Cei care au o tulburare narcisică de personalitate se consideră superiori altor persoane, speciali, excepționali, se așteaptă ca ceilalți să se raporteze la ei ca atare și au impresia că li se cuvine un tratament privilegiat.
La început, carisma unui narcisist, abilitatea de a-și pune în valoare calitățile și siguranța cu care vorbește te pot face să crezi că ai întâlnit pe cineva cu adevărat excepțional. Dorește să-ți câștige admirația, așa că îți va prezenta o imagine care să te impresioneze – o combinație de putere, rafinament și un aer aparent de noblețe. Totuși, masca narcisistului, oricât de atent lucrată, va începe să cadă odată cu trecerea timpului. Vor apărea anumite indicii ale felului în care este el, de fapt – nesigur și avid după apreciere și validare. Atitudinea de superioritate îi maschează nesiguranțele, iar criticile constante pe care le aduce altora și comentariile pline de dispreț devin strategii de protejare a propriului ego. Toate acestea, dar și lipsa de empatie (de exemplu, reacționează cu indiferență sau chiar iritare atunci când ai nevoie de sprijin emoțional; pare incapabil să vadă lucrurile din perspectiva altora etc.) sunt trecute cu vederea din cauza farmecului său inițial.
La ce să fii, totuși, atent înainte ca farmecul aparent al narcisistului să-ți întunece judecata ? Care sunt primele semne?
- conversațiile gravitează constant în jurul lui - majoritatea discuțiilor sunt centrate pe realizările, opiniile, gusturile sau experiențele sale. Nu confunda acest lucru cu deschiderea sau încrederea pe care ar avea-o în tine – este egocentrism mascat;
- nu te ascultă cu adevărat - narcisistul poate părea interesat de ceea ce spui, însă dacă revii mai târziu asupra unui subiect menționat anterior, vei observa că nu și-l amintește. Aceasta nu este o problemă de memorie, ci una de atenție: pentru el, doar propria poveste contează;
- își dezvăluie vulnerabilitatea doar strategic - la început, narcisistul poate părea că se deschide emoțional, dezvăluind detalii personale sau dificultăți din trecut. Totuși, aceste confesiuni nu sunt autentice, ci mai degrabă tactici pentru a crea o conexiune rapidă și a-ți câștiga încrederea. Povestirile sale emoționale sunt prezentate astfel încât să stârnească admirația sau grija, însă „vulnerabilitatea” dispare odată ce te atașezi emoțional;
- este sensibil la critică, dar îi critică pe ceilalți fără ezitare - deși se prezintă ca o persoană sigură pe sine, narcisistul are o sensibilitate extremă la orice fel de critică. Chiar și un comentariu nevinovat poate fi perceput ca un atac. În același timp, nu ezită să-i critice pe ceilalți, adesea într-o manieră disprețuitoare ori sarcastică;
- nu tolerează dezacordul - dacă îl contrazici sau îți exprimi o opinie diferită de a lui, vei observa o reacție subtilă de disconfort sau indignare. Chiar dacă zâmbește politicos, vei simți că amabilitatea lui este doar o mască;
- îți face complimente care vin însoțite de subtilități critice - narcisistul știe să folosească laudele pentru a te câștiga, dar acestea sunt adesea însoțite de remarci care îți subminează subtil stima de sine. Scopul este să te facă să te îndoiești de tine, astfel încât să devii mai dependent de aprobarea lui;
- este excesiv de preocupat de aparențe - un narcisist acordă o importanță deosebită felului în care este perceput de ceilalți. Fie că este vorba de aspectul fizic, poziția socială sau realizările profesionale, totul trebuie să proiecteze imaginea unei persoane impecabile. Va pune accent pe simboluri de status și rol, precum lucrurile de firmă - haine, ceasuri, bijuterii, mașini sau alte astfel de simboluri;
- va arăta un interes special pentru oamenii importanți din cercul tău social – cei cu influență, statut sau prestigiu;
- indiferent de subiect, narcisistul foarte rar va spune „nu știu”, deoarece acest lucru echivalează cu a-și pierde autoritatea sau imaginea perfectă - se va prezenta mereu ca un om bine informat, capabil să ofere o opinie despre orice, chiar dacă acea opinie este una superficială;
- chiar și cei mai bine ascunși narcisiști lasă uneori să se vadă adevărata lor fire - pot face gesturi sau comentarii nepotrivite, își pot schimba brusc tonul sau pot deveni lipsiți de respect, toate acestea dezvăluind tendința lor de a se considera superiori celorlalți;
- încă din primele momente, narcisistul va încerca să se sustragă normelor sau regulilor impuse din exterior - vei observa o aversiune prost disimulată față de autoritate sau conformism.
