Cum se manifestă obsesia față de relația cu un bărbat?
Gândurile obsesive pot fi percepute ca un mecanism de apărare prin care persoana, din cauza faptului că mintea îi este mereu focalizată pe ceva anume, evită să se confrunte cu altceva mai dureros și mai important. De exemplu, dacă persoana are o credință de bază de tipul „nu merit să fiu iubită” și se simte rușinată, umilită sau tristă, prin faptul că toată atenția și energia ei sunt îndreptate înspre altcineva, va evita confruntarea cu aceste sentimente dureroase.
Ce se ascunde, așadar, în spatele gândurilor obsesive? Răspunsul diferă de la persoană la persoană. Pentru unele femei poate fi vorba despre refuzul de a se confrunta cu o traumă precum abuzul sexual din copilărie, pentru altele poate fi vorba despre faptul că percep că viața este lipsită de sens, pentru altele poate fi vorba despre faptul că se disprețuiesc pe sine și sunt lipsite de respect și iubire față de propria persoană.
Obsesia față de un bărbat ne ajută să evităm suferința care se ascunde în interiorul nostru, să evităm emoții și sentimente neplăcute precum furia, ranchiuna, frica, tristețea, senzația de gol interior. Relațiile tumultuoase ne țin ocupate, ne țin departe de noi înșine. Cu cât o relație este mai chinuitoare și mai dramatică, cu atât ne distrage mai mult atenția de la ceea ce e cu adevărat important, de la ceea ce trebuie, de fapt, să rezolvăm la noi înșine. Ne distrage, însă, atenția și de la restul aspectelor din viața noastră: ajungem să neglijăm profesia, relațiile de prietenie ori sănătatea noastră.
El, bărbatul de care suntem obsedate, devine drogul nostru, iar în absența lui manifestăm aceleași simptome tipice sevrajului. La început suntem bucuroase, exaltate și nădăjduim că nevoile noastre emoționale de atenție, afecțiune, apreciere, dragoste și siguranță vor fi în sfârșit împlinite. Ne agățăm de această speranță și ne afundăm din ce în ce mai mult în relație. Focalizându-ne excesiv pe el și pe relație, totul în jur începe să se estompeze, să nu mai conteze. Problema este că, pe măsură ce ne dedicăm din ce în ce mai mult relației, devenim din ce în ce mai puțin mulțumite. Obținem tot mai puțină satisfacție. Vrem, așadar, mai mult. Vrem să obținem ceea ce am sperat inițial că vom obține.
Cu cât primim mai puțină iubire, cu atât devenim mai obsedate de el și suntem dispuse să-l urmăm ca un cățeluș peste tot, în speranța că ne va mai arunca un „os” care să ne potolească foamea emoțională măcar pentru câteva clipe. Cu cât lucrurile se înrăutățesc, în loc să analizăm rațional situația și să plecăm, ne încăpățânăm și mai tare să rămânem acolo pentru a obține ce ne dorim, ce ne-am dorit mereu. Nevoile noastre devin din ce în ce mai arzătoare. Ne autoiluzionăm că mai avem doar puțin de tras, doar puțin de așteptat. Alergăm după o himeră și ne frângem și mai tare tălpile și inima în această cursă la finalul căreia nu ne așteaptă niciun premiu, așa cum eronat credem.
Obsesia față de un bărbat, față de relația cu el presupune o hăituială și, cu cât te panichezi mai tare că o să-l pierzi, cu atât îl hăituiești mai tare. Îl dorești, tânjești după el, îl urmărești, cauți strategii prin care să-l cucerești iremediabil, îl manipulezi, îl șantajezi emoțional, faci orice e nevoie. Pe de altă parte, dragostea presupune a crea o legătură, o conexiune autentică, plină de sens și semnificație cu celălalt, presupune a construi împreună, a oferi și a primi, presupune reciprocitate, nu a alerga după el sau ea și a încerca să obții cu orice preț (chiar cu prețul demnității și integrității tale) satisfacerea propriilor nevoi.
