Care sunt semnele că este o legătură traumatică și nu o relație sănătoasă bazată pe iubire?
O legătură traumatică nu este o legătură bazată pe iubire, ci pe abuz și traumă. O legătură traumatică îți amplifică și îți exploatează fricile, simți frecvent anxietate și te îndoiești de tine însuți, nu îți manifești și nu îți onorezi nevoile și dorințele, pe când într-o relație sănătoasă te simți în siguranță, îți exprimi nevoile, dorințele și acestea îți sunt respectate, ai încredere în tine, dar și în partener.
Într-o legătură traumatică nu există iubire, ci control și manipulare. Persoana care este abuzată confundă, însă, dependența cu iubirea, abuzul cu iubirea. Poate fi genul de relație intensă, incredibilă, pasională, care evoluează rapid, cu o chimie așa cum nu ai mai simțit niciodată. Ceea ce este important de menționat aici este faptul că, de foarte multe ori, „atracția magnetică” sau chimia pe care o simțim poate fi, de fapt, familiaritatea. Ne atrage pentru că ne este familiar.
Dacă, de exemplu, ai fost abuzat în copilărie, dacă ai trăit într-un mediu haotic, în care primeai atenție și afecțiune doar din când în când și într-o manieră imprevizibilă, iar apoi erai neglijat sau maltratat (cum se poate întâmpla în cazul unor copii care au părinți dependenți de alcool sau droguri, părinți care suferă de diverse tulburări psihice sau afecțiuni fizice grave), este foarte posibil să te simți atras de un partener care îți amintește de mama sau de tatăl tău, chiar dacă nu conștientizezi acest lucru.
Ca și copil, te agăți de orice frimitură de atenție, afecțiune și validare pe care o primești de la părinții tăi, în special când ești supus abuzurilor repetate, iar ca adult, este posibil să fi dezvoltat o toleranță foarte mare față de acest gen de comportamente, adică să percepi ca fiind normal să fii ignorat, să ți se vorbească urât, să se țipe la tine, să nu ți se mai vorbească deloc, să fii învinovățit, să fii criticat, agresat, manipulat, certat și „pedepsit”.
Un copil care trăiește așa, va justifica comportamentele dăunătoare ale părinților săi și, cel mai frecvent, se va învinovăți pe sine. În mintea copilului se formează o idee de genul: „dacă părintele este „rău”, este periculos, cine va mai avea grijă de mine?”. Pentru că însăși supraviețuirea sa este pusă în pericol, copilul găsește, astfel, o strategie prin care să elimine ideea că părintele este „rău”. Este o tactică de supraviețuire, să faci orice este necesar pentru a rămâne protejat și conectat la un părinte, chiar dacă acel părinte este abuziv.
Găsirea de justificări, de scuze și autoînvinovățirea vor fi tipare pe care adultul le va manifesta și în relația sa de cuplu. Iar momentele frumoase, acele „recompense” despre care vorbeam anterior, îl vor face pe adultul care se află într-o legătură traumatică să nu mai vadă nimic altceva, să raționalizeze comportamentele negative, adică să justifice atitudinile sau comportamentele inacceptabile prin găsirea unor explicații sau scuze vag plauzibile pentru a le face tolerabile pentru propria persoană. De exemplu: „îmi doresc ca această relație să dureze, dar el/ea se comportă urât cu mine”. Pentru a elimina această disonanță, vei găsi justificări pentru acel comportament urât: „este obosit/ă, are o perioadă dificilă la serviciu, nu a vrut, nu vorbea serios, eu l-am provocat / eu am provocat-o etc.”
Într-o relație bazată pe o legătură traumatică există multe promisiuni care nu sunt respectate niciodată. Este o manieră prin care persoana abuzată trăiește într-un viitor minunat, dar complet „fals”, trăiește într-o iluzie și nu în realitate. Își hrănește speranțele și acceptă să se autoamăgească, deși trecutul i-a dovedit de multe ori că promisiunile partenerului au fost doar vorbe-n vânt.
Un alt aspect interesant este acela că, dacă te afli într-o astfel de relație, este posibil ca atunci, când ești întrebat ce anume iubești la partenerul tău sau ce anume îți aduce această relație sau cum anume te simți în această relație, să spui lucruri de tipul: „nu știu... e ceva ce nici măcar eu nu înțeleg”, „este ceva imposibil de definit”, „e ceva foarte puternic / e ceva dincolo de cuvinte / e ceva magic”, „nu mă poate înțelege nimeni / nu poate nimeni să înțeleagă ce simt”. Astfel de răspunsuri sunt tot o manieră de a justifica de ce accepți această relație. O persoană care are o relație sănătoasă, matură, va ști să spună pe ce se bazează relația în care se află (de exemplu, reciprocitate, respect, compatibilitate, empatie, înțelegere, evoluție personală etc.), de ce se află în acea relație și ce anume îi aduce acea relație.
Într-o relație bazată pe o legătură traumatică există o frică extrem de mare de a nu pierde relația, este o frică de necunoscut și o frică legată de faptul că nu te vei putea descurca / nu vei putea trăi fără partenerul/a tău. Te simți devastat dacă ajungeți să vă despărțiți și simți că ai face orice pentru a te întoarce în acea relație, chiar dacă știi că nu îți face bine. În momentul în care o relație sănătoasă se încheie, sigur că poți suferi, poți deveni nostalgic, însă ești recunoscător și ai un sentiment de împlinire privind înapoi – îți dai seama că ai reușit să crești, să evoluezi, să te dezvolți, că acea relație și acea persoană ți-a îmbogățit viața, că ai dăruit și tu, la rândul tău. Sigur că există tristețe, că pot exista regrete, dar nu ai genul acela de sentimente de devastare, de gol interior sau gânduri precum: „viața mea nu mai are niciun sens fără el/ea”, „fac orice numai să ne împăcăm” (iar acel „orice” poate însemna inclusiv să faci lucruri care îți sunt extrem de dăunătoare).
De altfel, într-o relație bazată pe o legătură traumatică pot exista multe certuri, despărțiri și împăcări, tocmai pentru pentru plăcerea și bucuria împăcării. Este ca și cum ai priva un copil mic de ceea ce are cel mai mult nevoie, l-ai speria dispărând brusc de lângă el chiar și pentru cinci minute, pentru ca apoi să reapari în câmpul lui vizual. Sentimentul de abandon și teroarea resimțită de acel copil că și-a pierdut părintele în mulțime și că a rămas neajutorat va face ca reîntâlnirea cu acesta să fie cel mai extatic lucru posibil. Este o ușurare și o plăcere de a te întoarce în brațele celui care te-a „abandonat”. Acel sentiment de ușurare poate fi resimțit în acele momente ca iubire, ca cea mai mare iubire pe care ai simțit-o vreodată. Dar nu este, de fapt, iubire.
Legăturile traumatice sunt lipsite de echilibru – există momente extrem de intense în care te simți în al nouălea cer, pentru ca apoi să urmeze căderi și „prăbușiri” bruște. Ele sunt precum un carusel emoțional. Fiecare relație are urcușuri și coborâșuri, dar într-o relație stabilă, sănătoasă, predomină momentele bune, sentimentele pozitive, nu frica, tristețea, confuzia și frustrarea.
De asemenea, o persoană implicată într-o relație toxică are o frică de abandon foarte intensă, se poate simți confuză în privința propriei identități, are o stimă de sine scăzută și depinde în mare măsură de abuzator pentru a fi susținută, în ciuda comportamentelor toxice ale acestuia. Partenerul abuziv încurajează această dependență prin manipulare, șantaj emoțional, gaslighting sau alte tactici. Într-o relație sănătoasă, partenerii își susțin și își încurajează reciproc independența, evoluția personală și starea de bine psihică, emoțională și fizică.
Ce te poate ajuta să ieși dintr-o relație toxică, traumatică și să te vindeci?
Oricine se află într-o relație abuzivă poate dezvolta o legătură traumatică cu agresorul său. Dacă ai suferit traume în copilărie, este posibil să fii mai susceptibil la formarea unor astfel de atașamente ca adult. Un psihoterapeut te poate ajuta să explorezi și să înțelegi mai profund traumele din trecut și modul în care acestea au influențat viața ta. Ți-ai format anumite strategii de adaptare care atunci te-au ajutat să supraviețuiești, însă acum pot să nu-ți mai fie de folos, ba chiar dimpotrivă. Este nevoie de timp și de ajutor pentru a schimba acele tipare și pentru a te vindeca. Psihoterapia te poate ajuta, de asemenea, să înțelegi mai bine prin ceea ce treci în prezent, să identifici și să dezvolți strategii de adaptare sănătoase în locul celor nesănătoase pe care le-ai putut dezvolta în trecut, să îți consolidezi resursele personale.
Poate că te simți lipsit de putere, neîncrezător și îți este teamă să iei decizia de a ieși din acea relație toxică. Poate că încă speri că va fi bine și că toate promisiunile vor deveni realitate. Dacă visezi cu ochii deschiși la acel viitor de basm, oprește-te și întoarce-ți atenția către prezent. Ce se întâmplă acum în prezent? Care este, de fapt, realitatea situației în care te afli? Care sunt emoțiile tale din prezent? Cum te simți, de fapt, dincolo de măștile pe care le afișezi? Visezi în continuare la ceea ce nu se întâmplă, dar ți-ai dori să se întâmple? Cât timp a trecut de când te amăgești? Dacă prezentul tău este atât de dificil încât simți nevoia să te refugiezi fie în trecut, fie în viitor, poate că ar trebui să schimbi ceva tocmai în acest prezent în care trăiești.
Încearcă să conștientizezi care este nevoia neîmplinită, punctul sensibil pe care partenerul tău îl exploatează, de fapt. Poate ți-a promis căsătorie, copii, că o să petreceți mai mult timp împreună, că o să vă mutați în alt oraș, acolo unde îți dorești tu, poate ți-a promis că se va angaja și veți avea mai multe resurse pentru a te întoarce să-ți continui studiile așa cum visezi de mult timp ș.a.m.d. Ce anume crezi că ai putea pierde? Ceva ce oricum nu ai nici acum?
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Nu mai căuta scuze și justificări. Întreabă-te ce îți dorești de relația în care te afli și dacă ai avut sau nu parte până acum de ce ți-ai dorit. Evaluează diferența dintre aspirațiile tale și realitatea trăită. În orice relație apar dificultăți, dar chiar și în acele momente ar trebui să simți că, în ansamblu, totul este bine, să simți iubire, respect și sprijin. Dacă, în general, nu te simți bine și simți că această relație nu este potrivită pentru tine, cel mai probabil nici nu este.
Când iei decizia de a pleca, de a pune punct relației, planifică-ți de dinainte ceea ce ai de făcut. Începe să-ți asiguri resursele de care ai nevoie și pleacă.
Fă o listă cu toate lucrurile din relația ta care te deranjează, care te fac să te simți inconfortabil sau rău și care te rănesc. În momentele tale cele mai vulnerabile, când ești pe punctul de ceda și a căuta o împăcare cu partenerul/a tău, recitește acea listă. Este o listă în care enumeri toate abuzurile la care ai fost, de fapt, supus/ă.
Vorbește cu persoanele de încredere, cu apropiații tăi, spune-le prin ceea ce treci, care este situația ta și cere ajutor. Este important să eviți să te mai izolezi ori să ascunzi totul sub covor și să te înconjori de oameni care te pot sprijini în această perioadă a vieții tale.
După despărțire, evită contactul cu partenerul/a tău pentru a preveni orice tentative de reconciliere sau manipulare și începe, în schimb, să faci o prioritate din grija față de sine. Fii atent la nevoile și dorințele tale și respectă-le, stabilește-ți obiective și planuri de viitor, oricât de mici sau neimportante ar părea ele și fă câte ceva în fiecare zi pentru a-ți îndeplini acele obiective. Focalizează-ți atenția pe tine, pe activități constructive și sănătoase, pe ceea ce îți poate îmbogăți viața, pe ceea ce te poate ajuta să te simți mai bine tu cu tine, să crești, să te dezvolți. De data aceasta, alege-te pe tine!
Dr. Ursula Sandner
Un articol interesant și venit la timpul potrivit. Mulțumesc.
Minunat materialul! Am urmărit și altele ! Mulțumesc!