„Fata mamei” – care sunt caracteristicile unei astfel de relații mamă-fiică? Cum îți poți lua puterea înapoi și prelua controlul asupra vieții tale? (II)

Cum poți stabili limite sănătoase în relația cu mama ta și redobândi controlul asupra vieții tale?

Conștientizează mesajele pe care ți le-a transmis și chestionează-ți credințele – de cele mai multe ori acele mesaje transmise de părinți se transformă în convingerile noastre fundamentale. Ajungem să le considerăm adevărate și să ne comportăm ca și cum ar fi adevărate, fără să le punem vreo clipă la îndoială. De exemplu, poți avea convingeri de tipul: „nu mă pot descurca singură”, „nu sunt suficient de bună”, „am nevoie de protecție” (deși tu ești adult; protecție față de ce?). Aceste convingeri false te fac să te simți nesigură, neîncrezătoare, temătoare. A cui este, de fapt, vocea aceasta și interesele cui servește?

Un alt aspect relevant pentru o relație fuzională mamă-fiică este legat de faptul că este posibil să fi simțit, încă de mică, responsabilitatea de a-ți salva mama, de „a repara” ceea ce părea să nu funcționeze pentru ea. Să o salvezi de propria suferință și de propriile probleme și dificultăți personale. Dacă ai fi reușit, ai fi putut dovedi că ești o fiică bună, demnă de dragostea ei. Însă pentru că nu putem salva pe nimeni de sine însuși, eșecul încercărilor de a-ți salva mamă  ți-a indus sentimentul că ești o persoană inadecvată, „greșită”, ca și cum ar fi ceva în neregulă cu tine. Te-a făcut să te simți rușinată și ai rămas, cumva, cu acea rușine cronică. Ca adult, ai rămas foarte sensibilă la nevoile mamei tale, grăbindu-te să i le îndeplinești de fiecare dată. Chiar dacă nu vrei, chiar dacă poți observa că nu îți face bine acest lucru, chiar dacă nu înțelegi de ce faci asta în continuare, a-i satisface nevoile îți este familiar și reprezintă cea mai ușoară cale de a-ți demonstra ție, dar și ei, că ești competentă, valoroasă și nu profund „defectă”. Această credință este, de fapt, total neadevărată.

Dă-ți voie să îți conștientizezi emoțiile dureroase și să le accepți – chiar dacă simți furie sau tristețe, este posibil să îți reprimi aceste emoții. Poate crezi că nu ai voie sau nu ai dreptul să fii furioasă pe mama ta, că furia este o emoție periculoasă și incontrolabilă, că dacă ești furioasă, nemulțumită sau tristă, ești automat o fiică rea, nerecunoscătoare și egoistă. Nu te judeca pentru ceea ce simți. De fapt, furia ne semnalizează că ceva nu este în regulă pentru noi și trebuie schimbat. De multe ori, în spatele tristeții se ascunde furia și în spatele furiei se ascunde tristețea. Este ca și cum ar fi două fațete ale aceleiași monede. A conștientiza cum te simți cu adevărat în relație cu mama ta, a scoate la lumină emoții vechi, a le accepta și a le elibera nu este ușor, iar psihoterapia îți poate fi de mare ajutor.

Este posibil să fii furioasă pe tine însăți, întrebându-te cum ai putut continua să tolerezi comportamente care nu îți fac bine, de ce nu ai putut să îți înfrunți mama, să iei atitudine, să schimbi situația. Un copil dependent, neajutorat și „programat” să se supună nu are de ales. Ai fost condiționată de mică să te supui mamei și să încerci să-i faci pe plac. Ulterior sentimentul de vinovăție și teama de consecințe au fost mai puternice decât motivația ta de a face și a susține anumite schimbări în relația cu mama ta. Este important să înțelegi că ai acționat în acord cu informațiile și posibilitățile pe care le-ai avut la acel moment și că autoînvinovățirea nu te ajută la nimic. Dă-ți voie să fii răbdătoare și compasivă cu tine însăți, să te accepți și să te ierți.

Un alt aspect care îți poate fi de folos în acest proces este să-i scrii mamei tale o scrisoare. Spune-ți povestea și nu o minimaliza. Scrie cum a fost copilăria ta, cum a fost adolescența ta, cum este acum. Scrie ce ai simțit și ce simți. Scrie cum te-au influențat vorbele, gesturile, atitudinile și comportamentele mamei tale. Scrie ce îți dorești de acum înainte de la ea, de la relația voastră. Lasă să iasă la suprafață ce ai nevoie să iasă, apoi arde scrisoarea în semn de eliberare. Poate fi dificil, poți să te simți copleșită, poți să ai nevoie să fii ghidată și sprijinită așa că nu uita că nu ești singură. Cere ajutor dacă simți că ai nevoie de asta.

