Relații abuzive. Care sunt semnele?

Dr. Ursula SandnerNimeni nu plănuiește să intre într-o relație abuzivă. Cu toții ne dorim dragoste, nu abuz. Însă acest lucru se poate întâmpla și poți chiar tu să cazi în această capcană dacă nu ești atent la primele semne care îți arată că ceva nu este ok cu felul în care se întâmplă lucrurile. Care ar fi acele semne?

Există persoane care la începutul relației sau în perioada de curtare sunt exagerat de atente și grijulii, care te copleșesc cu diverse cadouri, complimente și declarații de dragoste precum „Însemni totul pentru mine”, „Nu aș putea trăi fără tine”, „Ești dragostea vieții mele”, „Nu am mai întâlnit niciodată pe cineva ca tine”. Aceste persoane te flatează în permanență și sunt dispuse, aparent, să îți sară în ajutor indiferent despre ce ar fi vorba. Scopul acestor comportamente exagerate și false este să te determine să cedezi cât mai repede, să te convingă să îți iei un angajament față de acea persoană.  Aici nu vorbim despre persoane cu intenții sincere, care prin natura lor sunt atente, grijulii și dispuse să ofere, ci vorbim despre manipulatori al căror scop este să te cucerească cât mai repede tocmai pentru a te determina prin control, șantaj emoțional, manipulare sau agresivitate să le satisfaci nevoile și dorințele egoiste.

De asemenea există persoane extrem de geloase și posesive care încearcă să își controleze partenerul. Acest control se poate manifesta începând de la a-ți spune cu ce să te îmbraci și cum să îți petreci timpul până la a-ți impune cu cine să te vezi ori să nu te mai vezi, ce activități sociale să faci, ce decizii să iei în privința propriei vieți, fie ele pe plan personal, profesional, social sau familial, ca și cum ele ar ști ce e mai bine pentru tine. Un partener posesiv îți va aduce reproșuri dacă vei dori să petreci timp cu altcineva, te va șantaja emoțional și va încerca să te convingă de ce este mai bine și mai în folosul tău să petreci timp cu el, în loc de a petrece timp cu alții (fie că e vorba de prieteni sau membri ai familiei). Va face tot posibilul să te determine să te izolezi de ceilalți sau chiar îți va impune acest lucru. Acest gen de persoane te pot acuza de infidelitate sau că flirtezi cu alții, îți pot spune că nu suportă să te vadă în preajma altor bărbați sau femei pentru că te iubesc prea mult, că nu ar suporta să te piardă și că nu ar putea trăi fără tine.

Însă gelozia este o trăire care izvorăște din propria nesiguranță, din dorința de control sau este o proiecție a propriei tendințe către infidelitate. Atunci când tu ai o încredere în sine ridicată și o stimă de sine pe măsură, nu te temi de nicio „concurență”. Știi că tu ești o ființă umană valoroasă, iar dacă partenerul tău dorește să fie cu tine, o va face pentru ceea ce reprezinți tu pentru el și nu își va dori pe altcineva tocmai pentru că tu ești un om extraordinar.

Controlul într-o relație duce la sufocare. Dacă tu crezi că poți să faci pe cineva să te iubească sau să ții pe cineva lângă tine prin inducerea de frică și teama de reacțiile tale negative, te înșeli. Cu cât mai mare este controlul, cu atât mai mult își va dori persoana de lângă tine să fie liberă, astfel că s-ar putea să obții exact acel lucru de care te temi cel mai tare.

Un alt motiv pentru care unii oameni își manifestă gelozia este că ei își conștientizează propriile tendințe către infidelitate sau poate chiar sunt infideli. Știind ce gândesc sau ce fac ei înșiși, își imaginează că și partenerul poate să gândească sau să facă ceea ce fac ei. Proiectăm asupra altora ceea ce este în interiorul nostru și îi suspectăm că sunt la fel ca noi. Gelozia nu aparține unui om sigur pe el, asumat și vertical. Contrar credințelor populare, gelozia, controlul și posesivitatea nu sunt dovezi de iubire, deoarece iubirea presupune libertate și încredere, ci pot constitui chiar premisele unei relații abuzive. Un partener care te iubește îți va permite să fii așa cum ești tu și nu îți va îngrădi dorințele și acțiunile.

Un partener care te iubește nu se va raporta la tine de pe o poziție de superioritate și nu se va aștepta ca tu să fii la dispoziția lui când are el chef, deoarece acest lucru este pur și simplu o lipsă de respect, iar respectul merge mână în mână cu iubirea.

Cineva care se așteaptă de la tine să îi satisfaci orice nevoie va recurge la fel de fel de mijloace pentru a obține ce își dorește, pentru a te face să te simți lipsit de putere și să i te supui, iar dacă nu va reuși acest lucru te va pedepsi pentru asta. Te va umili și te va jigni atunci când nu îi vei face pe plac, va încerca să te facă să te simți „mic” și neimportant, se va îmbufna încercând să îți inducă sentimente de vinovăție și rușine (poate chiar de față cu alții).

O altă strategie de manipulare din partea partenerului tău este aceea de a poza în fața ta într-o persoană „sensibilă”, determinându-te astfel să te porți cu ea/el cu mănuși pentru a-i nu cauza o suferință sau o criză (de victimizare aș zice eu). Atunci când partenerul tău pare hipersensibil și reacționează la cel mai nesemnificativ gest de-al tău într-un mod exagerat cel mai probabil încearcă să te manipuleze. Un om matur din punct de vedere emoțional înțelege că partenerul său nu a venit pe lume pentru a-i satisface nevoile și dorințele egoiste, îi respectă libertatea și deciziile și nu va recurge la manipulare și șantaj emoțional simulând niște crize menite să îl facă pe celălalt să cedeze.

Toanele sau schimbările bruște de dispoziție ale partenerului reprezintă iarăși o metodă de manipulare prin care acesta încearcă să te determine să i te supui. Atunci când partenerul tău are un comportament imprevizibil, când are izbucniri de furie din cele mai nesemnificative motive sau gesturi ale tale cât de mult crezi că va dura până când va deveni violent cu tine? Bineînțeles că tot pe tine te va învinovăți de „ieșirile” sale.  Prin aceste manifestări îți va induce frica iar tu va trebui să fii mereu în gardă ca nu cumva să faci sau să spui ceva „greșit” (adică ceva ce nu și-ar dori el) - iar libertatea ta unde mai este în acest caz?

Ești privat de libertate și atunci când te supui nevoilor și fanteziilor sale sexuale deși nu îți dorești acest lucru. Asta se numește VIOL, chiar dacă se întâmplă în cadrul unei relații.  Adică, partenerul tău te poate forța să faci ce nu îți dorești, sau te poate determina să faci acele lucruri prin diverse presiuni, manipulări sau șantaje. Este oare o dovadă de iubire faptul că partenerul tău nu ține cont de ceea ce simți și îți dorești tu? Poate că ar fi momentul să regândești relația.

Un alt lucru pe care ar fi bine să îl iei în considerare ar fi trecutul partenerului tău. Cât de multe știi despre relațiile sale anterioare? Cum s-a comportat cu fostele partenere sau foștii parteneri? Are tendința să îi învinovățească pe aceștia pentru tot? Gândește-te că un om care nu își asumă partea sa de responsabilitate dintr-o relație poate foarte ușor să te învinovățească și pe tine pentru tot ce lui nu i se pare ok și poate foarte ușor să „te pedepsească” pentru asta.

Comportamentele pe care le-am descris mai sus sunt comportamente abuzive și dacă te confrunți cu ele în relația ta poate că ar trebui să îți pui niște semne de întrebare.

...

Pe de altă parte, poate că anii au trecut și ai rămas într-o astfel de relație în ciuda suferinței cu care te confrunți zi de zi. Se poate să fi căzut în această capcană, însă nici măcar să nu conștientizezi faptul că trăiești într-o relație abuzivă. Ajungem să percepem abuzurile ca pe ceva „normal”, fie pentru că am fost obișnuiți de mici, din familie, cu acest gen de relaționări, fie pentru că  ne desconsiderăm, avem o părere proastă despre noi înșine și credem că atât merităm noi, fie pentru că ne-am îndrăgostit, am proiectat pe celălalt toată fericirea noastră și am ales să ignorăm semnalele evidente că ceva nu este tocmai ok. Așadar, nu am vrut să acceptăm că partenerul nostru nu este așa cum ni l-am imaginat și nu am vrut să renunțăm la relație în ciuda suferinței pe care ne-o cauzează. Am continuat să acceptăm o relație abuzivă mințindu-ne pe noi înșine că nu este atât de grav ce se întâmplă, că este doar o fază sau găsindu-ne scuze precum „în toate relațiile există conflicte”, „oricum nu voi găsi pe cineva mai bun”, „toți bărbații/toate femeile sunt la fel”, „mai bine cu răul pe care îl cunosc” etc.

Partea proastă este că într-adevăr nu te ajută la nimic să înduri umilințe și suferințe, așadar sacrificiile pe care le faci sunt absolut în zadar, oricât ai spera la un final fericit. Poate că acum nu realizezi, însă mai devreme sau mai târziu lucrurile vor deveni mult mai grave decât sunt acum dacă nu decizi să pui punct abuzurilor și daca vei continua să trăiești în felul acesta.

O relație abuzivă nu se limitează numai la abuzul fizic, ci înseamnă mult mai mult de atât. Îți abuzezi partenerul când îți impui asupra lui agresivitatea pentru a-l controla și a-l determina să îți corespundă nevoilor și dorințelor. Îți abuzezi partenerul atunci când îți folosești puterea personală împotriva lui, când te folosești de încrederea pe care i-ai câștigat-o sau de starea lui de dependență sau neputință pentru a-l face să se simtă vulnerabil. Îți abuzezi partenerul atunci când îl insulți și îi vorbești urât (abuz verbal), când îl lovești, îl împingi (abuz fizic) când îl umilești, îl intimidezi, îl ameninți, faci presiuni asupra lui, îl șantajezi, îl descurajezi, încerci să îl faci să își piardă încrederea în sine (abuz emoțional), îl hărțuiești, îl învinovățești, încerci să îl faci să se simtă incapabil sau lipsit de speranță (abuz psihic), când îl forțezi să întrețină relații sexuale cu tine deși nu își dorește (abuz sexual), când nu îi permiți să aibă vreun control asupra banilor (abuz economic).

Un abuzator are probleme serioase care nu ar trebui trecute cu vederea. Un abuzator este conștient de ceea ce face, deși poate că nu este conștient neapărat de motivele pentru care a ajuns astfel. Un abuzator învață de mic să controleze și să manipuleze, învață de mic să fie violent și poate chiar îi face plăcere acest lucru. Un abuzator poate face rău doar de dragul de a face rău, satisfăcându-și astfel tendințele sadice prin suferința pe care le-o provoacă altora. Un om integru căruia nu îi stă în caracter să facă asemenea lucruri, nu le va face nici măcar o dată, nici măcar „din greșeală”.

Violența și abuzurile nu apar de la început într-o relație, ci se insinuează treptat. Poți ajunge să crezi că atunci când se întâmplă prima dată este doar o întâmplare ocazională și singulară, că este o scăpare și, așadar, alegi să treci peste. Cu cât cedezi mai mult și mai des și cu cât renunți la puterea ta personală cu atât șansele ca abuzurile să se repete cresc. În momentul în care care cedezi o dată nu faci altceva decât să creezi premisele pentru ca abuzul să se repete.

Nu ai de ce să trăiești în suferință și durere, nu ai niciun motiv pentru care să accepți o relație abuzivă.  Dacă te-ai regăsit în cele scrise mai sus poate că ar fi momentul să îți regândești relația. Dacă cunoști oameni care trăiesc în acest fel, ce i-ai sfătui?

Alege înțelept relațiile tale!

Dr. Ursula Sandner

 

20 comentarii pentru “Relații abuzive. Care sunt semnele?

  1. Buna seara,am citit cu atentie si cred ca fiecare din noi am intalnit,sau am folosit una dintre metodele enumerate,am 40 de ani de casnicie si am trecut prin momente frumoase,dar nu m-au ocolit nici cele mai putin frumoase,de aceea sunt convinsa ca toata lumea foloseste cel putin una dintre metode,constient,sau nu.Totul se reduce dupa mine, sa nu exageram si sa ne pierdem pe drum !
    Sarbatori Fericite !!!

  2. Bun gasit,
    personal nu as putea spune ca am trait sau simtit astfel de abuzuri. Ceea ce am invatat este ca, in cazul meu cel putin, persoanele de origine Mexicana sunt prin natura lor impunatori, doresc sa se afirme, majoritatea prin toate cele mentionate in articol. Insa pentru mine nu este asa. Prietenul meu nu este genul acesta, dar sigur ca se impune in fata mea, la fel cum si eu ma impugn, si nu cedez pana nu iasa cum doresc. Pe de alta parte, noi doi suntem doi Capricorni. Eu mult mai impulsiva decat el. El calm, cu tact, mereu explica de ce e asa sau de ce nu e asa. Ar fi si diferenta dintre noi doi, ca el este inginer, rezolva conflicte, ii place sa lucreze sub presiune, mie nu. De multe ori ne „intepam” si ne certam pana nu mai avem nimic de spus. Pentru ca niciunul nu cedeaza. Eu nu prea sunt genul de om care sa stea si sa analizeze lucrurile, cum spuneam, de ce e asa sau de ce nu e asa, sa gasim o solutie. Eu actionez cum mi se pare de cuviinta. De multe ori fara sa il intreb pe el. Recunosc ca gresesc, insa nu prea reusesc sa schimb asta. Sa fiu mai calma, mai atenta. Ii impugn anumite lucruri, care mie mi se par bune sau corecte, si desigur lui nu. Mereu imi spune ca suntem o echipa, trebuie sa lucram ca atare, sa ne comportam ca atare. Eu sunt mai solitara asa. Iau decizii pentru mine si pentru placul meu. Inca nu am „invatat” sa gandesc la echipa…sa ma gandesc la binele amandurora, nu doar pentru ca asa imi doresc eu. Am simtit o mare gelozie cand, oarecum a trebuit sa il impart cu familia lui. Ceva total gresit, dar simteam ca vreau sa fie doar cu mine. Ma suparam. El se enerva. Desigur imi reprosa ca nu se poate sa fac doar cum vreau eu. Acum suntem impreuna, nu doar online, si trebuie sa avem in vedere multe lucruri. Este prima mea relatie atat de serioasa si pentru care am riscat tot. Ma gandesc, ca nu stiu sa asimilez inca sau sa ma comport ca atare. Am si ramas cu sechele din relatiile anterioare si as putea spune ca inca imi este greu sa am incredere totala. De frica unui esec. Si atunci simt ca trebuie sa il am doar pentru mine. Posesivitatea nu e buna, si sunt constienta de asta. Insa mereu actionez inainte sa gandesc. Si ma chinui sa schimb problema, pentru ca nu imi doresc problem mai grave. Nu imi doresc sa renunt la aceasta relatie sau sa o pierd din cauza unei prostii, pana la urma.
    El, in schimb, este foarte calm si mereu incearca sa ma faca sa vad prin argumente unde gresesc si de ce. Si ii dau dreptate, dar doar dupa ce stam de vorba. Nu sunt multumita de mine, dar recunosc ca ma stradui sa fiu putin altfel. Cel putin mai calma si sa analizez mai mult inainte de a actiona.
    Cu siguranta va confruntati cu probleme sau situatii mult mai complicate, dar prin faptul ca ii ascultati pe ceilalti, chiar si printr-un simplu e-mail este un pas spre constientizarea problemelor (eu personal cu probleme mele in cazul de fata) si un pas mare de a invata a vorbi deschis si fara frica. Si pentru asta va multumesc inca o data.

