Mai poate fi salvată o relație în urma infidelității?

Fiecare relație de cuplu se confruntă cu urcușurile și coborâșurile sale, cu diverse probleme și dificultăți, iar infidelitatea poate reprezenta o adevărată încercare, deoarece de multe ori duce la disoluția cuplului, la suferință și resentimente.

Fidelitatea nu poate fi „măsurată” în același fel de toată lumea, deoarece dacă pentru o persoană infidelitate înseamnă o apropiere emoțională de altcineva sau chiar un singur sărut, pentru o altă persoană aceste lucruri pot să nu cântărească atât de mult.

Cei mai mulți dintre oameni atunci, când se gândesc la infidelitate, se gândesc la faptul de a avea relații sexuale în afara cuplului, dar pentru alți oameni infidelitate mai poate însemna și a avea un profil pe o aplicație de dating sau un site matrimonial deși persoana respectivă este deja într-o relație, a păstra legătura cu fostul iubit sau cu fosta iubită, a trimite mesaje care au tentă de flirt altcuiva ș.a.m.d.

Astfel că, fiecare cuplu ar trebui să discute ce înseamnă infidelitatea pentru ei, ce sunt dispuși să accepte și ce nu, să stabilească niște „termeni” relaționali pe care să-i respecte. Dar, în momentul în care această înțelegere nescrisă este încălcată, nu este deloc surprinzător că persoana înșelată se simte rănită, furioasă, supărată, pentru că simte că i-a fost înșelată încrederea. Furia sa mai poate avea legătură, de asemenea, cu lezarea propriului orgoliu, cu teama de cum o să o judece lumea dacă se află de acest lucru (îi este rușine că a fost înșelată) sau cu teama de a nu-și pierde partenerul sau anumite avantaje care vin din relație.

Deși lucrurile pot părea simple la prima vedere – „m-a înșelat pentru că este neserios / un om de nimic”, motivele sau rațiunile psihologice care îl împing pe un om să înșele ori să caute relații sexuale în afara cuplului depășesc cu siguranță sintagma „m-a înșelat pentru că este un om de nimic”. Aceste vorbe sunt spuse de o persoană rănită, o persoană furioasă sau șocată căreia, în definitiv, îi este greu să dea un sens experienței prin care trece și caută cea mai ușor de suportat explicație.

În general, persoanele care înșală sunt blamate și criticate de toată lumea (inclusiv de acele persoane care la rândul lor au înșelat), sunt judecate și puse la zid, dar este foarte important să aflăm care sunt motivele care stau în spatele acțiunilor noastre pentru a ne înțelege mai bine atât pe noi, cât și pe partenerul nostru de cuplu. Doar să acuzăm, fără să încercăm să înțelegem „de ce”, nu este o soluție viabilă sau constructivă.

Care sunt motivele sau rațiunile psihologice care îl împing pe un om să înșele?

- probleme de cuplu care au fost ignorate sau au rămas nerezolvate și care s-au tot acumulat pe pacursul timpului și au dus la o distanțare emoțională între parteneri și chiar resentimente;

- faptul că partenerii au început să evolueze diferit, să-și schimbe interesele și prioritățile, să se îndepărteze unul de celălalt și nu au mai reușit să se reconecteze;

- faptul că a apărut rutina și plictiseala și partenerii nu au mai reușit să mențină vie conexiunea dintre ei – de altfel, o persoană își poate dori să iasă din relație, însă pentru că nu are curajul să spună asta partenerului, caută „un ajutor”, adică o relație extraconjugală care să o susțină în acest demers;

- lipsa afecțiunii și intimității - când nu există intimitate și afecțiune într-o relație, când distanța emoțională sau fizică dintre parteneri este prea mare, ei vor avea tendința să caute aceste lucruri la o altă persoană;

- lipsa comunicării în privința nevoilor și dorințelor pe care partenerii le au din punct de vedere emoțional și sexual;

- probleme de sănătate – fie că vorbim despre tulburări fizice sau psihice, pe termen lung acestea pot constitui un motiv de a căuta în afara relației ceea ce persoana simte că-i lipsește;

- dependența – de sex, droguri sau alcool predispune persoana la comportamente riscante sau chiar periculoase;

- monogamia nu este o trăsătură înnăscută a omului – din punct de vedere evolutiv este de succes acel om care lasă cât mai mulți urmași. Pulsiunea sexuală le determină pe femei să caute cel mai bun mascul cu care să producă progenituri viabile, iar pe bărbați să lase în urmă cât mai mulți urmași, cu cât mai multe femei;

- există cupluri fuzionale, simbiotice, în care partenerii simt că își pierd sinele. În aceste relații nu mai există „eu” și „tu”, ci doar „noi”, iar unul dintre parteneri poate să caute o relație în afara cuplului pentru a putea să-și reafirme sinele - să delimiteze clar cine este el.