Stabilește limite și granițe clare și ferme de interacțiune – ești o persoană adultă, care are dreptul să facă propriile alegeri și să își ia propriile decizii și nu trebuie să mai accepți să te simți vinovată sau responsabilă pentru nemulțumirile sau problemele mamei tale. Pentru a stabili limite și granițe în relația cu ea, este necesar să decizi ce îți dorești și ce comportamente nu vei mai permite de acum încolo. Ce ești dispusă și ce nu ești dispusă să mai faci în răspuns la cererile ei? Ce te face să te simți minimalizată, invadată, lipsită de putere? Ce nu mai ești dispusă să accepți? Spune-i clar și direct mamei tale care sunt limitele tale. Folosește comunicarea nondefensivă. De exemplu:

- nu mai sunt dispusă să...;

- nu mai accept să...;

- îmi doresc ca tu să...;

- nu este ok pentru mine să....;

- acest lucru mă face să mă simt inconfortabil și nu mai doresc să...;

Comunică-i cu ce ești de acord și cu ce nu ești de acord. Nu trebuie să te justifici, să îți ceri scuze sau să oferi o multitudine de explicații. Dacă mama ta nu îți respectă limitele, ai dreptul să pleci, să îi ceri ei să plece, să închizi telefonul. Nu trebuie să rămâi într-o situație care îți face rău. Ai dreptul să fii respectată și să iei atitudine în fața comportamentelor care îți dăunează. Fii consecventă și spune-i mamei tale ce vei face dacă nu îți va respecta limitele. De exemplu, „dacă vei continua să insiști pe acest subiect, voi încheia discuția și voi pleca”, „dacă mă vei suna la serviciu în continuare, deși te-am rugat să nu o faci, nu-ți voi mai răspunde”.

Pentru a redefini termenii relației, comunică-i mamei tale care sunt cele mai importante aspecte pe care trebuie să le rezolvați, ce ești tu dispusă să faci pentru asta, ce îți dorești să facă ea (sau să nu mai facă) și ce se va întâmpla dacă situația nu se schimbă. Fii conștientă că există o foarte mare probabilitate ca mama ta să apeleze din nou la șantaj emoțional, să încerce să te facă să te simți vinovată și tocmai de aceea este foarte important să ai tu o claritate interioară privind ceea ce îți dorești și ce nu îți mai dorești. Să îți rămâi loială ție, să îți păstrezi calmul și să ai o atitudine asertivă și nondefensivă.

Dacă mama ta nu este dispusă să facă nicio schimbare, dacă în continuare se împotrivește schimbărilor pe care dorești să le faci, limitează pe cât posibil implicarea ei în viața ta. Nu mai intra în chestiuni personale, nu îi mai da detalii despre viața ta și schimbă firul discuției dacă încearcă să deschidă subiecte care ar duce la același tip de abordare din partea ei. Te poate întreba lucruri de genul:

- de ce te porți așa?

- de ce nu îmi mai povestești nimic?

- de ce te-ai îndepărtat?

Nu este nevoie să deschizi „cutia Pandorei”, ci pur și simplu îi poți răspunde astfel:

- sunt ocupată cu niște proiecte personale. Tu ce ai mai făcut?

- am nevoie să rezolv niște chestiuni singură;

- eu sunt bine, povestește-mi ce ai mai făcut tu.

Poți simți că o relație superficială de acest tip este de preferat decât absența completă a relației. Însă există și situații în care a întrerupe orice contact pare să rămână singura opțiune fezabilă. Este o decizie extrem de grea, însă atunci, când nimic nu funcționează, pare a fi singura variantă de a te elibera și a duce o viață normală și împlinită.

Îmbrățișează și încurajează copilul care ai fost – într-o relație fuzională mamă-fiică, partea din tine care reacționează este copilul speriat care încă mai așteaptă aprobările și validările mamei, care se teme că va pierde afecțiunea și grija acesteia dacă nu va corespunde așteptărilor ei și, astfel, propria supraviețuire îi va fi pusă în pericol. Spune-i acestei fetițe toate lucrurile pe care ai fi vrut să ți le spună mama ta, oferă-i toată afecțiunea ta, încurajeaz-o și asigur-o că este în siguranță și că vei fi întotdeauna acolo pentru ea.

Ești o femeie minunată, te-ai schimbat și ai crescut. Ești mai puternică, mai curajoasă și ai mai multe resurse decât crezi, iar rolul tău de fiică poate fi redefinit în acord cu ce știi tu că este mai bine pentru tine, indiferent de așteptările și definițiile celor din jur despre ce înseamnă „să-ți faci datoria”. Tu ai, în primul rând, o datorie față de tine însăți - să îți definești individualitatea, să îți iei puterea înapoi și să îți construiești propria viață.

Dr. Ursula Sandner

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *