Cum arată relația dintre un narcisist și un codependent?

Care sunt trăsăturile unui codependent?

Termenul de „codependent” a fost inițial folosit pentru a descrie pe cineva care se afla într-o relație cu o persoană dependentă și căreia, într-o formă sau alta, îi susținea acea dependență pentru a se simți util și dorit, însă ulterior acest termen și-a lărgit semnificațiile și se referă, de asemenea, la persoane care:

- sunt dispuse să-și sacrifice propria bunăstare și chiar să se autoanuleze pentru a îndeplini nevoile și dorințele partenerului (sau unui alt membru al familiei, prieten, coleg, șef);

- își pun în pericol propria sănătate fizică, psihică sau emoțională pentru a păstra ori „salva” o relație toxică;

- se simt frecvent anxioase și le este teamă că fie vor pierde relația, fie vor fi criticate și respinse; le este teamă să nu greșească, să nu-i supere pe alții, iar cu timpul ajung să aibă resentimente, să se simtă captive, lipsite de speranță pentru că, în ciuda eforturilor colosale, nu reușesc să se simtă cu adevărat împlinite și împăcate și nici nu sunt dispuse să renunțe la relație pentru a se vindeca și a-și oferi o nouă șansă;

- se consideră responsabile de emoțiile, acțiunile și fericirea sau nefericirea partenerului și își ghidează viața în funcție de nevoile, solicitările și pretențiile acestuia;

- au o stimă de sine scăzută, un sentiment de rușine cronică, simt că nu sunt „de ajuns” ori suficient de valoroase, se simt deseori vinovate pentru comportamentele altor persoane ori îi învinovățesc pe alții de situația lor;

- au nevoie de aprobarea și validarea partenerului, iar pentru a le obține sunt dispuse să facă nenumărate compromisuri, să renunțe la propriile dorințe și visuri, să se schimbe și să renunțe la propria autenticitate pentru a fi plăcute și apreciate;

- le este greu să spună „nu” deoarece se simt „obligate” să le facă altora pe plac (ca și cum nu ar avea de ales), să traseze, să exprime și să mențină limitele și granițele personale ori au limite și granițe personale prea rigide și inflexibile, deseori putând oscila între cele două;

- deseori iau lucrurile personal, iar o părere care nu este în acord cu a lor poate fi percepută ca un atac la persoană („dacă nu ești de acord cu mine, înseamnă că mă critici”);

- simt nevoia ca ceilalți să aibă nevoie de ele și din acest motiv își doresc și insistă „să ajute” chiar dacă acel ajutor nu le este solicitat sau încearcă să-și salveze partenerul cu prețul propriei fericiri chiar dacă acesta nu își dorește să fie salvat. A-l ajuta pe celălalt, a te sacrifica pentru el sau a-i face mereu pe plac pot fi instrumente de manipulare prin care o persoană codependentă încearcă să-și exercite puterea asupra celuilalt, să-l controleze și condiționeze pentru ca acesta să se comporte într-un anumit fel dorit pentru a se simți ea în siguranță;

- le este greu să comunice ceea ce își doresc, ce le place, ce nu le place, deoarece se tem că îi vor supăra pe ceilalți și că aceștia și-ar putea retrage afecțiunea sau i-ar abandona/exclude. Din pricina acestei comunicări defectuoase, pot ajunge să-și manifeste nemulțumirile într-o manieră indirectă, pasiv-agresivă ori să se plângă în mod repetat de partener la alți oameni;

- în momentul în care relația nu mai este așa cum și-ar dori ori ajunge să le facă rău, chiar dacă sunt nefericiți, nu ies din acea relație (le este teamă de singurătate), ci continuă să se agațe de un viitor fantezist, să se autoamăgească și să se autoiluzioneze că va fi mai bine, negând și fugind de realitatea dureroasă din prezent;

- nu își asumă responsabilitatea pentru propria viață, ci mai degrabă caută vinovați în exterior (dacă sunt nefericiți, de vină trebuie să fie altcineva – partenerul care se încăpățânează să nu se schimbe, conjunctura nefavorabilă, situația plină de ghinion în care se află ș.a.m.d). Pentru că neagă, de fapt, că ar avea vreo problemă, nici nu pot face ceva pentru a o rezolva, pentru a ieși din relația toxică ori pentru a-și schimba conjunctura actuală de viață.

Care sunt trăsăturile unui narcisist? 

Pe de altă parte, narcisiștii sunt oameni care se cred și se comportă ca și cum ar fi speciali din toate punctele de vedere – au un simț grandios al sinelui, se consideră deasupra tuturor, se simt îndreptățiți și se așteaptă ca ceilalți să le arate apreciere, considerație și admirație deosebite.

Deseori așteptările lor de a a fi tratați ca niște legende vii și de a li se face favoruri sunt nejustificate, dar cum ei consideră că li se cuvine, când acest lucru nu se întâmplă, pot deveni furioși, cruzi, agresivi, supărăcioși. Nu au empatie și nu le pasă cu adevărat de cei din jur, ci doar profită de aceștia pentru a-și atinge propriile scopuri. Pot deveni exploatatori, lipsiți de considerație și respect, pot manipula și minți fără să aibă vreo remușcare.

În realitate, narcisiștii, deși par extrem de siguri pe ei și neînfricați, deși sunt aroganți și deseori snobi, deși par a deține controlul în orice situație, au un sine extrem de fragil pe care încearcă să-l ascundă proiectând în exterior o imagine idealizată – încearcă să-și mențină o percepție de sine cum că ar fi mai presus de alții, excepționali, tocmai pentru a nu se confrunta cu propria fragilitate.

Din acest motiv, în momentul în care nu primesc laude și aprecieri pe măsura așteptărilor, în momentul în care nu se simt „venerați”, simțul propriei valori este zdruncinat. La nivel emoțional depind de aceste validări și confirmări exterioare și au nevoie să fie reasigurați de fiecare dată că sunt excepționali și importanți, altfel toată această construcție falsă a imaginii personale se năruiește asupra lor și ceea ce iese la iveală și cu ceea ce trebuie să se confrunte este un copleșitor sentiment de rușine adânc îngropat.

Ce asemănări există între persoanele narcisiste și cele codependente?

Din această perspectivă, narcisiștii și codependenții nu mai sunt atât de diferiți, deoarece ambii depind de ceilalți pentru a se simți demni și valoroși.

Ambii au un simț al sinelui extrem de fragil:

- codependenții caută să fie validați, acceptați și apreciați de ceilalți prin sacrificiile și compromisurile pe care le fac și simt că identitatea lor este zdruncinată dacă sunt criticați, respinși sau abandonați;

- narcisiștii au nevoie de a li se face pe plac, de a li se îndeplini nevoile și pretențiile, de a fi apreciați și măguliți de ceilalți, altfel încep să-și pună la îndoială propria valoare.

Nici unii, nici alții nu reușesc să exprime în mod direct nevoile lor afective:

- codependenții se sacrifică în speranța că celălalt le va returna investiția emoțională (că vor fi iubiți la rândul lor);

- narcisiștii neagă că ar avea nevoi afective (pentru că acest lucru ar însemna că sunt slabi în percepția lor). În schimb, îi manipulează și îi exploatează pe ceilalți pentru a le face pe plac.

Astfel, pot părea neimplicați și neatașati, indiferenți față de partenerul lor, deoarece le este teamă că, dacă își vor exprima nevoile afective, temerile sau sentimentele, vor fi percepuți drept oameni slabi, vor fi răniți, vor fi respinși și vor trebui să se confrunte cu sentimentul de a nu fi suficient de buni.

Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"

• Primești e-mail de cîte ori am un articol nou pentru tine
• Te alături unei comunități de peste 50.000 de persoane
• Ești printre primii care au parte de promoții și oferte speciale

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord ca datele mele să fie utilizate conform politicii de confidențialitate.

Aboneaza-te acum, gratuit, si ai e-book-ul instant:

Sunt de acord ca datele mele să fie utilizate conform politicii de confidențialitate.

Cum funcționează relația dintre un narcisist și un codependent?

