Femei care iubesc prea mult

Suntem însetați de dragoste. Când suntem mici avem nevoie de a crea o legătură de atașament cu părinții noștri sau cu cei care ne îngrijesc - avem o foame emoțională care, dacă nu ne este satisfăcută, vom rămâne „flămânzi” în continuare și vom căuta și în viața de adult persoane prin care să ne satisfacem această nevoie (oh, de am învăța să ne iubim pe noi înșine

Varianta ideală de relație este aceea în care cei doi parteneri sunt două persoane independente și autonome, conștiente de sine, care caută să-și înțeleagă tiparele de relaționare și comportament pentru a nu le reitera pe cele disfuncționale, să facă pace cu trecutul lor, să poată accepta și urma în viața lor o cale a vindecării de sine, proces în care învață cum să-și asume responsabilitatea pentru propriile nevoi și dorințe, cunoscându-se, acceptându-se, iubindu-se și respectându-se pe zi ce trece mai mult și, implicit, alegând parteneri care nu reprezintă pentru ei o salvare, o compensare a golurilor emoționale sau a lipsei iubirii de sine, ci egali ai lor care sunt, de asemenea, asumați, care sunt capabili și dispuși să ofere și să primească la rândul lor.

Însă, pentru că acest proces al vindecării de sine nu este unul care se înfăptuiește peste noapte, și pentru că de cele mai multe ori nu învățăm decât prin suferință sau greșeli, atragem în viața noastră exact opusul a ce ne dorim de fapt.

Sunt femei care, urmând inconștient anumite tipare de relaționare și comportament, sau fiind îndoctrinate de mici cu anumite idei și credințe disfuncționale, din păcate, ajung să trăiască ani și ani de zile în relații toxice cu parteneri pe care îi idealizează și de la care speră că vor obține afecțiunea, iubirea, atenția și respectul pe care și le doresc atât de mult.

Nu aș vrea neapărat să intru în detalii privind cauzele acestui gen de relaționare, acestor alegeri și decizii, pentru că le-am dezbătut pe larg în alte scrieri de-ale mele, fie în mediul online, fie în cărțile și cursurile mele , însă aș dori să punctez câteva dintre ele și să mă focalizez pe implicațiile pe care comportamentul și atitudinea lor o au asupra propriei persoane și asupra relației.

Astfel, printre cauze putem enumera: stilul de atașament , educația, mediul familial, mass-media cu filmele și poveștile sale unde iubirea este romanțată excesiv și prezentată nerealist, credințele pe care le-am preluat de la alții, valorile sau principiile care ne-au fost insuflate, influența socială (vedem că nici cei din jurul nostru nu sunt fericiți cu partenerii lor, că fac sacrificii și compromisuri, că stau și îndură deoarece „căsnicia” este sfântă, divorțul e o rușine sau un păcat), teama că nu vom găsi pe cineva mai bun, pentru că nu ne considerăm noi suficient de buni etc.

Ce se întâmplă mai departe? O femeie care, dintr-o cauză sau alta, formează o relație (sau trăiește cu iluzia că este într-o relație) cu un bărbat care, în fond, este exact opusul a ceea ce-și dorește ea - adică indisponibil emoțional, ezitant, evitant sau prea gelos și posesiv, un bărbat care nu o iubește, nu o respectă, nu este acolo pentru ea, ci îi oferă numai firimituri, intră într-un cerc vicios autodistructiv care începe astfel: la început, când euforia îndrăgostirii este încă prezentă, femeia începe să-l idealizeze pe bărbat - poate că are anumite calități care îi stârnesc interesul, iar în mintea ei exagerează aceste calități, adăugând și altele în plus. Începe să-l privească ca pe un zeu, un salvator, centrul universului său, suprapune imaginea bărbatului ideal (prințul pe cal alb, nu-i așa?) peste imaginea acestui bărbat. Dacă nu se potrivesc, le face ea să se potrivească – se minte pe sine, se autoamăgește, distorsionează realitatea. Și face acest lucru tocmai din cauza acelei senzații de gol interior, de foame emoțională, pentru că i-ar fi greu să se confrunte și de data aceasta cu o dezamăgire, i-ar fi greu să accepte că nici de data aceasta nu va fi „salvată”, iubită, dorită.

Firesc, din teama de a nu-l pierde, teamă care este, cumva, mereu prezentă în fundalul minții sale și care o face să se îngrijoreze ori să devină geloasă din cele mai mărunte motive, caută să-i facă pe plac, ca să fie bine. În momentul în care face un scop principal din a-i face pe plac (pentru că nu se simte acceptată și iubită pentru ceea ce este ea, ca și cum nu ar fi de ajuns și simte că trebuie să supracompenseze), se întâmplă următoarele lucruri:  începe un lung șir de sacrificii și compromisuri, lasă de la ea pentru a evita confruntările sau reproșurile, renunță la autenticitatea sa (deoarece autenticitatea sa amenință „bunul mers” al relației), își pierde încrederea în sine, începe să-și pună la îndoială deciziile și intuiția, ajunge să trăiască mai mereu în incertitudine, îndoială, anxietate.

Bărbatul ajunge să nu o mai respecte, se simte în control ca un stăpân de sclavi, știe că o poate manipula după bunul plac, îi exploatează slăbiciunile, se joacă cu mintea ei în propriul interes. Lui îi este confortabilă situația – știe că primește orice are chef, fără a oferi nimic în schimb, fără a depune vreun efort. O ține înlănțuită în corzi imaginare, „târând-o” după el. Ea îl urmează, hrănindu-se cu firimiturile pe care el le lasă în urma sa. Se mulțumește și cu atât, deoarece acele firimituri, când este flămândă, o bucură și îi întărește iluziile pe care și le-a creat în mintea ei – se entuziasmează gândind că acele firimituri sunt dovezi ale faptului că relația lor va evolua, că el se va schimba, pentru că în sfârșit a înțeles ce are ea nevoie. Astfel că un „ce mai faci?” devine pentru ea un fel de „te iubesc”.

Însă, apoi, urmează o altă perioadă de „foamete”, timp în care femeia devine din ce în ce mai agitată pe zi ce trece, mai disperată, dispusă să facă și mai multe pentru a-l readuce pe „calea cea bună” de dinainte. Și povestea se repetă, deseori luând sfârșit abia în momentul în care el decide să pună punct. Femeii îi este greu să renunțe tocmai pentru că își hrănește iluziile cu acele mici așa-zise dovezi de afecțiune. Pe deasupra, stima și încrederea în sine sunt slăbite (nu ai cum să te simți încrezător și puternic când, practic, într-o formă sau alta îți calci peste demnitate, peste principii, când ești în postura în care mai degrabă cerșești iubire și atenție – acest lucru îți întărește insecuritățile și dacă deja aveai o problemă privind sentimentul valorii interioare, adică nu te simțeai valoroasă prin cine ești tu, acum te vei simți și mai lipsită de valoare). Dar sunt și femei care se trezesc, care, deși își recunosc că nu se simt suficient de puternice pentru a face această schimbare, încep să caute soluții ori să solicite ajutor.

Am întâlnit femei care erau abuzate de partenerii lor, care credeau că „dacă mă bate, mă iubește”, pentru că așa au învățat din familiile lor, femei care munceau cât pentru cinci, își întrețineau partenerul, însă tot el era cel nemulțumit, tot el le înșela, tot el le jignea și le umilea, oricât s-ar fi străduit ele să-l „ridice” ori să-l transforme prin iubirea lor. Am întâlnit femei care erau convinse că sunt într-o relație, chiar una funcțională, în condițiile în care el trecea pe acasă o dată pe lună, nu le răspundea la telefon decât atunci când avea chef, nu contribuia cu nimic la relația lor, avea amante și alți copii în paralel. Am întâlnit femei care au renunțat la tot – la cariera lor, la familia și prietenii lor, doar de dragul lui. S-au înstrăinat de toți și de toate și au devenit victime ale propriei iubiri.

Dragile mele, alegeți înțelept! Rescrieți-vă motto-ul „Te rog, iubește-mă!” Transformați-l într-o afirmație care să vă dea putere. Transformați-vă din „cerșetoare” în regine. Aveți curajul de a privi realitatea în față! Nu le mai găsiți scuze și justificări. Nu vă mai autoiluzionați. Lucrurile sunt simple: dacă vrea să fie cu tine, dacă te iubește, dacă este interesat de tine, va fi cu tine și îți va arăta acest lucru destul de clar. Iar dacă nu îți va fi clar și vei dori să comunici cu el, va fi dispus să comunice sau să facă ceva pentru relația voastră. Nu va încerca să te convingă că ți se pare, că „ești nebună”, nu se va înfuria doar pentru a te determina pe tine să nu mai deschizi subiectul și să te mulțumești cu puținul pe care ți-l oferă. Adevărata iubire se vede începând cu cele mai mărunte gesturi. De altfel, nici nu trebuie să ne străduim prea mult pentru a recunoaște un escroc sentimental sau o persoană nepotrivită pentru noi, trebuie doar să ne dăm voie să vedem realitatea așa cum este ea.

Mi-am adus aminte de o vorbă pe care am auzit-o undeva: „nu poți culege trandafiri din ciulini” – adică, dacă te înverșunezi să obții de la un om anumite „lucruri”, însă el nu este dispus sau capabil să ți le ofere, nu vei avea decât de suferit.

Dragi femei, iubiți-vă și prețuiți-vă! Sunteți minunate, cu imperfecțiunile voastre, cu puterea nemărginită care vă pune în mișcare în fiecare zi, care vă face să mai „puteți un pic”. Folosiți-vă această putere nu pentru a rezista, a supraviețui într-o relație sau căsnicie stearpă, ci pentru a vă crește aripi și a vă îndrepta înspre cele mai înalte visuri ale voastre. Transformați toate lacrimile zilei de ieri în combustibil pentru a merge mai departe și nu vă mai ascundeți în umbra celui care v-a fost cel mai dulce vis și cel mai întunecat coșmar. Cu siguranță în drumul vostru veți întâlni persoana potrivită pentru voi. Sunteți minunate, sunteți frumoase, sunteți capabile, sunteți mai puternice decât credeți, nu lăsați pe nimeni să vă convingă că nu ar fi așa.

Iubește ca o regină

Dr. Ursula Sandner

 

 

18 comentarii pentru “Femei care iubesc prea mult

  1. Atât de conștientă…dar atât de greu de urmat ceea ce primesc. Articole si sfaturi intelepte, care ar schimba tot. Din pacate, puterea mea interioară are nevoie de luptă. Multa lupta cu mine.

  2. Minunat!…
    Am trait asta.., aproape m-am descatusat!
    El continua sa doreasca sa ma acapareze ca victimă, reproșînd ca nu sunt Credincioasa atat incat sa nu-l mai vad ca pe un monstru.(foloseste Credinta in Dumnezeu ca unealta de manipulare) Se foloseste de copil cumparandu-l cu bani si formandu-l ca pe el. Ii spune copilului ca eu, mama, sunt raul din viata lui. Este complice si sustinator al greselilor copilului doar ca sa fie aliatul lui in „lupta” impotriva mea.
    Ceea ce citesc aici imi este de un real folos. Imi confirma TOT ce am trait si ma bucur ca sunt o femeie puternica pana la urma…
    Multumesc, toate cele bune!♥️🦋☘🌷🌿🥀🌹🌾

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *