Cum gestionezi lucrurile pe care nu le poți controla?

Când nu putem schimba anumite circumstanțe, pentru că nu depind de noi, acest lucru nu înseamnă că nu suntem capabili să facem față acelor circumstanțe într-o manieră activă – putem să ne schimbăm percepția și atitudinea față de acea situație (să o privim dintr-un alt unghi, să-i dăm un alt înțeles), să ne gestionăm emoțiile pe care le avem și să găsim noi soluții pentru a face față consecințelor rezultate din acea situație care nu este în controlul nostru.

Situațiile dificile prin care trecem și care nu depind de noi ne pot declanșa frică, anxietate sau furie și creează în interiorul nostru o nevoie puternică de control, însă tocmai acest lucru se poate dovedi a fi contraproductiv, deoarece ne vom focaliza energia și resursele pe încercarea de a schimba ceea ce nu putem schimba – este ca și cum ne-am lupta cu morile de vânt.

Decesul unei persoane apropiate, pierderea unei relații (persoana nu mai dorește să facem parte din viața ei), felul în care gândesc sau se comportă alți oameni sau evoluția pandemiei din prezent sunt doar niște exemple de situații asupra cărora nu avem control sau capacitatea noastră de a le influența este limitată.

Mulți oameni încearcă să-i convingă pe alții să-și schimbe gândirea sau comportamentele pentru propriul beneficiu sau încearcă să-și aducă înapoi partenerul, prin fel și fel de metode (inclusiv manipulare, șantaj emoțional, victimizare, amenințări, promisiuni) deși acesta nu-și mai dorește continuarea relației și, după nenumărate eforturi, constată într-un final că totul a fost în zadar sau că încercările lor de persuadare au funcționat doar pe moment, însă nu au presupus și o schimbare reală, de durată.

Ceea ce putem face, în schimb, este să ne focalizăm pe a accepta situația și a accepta faptul că nu putem influența decât într-o mică măsură sau deloc acele circumstanțe exterioare, a ne alege o anumită atitudine față de situația respectivă, a ne asuma responsabilitatea pentru emoțiile pe care le avem și a găsi maniere constructive de a le gestiona.

A accepta situația nu înseamnă a deveni victime, a ne plânge și a adopta o atitudine pasivă, a ne da bătuți, a ne pierde speranța, ci a renunța la eforturile noastre inutile de a controla ceea ce nu putem controla, focalizându-ne, în schimb, pe aspectele care depind de noi, care se află în sfera noastră personală de influență.

Ce depinde de noi? În primul rând atitudinea noastră.

Dacă avem o atitudine pasivă, nu vom acționa în niciun fel și nu vom face nimic să depășim situația ori să ne îmbunătățim starea. Nu ne vom asuma responsabilitatea pentru felul în care gestionăm acea situație stresantă sau dificilă și nici pentru felul în care reacționăm sau răspundem în fața acelei situații. Vom spune „nu e vina mea”, „nu am ce face”, „nu pot schimba felul în care mă simt” și, drept urmare, ne vom simți neajutorați și lipsiți de speranță. Ne vom plânge și victimiza pentru a primi compasiunea și ajutorul celor din jur, dar nu vom acționa pentru a lua problema în propriile mâini și a nu mai aștepta o salvare din exterior, găsind în același timp vinovați pentru felul în care ne simțim noi.

Dacă avem o atitudine activă, vom acționa pentru a gestiona și a face față cât mai eficient situației stresante sau dificile și consecințelor acesteia. Vom avea o mentalitate focalizată pe rezolvarea de probleme și găsirea soluțiilor. După cum spuneam mai sus, dacă nu putem schimba o anumită situație, acest lucru nu înseamnă că nu putem gestiona acea situație într-o manieră activă.

Strategiile noastre pot fi, în acest caz, direcționate spre schimbarea felului în care percepem acea situație și spre schimbarea felului în care ne simțim, căutarea de informații și soluții tocmai pentru a putea gestiona mai bine situația. De exemplu, dacă avem tendința să ne repetăm „este îngrozitor”, „nu suport” cu siguranță ne vom hrăni energia victimei din interiorul nostru și ne vom simți din ce în ce mai neputincioși sau furioși. Dar dacă suntem deschiși să observăm și aspectele pozitive sau cele care au potențial de a ne ajuta pe noi să evoluăm, să ne schimbăm, cu siguranță vom percepe situația diferit. Orice stimul din exterior este neutru și devine pozitiv sau negativ în funcție de atitudinea noastră și de felul în care ne raportăm la el. În orice situație sau conjunctură ne aflăm, oricât de dificilă ni s-ar părea, ea nu ascunde numai lucruri negative și nu este 100% negativă, chiar dacă acum, poate, nu reușim să vedem și altceva.

„Nu problemele sunt problema, ci felul în care le gestionăm și ne raportăm la ele”. - Virginia Satir

În situații stresante și dificile, în loc de a confrunta problemele, oamenii pot să manifeste comportamente de evitare sau comportamente disfuncționale care îi ajută pe moment să facă față stresului și anxietății, dar pe termen lung le amplifică problemele. Printre acestea putem enumera:

- abuzul de alcool și droguri;

- manifestarea unor comportamente riscante, periculoase;

- procrastinarea;

- negarea;

- îngrijorarea excesivă, hipervigilență;

- autoînvinovățire sau învinovățirea celorlalți;

- automutilare;

- evitarea situațiilor stresante, evitarea de a ne confrunta cu propriile frici care duce la întărirea acelor frici;

- reprimarea și suprimarea emoțiilor, „anestezia” emoțională – reprezintă tot o formă de evitare;

- refugiul în muncă (munca în exces) pentru a ne distrage atenția.

Negarea sau evitarea problemelor nu duce nici la dispariția și nici la rezolvarea lor. În schimb, o abordare axată pe găsirea de soluții, acțiune și management emoțional ne poate ajuta să ieșim din aceste tipare disfuncționale.

Stă în puterea noastră să înlocuim gândurile negative, iraționale, înfricoșătoare  cu unele sănătoase, raționale sau pozitive. În terapia cognitiv-comportamentală gândurile iraționale poartă denumirea de distorsiuni cognitive, adică tipare de gândire negativă care nu sunt ancorate în realitate, nu au o bază logică.  Este ca și cum mintea noastră ar încerca să ne convingă că ceva este adevărat, când de fapt nu este. Catastrofizarea sau ignorarea pozitivului sunt exemple de astfel de distorsiuni cognitive, dar despre acest subiect am scris pe larg aici.

De noi depinde felul în care ne vorbim în dialogul nostru interior și ce emoții hrănim în mintea noastră . Cum ar fi să ne spunem mai des afirmații precum: „sunt capabil să fac față acestei provocări si mă voi descurca cât pot eu de bine”, „sunt suficient de puternic pentru a face față acestei probleme”, „orice s-ar întâmpla, am capacitatea și puterea de a trece peste”, „îmi voi da toată silința, chiar dacă nu am garanții că lucrurile vor ieși după cum vreau eu”, „am mai trecut prin astfel de probleme și am reușit să le depășesc, voi face la fel”.

De noi depinde ce atitudine alegem să avem – dacă ne victimizăm și rămânem pasivi ori dacă ne implicăm activ în viața noastră și facem tot posibilul să gestionăm cât mai bine circumstanțele și situațiile pe care nu le putem controla și, bineînțeles, să le schimbăm pe cele asupra cărora avem control. Nu circumstanțele ne dictează destinul, ci atitudinea noastră în fața acelor circumstanțe și felul în care alegem să acționăm, să ne comportăm.

Alege înțelept!

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.