Relația dintre un codependent și un narcisist „funcționează” atât de bine deoarece dezechilibrele lor emoționale se completează – disfuncționalitățile sunt complementare.

Codependentul se focalizează excesiv pe nevoile partenerului, iar narcisistul are nevoie de această atenție excesivă pentru a-și menține sentimentul de importanță. Codependentul are nevoie să se simtă util, de folos, iar narcisistul are multe nevoi și pretenții care așteaptă să-i fie satisfăcute înainte de orice.

Cu timpul aceste nevoi și pretenții devin din ce în ce mai mari și solicitante, iar codependentul ajunge să se simtă secătuit și chiar să-i poarte resentimente partenerului său când observă că eforturile nu îi sunt apreciate sau recompensate (pentru că narcisistul nu apreciază și nu recompensează, ci exploatează din ce în ce mai mult pe măsură ce observă că i se permite acest lucru).

O strategie frecvent utilizată de narcisist pentru a-l supune pe codependent și a-l face să se simtă vinovat este că îi reproșează că este egoist și nepăsător. Practic încearcă să-l convingă pe partenerul său că el ar fi cel narcisist și neimplicat tocmai pentru a se asigura că va rămâne în continuare la picioarele sale.

La început, codependentul se simte foarte atras și este fermecat de carisma, dezinvoltura și încrederea în sine pe care narcisistul le manifestă; se simte în siguranță „sub umbrela” unei persoane pe care o percepe ca fiind puternică și stăpână pe situație. Ulterior, după ce narcisistul îl cucerește pe codependent, avalanșa de atenție, complimente, gesturi sau cadouri frumoase se transformă într-o avalanșă de nemulțumiri și abuzuri.

Desigur că și narcisistul trebuie să fie cucerit, iar acest lucru se întâmplă cu precădere prin faptul că partenerul codependent îi cedează întreg controlul asupra relației și asupra propriei persoane – își sacrifică nevoile, dorințele, visurile, propria bunăstare pentru a-l muțumi pe narcisist, iar cel din urmă se simte minunat când el devine centrul universului pentru altcineva.

Atunci, când codependentul nu mai primește din partea narcisistului atenția sau afecțiunea de la început, face din ce în ce mai multe compromisuri și sacrificii în speranța că partenerul său se va redresa și lucrurile vor fi ca înainte. Și tocmai aici este capcana, deoarece narcisistul deja se simte îndreptățit și simte că i se cuvine tot ceea ce primește fără a oferi ceva în schimb (deci el nu va schimba nimic), iar codependentul speră că dacă va oferi mai mult și mai mult, într-un final partenerul său îl va vedea, îl va auzi și îi va oferi la rândul său ceea ce are nevoie.

De multe ori, frimiturile pe care le primește de la narcisist sunt suficiente pentru a-i menține speranța vie și pentru a-l impulsiona să lupte în continuare pentru relație, cu atât mai mult cu cât își asumă de multe ori rolul de salvator și consideră că este datoria lui să salveze relația.

Comunicarea dintre cei doi este defectuoasă deoarece ambilor le lipsește în mare măsură asertivitatea:

- narcisistul nu are răbdare și nici nu este foarte interesat să-l asculte pe celălalt, conducând discuția înspre el și nevoile lui, criticând, reproșând și deseori subminându-l pe partener;

- codependentul este temător și nesigur și ezită să spună lucrurilor pe nume pentru că, pe de-o parte, lipsa lui de încredere în sine îl face să se îndoiască dacă are sau nu dreptate, dacă sentimentele și nevoile lui sunt „justificate” și „îndreptățite”, iar, pe de altă parte, se teme că o să-și supere partenerul. În mod frecvent comunicarea lor este una agresivă sau pasiv-agresivă.

Reproșurile sunt des întâlnite deoarece narcisistul, pentru că nu poate accepta că deține anumite trăsături pe care le percepe ca fiind indezirabile, le proiectează asupra partenerului. Îi poate reproșa că este slab, prea sensibil ori prea emoțional deoarece nu acceptă că și el este la fel într-o anumită măsură.