Mai există și alte motive pentru care oamenii au relații extraconjugale: dorința de răzbunare, căutarea de confirmări și de validări din exterior, o nevoie sexuală exacerbată, dorința de pericol și aventură, fuga de angajament etc.

Infidelitatea înseamnă sfârșitul relației?

Dacă ai fost înșelat/ă, este foarte important să te întrebi ce te-a rănit, de fapt, atât de tare. Am auzit la multe persoane că ar tolera și suporta orice, mai puțin să fie înșelate. Persoane care acceptă abuzuri și umilințe, însă care nu pot accepta o infidelitate, pentru că pentru ele este mai grav să fii înșelat, decât abuzat sau desconsiderat. Cumva, fidelitatea sexuală rămâne printre singurele dovezi de iubire, iar restul dovezilor de „ne-iubire” (precum lipsa de respect, abuzul, violența) sunt trecute cu vederea sau justificate.

Ceea ce se întâmplă în astfel de relații, în relațiile toxice sau abuzive în general, este că persoana înșelată poate simți că singura ei „recompensă” este să nu fie înșelată, pentru că a fi înșelat/ă este picătura care ar umple paharul (deși, de multe ori, nu este nici măcar acest lucru) – „după câte accept, după câte sacrificii și compromisuri fac, mă mai și înșeli?”.

Dar, în aceste cazuri, mai util ar fi să ne întrebăm „ce mă ține în relația asta? Ce nevoi și frici mă fac să accept în continuare o relație problematică / abuzivă / toxică?”, în loc de a ne întreba „de ce m-a înșelat?”. În definitiv, atunci când nu există iubire și respect, a avea o relație extraconjugală nu este atât de… neimaginat.

În astfel de situații, a te confrunta cu infidelitatea partenerului poate fi chiar un lucru benefic, deoarece poate fi un prilej de a deschide ochii și de a nu te mai autoiluziona și autoamăgi sperând la o reciprocitate care nu a existat, de fapt, niciodată.

În plus, pentru ca o relație să depășească această situație, este nevoie ca ambii parteneri să treacă printr-un anumit proces. Este vorba despre a trece prin anumite etape care fac parte din procesul de vindecare, recâștigare a încrederii și continuare a relației.

Dacă relația a fost zdruncinată, afectată, nu putem pretinde că aceasta va reveni la „normal” ca prin minune dacă nu există o contribuție și o încercare din partea ambilor parteneri. „Iartă-mă, promit că nu mai fac” de cele mai multe ori nu este de ajuns, cu atât mai mult cu cât această promisiune nu este susținută și de un interes real de a lucra asupra relației și de a schimba anumite atitudini și comportamente.

Dr. John Gottman, psihoterapeut, profesor și cercetător, spune că o relație poate fi salvată în urma infidelității dacă partenerii trec prin următoarele etape:

  1. În prima etapă cel care a înșelat trebuie să-și arate regretul și să demonstreze că poate fi din nou o persoană de încredere – să fie sincer, să-și asume responsabilitatea pentru ce a făcut, fără a-și învinovăți partenerul pentru propriile fapte și fără a deveni defensiv. În această etapă partenerii trebuie să discute și să înțeleagă ce nu a mers bine în relația lor și ce anume a dus la infidelitate fără, însă, a se acuza. Un alt pas de făcut în această etapă este întreruperea oricărei legături cu persoana cu care a avut relația extraconjugală.
  2. În cea de-a doua etapă partenerii își iau angajamentul de a face tot posibilul ca relația lor să continue și, de asemenea, de a învăța să gestioneze conflictele într-o manieră constructivă. Această etapă nu este posibilă dacă nu se produce iertarea. Persoana care a înșelat trebuie să arate că relația de cuplu este o prioritate pentru ea, iar dacă persoanele apropiate au aflat despre infidelitate, să le comunice și lor despre decizia pe care au luat-o de a lucra asupra relației pentru depășirea situației în care se află.
  3. Cea de-a treia etapă implică reconectarea partenerilor prin intimitate sexuală. Dr. Gottman spune că fără această intimitate sexuală care să facă plăcere ambilor, relația nu poate continua într-o manieră sănătoasă.

Întrebări ajutătoare

Dacă ai dubii privind continuarea relației, întreabă-te următoarele lucruri:

  • Mai există suficient respect și admirație față de partenerul tău astfel încât să îți dorești să continui relația dacă îți recâștigă încrederea?
  • Ești dispus să ierți și să te eliberezi de resentimente?

Ceea ce mai poate ajuta atunci când partenerii decid că vor să continue relația este solicitarea unui ajutor specializat. Psihoterapia și consilierea de cuplu îi pot ajuta pe parteneri să conștientizeze dacă există „fisuri” în fundația relației și dacă aceste fisuri pot fi reparate; să își conștientizeze și definească mai bine sau redefinească rolurile, să accepte și să integreze schimbările prin care trec, să își exprime și elibereze sentimentele și să găsească maniere mai sănătoase și constructive de rezolvare și gestionare a conflictelor.

Câteva cuvinte despre iertare

A ierta nu înseamnă a trece cu vederea sau a închide ochii deși în interior ești plin de resentimente ori furie, ci înseamnă a te elibera exact de acele trăiri negative. Înseamnă a nu mai permite ca acțiunile partenerului tău să dețină controlul asupra ta și a ieși din rolul de victimă, de persoană neputincioasă.

Câteva cuvinte despre recâștigarea încrederii

Dacă încrederea ți-a fost înșelată și amândoi v-ați luat angajamentul de a reînnoda relația, oferă-i partenerului tău șansa de a-ți demonstra că poți avea din nou încredere în el. Chiar dacă poate ai rămas cu anumite dubii și frici, încearcă „să le pui între paranteze” și evită să „le verși” pe toate deodată atunci când un eveniment sau o situație ți le declanșează.

De exemplu, partenerul tău îți poate spune că vrea să iasă în oraș cu prietenii ori că trebuie să meargă într-o delegație. Dacă un acest gen de eveniment îți reactivează anumite frici, răni sau amintiri ori dacă începi să devii extrem de suspicios, gândește-te, în primul rând, dacă într-adevăr ai reușit să-l ierți și dacă nu cumva mai ai de lucrat la acest aspect și, în al doilea rând, gândește-te că numai dacă „îl lași liber” îți va putea demonstra dacă poți sau nu să ai încredere în el din nou.

Controlul și manifestarea virulentă a geloziei pot funcționa pe moment ca un pansament pentru rănile tale (pentru că îți oferă o anumită iluzie a siguranței), dar este doar o soluție de moment, deoarece pentru ca relația să funcționeze pe termen lung trebuie să-ți vindeci rănile și să îi permiți partenerului tău să-ți arate că poți avea încredere în el din nou, dar nu prin „cenzură” și control, ci tocmai prin a-l lăsa să acționeze așa cum consideră el.

Un alt element cheie în recâștigarea încrederii este o comunicare onestă și deschisă. Discutați despre nevoile și așteptările voastre, despre ce vă doriți de la relația de cuplu și observați dacă puteți ajunge la un consens.

Poate că în această perioadă persoana care a fost înșelată simte nevoia de a se retrage sau a se îndepărta pentru a putea să-și dea seama ce-și dorește pe viitor, pentru a putea să treacă printr-un proces de vindecare și integrare. Dacă are nevoie de acest spațiu, partenerul trebuie să-i respecte dorința, să fie atent la sentimentele ei și să-i permită exprimarea acestor sentimente și gânduri. Presiunile sau încercările de persuadare pot să facă mult mai mult rău decât bine.

De asemenea, partenerul care a înșelat trebuie să demonstreze că își poate ține promisiunile. Încrederea se reconstruiește de la acțiuni mărunte, pas cu pas – de exemplu, dacă a spus că va suna la o anumită oră, să sune exact la ora la care a spus că va face asta.

Dar este foarte important de menționat că, deși partenerul înșelat și-a pierdut încrederea ori se simte trădat sau rănit, acest lucru nu îi dă dreptul să se comporte într-o manieră abuzivă . Pe acest fond emoțional multe persoane pot ajunge să controleze, să interzică, să nu mai contenească cu reproșurile, să jignească, să devină agresive, să invadeze intimitatea celuilalt. După cum spuneam și mai sus, a trece peste o infidelitate presupune efort din partea ambilor, iar dacă persoana înșelată nu reușește să se vindece și să ierte, relația nu va fi altceva decât un teatru de război.

Atunci, când o relație se confruntă cu o infidelitate, dacă partenerii doresc să depășească această situație și să lucreze asupra relației lor, este de așteptat, cumva, că tot ce vor este „ca totul să treacă cât mai repede”. Dar, în realitate, ritmul fiecăruia este diferit și nu există un timp anume de depășire a situației. Nu putem spune că o lună este suficient, iar trei luni este prea mult. Important nu este în cât timp facem asta, ci cum facem asta. În final, dacă scopul este reconsolidarea relației, cu tot ce implică aceasta, pașii se vor succede firesc unul după altul.

Într-adevăr este nevoie de efort și de o nouă poziționare față de propria persoană și față de partener, dar dacă amândoi sunteți de acord că relația mai poate fi salvată și vă doriți acest lucru, puteți depăși cu succes această încercare.

Nu este recomandat să vă pripiți, să luați decizii din furie sau pe baza emoțiilor de moment, ci să vă acordați șansa de a privi în profunzimea voastră și a relației și apoi să luați o decizie constructivă pentru amândoi.

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

 

 

 

Un comentariu pentru “Mai poate fi salvată o relație în urma infidelității?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *