Bărbații abuzați de femei în relațiile de cuplu

Sunt foarte multe articole pe internet în care se vorbește despre femeile abuzate, dar nu atât de multe în care să se vorbească despre abuzurile pe care unii dintre bărbați le îndură din partea partenerelor lor. Dar ce este, de fapt, abuzul?

Abuzul poate fi definit ca un tipar de comportament care are ca scop controlarea partenerului prin tactici de intimidare. O femeie care își abuzează partenerul încearcă prin acțiunile sale să-l domine, să-l controleze, să-l facă să i se supună capriciilor, dorințelor și nevoilor sale ori să-l împiedice să iasă din relație. Prin abuz încearcă să îl forțeze pe acesta să fie altfel decât este pentru a-i corespunde mai bine ori să facă lucruri împotriva voinței lui.

O femeie care își abuzează partenerul...

- îl insultă, îl umilește, îl desconsideră (inclusiv în public);

- îl ridiculizează, îl ironizează și folosește sarcasmul pentru a-l ataca în punctele lui cele mai vulnerabile, face „glume” cu subînțeles sau bate apropouri care au, de fapt, scopul de a-l demoraliza și desconsidera;

- este violentă fizic sau verbal;

- îl învinovățește în mod frecvent și plasează asupra lui toată responsabilitatea – „dacă a făcut, de ce a făcut”, „dacă nu a făcut, de ce nu a făcut” – oricum ar fi, bărbatul devine „țapul ispășitor” și, de cele mai multe ori, trebuie să-și asume inclusiv responsabilitatea pentru emoțiile, comportamentele, deciziile și bunăstarea femeii;

- îl minte – da, poate părea ciudat să privim minciuna ca un abuz, dar e vorba despre înșelarea încrederii și lipsa de transparență – prin minciună încercăm, de fapt, să manipulăm;

- încearcă să-i controleze libertatea, îl izolează de prieteni sau familie (iar acest lucru de multe ori se face pe nesimțite, treptat-treptat). De exemplu, poate începe cu o „mică supărare” și cu timpul poate ajunge la adevărate crize de isterie, șantaj emoțional, amenințări, a sta îmbufnată cu zilele, atac fizic (sparge, aruncă cu obiecte, îi distruge bunurile, îl lovește); îi controlează programul zilnic și îi restricționează acțiunile și contactele din sfera socială;

- îi controlează telefonul, e-mail-ul, Facebook-ul;

- face crize de gelozie, posesivitate și îl acuză frecvent că o înșală (chiar dacă acest lucru este departe de adevăr); îi interzice să vorbească cu alte femei – colegele, prietenele sau cunoscutele lui trebuie să dispară cu totul;

- îl învinovățește pentru comportamentul ei abuziv sau violent și îi spune că „ai meritat-o” sau „tu m-ai provocat”;

- ia decizii în numele amândurora, decizii care îi privesc și îi afectează pe amândoi, fără să se consulte cu partenerul și fără să țină cont de părerea lui – îl pune în fața faptului împlinit;

- refuză contactul intim și își retrage afecțiunea pentru a-l pedepsi atunci când acesta nu i se supune voinței;

- îl ridiculizează și îl atacă în privința performanțelor lui sexuale;

- se raportează la el ca la un supus ori ca la un servitor – „este de datoria ta”, „fă-mi!”, „dă-mi!”, dar nu există, de fapt, reciprocitate sau apreciere, recunoștință;

- îi ignoră nevoile și dorințele sau îl împiedică cu intenție să-și împlinească aceste nevoi și dorințe;

- amenință că îi va face rău sau că își va face sieși rău (sau copiilor) dacă prin alte metode nu reușește să obțină ce vrea;

- se folosește de copii pentru a-l manipula și șantaja pe bărbat – „dacă nu faci cum vreau eu... nu te mai las să-ți vezi copiii / o să întorc copiii împotriva ta / divorțez și găsesc o manieră să te decad din drepturi”;

- îi induce un sentiment că pericolul este mereu prezent – bărbatul se poate simți ca „pe coji de ouă” în preajma ei sau „ca pe ace”;

- îl hărțuiește – mai ales dacă acesta alege să se despartă de ea, femeia poate să îl urmărească, să se prezinte la locul lui de muncă, să-l caute acasă, să-i trimită nenumărate mesaje și să-l sune repetat (pe el sau pe apropiații lui).

Dacă ești într-o relație abuzivă... 

- îți este teamă să-i spui partenerei tale ce gândești sau simți cu adevărat pentru că știi că vei fi criticat, desconsiderat, ignorat, ridiculizat sau amenințat;

- eviți să îți dezaprobi partenera deoarece acest lucru duce la o reacție agresivă din partea ei; ești de acord cu ideile sau deciziile ei chiar dacă tu, în sinea ta, gândești altceva;

- lași frecvent de la tine, faci compromisuri și sacrificii pentru a evita un scandal sau anumite situații care știi că pot degenera;

- te regăsești frecvent în situații inconfortabile sau degradante;

- „nu ai voie” să ai timp pentru tine ori să faci activități în afara cuplului pentru că ele reprezintă o amenințare pentru relație;

- simți că trebuie „să dai raportul” – de exemplu, dacă nu răspunzi imediat la telefon sau la mesaj pot să apară întrebări de tipul „unde ai fost?”, „ce-ai făcut?”, „cu cine ai fost”, „de ce nu răspunzi?!?”;

- începi să te simți din ce în ce mai trist, deprimat, neîncrezător, începi să te îndoiești de tine, te gândești că ai eșuat ca bărbat, ca partener;

- ai frecvent sentimente de rușine, dar mai ales de vinovăție;

- te poți simți confuz deoarece comportamentele pozitive ale partenerei tale alternează cu cele negative – uneori este drăgăstoasă, iubitoare, înțelegătoare, săritoare și tocmai acest lucru îți alimentează speranța că, poate, se va schimba;

- te poți simți frustrat pentru că ai senzația că toate eforturile tale sunt în zadar, că nimic din ce faci nu e bine.

Bărbații care sunt prinși într-o astfel de relație ajung să creadă că într-adevăr ei sunt cei vinovați, cei „răi”, cei nepotriviți, cei „greșiți”. Li se induce atât de mult ideea că din vina lor partenerele lor sunt nefericite, încât se tem să plece din relație, pentru că se simt vinovați și pentru că atitudinea de victimă pe care femeia o manifestă deseori îi întoarce din drum.

Sigur, vorbim și despre teama pe care acești bărbați o au ca nu cumva femeia chiar să dea curs amenințărilor și să facă toate acele lucruri cu care îi amenință. Au, de asemenea, și un sentiment al obligației – simt că au anumite obligații față de partenera lor pentru că li se induce această idee că „tu ești responsabil de mine, de viața și de fericirea mea, iar dacă nu reușești să mă mulțumești, înseamnă că nu ești suficient de bărbat, suficient de capabil, suficient de puternic”.

Teama de eșec pentru un bărbat poate fi, de multe ori, mult mai puternică decât orice altceva. Pentru că are această teamă deasupra capului, bărbatul, în loc să plece din relație, depune din ce în ce mai multe eforturi pentru a-și mulțumi partenera care oricum va rămâne în continuare nemulțumită. Cu cât acesta îi va accepta mai multe și va tolera mai multe, cu atât femeia va deveni din ce în ce mai abuzivă sau castratoare.

Atunci când sunt și copii implicați, bărbatul se teme că dacă va pleca, într-adevăr își va pierde copiii. Nu vrea să fie el cel care „destramă” familia . Dar toate aceste temeri sunt mult amplificate și devin adevărate scenarii catastrofale tocmai pentru că i se repetă în mod constant „dacă nu faci așa, se va întâmpla așa”, adică este manipulat și șantajat emoțional în permanență, i se inoculează frica, spaima și „pericolul”.

În mod real, lucrurile nu sunt chiar așa – potențialul pericol pe care bărbatul îl vizualizează în viitor nu este decât o situație (neplăcută și dificilă, într-adevăr, dar nu catastrofală) care poate fi gestionată și soluționată cu claritate dacă bărbatul reușește să iasă din aceste scenarii negative și aceste jocuri psihologice prin care își pierde din încredere și putere.

Când ești amenințat, desconsiderat și umilit, când simți teamă și vinovăție, este firesc ca scenariile din mintea ta să reflecte exact aceste emoții – nici tu nu mai crezi că o să te poți descurca, că o să fie bine.

Dar, ca în orice relație toxică și abuzivă, vina nu este niciodată a agresorului – aceasta este ideea care se inoculează victimei. Însă lucrurile nu stau deloc așa. Nu există „din cauza ta mă comport așa” sau „tu mă provoci”.

Persoana care abuzează este singura responsabilă de faptele sale, chiar dacă încearcă să te convingă că nu este așa.  Abuzul este o alegere, nu o întâmplare sau o „scăpare”. Dacă tu alegi să-ți insulți partenerul, să-l manipulezi, să-l șantajezi, să-l ataci în punctele vulnerabile, să întorci împotriva lui ceea ce ți-a împărtășit în intimitatea voastră de cuplu, să-i trădezi încrederea, să-l umilești, să-l lovești, nu faci asta din întâmplare sau pentru că el te provoacă, ci pentru că tu și numai tu ALEGI să te raportezi astfel la partenerul tău și să te comporți în acest mod.

Dacă ești nefericit în relația ta de cuplu, dacă te simți ca într-o închisoare, dacă simți mai degrabă teamă, vinovăție, rușine, furie, frustrare, dacă nu simți că ești apreciat, respectat, iubit, ci criticat, desconsiderat, „certat”, dacă partenera ta se raportează la tine ca la un servitor și nu ține cont și de ce-ți dorești tu, nu ține cont de nevoile sau aspirațiile tale, dacă te simți folosit, dacă simți că nu ești niciodată de ajuns sau suficient de bun, capabil, descurcăreț etc. pentru ea, întreabă-te ce te ține, de fapt, în relația aceea.

Tu nu ai nicio obligație față de partenera ta, cu atât mai mult cu cât a-ți îndeplini „obligațiile” față de ea presupune a te trăda pe tine însuți, a renunța la propria ta persoană și propriile visuri, a te sacrifica în numele unei „iubiri” care nu este, de fapt, iubire, ci cu totul altceva.

Când iubești și ești iubit, nu simți „obligativitate”, ci îți face plăcere și îți aduce bucurie să poți dărui – atât cât simți, atât cât poți. Dacă femeia de lângă tine te iubește, te respectă și te apreciază, nu încearcă să te schimbe, să te manipuleze, să-ți taie aripile ori să te minimalizeze, ci te susține și este alături de tine (nu doar prin vorbe și promisiuni, ci și prin fapte), așa cum ești și tu alături de ea, la bine și la greu.

O femeie care te iubește, te apreciază și te respectă nu va folosi niciodată propriii copii ca pe niște instrumente de manipulare pentru a te ține lângă ea ori pentru a se răzbuna pe tine, pentru a-și urmări niște obiective, în definitiv, egoiste. Copiii nu sunt niște instrumente, ci niște ființe vulnerabile care nu au decât de suferit din cauza acestor jocuri de putere.

Cere îndrumări juridice, de specialitate în privința răspunderii părintești, custodiei și altor asemenea aspecte pe care e necesar să le cunoști, pentru a nu te mai lăsa influențat și controlat prin amenințări și șantaje, pentru a nu te mai simți fără soluție, blocat. Cere ajutor psihologic dacă simți că nu reușești să gestionezi ceea ce ți se întâmplă, dacă nu înțelegi exact de ce te simți cum te simți și de ce faci ceea ce faci în continuare.

Nu ești obligat și nu ai de ce să trăiești alături de o persoană care îți demonstrează prin vorbele, deciziile sau acțiunile sale exact opusul iubirii. Conștientizează, te rog, că singura ta obligație este față de tine însuți și, dacă este cazul, față de copiii tăi minori. Încetează să-ți mai asumi responsabilități care nu-ți aparțin, încetează să mai trăiești în vinovăție și rușine (sentimente care îți sunt, de fapt, induse prin manipulare și șantaj emoțional).

Preia controlul asupra vieții tale și nu te mai mulțumi cu frimiturile de care cu greu reușești să te mai bucuri în aceste lupte interminabile. Alege înțelept!

Dr. Ursula Sandner

 

 

4 comentarii pentru “Bărbații abuzați de femei în relațiile de cuplu

  1. Acest comportament are loc, deoarece persoana in cauză a suferit abuzuri in copilărie Și intervine teama/ frică de abandon, stima de sine scăzută ( nu merit să…), teama de a interacționa, de a se iubi/ a se lăsa iubită…

  2. Wow! Foarte bun articolul. Asa ceva mi s-a intamplat chiar de curand. Timp de 3 ani am indurat astfel de lucruri pana cand am decis sa pun capat unor astfel de tratamente care m au afectat foarte mult. Mult timp am crezut ca sunt vinovat si am uitat de mine si de viata mea pt persoana pe care o iubeam dar am ajuns in punctul in care nu am am mai suportat desi eram de 17 ani impreuna. Voi avea nevoie de o perioada lunga sa mi revin dupa ultimii 3 ani.

  3. Doamne cat se bine mi se potriveste acest articol. Problema e ca si acuma după ce am divorțat (cu un copil de 4 ani jumate) fosta soție încă încearcă să mă manipuleze, să mă amenințe să mă hărțuiască emotional prin acțiuni care implica copilul. Aici aș avea nevoie de un MARE ajutor, să pot să scap odată de manipularea ei.
    Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *