A manifesta compasiune față de propria persoană înseamnă a te raporta la tine însuți cu atenție, grijă, înțelegere și bunătate mai ales în momentele dificile ale vieții, când te confrunți cu greutăți, eșecuri, nedreptate sau greșeli.
Oamenii au tendința să se învinovățească, să se rușineze, să se critice ori să „se pedepsească” pentru imperfecțiunile lor, pentru greșelile lor, pentru alegerile și deciziile mai puțin fericite pe care le-au luat și, în acest fel, ajung să poarte zi de zi după ei povara propriei existențe.
Se afundă în fel și fel de stări negative și, tocmai pentru că au sentimente de rușine, vinovăție sau inadecvare, nu-și dau voie să depășească anumite momente sau stări dificile, deoarece, într-un fel, se pedepsesc pe ei înșiși rămânând acolo.
Să luăm un exemplu – dacă ai făcut o greșeală, te raportezi la tine însuți cu lipsă de compasiune atunci când îți spui cuvinte grele care te fac să te simți „mic”, „rău”, inadecvat, „greșit”, când te învinovățești și te autopedepsești, când te critici într-o manieră agresivă. Pe de altă parte, în aceeași situație manifești compasiune față de tine dacă accepți și „liniștești” partea din tine care a greșit (adică să te accepți pe tine, cel care ai greșit, în loc de a te pune singur la pământ), dacă manifești înțelegere față de faptul că ai greșit, în același timp asumându-ți responsabilitatea și învățând ceva din greșeala ta.
Compasiunea față de propria persoană presupune să te liniștești tu pe tine și să îți oferi alinare atunci când îți este greu sau când suferi, să fii conștient de trăirile tale și să le accepți (dacă ești trist sau furios, să îți dai voie să simți acea emoție, să nu o reprimi, să îi permiți să se elibereze), să nu te judeci, ci să te raportezi la tine cu iubire și înțelegere (așa cum ai face cu prietenul tău cel mai bun), adică să-ți dai voie „să fii alături de tine”. Compasiunea presupune și a acționa înspre binele tău, adică a face ceva pentru a depăși suferința, a căuta soluții sau, în funcție de situație, a spune „nu”, a-ți reafirma granițele și limitele în loc de a-ți plânge de milă și a rămâne pasiv.
A fi bun, blând și compasiv cu propria persoană nu este întotdeauna ușor deoarece noi, oamenii, am fost învățați să manifestăm acest gen de calități mai mult în relație cu ceilalți și mai puțin în relație cu noi înșine. Am fost învățați că acest lucru înseamnă egoism ori ne-am format credința că înțelegerea și compasiunea duc la delăsare, deoarece am asociat bunătatea cu slăbiciunea – ca și cum dacă nu suntem duri și critici cu noi înșine, nu vom mai realiza nimic în viață ori dacă nu ne pedepsim pentru greșelile noastre, le vom repeta.
În realitate, nici autocritica, nici pedeapsa nu ne țin la distanță de greșeli sau de eșecuri. Dimpotrivă, cu cât suntem mai duri cu noi înșine, cu cât ne desconsiderăm mai tare, cu atât vom avea mai puțină încredere în noi. Vom începe să credem că nu merităm, că nu putem, ne vom aștepta, poate inconștient, să eșuăm. Iar acțiunile noastre ne vor reflecta întocmai aceste credințe.
Compasiunea implică să fii sincer cu tine însuți și să-ți asumi 100% responsabilitatea pentru tine și pentru viața ta. Da, ești înțelegător și bun cu tine, dar nu îți plângi de milă; da, îți oferi alinare în momentele dificile, dar nu te victimizezi; da, te iubești pe tine însuți chiar și atunci când greșești, dar asta nu înseamnă că fugi de responsabilitatea care îți aparține pentru acea greșeală (încerci să o îndrepți dacă se poate, iar dacă nu se poate îți însușești anumite lecții și înveți să acționezi altfel data viitoare). Vorbim așadar despre a schimba anumite aspecte sau a îmbunătăți anumite puncte slabe, nu a te critica și desconsidera pentru ele.
Atunci, când ne criticăm în permanență pe noi înșine, devenim, cumva, inhibați, timorați, neîncrezători și ne este mult mai greu să ne atingem scopurile. Dacă ne vorbim urât sau dacă pur și simplu suntem cruzi față de noi înșine (lipsiți de iubire, de compasiune, de respect), acest lucru nu ne va motiva (așa cum eronat credem), ci ne va demoraliza mai tare – vom amâna să acționăm pentru a ne atinge obiectivele și vom stagna gândindu-ne aproape obsesiv cât de „greșiți”, „incapabili” sau „defecți” suntem.
În cele ce urmează îți propun un exercițiu care te poate ajuta să reflectezi și să descoperi maniere prin care să înlocuiești critica și desconsiderarea sau orice alte modalități negative și distructive de raportare la propria persoană cu o atitudine compasivă și constructivă.
- Gândește-te la o situație dificilă prin care ai trecut sau cu care te confrunți în prezent (poate fi vorba despre o situație stresantă la locul de muncă, un conflict pe care l-ai avut cu cineva apropiat, o greșeală pe care ai făcut-o, un răspuns pe care îl regreți ș.a.m.d).
