să lupți în mod repetat pentru a-ți face dreptate; ai fost tratat nedrept în copilărie.
Când simți că îți este amenințată libertatea – Care ar putea fi cauza? În copilărie/adolescență ai simțit că părinții tăi sunt foarte rigizi, a trebuit să te supui multor reguli, ai avut multe interdicții; a trebuit să te lupți cu ei pentru a-ți acorda mai multă libertate.
Când cineva amenință că te părăsește sau chiar se întâmplă asta – Care ar putea fi cauza? În copilărie te-ai simțit abandonat, ai pierdut un părinte sau o persoană semnificativă.
Când simți că îți este amenințată siguranța - Care ar putea fi cauza? Un eveniment traumatic din copilărie care ți-a creat sentimentul că nu poți fi niciodată în siguranță.
Când cineva te trădează – Care ar putea fi cauza? Dacă în copilărie te-ai bazat pe părinții tăi pentru a-ți lua apărarea și a te susține atunci când aveai nevoie, dar acest lucru nu s-a întâmplat, ca adult poți deveni extrem de sensibil la cel mai mic semnal că cineva te-ar putea trăda/nu ar fi de partea ta.
Când cineva te învinovățește sau te face să simți rușine - Care ar putea fi cauza? În copilărie erai învinovățit frecvent sau te simțeai vinovat pentru ceea ce se întâmpla în familia ta, ți se atrăgea atenția că ce faci este „rușinos”, dacă ai fost abuzat, poți ajunge să crezi că este ceva în neregulă cu tine, ca și cum ai fi „defect” sau nu suficient de bun.
Când ești judecat sau criticat - Care ar putea fi cauza? În copilărie erai criticat frecvent, se scoteau în evidență minusurile și greșelile, simțeai că orice ai face, nu poți atinge așteptările și pretențiile părinților.
Odată ce identifici care sunt triggerii tăi emoționali, poți începe să explorezi ce se află în spatele acestora – răni sau traume din copilărie ori anumite nevoi neîmplinite, ideea este să încerci să descoperi ce experiențe din trecut stau la baza acestor triggeri. Ia-ți timp, fii răbdător și compasiv cu tine însuți în acest proces de conștientizare și vindecare.
Desigur că poți descoperi și alți triggeri față de cei enumerați mai sus, precum: lipsa controlului sau când cineva încearcă să te controleze, a fi exclus sau ignorat, o privire dezaprobatoare, plânsul unui copil (asociezi în mod inconștient acel plâns cu suferința propriului copil interior), când cineva este prea insistent sau are prea multe nevoi, neajutorarea ș.a.m.d. Important este să observi ce anume din viața ta îți declanșează aceste emoții intense, aceste stări copleșitoare.
Apoi observă ce strategii obișnuiești să folosești pentru a evita, a fugi din fața acestor triggeri – unele persoane se refugiază în alcool, muncă, mâncare sau shopping compulsiv atunci când simt că nu pot gestiona ceea ce se întâmplă în interiorul lor. Altele se înfurie, dau vina pe alții, se plâng ori se închid emoțional în fața celorlalți. Dar durerea din interior nu dispare dacă încercăm să evităm ori să fugim de problemele noastre.
Următorul pas este să începi să îți asumi emoțiile și să schimbi în mod conștient răspunsul/reacțiile – acceptă ceea ce simți în momentul în care te confrunți cu un trigger, însă vorbește cu tine în dialogul tău interior pentru a recadra situația – de exemplu, „observ că m-am înfuriat/supărat pentru că fiica mea nu mi-a răspuns la telefon, dar nu acest lucru este de fapt adevărata problemă, ci felul în care eu mă raportez la acest lucru; observ că triggerul este „lipsa de disponibilitate”. Observă cum te simți de îndată ce nu mai iei lucrurile personal, de îndată ce privești situația din alt punct de vedere.
Fă diferența dintre trecut și prezent – de exemplu, dacă mergi în parc să citești o carte și cineva te întreabă: „Ce carte citești?”, poți interpreta acest lucru ca fiind ceva rău-intenționat, deoarece în școală ceilalți copii te tachinau pentru asta. Prima ta reacție este să te înfurii ori să simți teamă și exact în acele momente este important să vorbești tu cu tine și să conștientizezi că emoțiile tale vin din trecut, nu din prezent, și să alegi în mod conștient un alt răspuns.
De asemenea, psihoterapia poate fi de ajutor în acest caz, deoarece vorbim despre un proces de vindecare a anumitor răni din trecut. Un proces care implică lucrul cu emoțiile, cu mintea, un proces prin care te schimbi ușor-ușor și înveți să îți gestionezi mai bine gândurile, trăirile și reacțiile.
A învăța să recunoști și să gestionezi triggerii tăi emoționali este un proces care poate dura mai mult timp, dar acest lucru cu siguranță te ajută să faci față diferitelor situații fără stres suplimentar și contribuie, per ansamblu, la starea ta de bine.
Dr. Ursula Sandner
Multumesc mult! santeti minunataaa….
Să încep să vă urmăresc acum cativa ani a fost cel mai bun lucru care l-am putut face pentru mine …..tot respectul și multumesc !!!