Relația cu un narcisist este dezechilibrată deoarece egoul său ocupă întotdeauna centrul atenției, iar ceilalți devin mijloace pentru a-și valida sentimentul de superioritate. Narcisistul se vede unic și special, iar pe ceilalți îi reduce la simple unelte pentru a-și atinge scopurile.
Cu cât oferi mai mult într-o astfel de relație, cu atât pierzi mai mult. Narcisistul interpretează afecțiunea ta ca pe o confirmare a grandorii sale, în timp ce tu te anulezi, devenind o extensie a egoului său. Este o dinamică distructivă care îți consumă energia și încrederea în încercarea de a satisface o persoană care nu poate fi niciodată mulțumită.
Narcisistul crede că nevoile lui sunt mai importante decât ale tale. Când intri într-o relație cu o persoană narcisistă descoperi destul de repede că nu există reciprocitate. El/ea cere, dar rareori oferă în schimb. Relația devine un sacrificiu continuu pentru tine - ajungi să renunți la propriile dorințe pentru a hrăni egoul celuilalt.
Egoismul unui narcisist se manifestă prin tendința de a abuza de tot ceea ce îi poți oferi - fie că vorbim despre bunuri materiale, resurse emoționale sau compromisuri repetate. Pentru un narcisist, relația nu este un parteneriat. Este, în cele mai multe cazuri, un spațiu de control și exploatare, în care celălalt este redus la o simplă resursă. Narcisistul nu își dorește egalitate, ci își dorește să fie validat și să domine. Această dinamică dezechilibrată lasă în urmă un partener epuizat, care își vede nevoile și identitatea treptat eliminate.
Un narcisist se folosește de manipulare subtilă pentru a menține controlul asupra relației. Câteva dintre semnele manipulării sunt următoarele:
- complimente exagerate urmate de critici inexplicabile - la început, te idealizează, dar ulterior devine distant sau critic fără motive evidente. Această alternanță creează confuzie și te face să cauți constant aprobarea sa. Oscilează între afecțiune intensă și devalorizare, scopul fiind acela de a te menține într-o stare de nesiguranță, dependent și dispus să faci orice pentru el/ea;
- inducerea vinovăției - te face să simți că nu faci suficient pentru relație, indiferent cât de mult te implici. Orice gest al tău pare insuficient sau greșit;
- afecțiune condiționată - îți oferă afecțiune și se comportă frumos doar atunci când simte că i-ai îndeplinit cerințele sau i-ai „dovedit” că meriți atenția lui.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Un narcisist se consideră un „dar divin”, iar prezența sa în viața ta devine, în percepția lui, un privilegiu. În această dinamică, partenerul nu mai este o persoană de sine stătătoare, ci doar un „norocos” ales să-l admire.
Pentru el/ea, imaginea socială este mai importantă decât conexiunea reală. Relațiile nu sunt despre intimitate sau conexiune autentică, ci despre aparențe. Partenerul devine un accesoriu, menit să reflecte „măreția” narcisistului, nu o persoană cu nevoi și dorințe proprii. Astfel, poți simți presiunea de a ține pasul cu așteptările nerealiste ale celuilalt (trebuie să arăți într-un anumit fel, să avansezi profesional sau să obții un anumit job pentru a da bine) sau de a te conforma unor cerințe nesfârșite. Dar o astfel de relație nu este despre a crește împreună, ci mai degrabă despre competiție, control și subjugare.
Pentru narcisist, orice critică, oricât de blândă sau constructivă, este percepută ca o amenințare directă la adresa imaginii sale - „dacă mă critici, înseamnă că nu mă iubești”. Această reacție nu reflectă încredere sau putere interioară, ci o stimă de sine fragilă, bine ascunsă sub o mască de aroganță și superioritate. Pentru el, onestitatea nu este binevenită, deoarece zdruncină fundațiile unui ego construit pe validare externă. Din acest motiv, partenerii lor ajung adesea să evite orice comentariu sincer, preferând să tacă pentru „a menține pacea”. Această tăcere care la început poate părea inofensivă sau chiar necesară pentru a evita conflictele, se transformă treptat într-o formă de autosabotaj. Prin lipsa ta de reacție sau de confruntare, îi oferi narcisistului spațiul perfect pentru a-și hrăni iluzia de superioritate. Aceasta nu doar că îi întărește controlul asupra dinamicii relației, dar perpetuează și un ciclu nesănătos, în care autenticitatea și adevărul sunt sacrificate pentru a menține intact egoul său fragil.
Ce ne atrage la o persoană care, în loc să ne susțină și să ne ofere iubire, ne consumă energia și resursele emoționale?
Răspunsul, de multe ori, se află în propriile noastre vulnerabilități afective, în rănile noastre nevindecate, în tiparele emoționale adânc înrădăcinate.
Familiaritatea (poate că întruchipează dinamica cu un părinte distant, critic sau neglijent și, astfel, ne trezim recreând inconștient acel scenariu, în speranța că, de această dată, vom primi ceea ce nu am primit atunci: iubire sau acceptare), nevoia de validare, frica de respingere sau teama de singurătate ne determină să căutăm iubire acolo unde nu poate fi oferită.
Un alt factor important este codependența, o dinamică relațională disfuncțională în care o persoană își asumă rolul de a oferi fără limite, sacrificându-și propriile nevoi și bunăstare pentru a satisface nevoile celeilalte persoane. În relațiile cu persoane narcisiste, această dinamică devine extrem de toxică, deoarece codependentul oferă și oferă, definindu-și valoarea prin capacitatea de a-i satisface nevoile celuilalt, iar narcisistul „consumă” fără a da ceva în schimb.
De multe ori, când simți că valoarea ta depinde de persoana alături de care te afli, cauți în mod inconștient un partener care să îți compenseze insecuritățile. Poate că te-ai surprins spunând sau gândind: „Vreau pe cineva spectaculos, extraordinar, puternic, ambițios, atrăgător, pe cineva care să stârnească invidia celorlalți”. În spatele acestor dorințe se pot ascunde răni mai adânci – poate o nevoie de a compensa un trecut marcat de singurătate, respingere sau lipsă de validare.
Dar ce se întâmplă când cauți o relație în care aparențele contează mai mult decât esența? Riști să intri într-o dinamică superficială, chiar toxică, unde imaginea primează și unde probabilitatea de a fi tratat ca un simplu „accesoriu” este foarte mare. Conexiunea reală și iubirea reciprocă rămân în umbră.
Mai mult, poți ajunge să tolerezi narcisismul unui partener doar pentru avantajele pe care acesta ți le oferă. poate că este o persoană cu un anumit statut social, iar să fii lângă el/ea îți deschide anumite uși.
Uneori, suntem atrași de persoane narcisiste pentru că ele par să întruchipeze idealurile noastre – putere, încredere, succes. Ne dorim să ne regăsim și noi în aceste trăsături sperând că, alături de ei, vom deveni versiuni mai bune ale noastre. Dar în loc să ne sprijine creșterea, aceste relații ne consumă și ne îndepărtează de cine suntem cu adevărat.
Se poate schimba un narcisist? În cazul personalităților narcisice, ca și în cazul celorlalte tulburări de personalitate, pentru că vorbim despre trăsături stabile și rigide, nu ne putem aștepta la schimbări profunde, însă anumite comportamente și atitudini se pot cizela, iar psihoterapia poate fi de folos. Cheia, însă, stă în disponibilitatea persoanei de a recunoaște că există o problemă. Aici intervine principala dificultate: egoul său o convinge că problema este întotdeauna la ceilalți.
Din acest motiv, construirea unei relații sănătoase – bazată pe înțelegere reciprocă, empatie, comunicare eficientă și respect – devine extrem de dificilă atunci când egoismul și egocentrismul preiau controlul.
Cum gestionezi o relație cu o persoană narcisistă? Vom explora acest aspect în partea a doua a acestui articol, așa că ne revedem curând.
Dr. Ursula Sandner
Buna ☺️
Tare mult mi-ar fi placut sa fi citit articolele tale inainte de a intra in relatia mea cu un narcisist. Este vorba despre fostul meu sot, cu care am avut o relatie aidoma celor descrise in articol. Am renuntat la job, la prieteni, la mine, doar pentru a fi liniste, doar pentru a fi multumit. Nu intelegeam ce fac gresit de se supara mereu pe mine. Treceam de la a fi coplesita cu cadouri, la ignor si abandon in cele mai grele momente. Ma simteam pierduta, confuza, neiubita, insuficienta. In public, eram coplesita cu atentie, ma lauda ca sunt cea mai frumoasa, cea mai desteapta, etc iar imediat ce “disparea audienta”, devenea rece si distant. Am realizat ca ceva nu e in regula, ma simteam folosita, expusa ca o marfa, dar nu reuseam sa ma rup din relatie. Simteam ca il iubesc enorm si ca nu as putea trai fara el, crezand ca in timp, comportamentul lui se va potoli, se va maturiza si va intelege ca eu sunt acolo si il voi iubi mereu.
Acum, ma bucur ca nu mai suntem de 10 ani impreuna dar ce ma frapeaza in continuare, este dorinta lui malefica de a se tine agatat de viata mea, in continuare, de la divort si pana in prezent, creindu-mi diverse neplaceri. Avem doi copii impreuna. Pe copii nu i-a cautat niciodata, ei uitand cum arata tatal lor, nu vrea sa le achite pensia alimentara, dar in schimb porneste tot felul de procese inutile care imi consuma timp, energie si bani. Nu pot decat sa trag concluzia ca nu e fericit cu alegerea facuta sau ca nu se impaca cu gandul ca ma pot descurca fara el. M-ar ajuta un sfat in acest sens. Cum ar trebui sa ma raportez la actiunile lui, dupa 11 ani de la despartire – nu ne-am mai intalnit niciodata de atunci, desi locuim in acelasi oras, iar el are una dintre afaceri langa liceele unde merg copiii. Eu fac tot posibilul sa ignor rautatile, dar sufleteste si fizic, m-au afectat, declansandu-mi o boala autoimuna, fin cauza socurilor emotionale constante. Multumesc! Abia astept urmatoarele articole! 💖
Buna ziua dna psiholog! Multumim pentru tot ce impartasiti cu noi, cei care va urmarim! Bine prezentat tipul de partener narcisist! Citind, am recunoscut pe tatal meu care, cat a trait mama, asa s a comportat! Dar, nu numai cu ea a fost asa ci si cu mine, singura fiica, singurul copil! Nu am corespuns asteptarilor dansului, atat eu cat si sotul pe care mi l am ales. Desi acum suntem in varsta, nu avem o relatie, nu ne vorbim. Ori facem cum zice dansul, ori nu avem ce sa discutam. Prefera sa ceara ajutorul strainilor decat al nostru. Totul se va rezolva, cred, prin disparitia unuia dintre noi! Va imbratisez!