- Observă și notează ce emoții și trăiri ai în raport cu această situație (de exemplu, dacă ai făcut o greșeală, te poți învinovăți, critica; poți simți rușine, regret).
- Găsește o manieră de a-ți valida aceste emoții (de exemplu, dacă simți tristețe sau furie, nu te judeca pentru ceea ce simți, ci doar acordă-ți permisiunea de a simți ceea ce simți - în acest fel emoțiile se vor elibera).
- Observă și notează ce îți spui tu ție în dialogul interior și cum îți influențează aceste gânduri emoțiile pe care le ai și pe care le-ai enumerat la punctul doi. Preia controlul asupra criticului tău interior și spune-i că înțelegi că este nemulțumit sau nervos, dar că de data aceasta vrei să asculți și ce are de spus sinele tău compasiv. Adică, ceea ce ai de făcut este să conștientizezi felul în care îți vorbești și ce îți spui în dialogul tău interior și să înlocuiești această atitudine critică și demoralizatoare cu o atitudine binevoitoare și înțelegătoare. De exemplu: „am făcut o greșeală și îmi pare rău pentru asta. Cu toții facem greșeli uneori, dar acest lucru nu mă face să fiu o persoană rea, ci doar o persoană care a greșit. Mă gândesc ce pot face pentru a îndrepta această greșeală, iar dacă nu voi reuși, voi accepta că nu pot face mai mult. Mă iert și mă accept în ciuda greșelii mele.”
- Gândește-te la un lucru pe care-l poți face pentru a te simți mai calm și a te autoliniști (de exemplu, schimbă felul în care îți vorbești în dialogul interior, vorbește cu o persoană de încredere, meditează, plimbă-te, fă o baie relaxantă ș.a.m.d).
- Gândește-te la un lucru pe care îl poți face pentru a diminua sau „tăia” răul pe care tu singur ți-l provoci prin gândurile, atitudinea sau faptele tale. Dacă este vorba despre alte persoane, gândește-te la maniere prin care îți poți reafirma limitele și granițele personale - dacă există influențe negative din exterior, cum te poți delimita de aceste influențe?
- Cum poți avea mai bine grijă de nevoile tale (emoționale, fizice)? Ce poți face pentru a-ți oferi ceea ce ai nevoie/îți dorești?
- Cum te poți automotiva? Cum îți poți oferi afecțiune, sprijin, încurajare?
Identifică și notează un aspect al tău de care nu ești mulțumit, de care te rușinezi sau care te face să te simți că nu ești suficient de bun așa cum ești. Apoi notează ce emoții și trăiri ai atunci când te gândești la acest lucru. Fii răbdător cu tine și nu fugi din fața emoțiilor neplăcute care ar putea să apară, oricât de dificil ar fi să le confrunți.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Ulterior imaginează-ți că ar veni la tine cel mai bun prieten al tău și ți-ar spune întocmai aceste lucruri. Care ar fi abordarea ta? Ce i-ai spune? L-ai judeca și l-ai critica sau ai fi deschis și compasiv? I-ai arăta că îl accepți și l-ai încuraja să se focalizeze pe aspectele sale pozitive și pe ceea ce poate îmbunătăți la el pentru a fi mai fericit și mai sănătos din toate punctele de vedere sau l-ai încuraja să-și plângă de milă ori să „se biciuiască” pentru asta?
Uneori nu ne dăm seama de felul în care ne tratăm pe noi înșine pentru că suntem atât de obișnuiți cu asta, încât ni se pare firesc. Tocmai de aceea ne poate fi util să ne detașăm oarecum de noi (de poziția noastră perceptuală) pentru a observa mai clar ce atitudine și raportare avem față de noi înșine.
În acest sens, exercițiul propus mai sus poate lua și următoarea formă – să îți imaginezi ce ți-ar spune prietenul tău cel mai bun sau, în orice caz, o persoană care te-ar iubi și te-ar accepta necondiționat. Cum te vezi pe tine prin ochii unei persoane care te iubește și te acceptă necondiționat? Ce observi că se schimbă în percepția ta?
Felul în care te raportezi la tine însuți, felul în care gândești despre tine și vorbești în dialogul tău interior nu are impact doar asupra ta, ci și asupra relațiilor și deciziilor tale. Compasiunea se dezvoltă cu timpul, așa că încearcă, ori de câte ori poți, să exersezi această abilitate.
Dr. Ursula Sandner
Va mulțumesc pt sfaturi ! Va mulțumesc pt ca existați și ca ați ales și aceasta metoda (mail ) de a împărtăși din cunoștințele Dvs !
Forte interesant subiectul abordat.
Sunt intr-o perioada dificilă din viața mea iar sfaturile d-voastră vin ca o soluție la problemele mele.
Binecuvântate mulțumiri !
De foarte multe ori am reusit sa inteleg sau sa iau atitudine ,in anumite situatii aparute in viata mea!Da ..e clar ,schimbarea incepe cu tine! Doar atunci cand ,te vei intelege pe tine, vei fi empatic , intelegator si mai putin critic , te vei raporta la greselile celorlalti fata de tine sau de cei din jur cu intelegere si empatie ,fara crítica ! Cred ca asta inseamna iubirea , iubirea pe care ti o acorzi tie o vei putea acorda si celorlalti! Multumesc