Bărbați manipulați de femei – preluarea controlului (II)

Partea a doua

II. Preluarea controlului

Odată ce va avea siguranța că „a pus mâna pe tine”, femeia manipulatoare va începe să alterneze aroganța cu atenția, criticile cu declarațiile de dragoste, afecțiunea cu indiferența, atitudinea mieroasă cu furia. Va deveni suspicioasă și critică, va avea schimbări inexplicabile de dispoziție și comportamente contradictorii care te vor lăsa într-o ceață totala, prin care te va face să te îndoiești de tine și să te simți din ce în ce mai inconfortabil. Te vei învinovăți și vei începe să-ți pui o mulțime de întrebări: „oare am greșit cu ceva?”, „oare nu sunt suficient de iubitor?”, „oare fac tot ce trebuie?”.

Pentru a ajunge să te domine, este nevoie ca tu să începi să te îndoiești de tine, de judecata și intuiția ta, să-ți pierzi încrederea în tine, să devii confuz și nesigur, să îți fie teamă, să crezi că nu te-ai putea descurca fără ea. Încet, cât să nu-ți dai seama ce se întâmplă, dar continuu, femeia manipulatoare te va condiționa să accepți ceea ce în mod obișnuit nu ai accepta, să devii docil, să-i împlinești ei toate nevoile, dorințele și capriciile.

Ce comportamente sau tehnici folosește?

Devalorizarea, denigrarea, desconsiderarea – când cineva te denigrează, încearcă să modifice în sens negativ părerea pe care tu sau alții o au despre tine. Femeia manipulatoare dorește să-ți arate cât de lipsit de valoare ești, cum nu ai nicio calitate și ești plin de defecte, cât de demn de dispreț ești. Devalorizarea îi permite ei să-și aroge o poziție superioară în detrimentul tău. Te va înjosi, va fi sarcastică și batjocoritoare, criticându-te și călcând în picioare ce crezi, ce faci, ce iubești. Dintr-o dată nu mai aveți aceleași gusturi și preferințe așa cum pretindea la începutul relației. Va folosi cuvinte precum „întotdeauna”, „mereu”, „niciodată”, „tot timpul”, „nimeni”, „toată lumea”, generalizând în exces: „întotdeauna te dai în spectacol, mă faci mereu de rușine” sau „nimeni nu se comportă așa, tu nu te uiți la tine?”.

Îți va evidenția iar și iar aspectele negative, reale sau închipuite. Se va lega de insecuritățile tale și va miza acolo unde știe că te doare mai tare. Se va lega de capacitățile tale intelectuale, îți va ridiculiza opiniile, te va compara cu alții pentru a-ți arăta cât de ignorant ești, se va lega de aspectul tău fizic, de mirosul corporal, de cum mergi, cum vorbești, cum te îmbraci, cum mănânci, cum râzi. Dacă ai o mașină obișnuită, ești un coate-goale, dacă ai o mașină de lux, ești un snob. Orice detaliu nesemnificativ poate ajunge să fie privit într-o lumină negativă.

Îți va discredita emoțiile – este pur și simplu greșit ceea ce simți; dacă te superi, ești prea sensibil, dacă te enervezi, ai grave probleme emoționale și de comportament (chiar dacă în cazul ei este perfect în regulă să facă nenumărate crize de nervi pe zi). În orice caz, tu nu ai dreptul să simți ceea ce simți.

Aspectele legate de sexualitate, de ce îți place și ce nu îți place, de dorințele tale, de performanța sexuală vor ocupa un loc aparte. Te va critica și umili și, în funcție de cum îi convine ei, ești fie un obsedat sexual, fie impotent, iar acest lucru nu va face decât să îți scadă și mai mult stima de sine.

Îndatorarea – poate să-ți inducă ideea că tot ce ești acum, ești datorită ei, că realizările tale profesionale și personale nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu era ea în viața ta. Dacă te-a ajutat în vreun fel, chiar și o singură dată, îți va reaminti în mod constant de acest lucru și te va face să simți că îi datorezi ceva. Te va manipula inducându-ți ideea că ești nerecunoscător și egoist dacă nu îi răspunzi cerințelor ei, chiar dacă acele cerințe sunt disproporționate în raport cu „ajutorul” pe care ți l-a oferit odată. Ea se simte îndreptățită să îi oferi înapoi înmiit. Relația voastră nu este un schimb gratuit de afecțiune, sprijin, încurajare, acceptare și susținere pe care le oferi pentru că îți pasă de omul de lângă tine și îi vrei binele, ci o lungă listă de condiționări, restricții, reguli și obligații care nu au nicio legătură cu iubirea.

Hărțuirea – te va supune neîncetat la mici atacuri. Orice s-a spus despre devalorizare, denigrare și desconsiderare poate face obiectul hărțuirii. Uneori hărțuirea devine din ce în ce mai intensă și are loc din ce în ce mai des, urmând anumite pauze, pentru ca apoi să să revină cu și mai multă înverșunare. Este o violență repetată care îți subminează demnitatea și ajunge să-ți anihileze capacitatea de a gândi critic și a te apăra. Este asemeni unei picături chinezești care îți erodează mintea și sufletul.

Amenințări – creează o atmosferă de frică prin care urmărește să genereze temeri care au legătură cu posibilitatea ca anumite lucruri să se întâmple în viitor. Amenință că îți va face rău sau că își va face sieși rău, copiilor sau animalelor de companie dacă prin alte metode nu reușește să obțină ce vrea. Îți induce un sentiment că pericolul este mereu prezent, iar tu te poți simți „ca pe ace” în preajma ei. Sparge lucruri și distruge obiecte, mai ales acelea care au o anumită însemnătate pentru tine, tocmai pentru că își dorește ca prin aceste acte de intimidare să îți arate de ce e capabilă. Amenință că se va sinucide, iar acest șantaj are scopul de a te face să te simți responsabil pentru ea: „dacă eu mor, tu ești de vină. Vei putea trăi cu asta pe conștiința ta?”.

O altă amenințare este legată de faptul că va încheia relația, iar dacă există și copii, amenință că nu îi vei mai vedea niciodată. Poate face aluzii că un alt bărbat mai interesant, bogat, frumos sau deștept este interesat de ea, dar nu este suficient de explicită încât să poți fi sigur de asta. Își dorește să planteze semințele îndoielii pentru a-ți declanșa teama de ce s-ar putea întâmpla, teama de abandon și de represalii. Amenință, de asemenea, că îți va distruge cariera, că te va lăsa fără niciun ban, ca va spune lucruri despre tine care ți-ar dăuna, că va vorbi „cu cine trebuie”.

Pentru a te elibera de această senzație de frică, te vei supune diferitelor comenzi, pretenții și dorințe pe care le are. Astfel de lucruri ajung să te destabilizeze și începi să te simți vinovat și responsabil pentru orice. Pentru a menține pacea, ajungi să te implici din ce în ce mai mult și să te simți din ce în ce mai epuizat fizic și mental.

Critica – orice faci, nimic nu este bine. Întotdeauna găsește ceva de criticat, fie că este vorba despre aspectul fizic, hainele pe care le cumperi, gesturile și atitudinea ta, comportamentele tale. Uneori nici nu este nevoie să spună ceva, o privire critică, un gest dezaprobator sunt suficiente pentru ca tu să înțelegi mesajul. Face acest lucru și în public, unde poate să nu ți se adreseze direct ție, dar în așa fel încât să fii singurul care înțelege aluzia. De exemplu, face o glumă cu caracter general, însă, de fapt, este o răutate care îți este adresată ție.

Umilințe repetate – poate fi genul de persoană care se consideră mai bună prin simplul fapt că a reușit să-i umilească pe alții. Îți face scene și observații în public, te umilește și te înjosește și, de cele mai multe ori, spune că: „a fost doar o glumă, ce te ataci așa? N-ai deloc simțul umorului.”. Sub pretextul umorului, ești disprețuit și denigrat, iar dacă spui ceva, cum că te simți rănit sau jignit, îți va spune că ești prea sensibil. Te compară cu foștii iubiți, care sunt întotdeauna mai buni ca tine din punct de vedere al virilității și nu numai. Aceste atacuri și umilințe repetate te transformă într-o persoană anxioasă care se simte în permanență evaluată și căreia îi este teamă să nu greșească.

Minciuna și negarea – femeia manipulatoare nu are nicio problemă în a minți pentru a întoarce o situație în favoarea ei sau pentru a obține ce-și dorește. Dacă o confrunți, ți se reproșează că reinterpretezi tu situația, că scoți lucrurile din context, că ai înțeles greșit, că nu îți amintești bine, că ea niciodată nu a spus sau a făcut acel lucru sau te acuză că tu minți și inventezi. Neagă cu atâta hotărâre, chiar dacă este o realitate evidentă, încât ajungi să îți pui la îndoială propriile amintiri și capacitatea de a judeca.

Învinovățirea – ești învinovățit în mod repetat și sistematizat, inclusiv de lucruri care nu s-au întâmplat, dar s-ar fi putut întâmpla. Ea nu își asumă niciun fel de responsabilitate și nu recunoaște când greșește, însă, cumva, de fiecare dată tu ești vinovat pentru stările ei, pentru problemele ei, pentru tot felul de situații care nici măcar nu depind de tine. Te poate convinge că greșești, chiar și atunci când nu ai încălcat nicio „regulă”. Este necesar ca, de fiecare dată, să repari acel prejudiciu pe care ea susține că l-a suferit din cauza ta.

Izolarea – scopul este ca, încetul cu încetul, să te înstrăinezi și ulterior să rupi legăturile cu toți cei dragi, cu cercul tău social, cu prietenii, cu familia (inclusiv părinții tăi și copiii pe care îi poți avea dintr-o relație anterioară). Izolarea are loc pe baza unor acțiuni mărunte, însă repetitive și succesive. Nu își poate impune punctul de vedere prea brusc, deoarece știe că aceste legături sunt unele puternice și s-ar putea întâmpla exact contrariul. Dacă ești izolat, nu mai poți primi din exterior alte păreri și o altă perspectivă asupra a ce se întâmplă. Dezbinarea naște slăbiciune, în cazul de față, dependență și supunere. Partenera ta rămâne singura persoană la care să apelezi. Cum face asta?

• îți critică și îți denigrează apropiații – la început va avea remarci destul de vagi, însă îți va sădi îndoiala: „ce ciudat e acest prieten al tău”, iar dacă o întrebi „în ce fel ciudat?”, îți va răspunde „tu nu ai observat? Deschide bine ochii!”, adică va ezita să dea un răspuns clar, iar prin atitudinea ei te va face să te simți prost că nu ești capabil să vezi realitatea așa cum este. Cu următoarea ocazie, va fi mai explicită. De exemplu, „tu nu vezi că de fiecare dată se uită insinuant la mine? Ce fel de prieten e ăsta?”. Data următoare îți va spune în mod direct și categoric că ea nu mai este de acord să vă întâlniți cu el.  Va critica în mod repetat ce spun, ce fac și cum sunt persoanele apropiate ție. Va spune inclusiv lucruri de genul: „ești prea bun ca să umbli cu niște oameni ca ei”, „nu sunt de nivelul tău”, „încearcă să profite de pe urma ta”, „tu nu ai văzut că întotdeauna mama ta i-a luat partea fratelui tău?”;
• provoacă certuri și sădește discordie – inventează zvonuri, răspândește bârfe: „hai să-ți spun ce a zis X despre tine. Nici măcar nu e prima oară. Dar să nu îl confrunți, oricum sunt convinsă că o să nege. Eu îți spun spre binele tău, să știi să te ferești de el. Tu faci cum vrei, dar să nu vii după aceea să te plângi la mine”;
• provoacă scene în public, iar apoi tot ea se victimizează – de exemplu, un apropiat de-al tău face o remarcă sau un anume gest, ea se atacă nejustificat și începe să devină defensivă, să ridice tonul, să se certe. Pleacă furioasă de la masă și continuă să se plângă și să-l facă cu ou și cu oțet zile la rând. Dacă vrei să te mai întâlnești cu el, va începe să se victimizeze: „tu nu ai văzut cum m-a tratat? Pune-te în locul meu. Se vede că nu mă suportă, deși eu am încercat întotdeauna să fiu drăguță cu el”;
• îți dă ultimatumuri: „uite, eu nu mai suport situația asta. Alege: ori eu ori el/ea”, „dacă te mai vezi cu X, te părăsesc”.

Frica – dorește să-ți inoculeze frica de a nu o pierde. Dă de înțeles că este curtată de alți bărbați sau se lasă curtată ori flirtează într-un loc public să poți vedea și tu asta. Dacă te plângi de acest lucru, îți va spune că exagerezi, că ți se pare, că ești prea încuiat la minte. Pentru tine, nimic nu este clar și nimic nu este sigur. Te întrebi dacă vrea să te pună la încercare, apoi îți spui că nu are cum să facă asta, că ți se pare, apoi te îndoiești iar – „dar dacă, totuși...?”.

De multe ori îți este frică să-i răspunzi ori să o confrunți, deoarece știi că va avea o reacție disproporționată. Are un nivel scăzut de toleranță în fața frustrării și se înfurie repede. Crizele de furie pot fi urmate sau înlocuite de bosumflare, de o liniște apăsătoare și tensionată care poate fi la fel de împovărătoare. De la un punct încolo, să-ți exprimi opiniile devine un risc pe care nu mai vrei să ți-l asumi.

Îți este frică să nu o superi, să nu o enervezi, să nu faci ceva „greșit”, deoarece îți este teamă de represalii. Te-a făcut să crezi că tu ești de vină pentru toate, inclusiv pentru emoțiile și reacțiile ei. Îți cântărești cu atenție fiecare vorbă, gest și acțiune încercând să-i anticipezi reacțiile. De asemenea, îți este teamă că își va pune în aplicare amenințările.

Presiunea psihologică resimțită constant și amenințarea cu scandalul, senzația de a fi captiv și folosit, la mila capriciilor partenerei, creează o închisoare mentală la fel de eficientă ca una reală.

Gelozia – încearcă să-ți controleze relațiile și interacțiunile pe care le ai cu ceilalți oameni. Vede „pericole” acolo unde nu sunt și este mai mereu suspicioasă; te suspectează și pe tine, dar îi suspectează și pe toți ceilalți fără temei. Transformă orice gest inofensiv sau fără intenție din partea cuiva către tine sau din partea ta către altcineva într-un adevărat motiv de scandal și crize. Cel mai probabil ai înlăturat deja toate persoanele de sex opus din viața ta.

Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"

• Primești e-mail de cîte ori am un articol nou pentru tine
• Te alături unei comunități de peste 50.000 de persoane
• Ești printre primii care au parte de promoții și oferte speciale

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord ca datele mele să fie utilizate conform politicii de confidențialitate.

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord ca datele mele să fie utilizate conform politicii de confidențialitate.

Violența fizică – este o problemă despre care se vorbește rareori, deoarece cazurile de tipul „bărbați împotriva femeilor” sunt în mod evident mult mai numeroase decât cazurile în care bărbații sunt victimele violenței domestice. Astfel de cazuri există, însă deseori bărbații se simt rușinați și se tem că dacă vor vorbi despre asta, vor fi batjocoriți sau ridiculizați. Spre deosebire de femei care, din nefericire, se pot confrunta cu situații extreme (pot fi violate, bătute, strânse de gât, aruncate pe fereastră), bărbații pot fi supuși unor atacuri fizice mai puțin severe: mușcături, șuturi, lovituri, aruncatul obiectelor. Dacă se apără, încercând să o stăpânească pentru a evita loviturile, o vânătaie cât de mică pe corpul femeii îi poate da acesteia ocazia de a se prezenta ca fiind ea victima violenței domestice. Alteori, unele femei se rănesc singure intenționat, iar apoi depun plângere la poliție.

Manipularea faptelor – o persoană manipulatoare poate denatura adevărul în așa fel, încât să ajungi să te îndoiești de propriile percepții. Exagerează, omite, neagă, generalizează și ajustează mult faptele în favoarea sa (și în defavoarea ta). Inventează lucruri, făcându-te să crezi că ai spus / făcut ceva ce nu ai spus / făcut.  Îți spune că tu te înșeli, că nu îți aduci aminte bine, că ai probleme de memorie, ba chiar te acuză că încerci să manipulezi adevărul ca să pici bine.

Manipularea prin cuvinte – insistă atât de mult pe un anumit subiect, încât ajungi la saturație. De exemplu, dacă există o nemulțumire, într-o relație sănătoasă partenera ta îți poate spune: „mă deranjează că faci asta, comportamentul tău mă afectează și aș vrea să discutăm despre asta și să găsim împreună o soluție”, pe când o femeie manipulatoare îți va spune un lucru de tipul: „este inacceptabil să te porți așa, nu mai suport! Tu nu te uiți un pic la tine? Ori te schimbi, ori gata!”. Însă nu se oprește aici, îți va spune și a doua și a treia și a șaptea oară, eventual ridicând și tonul. Această cicăleală continuă te poate enerva, însă pentru că nu rezolvi nimic dacă îți manifești furia, cel mai probabil taci și aștepți să se calmeze, fiind pregătit să îi accepți cerințele.

Spune cuvinte cu dublu sens, face aluzii, schimbă subiectul dacă nu îi convine, iese din încăpere, se apucă de altceva. Pentru a termina o discuție care nu îi este pe plac poate spune „cu tine oricum nu se poate discuta!” sau „am vorbit deja despre asta, ce sens are să despicăm firul în patru?”.

Se folosește de „autoritate” pentru a încheia o discuție. De exemplu: „eu am studiat acest subiect în facultate, așa că nu mă contrazice tu pe mine”.

Acuză alte persoane de ceea ce o caracterizează, de fapt, pe ea: „ sora ta este o mincinoasă” sau „prietenul tău te manipulează”, ca și cum dacă ar critica aceste lucruri la alții, ea nu ar fi capabilă niciodată să aibă astfel de însușiri. Te acuză pe tine de propriile ei greșeli.

Transmite mesaje contradictorii. De exemplu, dacă nu speli vasele, îți reproșează că de ce nu le speli, că nu faci nimic, că nu-ți pasă de ea. Dacă le speli, îți reproșează că de ce le-ai spălat, pentru că oricum nu te pricepi, consumi prea mult detergent sau umpli de apă în bucătărie. Ești vinovat și ea va fi nemulțumită indiferent ce variantă alegi.

Dacă nu ești de acord cu ea, începe să te atace. În loc să discutați despre subiectul asupra căruia nu ați căzut de acord, discuția este acum focalizată pe defectele tale – nu ești capabil să îți susții punctul de vedere, spui numai prostii, nu ai argumente, vorbește prea tare, încerci să o manipulezi ș.a.m.d.

Invadarea spațiului personal – persoana manipulatoare ocupă mult spațiu în viața ta, ajunge să te acapareze și să îți gestioneze viața după bunul plac. Fiecare om are dreptul la intimitate. Chiar dacă suntem într-o relație de cuplu, acest lucru nu înseamnă că avem dreptul să-i invadăm intimitatea celuilalt. Ai dreptul să îți stabilești propriile limite și granițe în legătură cu ce înseamnă intimitatea și firesc este să îți fie respectate. Nu este „normal” să îți controleze telefonul, e-mail-ul, Facebook-ul. Și aceste aspecte tot de intimitate țin, precum și a avea un spațiu doar al tău – o încăpere sau un colțișor dintr-o cameră unde poți să îți pui doar lucrurile tale sau unde poți desfășura anumite activități care țin de interesele și hobby-urile tale.

Șantajul emoțional și victimizarea – femeia manipulatoare folosește din plin șantajul emoțional și victimizarea: „dacă mă iubești, faci asta pentru mine”, „dacă nu accepți ce îți propun, înseamnă că nu-ți pasă de mine”. Dacă spui sau faci ceva ce nu-i convine, începe să dramatizeze, să plângă și chiar să te acuze de „trădare”. „Victimele” manipulează pentru a-i determina pe cei din jur să le facă pe plac, cel mai frecvent jucând cartea „săraca de mine”, inducându-le celorlalți sentimente de vinovăție și rușine.

Dacă te afli într-o relație cu o astfel de persoană cel mai probabil te simți, de multe ori, folosit. Acest sentiment provine din faptul că partenera ta simte că i se cuvine ca tu să îi satisfaci nevoile și dorințele. Dacă tu ai îndoieli sau nu îți dorești să te supui, poate face presiuni asupra ta, poate să te amenințe direct sau indirect, poate să-ți reproșeze că ești egoist sau insensibil, poate să-ți ceară socoteală pentru refuzul tău, ca și cum tu ai fi greșit cu ceva că ai refuzat-o și ar trebui să te justifici și să te scuzi. În principiu va face orice pentru a obține ce-și dorește, fără să țină cont de felul în care te simți tu sau de ceea ce-ți dorești tu. Se va bosumfla, va refuza comunicarea, va povesti tuturor cât de mult suferă ea din cauza ta, îți va scoate ochii câte a făcut ea pentru tine și cum nu poți să faci și tu nici măcar atâta lucru pentru ea ș.a.m.d.

Dacă aveți copii, se poate folosi de aceștia pentru a te manipula și șantaja – „dacă nu faci cum vreau eu... nu te mai las să-ți vezi copiii / o să întorc copiii împotriva ta / divorțez și găsesc o manieră să te decad din drepturi”.

Folosirea sexului ca armă – stârnirea dorinței și amplificarea graduală a acesteia reprezintă un lucru normal în orice relație, însă femeia manipulatoare se folosește de acest lucru pentru a-ți induce confuzie, rușine și frustrare. Adică te incită cu bună știință, iar apoi te refuză, neezitând să facă remarci umilitoare în privința aspectului tău fizic sau oricăror altor aspecte pe care poate miza în acel moment.

Chiar dacă la începutul relației totul a fost mai mult decât te așteptai din punct de vedere sexual, odată ce are siguranța că „ești al ei”, începe să te refuze, însă nu oricum, ci amplificând înainte dorința ta dincolo de „normal”, pentru a fi și mai frustrant. Simți nerăbdare, furie, tristețe sau vinovăție („ce am făcut greșit de mă refuză?), însă nici nu îți poți exprima aceste emoții, așa că le reprimi și ajungi să îți faci singur rău.

Este o joacă de tipul: „îți promit sex, te fac să-ți dorești tot mai mult, iar apoi te refuz”. Tu te simți păcălit, rănit, folosit, însă prin natura relației voastre, nu ai dreptul să îți exprimi nemulțumirile, ci doar ea are acest drept. Dacă ai face asta, știi ce te așteaptă – neagă, se înfurie, întoarce vina asupra ta – tu ești un obsedat sau un pervers, se victimizează etc. Există situații când poți ajunge să implori sau să cerșești afecțiunea ei, atingerile ei, fapt ce o face pe ea să se simtă și mai puternică.

Folosește sexul și pentru a te șantaja – „vezi cât de mult mă dorești? Fă tot ceea ce-ți cer, altfel nu vei primi nimic”. Uneori reaprinde flacăra pasiunii doar pentru a-ți realimenta speranța, pentru ca ulterior să te respingă iar.

Un alt scenariu este acela în care ea este complet indiferentă, pasivă și plictisită, ca și cum viața voastră intimă ar fi lipsită de orice plăcere și bucurie. Ideea e să te străduiești cu disperare să o satisfaci, însă niciodată să nu reușești asta, oricât ai încerca. Poate să spună inclusiv lucruri de genul: „așa de mult te-ai schimbat, nu mai ești ca la început” sau „nu a fost chiar așa de rău”, în orice caz, să spună ori să sugereze că nu ești suficient de bărbat, nu te străduiești îndeajuns sau nu ești capabil de mai mult, fapt ce nu face altceva decât să te determine să te îndoiești de tine și să te simți nesigur pe masculinitatea ta.

Cum poți ieși dintr-o astfel de relație? Ne revedem curând cu un nou articol pe site, iar dacă încă nu te-ai înscris la newsletter, înscrie-te acum pe site-ul https://www.ursula-sandner.com/ și vei primi pe e-mail notificări cu noutățile pe care le am pregătite pentru tine.

Dr. Ursula Sandner