Obsesia față de un bărbat se manifestă și astfel:
- petreci foarte mult timp gândindu-te la el – apar gânduri intruzive, involuntare care te împiedică să-ți desfășori în mod normal activitatea de zi cu zi, iar tu alimentezi acele gânduri prin diverse acțiuni precum: te uiți la poze cu el ore în șir, recitești mesajele de la el, derulezi în mintea ta toate întâlnirile pe care le-ați avut, încercând să găsești semne că și el te place, că și el te dorește și este interesat de tine, vorbești cu persoanele dragi aproape exclusiv despre el și ești capabilă să povestești la nesfârșit același lucru (de exemplu, ce ți-a spus ultima dată când v-ați văzut).
De asemenea, de la un gest lipsit de importanță ori de la o vorbă oarecare poți crea o adevărată poveste – țeși o intrigă, o narațiune și chiar un deznodământ pornind de la un singur cuvânt. Exagerezi importanța a orice spune sau face el, despici firul în patru, ruminezi. Îți imaginezi inclusiv viitorul vostru împreună în cele mai mici detalii, chiar dacă, în cele mai multe cazuri, nici măcar nu aveți o relație. „Relația” pe care îți imaginezi tu că o aveți constă în faptul că tu îl urmărești, încerci să îți impui prezența, te străduiești să-l cucerești, inventezi fel și fel de pretexte să fii în preajma lui. „Relația” pe care îți imaginezi tu că o aveți poate fi și una strict sexuală, însă pornind de la o noapte (sau mai multe) de sex fără obligații, tu deja te consideri iubirea vieții lui și viitoarea soție. Nu mai trebuie decât să aleagă el inelul, însă este indecis asupra diamantului, de aceea nu te cere...;
- crezi că viața ta nu are niciun sens fără el, că este jumătatea ta, că are puterea magică de a te salva - crezi cu tărie că ai NEVOIE de el, că fără el nu poți să te descurci și, în general, fără el nimic nu se poate, ca și cum el ar fi cârja ta, aerul din plămânii tăi, apa din celulele tale;
- îl dorești și îl vrei pe acel bărbat în viața ta, chiar dacă îți face rău – când partenerul tău devine o sursă de stres și de suferință și, cu toate acestea, tu ești cea care îl caută și se agață de el ca nu cumva să plece, nu putem vorbi despre o iubire sănătoasă;
- ai stări emoționale intense și fluctuante – pe scurt, poți trece de la agonie la extaz și de la extaz la agonie în cel mai scurt timp și din cele mai nesemnificative motive. Dacă el poate să te facă să te simți în al nouălea cer, tot el poate să te facă să te simți pe fundul iadului. De fapt, el nu îți face nimic. Tu ești dependentă emoțional de el. Când nu ești în preajma lui, te poți simți anxioasă, disperată, deprimată, deznădăjduită, iar când ești în preajma lui, te poți simți euforică și exaltată. De asemenea, cum ai tendința de a interpreta gesturi lipsite de importanță într-o manieră nerealistă și exagerată, poți considera că te respinge, chiar dacă el nu te respinge, și te poți simți, în consecință, furioasă, supărată sau dezamăgită sau poți considera că te iubește (dacă, din nou, găsești într-un anume gest de-al lui dovada acestei iubiri) și te vei simți, în consecință, entuziasmată și bucuroasă;
- îi ignori defectele și comportamentele nocive – atunci când iubești pe cineva, îl iubești cu tot cu defectele sale. I le cunoști și i le accepți. Când „iubești” obsesiv, mai degrabă îți idealizezi partenerul, nu vrei sa vezi ori îi ignori defectele și, mai mult decât atât, îi ignori comportamentele nocive;
- nu îl vezi pe el așa cum este, ci, pornind de la anumite trăsături, creezi o poveste în jurul lui – îți imaginezi că este într-un anumit fel, te minți pe tine că este într-un anumit fel, tocmai pentru că nu pe EL îl iubești, ci iubești ceea ce îți închipui și speri că îți va putea oferi (îl vezi prin prisma nevoilor nesatisfăcute ale copilului interior);