    O seara frumoasa,
    Andreea (Timisoara), actual in San Luis Potosi, Mexic

  3. Da ,am identificat in relatia noastra abuzuri .Sotul este o persoana cam posesiva,uneori are tendinta de control asupra mea si are toane si schimbari brusce de dispozitie.Intradevar anii au trecut,am ramas in aceasta relatie ,poate am constientizat tarziu ca traiesc intr-o astfel de relatie.M-a abuzat de nulte ori verbal,de vreo cateva ori si fizic.Dar la 45 ani ce as mai putea face,poate nu mai sunt in stare sa reiau totul de la capat.singura,

  4. Bună!
    Înainte de toate aș vrea să îți mulțumesc Ursula , pentru valoarea pe care ai adus-o in viața mea . M-am indentificat in mare parte in tot ceea ce ai relatat tu mai sus , am trăit o relație toxică dar am decis sa pun punct acum un an , am plecat neavând nimic cu mine inafara de dorința de a-mi schimba viața . La început ma paralizat frica , ma gândeam la reacțiile celor din jur și aveam si o stimă de sine extrem de scăzută , cu toate astea am acționat și parcă totul dintr-odată sa aranjat in favoarea mea , făcând asta am început să am mai multă încredere in mine , am văzut cât de mult m-am înșelat lăsându-mă manipulată și acum privind in urmă văd diferența uriașa între viața mea de acum și ceea de acum un an . Dacă eu am putut să ies dintr-o relație de gen cu siguranță si voii cele care va aflați in situații asemănătoare veți putea găsi in voi puterea de care aveți nevoie .
    Mult succes !
    Mulțumesc Ursula !

  5. Sunt o norocoasa ! Nu am trăit o relație de genul asta si nici in momentul de fata . Am un Soț minunat si ma face sa ma simt cea mai norocosa femei de pe pământ ! Imi plac foarte mult articolele dumneavoastră si ma bucur sa va cunosc !

  6. Buna seara. Ma bucur nespus ca am dat , intamplator, peste un articol in care aparea numele dumneavoastra si ceea ce intreprindeti. Sper, sunt sigura, ca voi gasi in aceasta carte multe situatii, familiare poate, care ma vor ajuta sa ma dezvolt pe mine insami cat si relatia in care sunt acum, o relatie care mi o doresc enorm.
    Cat despre subiectul” relatie toxica”, sunt mandra de mine ca am reusit sa ies dintr o astfel de relatie. M am identificat ad literam cu ceea ce tocmai am citit. Rationalul a reusit sa invinga, si, cred ca, mai mult decat acesta a fost puterea de sine. Dar am iesit, doar ca am ramas cu cateva sechele. Putina gelozie nu stica, si o aveam, dar acum ma lupt sa scap de nesiguranta care ma macina uneori, nesiguranta a mea cat si o neincredere in persoana iubita care mi a dovedit in nenumarate randuri ca pot avea incredere in el si in noi. Doar ca el nu spune multe, e drept ca prefera sa faca si sa demonstreze mai degraba. Si totusi imi lipsesc cateva cuvinte, acolo, asa cum am fost obisnuita sa le primesc, prea usor, ce i drept, inainte. As vrea sa fac totul corect, sa nu subminez autoritatea, sa nu jignesc, sa nu fiu cicalitoare sau posesiva si multe altele. Sper sa gasesc maturitatea si inteleptiunea ca randurile cartii dumneavoastra sa ma ajute si fiu doar eu si sa mi gasesc echilibrul in viata, in primul rand , pentru mine ca sa mi pot creste copilul bine si sa fiu implinita si in viata de cuplu, sa fim toti trei impliniti sufleteste ca asa va veni si fericirea. Va multumesc.

  7. Relatii abuzive … scrise de Dvs sunt ” Utopii irealizabile ” cel putin in vremurile actuale . Realizabile in alte vremuri , probabil cand ne veti fantezi mai mult mintile . Libertate , libertate … dar nicichiar asa ! . Sper ca nu va-ti referit la Cuplurile considerate ca normale , in viata de zi cu zi . V-ati gandit mult pana le ati asternut pe hartie ? . Este o parere , un comentariu .

  8. Realist articolul. Am avut nesansa sa traiesc din pacate ceea ce este descris aici. Important esre sa avem luciditate sa realizam ce se imtampla si sa iesim din asemenea relatii toxice. Multumesc Dna Ursula pt articol, pt sfaturi.

  9. Este adevarat,cu cat cedezi mai mult,cu atat abuzurile devin mai dese si astfel anormalul devine”normal”,ai impresia ca asa trebuie sa fie viata ta.Traiesti pentru cei din preajma ta ,tu nu mai existi.
    Te trezesti brusc atunci cand copilul tau,crescut in acest mediu toxic se revolta si numai accepta sa traiasca in aceasta atmosfera.
    Atunci esti fortata sa iei o hotarare care nu este deloc usor de luat.

  10. Buna seara doamna Ursula.
    Citind articolul Dvs. Am plans pentru ca acum 2 ani am stat intr.o altfel de relatie si Pana nu de mult am trait cu sentimental ca sunt o mare ratata.
    Povestea mea: telefonul, mesajele, facebook, e.mail. uri controlate. N.aveam voie sa ma machez sa port bijuterii sa ma intalnesc cu cine voiam sa.mi ajuta parintii. Nu gateam bine.nu luam decizii bune pt ca eu eram mai mica cu 3 ani ca si el si nu aveam experienta in relatii si.n viata.eram mereu ameninta ca ne despartim daca nu ma schimb in femeia care el o vrea langa el.am ajuns sa ma imbolnavesc. …am facut noduli la ambii sani pe baza de stres exagerat. Si cand I.am spus problema de sanatate raspunsul lui a fost” nu mai vreau sa ne casatorim pentru ca o sa faci copii handicapati si n.o sa fi in stare sa.i cresti”
    Am Mers o sedinta la psiholog.dar mi.am revenit foarte greu.si acum mi.e teama sa mai am Un partener in viata mea…Mi. e frica sa mai am relatii intime cu Un barbat pentru ca nu ma mai simt in stare sa mai daruiesc nimic…
    VA Multumesc anticipat pentru faptul ca.mi acordati atentie.
    Cu multa admiratie pentru
    munca Dvs. , Cristina

  11. Buna seara Domnilor si sarut mana Doamnelor si Domnisoarelor. Eu am trecut prin toate etapele ,enumerate mai sus si parca sunt trase la indigo , ca am avut o casnicie de cosmar, timp de 28 de ani si-mi asum toata responsabilitatea ca am suportat o Femeie terorista langa mine 28 de ani. Ptr.ca nu aveam voie sa fac nimic fara stirea ei sau cu permisiunea ei, nici sa salut vre-o vecina, nici sa privesc ,sa admir vre-o alta Femeie ca era nenorocire, pana cand nici la Televizor nu ma puteam uita ,decat unde vroia ea. Si nu va mai spun ca manifesta o totala lipsa de respect fata de mine, ceea ce a dus la inevitabilul divort. Dar am stat in aceasta casnicie de cosmar, ptr.Baiatul meu crezand ca este mai bine sa creasca cu ambii parinti si am facut cea mai mare greseala ,ptr.ca Baiatul meu nu mi-a dat nici macar un tel.de sarbatori sau de ziua mea sa-mi ureze ceva ,sau sa-si ceara scuze ,ptr.jicnirile adresate in momentul despartirii de Mama lui si iata ca au trecut 8 ani de la divort si o sa-i sfatuiesc si pe morti sa nu mai stea in astfel de relatii toxice ,abuzive,posesive ,violente sau cum or mai fi ele ,ca daca ceva merge prost de la inceput , prost va merge totdeauna si oricat de calm si de intelegator am fost eu ,tot vine o vreme cand nu mai poti rezista si se alege praful de tot, dar acum sunt foarte linistit ca nu ma mai toaca nimeni la cap,nu ma mai controleaza nimeni prin buzunare sau prin masina si m-am resemnat ,ca decat cu cineva nepotrivit mai bine singur. Va pup pe toate Doamnele si Domnisoarele si pe voi Domnilor va salut. Si retineti ca a intra intr-o relatie cu cineva nu inseamna ca ai intrat in puscarie. Libertatea,increderea ,respectul si iubirea adevarata ii tin pe toti Oamenii uniti.

  12. Hm….m-am indentificat in ambele ipostaze.Nu totul este alb sau negru, mai exista si griul ! In final, fiecare sutem manipulatori/manipulati din cand in cand.
    Numai bine si o zi cu soare in suflet !

  13. Bun articolul, insa vreau sa intreb ceva: intru intr-o relatie, care se dovedeste a fi toxica, eu cea draguta, calma, generoasa, intelegatoare, ma transform in timp…ani… intr-o „scorpie”, in loc sa pun punct unui abuz, cedez de fiecare data, ma incarc cu frustrari si devin la randul meu un agresor… pana ajung sa nu ne mai suportam si atunci plec, simtind o usurare si eu si el,…
    Citind articolul, m-am vazut in dubla ipostaza : victima si agresor, …nasol moment…
    Cert este ca nu mai vreau sa fiu asa, nu mai vreau ca o persoana sa scoata tot ce avem noi mai urat si mai murdar in noi, sa avem puterea sa plecam , decat sa ne transformam….
    Este posibil asa ceva , Ursula? Sa devenim agresori, chiar daca nu ne dorim acest lucru, sau asa suntem noi…prin natura noastra… faptul ca nu reusim sa ne pastram calmul si sa nu raspundem cu agresivitate la agresivitate….aici vorbesc despre relatia in care stai ani buni, nu fata de o persoana oarcare, pe care o evit atunci cand devine agresiva…multumesc…

  14. Buna Ursula,
    Ma bucur ca am ocazia de a citi asemenea articolo. Drept sa spun si eu am trait un gen de relatie abuziva, toxica pentru mine. Ma bucur ca totusi am reusit sa constientizez raul din jurul meu si incerc sa ies fara prea multe sechele. Incerc sa imi mentin stima de sine si sa nu ma las in continuare influentata.Multumesc pentru articol

  15. Bună seara!
    Mulțumesc Ursula pentru toate articolele care îmi parvin, îmi sunt foarte utile. Multe, foarte multe sfaturi de-ale tale mi-ar fi fost necesare cu peste 35 de ani în urma când pășeam în viața atât de provocătoare. Atunci mi-ai lipsit mult dar niciodată nu e târziu să înveți să te cunoști, să știi ce vrei, ca doar viitorul ne aparține tuturor în mod egal. Abuz e prea dur, dar unele condiționări le-am făcut si euvși mi-au fost si impuse. Nu e plăcut dar încerci mereu să găsești o scuză pentru ca, nu-i așa, dragostea, bat-o vina, e prea puternică. Mereu am sperat ca voi găsi soluții pentru a evita situațiile de „abuz” și uite așa am ajuns la 39 de ani de căsătorie. Azi ne respectam, vorbim mult, de toate, cred ca ne și iubim în sensul dăruirii (aș face orice pt soțul meu, iar el chiar mi-o demonstreaza zi de zi) și deci viata noastră este împlinită. Întregul l-au format cei doi fii ai noștri care au tot adăugat 2 nurori, 2 nepoței și mai așteptăm. Te rog să continui să îmi scri, eu chiar vreau să mă cunosc mai bine, să îmi cunosc menirea pe acest pământ, să fiu o bunică bună – să corespund vremurilor, să îmi înving fricile – cum e aceea ca intr-o zi o să fiu orfana și multe altele. Cu tine mă simt bine și îți mulțumesc.

  16. Buna, D-na Ursula sfaturi si relatarile dumneavoastra mi-au facut foarte bine.Am 39 de ani de casnicie am trait toate exemple date de dumneavoastra am fost abuzata dar am fost si abuzator fortata de imprejurari. Si pot spune ca in relatie cand iti iubesti partenerul si acesta este sigur de iubirea ta cel mai mult doare indiferenta ,lipsa de
    respect si responsabilitate pe care acesta o manifesta fata de tine si copii.Pot spune ca doar iubirea , copiii m-a determinat sa lupt si sa rezist. Acum nu doresc decat sa fiu toleranta si sa ma pot dezvolta personal sa imi cresc vibratiile pentru a putea pleca in cealalta viata linistita, luminoasa, impacata ca am facut tot ce era necesar pentru cei dragi si pentu mine.

  17. Sunt într o relație toxica de 34 de ani si e din ce in ce mai rău. Ce bine ar fi fost sa mi deschidă cineva ochii la timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.