Partea întâi
Fără îndoială, pandemia cu care ne confruntăm în prezent a adus schimbări la nivel social și economic și a influențat în mare măsură individul din punct de vedere psihologic, emoțional și relațional.
Pe fondul schimbărilor în continuă desfășurare și a incertitudinii, bunăstarea personală are și ea de suferit.
Astăzi aș dori să discut despre cel mai important aspect, acel aspect care face diferența în situații tulburi, incerte, dificile sau primejdioase și anume atitudinea noastră sau felul în care ne raportăm la ceea ce se întâmplă.
Dintotdeauna omenirea s-a confruntat cu perioade de criză, războaie, schimbări, epidemii, boli, mișcări civile, calamități sau dezastre naturale și întotdeauna a reușit să depășească, într-o formă sau alta, toate acestea. Ordinea firească a lucrurilor nu poate să rămână neschimbată pentru perioade prea mari de timp.
Deși felul în care este depășită o situație de criză presupune un efort colectiv, să nu uităm că societatea nu este decât un concept abstract, iar mișcările și reacțiile colectivității sunt influențate în mare măsură de felul de a fi al fiecărui individ. Adică, dacă majoritatea membrilor unei societăți au valori precum reziliența, gândirea critică ori solidaritatea, toate aceste valori se vor răsfrânge inevitabil și în maniera în care este depășită o situație de criză la nivel colectiv.
Ce fel de atitudine și mentalitate ne ajută să supraviețuim, să răzbim și să depășim cu succes perioadele de criză?
Din anumite puncte de vedere, pandemia poate fi asemănată cu un război. Poate că aceasta sună exagerat, dar soldații din prima linie sunt medicii și toți cei care lucrează în domeniul medical și farmaceutic, inamicul este virusul și câmpul de luptă sunt spitalele. Ca în orice război există victime colaterale, există stres și îngrijorare la nivelul întregii populații și schimbări care ne afectează direct sau indirect pe toți.
Viața oamenilor se poate schimba peste noapte – fie că vorbim despre pierderea unui persoane apropiate, propria îmbolnăvire, imposibilitatea de a continua anumite tratamente medicale din pricina restricțiilor impuse și a situației prezente, pierderea locului de muncă, pierderea afacerilor ș.a.m.d, imprevizibilul este mai prezent decât înainte.
Circumstanțele vieții noastre se schimbă, anumite aspecte nu le putem controla, pe altele, da, și poate că cel mai important aspect pe care îl putem controla este atitudinea noastră în fața acestor circumstanțe.
Când nu putem schimba o situație sau anumite circumstanțe, atunci suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.
Omul se autodetermină și are în interiorul său potențialul de a deveni... oricum. Depinde de deciziile sale și nu de factorii exteriori ce potențialități actualizează.
Atitudinea stabilește premisele fie pentru eșec, fie pentru succes. Dacă gândim „sunt prea obosit”, „nu are rost să mai lupt”, „am pierdut prea multe oricum”, „e prea greu”, „nu o să ies niciodată la lumină” și ne repetăm aceste lucruri de fiecare dată când dăm de greu, ne vom programa să obținem exact aceste rezultate.
Creierul nostru interpretează aceste gânduri ca pe niște comenzi, iar noi vom ajunge să ne supunem lor – chiar începem să ne simțim din ce în ce mai obosiți ori să acționăm în așa fel încât să ne demonstrăm că într-adevăr nu putem ieși la lumină.
Pe de altă parte, dacă avem o atitudine și o mentalitate focalizate pe succes, dacă ne repetăm în dialogul nostru interior și credem că avem resursele necesare (ori avem capacitatea de a le obține) pentru a depăși dificultățile și obstacolele cu care ne confruntăm, acțiunile noastre vor urma exact aceste „comenzi”.
Și dacă totuși nu simțim sau nu avem încredere că avem suficientă putere, de cele mai multe ori ce ne poate ajuta este să ne schimbăm decizia, pentru că, da, a crede și a spune că „nu am putere” este tot o decizie personală. Să ne schimbăm așadar decizia de a nu crede în noi cu decizia de a ne acorda o șansă pentru a vedea dacă într-adevăr nu ne putem ridica.
Ca și în sport, dacă pe ultima sută de metri a unui maraton începem să ne simțim obosiți și să ne pierdem încrederea, spunându-ne că nu avem cum să finalizăm cursa, ne vom programa să nu terminăm acea cursă. Pe de altă parte, dacă ne vom spune „sunt un învingător” și ne vom focaliza atenția pe finalizarea cursei, chiar dacă nu vom ieși pe primul loc, cel puțin ne vom strădui să facem tot posibilul pentru a merge înainte. De felul în care ne raportăm la o anumită experiență ori situație depinde felul în care ne vom simți – lipsiți de putere și de speranță sau încrezători și motivați.
Pe lângă o atitudine pozitivă, un alt factor care contribuie la mentalitatea unui învingător, a unui „supraviețuitor”, este motivația. De multe ori nu ne simțim motivați pentru că motivele noastre de a face anumite lucruri nu sunt bazate pe valorile noastre, ci doar pe ceea ce credem că ar fi „corect” și „normal” ori pe ceea ce se așteaptă alții că ar trebui să facem.
De exemplu, o persoană poate fi pe punctul de a-și pierde locul de muncă sau afacerea și, pusă față în față cu această situație, alege să se resemneze ori să gândească „oricum nu am ce să fac”, „nu se poate soluționa”, „toți se confruntă cu asta, nu am eu ce să rezolv”. Poate adopta acest gen de atitudine și se poate simți secătuit de putere, deoarece criza actuală îi poate fi, de fapt, prilejul pe care îl aștepta inconștient de a renunța la un job sau o afacere pe care nu și-a dorit-o niciodată în mod real. În acest sens, vremurile prin care trecem acum pot fi exact prilejul de a fi sinceri cu noi înșine, de a ne reconsidera deciziile și valorile și a face anumite schimbări care să fie în concordanță cu autenticitatea și dorințele noastre.
Așadar, continuând exemplul de mai sus, în fața situației de a ne pierde jobul sau afacerea, putem fie să adoptăm o atitudine neputincioasă, pentru că vedem că și în jurul nostru mulți oameni adoptă această atitudine, să nu facem nimic (pentru că, de fapt, la nivel inconștient nici nu ne dorim să facem ceva), dar să „ne biciuim”, să ne învinovățim ori să ne simțim prost pentru că nu am putut face nimic (pentru că aceasta este atitudinea pe care ceilalți se așteaptă să o avem – de părere de rău), fie putem să fim sinceri cu noi (să recunoaștem că nu ne mai doream să continuăm, dar nu am avut curajul să ne asumăm această alegere până acum) și să începem să ne focalizăm pe ceea ce ne dorim cu adevărat – să ne facem un plan și să începem să acționăm.
În general, motivația de a trece peste o situație de criză ori o situație care amenință bunăstarea ori supraviețuirea diferă de la persoană la persoană. Unele persoane nu renunță la speranță și au încredere că vor depăși cu bine situația, alte persoane sunt motivate gândindu-se la cei apropiați lor (familia sau copiii), alte persoane reușesc să găsească un sens în suferință, iar acest lucru le determină să continue „lupta”, alții pot interpreta o situație de criză precum un test al propriilor capacități din care vor să iasă învingători, să-și confirme că sunt puternici și că pot depăși orice obstacole, iar pe alții îi poate motiva dorința de a-și vedea realizate planurile sau visurile pe care și le-au stabilit de dinainte și la care au început deja să lucreze.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Indiferent care ar fi acei factori care te motivează, „sapă” adânc în interiorul tău și descoperă-i, pentru că, deși te poți simți nemotivat acum, cu siguranță există în interiorul tău anumite aspecte care să te motiveze, dacă îți dai voie să le și descoperi.
Un bun management emoțional este un alt aspect care favorizează depășirea unei situații de criză / supraviețuirea pe timp de criză. Gândurile negative repetitive, credințele iraționale, distructive, un dialog interior prin care ne hrănim frica și neputința, îngrijorările și în special anxietatea și panica ne conduc către o stare de „paralizie mintală”, de blocare, de lipsă de acțiune. Începe să ne fie greu să luăm decizii, nu mai avem încredere nici în noi, dar nici în alții (le punem la îndoială intențiile, devenim suspicioși), începem să ne plângem de milă ori să ne autosabotăm și nu reușim să mai vedem cum putem răzbi, nu ne mai imaginăm și scenarii sau rezultate pozitive, ci numai negative.
A învăța să ne gestionăm gândurile și emoțiile , a învăța cum să ținem sub control anxietatea și să ne păstrăm calmul reprezintă abilități esențiale în aceste vremuri provocatoare.
Pe lângă frică și anxietate, o emoție care poate fi extrem de prezentă în perioada aceasta este furia. Oamenii sunt furioși pentru că percep unele acțiuni sau întâmplări ca fiind nedrepte, pentru că anumite schimbări actuale îi împiedică din a-și realiza planurile personale sau profesionale, pentru că simt că libertatea lor le este îngrădită sau pentru că sunt puși în situația de a-și schimba prioritățile, programul sau obiceiurile.
Furia este o energie extrem de puternică, iar dacă este direcționată greșit poate face foarte mult rău, având un efectiv distructiv. Să ne înfuriem sau să purtăm resentimente din pricina unor circumstanțe într-adevăr nedorite nu ne ajută cu nimic în mod real. Să încercăm să găsim țapi ispățitori, iar nu ne ajută cu nimic. Dacă acea energie a furiei există deja în interiorul nostru, să începem să o direcționăm într-o manieră constructivă. De exemplu, dacă ne-am pierdut locul de muncă, în loc de a ne pierde în acea energie a furiei, a încerca să găsim țapi ispășitori și a critica sistemul, mai bine folosim acea energie în scop pozitiv – să ne ambiționăm pentru a ne depăși condiția actuală și a găsi soluții eficiente.
De altfel, mentalitatea de victimă diminuează considerabil capacitatea unei persoane de a depăși obstacolele și a răzbi în ciuda dificultăților – victima nu își asumă responsabilitatea pentru propriile acțiuni sau pentru propria viață, ci dă vina pe alții. Crede că doar unii oameni pot răzbi sau reuși, crede că viața unui om depinde de noroc sau ghinion și că nu poate face nimic în fața circumstanțelor, că nu are nicio putere de a schimba acele circumstanțe sau a-și schimba măcar atitudinea în fața lor. Victima își pierde motivația deoarece nu crede că „lupta” ei ar putea-o ajuta-o cu ceva (crede că ar lupta degeaba) și își pierde speranța deoarece se simte neputincioasă și nu crede că poate influența în vreun fel ceea ce trăiește.
Flexibilitatea și capacitatea de adaptare – a te adapta schimbării presupune a fi dispus să înveți lucruri noi, a ieși din zona de confort, a fi dispus să renunți la anumite obiceiuri sau credințe dacă acestea nu te mai ajută în a te adapta și gestiona eficient schimbările.
Curiozitatea și creativitatea/ingeniozitatea – a fi curios înseamnă a fi dornic să descoperi și să înveți lucruri noi care te pot ajuta să depășești limitările cu care te confrunți. Când îți pui întrebări și chestionezi lucrurile, începi să ieși din „pătrățelul” tău și să îți lărgești orizonturile. Creativitatea te poate ajuta să găsești soluții noi, să te pui în mișcare, să ieși din starea de blocare.
Reziliența – reprezintă capacitatea unei persoane de a se adapta adversităților și a le gestiona / depăși. Cu toții ne-am confruntat în viață cu anumite dificultăți și provocări și, într-o formă sau alta, am reușit să le depășim. Să ne amintim de abilitățile și capacitățile noastre și să le folosim și în aceste momente din prezent.
Ce alte caracteristici au în comun supraviețuitorii dezastrelor (perioadelor de criză)?
Un studiu efectuat pe 1400 de supraviețuitori ai cutremurului din Japonia (coasta de est) din anul 2011 a scos la iveală faptul că există opt caracteristici care i-au ajutat pe oameni să supraviețuiască:
- Leadership-ul – reprezintă capacitatea de a strânge laolaltă și a organiza oamenii;
- Capacitatea de soluționare a problemelor – atitudinea sau obiceiul de a aborda problemele într-o manieră strategică. Să poți identifica de unul singur toate laturile problemei, să înveți, să gândești, să judeci pe cont propriu și să ai capacitatea de a evolua (să devii din ce în ce mai priceput în asta);
- Altruismul – reprezintă acea trăsătură de personalitate care îi determină pe oameni să le pese și să-i ajute pe ceilalți, să ia în calcul și nevoile lor. Acest factor se află în corelație cu capacitatea de rezolvare a problemelor în scopul propriei supraviețuiri, aspect care poate fi în contradicție cu însuși termenul de altruism, însă această contradicție poate fi reconciliată prin următoarea explicație: comportamentul altruist poate contribui la propria supraviețuire prin dinamica care se creează în grup – poate apărea reciprocitatea (un comportament altruist este răsplătit prin alt comportament altruist) sau prin faptul că dacă membrii unui grup sunt altruiști și se ajută reciproc, cresc șansele de supraviețuire a acelui grup;
- Încăpățânarea – reprezintă acea trăsătură, atitudine sau obicei de a rămâne loial propriilor dorințe și credințe. Această „încăpățânare” se referă și la a avea o atitudine încrezătoare, a-ți cunoaște și urmări scopurile în viață, a gândi, judeca și acționa independent;
- Eticheta – reprezintă atitudinea sau obiceiul de a te conforma normelor sociale în viața de zi cu zi. Acest factor ne ajută să menținem relații bune, respectuoase, cu cei din jur și se află în legătură cu capacitatea de autocontrol și cooperare cu ceilalți;
- Reglarea emoțională – se referă la răspunsul nostru emoțional într-o anumită situație; capacitatea de a rămâne calm în circumstanțe dificile;
- Transcenderea sinelui – reprezintă conștientizarea sensului propriei vieți dintr-o perspectivă spirituală. Acest factor se află în legătură cu capacitatea de a aprecia viața;
- Starea de bine generală – se referă la capacitatea de a menține și a îmbunătăți în permanență propria bunăstare (fizică, psihică, intelectuală), de a gestiona incertitudinile vieții, a dezvolta abilități noi, a deprinde cunoștințe noi, a ne elibera de stres.
Astfel de informații ne ajută să ne dăm seama că, deși poate nu avem toate aceste abilități dezvoltate, avem capacitatea de a le dezvolta, avem capacitatea de a găsi soluții la problemele noastre. Dacă acum ne simțim, de exemplu, lipsiți de putere, nu înseamnă că și suntem neputincioși.
Această neputință este doar o percepție pe care am întărit-o cu timpul prin deciziile și acțiunile noastre (sau lipsa acțiunii), dar la fel de bine o putem schimba luând alte decizii și acționând diferit de acum încolo.
Ai încredere în tine și în puterea ta interioară!
Dr. Ursula Sandner