- există despărțiri și împăcări repetate, iar unul dintre motive este dorința de a recrea, cu fiecare împăcare, euforia și bucuria de la începutul relației. Desigur că motivele despărțirii sunt și altele, precum conștientizarea faptului că relația îți face mai mult rău decât bine, însă de cele mai multe ori, în ciuda acestei conștientizări, te întorci la el pentru că simți că ai investit prea mult și pentru că tu totuși speri că se va schimba, deși realitatea este departe de această iluzie;
- îți neglijezi celelalte aspecte ale vieții tale deoarece toată atenția ta este îndreptată asupra bărbatului respectiv – prietenii și persoanele apropiate se plâng de faptul că nu reușesec să te mai vadă ori să mai vorbească cu tine ca înainte, îți neglijezi sarcinile profesionale pentru că mintea ta este în altă parte și pentru că scopul tău este să îi faci pe plac partenerului, chiar dacă asta implică să faci compromisuri ori să-ți sacrifici viața profesională, nu îți mai pasă de hobby-urile tale deoarece timpul liber îl dedici lui sau activităților pe care el și le dorește. Iubirea sănătoasă, adevărată îți îmbogățește viața și ajunge cumva să te ajute în deschiderea orizonturilor, pe când dragostea obsesivă „înghite” toate celelate lucruri din viața ta pentru ca ea și numai ea să rămână în centrul existenței tale;
- măsori, cântărești și interpretezi fiecare gest - iubirea adevărată implică reciprocitate, pe când dragostea obsesivă implică, de fapt, dorința de reciprocitate. Speri că și el îți va răspunde sentimentelor, speri că și el te va iubi, speri că și el va face pentru tine ceea ce ești tu dispusă să faci pentru el. Cauți, așadar, dovezile care să-ți confirme că există acea reciprocitate, chiar și când nu există. Te autoamăgești pentru că îți este teamă și este prea greu pentru tine să accepți că nici de data aceasta, el nu este bărbatul potrivit pentru tine;
- tânjești după aprobarea lui, după atenția lui, cu atât mai mult cu cât bărbații de care ești atrasă în mod obișnuit nu îți pot oferi aceste lucruri (sunt indisponibili emoțional, nu sunt interesați de tine sau nu vor o relație serioasă cu tine). Este ca și cum degeaba ți-ar spune o sută de oameni că ești minunată, nu i-ai crede până când nu ți-ar spune și El;
- simți că nu ai o identitate proprie în afara relației – adică te definești prin rolul tău de „iubită”, „parteneră”, „soție” ș.a.m.d și te simți lipsită de valoare dacă nu te afli într-o relație ori dacă nu există un bărbat în viața ta care să te valideze;
- ești capabilă să îți încalci principiile și valorile și inclusiv să faci lucruri ilegale dacă aceste lucruri te ajută să păstrezi relația cu el ori să păstrezi legătura dacă deocamdată nu aveți o relație – ai disponibilitatea de a face orice este nevoie pentru a-i intra în grații, pentru a-l ține aproape de tine sau, după caz, pentru a-l determina să intre într-o relație cu tine;
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- ai o dorință foarte puternică de a rămâne în contact cu el, chiar dacă el nu își dorește același lucru – îi scrii, îl suni, îi lași mesaje, îl urmărești obsesiv pe rețelele sociale sau îl urmărești fizic pentru a te afla în preajma lui, pentru a te duce unde se duce și el, pentru că ai senzația că în acest fel ești în control. Când te superi, îi blochezi numărul de telefon, îl ștergi de la prieteni, însă în scurt timp regreți deja decizia impulsivă pe care ai luat-o și încerci să repari lucrurile. În orice caz, simți că nu poți sta fără el. Absența lui îți cauzează simptome asemănătoare sevrajului (sevrajul reprezintă manifestările fizice și psihice ca urmare a încetării folosirii unei substanțe de care ești dependent) pentru că el este, de fapt, drogul tău și de aceea te întorci la el de fiecare dată, deși știi că îți face rău, sau cauți cu disperare un alt partener.
Cum te simți în absența lui? Atunci când fie el se desparte de tine, fie tu te desparți de el (deși astfel de cazuri sunt rare ori dacă te desparți, te împaci cât de curând posibil), poți să ai simptome asemănătoare sevrajului precum:
- dureri fizice (în piept, în stomac etc.), dureri de cap, stări de greaţă, tremurat;
- agitație, iritabilitate, panică, mers prin cameră, nevoia de a mânca sau de a „bea ceva” pentru a a-ți calma starea;
- stări anxioase, stări depresive, plâns necontrolat;
- emoții și sentimente puternice precum: frică, furie, lipsă de siguranță, lipsă de sens, vinovăție, rușine;
- tulburări ale somnului, insomnie, hipersomnie;
- lipsă de energie, oboseală, letargie;
- sentimente puternice de singurătate.
De cele mai multe ori, trăirile dificile, grele și intense prin care treci (care sunt, în mare măsură, trăirile copilului tău interior care este furios și supărat pentru că se simte abandonat – „abandonul” partenerului activează, de fapt, rana de abandon a copilului interior) te determină să faci anumite lucruri, fie ele și neinspirate, dăunătoare sau periculoase doar pentru a-ți potoli starea.
De exemplu, dacă afli că fostul tău partener are o nouă iubită, ești capabilă să o urmărești pe acea femeie, să o ameninți sau chiar să-i faci rău în mod direct sau pe ascuns. Un alt lucru pe care îl poți face este să cauți să te răzbuni: dacă există copii la mijloc, te vei folosi de acei copii pentru a-l manipula și șantaja pe bărbat, dacă există bunuri pe care el le prețuiește și tu ai acces la acele bunuri, le vei distruge, dacă ai informații despre el care știi că i-ar putea face rău, te vei folosi de acele informații pentru a-i face rău.
Un alt gen de reacție în urma despărțirii poate fi faptul că vei încerca din răsputeri să te împaci cu el. Îl vei căuta insistent, îl vei suna, îi vei da mesaje, vei plânge, te vei victimiza, vei implora, îi vei face promisiuni, îți vei cere iertare, vei încerca să-l seduci folosindu-ți toate atuurile feminității, vei încerca să-l faci pe partenerul tău să se simtă vinovat pentru că te-a părăsit spunând lucruri de tipul: „mi-ai distrus viața”, „nu voi mai putea iubi pe nimeni niciodată”, „nu știu cum voi putea să merg mai departe”, vei minți, vei spune că ești însărcinată (deși nu ești) pentru a-l convinge să se împace cu tine.
Tu crezi, în mod eronat, că nu poți trăi fără el, că ai nevoie de el, că dacă te vei strădui mai mult, eventual vei face și mai multe sacrificii și compromisuri, relația voastră va funcționa. Crezi că sunteți meniți să fiți împreună și trebuie să lupți din greu pentru el și pentru relație să îndeplinești această profeție. Îți tot repeți că relația voastră trebuie să meargă și că merită să-i mai acorzi încă o șansă, iar apoi încă una și tot așa.
De ce te încăpățânezi să te agăți de o iluzie și negi/ignori realitatea? De ce crezi că-l poți face să te iubească dacă te străduiești mai mult? De ce crezi că poți să-l schimbi pentru a corespunde mai bine nevoilor și dorințelor tale? Te invit să citești continuarea în partea a treia a acestui articol.
Dr. Ursula Sandner
Lipsa de atentie in copilărie fin partea tatălui
Asta li se intampla si lor sau doar femeilor? Manipulatorii narcusisti perversi / pradatorii.. Nu sufera nu?