Își poate nega propriile tăiri – frica, tristețea, sentimentul de singurătate sau inadecvare deoarece le percepe ca fiind vulnerabilități. Deoarece de la un punct încolo multitudinea de trăiri sau răni emoționale din trecut devine copleșitoare, narcisistul poate „să amorțească” afectiv, adică să-și suprime emoțiile, păstrând totuși furia în centrul ființei sale, deoarece prin furie își poate exercita puterea și controlul asupra celorlalți. Într-un anumit fel, furia îl face să se simtă puternic și în siguranță.

În privința greșelilor, de cele mai multe ori mecanismul este același – narcisistului îi este greu să admită că a greșit, deoarece greșeala îl face imperfect și slab. Nu își asumă responsabilitatea, ci mai degrabă îl învinovățește pe partener sau își găsește justificări – „din cauza ta am greșit”, „dacă mi-ai fi spus asta / dacă ai fi procedat așa... nu aș mai fi greșit eu”, „tu m-ai împins să...”.

De asemenea, greșelile și minusurile partenerului său sunt aspru criticate și judecate  - cu cât alții sunt mai ratați sau mai nepricepuți, cu atât distanța dintre aceștia și el este mai mare și își poate confirma, astfel, cât de special este. Narcisistul percepe greșelile și minusurile altora ca pe o dovadă a propriei superiorități. Dar faptul că îi disprețuiește pe alții este, de fapt, un mecanism de apărare pentru a nu intra în contact sau a nu simți propria rușine, deoarece narcisiștii au acest sentiment de rușine cronică foarte adânc îngropat și tocmai de aceea își creează o imagine de sine „perfectă”, pentru a compensa și a fugi de trăirile lor dureroase.

În fața reproșurilor, partenerul codependent poate să se învinovățească și mai tare, să se critice și mai asupru ori să se retragă emoțional, să se închidă în el. Pe de altă parte, acest mod de a răspunde nu este singurul, deoarece unii codependenți pot deveni la rândul lor agresivi, pot întoarce reproșurile și învinovățirile, se pot simți nedreptățiți. Narcisiștii nu sunt genul de persoane care să accepte, să primească ori să răspundă favorabil la critici, fie ele și constructive – se simt atacați, se simt ofensați și pot continua „asaltul” cu și mai multă agresivitate, încercând să-l intimideze pe celălalt.

Relația dintre un narcisist și un codependent devine din ce în ce mai toxică odată cu trecerea timpului și este precum o capcană din care simți că nu mai poți ieși. Deși pot exista despărțiri pe parcursul relației, cei doi ajung să se împace – codependentul simte adesea că vina este a lui, iar momentele petrecute departe de partener sunt, la un anumit nivel, momente de sevraj. Se simte pierdut, se simte sfâșiat, simte că nu poate trăi fără el/ea. Singurătatea îi pare insuportabilă și se lasă atras înapoi în relație, chiar dacă ulterior regretă această decizie.

Pentru ca despărțirea să fie definitivă, trebuie, cumva, ca partenerul codependent să ajungă la capătul puterilor ori să se întâmple ceva care chiar să fie picătura care a umplut paharul. Deși în cele mai multe cazuri narcisistul este cel care „se descotorosește” de codependent, există și situații în care cel din urmă ia această decizie. Pentru a lua această decizie și a nu se mai întoarce din drum, poate fi nevoie de ajutor din exterior, de sprijinul unui psihoterapeut și de sprijinul celor apropiați.

În multe cazuri, persoana codependentă crede că partenerul nu s-ar decurca fără ea, că numai ea îl poate ajuta și salva ori că pentru a fi iubit/ă, trebuie să ai grijă de alții, cu prețul propriei bunăstări. Însă noi nu suntem responsabili de fericirea altora și nici alții nu sunt responsabili de fericirea noastră.

Dacă te afli într-o relație cu un narcisist , nu mai ezita și începe, pas cu pas, să-ți iei puterea înapoi. Încetează să te mai sacrifici pentru alții, cere ajutor, vindecă-te, redobândește-ți încrederea în propria persoană și preia controlul asupra vieții tale!

Dr. Ursula Sandner