Ești îndrăgostit de partenerul tău sau de potențialul lui?

Multe dintre problemele care apar într-o relație de cuplu sunt legate de faptul că oamenii se îndrăgostesc de cine ar putea deveni partenerul lor cândva în viitor și nu de cine este acum.

L-ai cunoscut, ai descoperit la el/ea anumite aspecte care îți plac și ai început să proiectezi asupra lui o variantă ideală pe care ești convins că o va atinge cândva în viitor, mai ales dacă vei insista să-l convingi că tot ce trebuie să facă este să: se disciplineze, să învețe mai mult, să-și schimbe jobul, să renunțe la prietenii lui/ei, să renunțe la viciile pe care le are, să muncească mai mult sau, după caz, mai puțin, să slăbească, să meargă la sală, să meargă la terapie, să învețe să comunice mai bine, să-și controleze mai bine emoțiile ș.a.m.d.

Dacă nu îți iubești și nu îți accepți partenerul așa cum este el în acest moment, vei încerca să-l schimbi  pentru a-l determina să devină acea variantă ideală pe care o proiectezi asupra lui, pentru că ai văzut că are potențial (real sau doar imaginat de tine) să evolueze și să devină ceea ce tu speri că va deveni. Însă, dacă tu vezi un anumit potențial în cineva, acest lucru nu înseamnă că și persoana respectivă va dori sau va putea să-și fructifice și să-și manifeste acel potențial.  

În acest caz partenerul tău se va simți respins și neapreciat, va percepe că îl cicălești și că îl critici, iar tu cel mai probabil vei suferi dezamăgire după dezamăgire atunci când vei constata că el sau ea nu reușește nicicum să-ți îndeplinească așteptările. Vei ajunge, poate, să-l displaci pe zi ce trece și să-l disprețuiești fățiș sau voalat pentru că vei ajunge să te focalizezi exact pe aspectele pe care tu vrei să le schimbi la el și care nu se lasă schimbate. Chiar dacă acestea nu sunt defecte, vei ajunge să le percepi ca defecte. Prin comparație cu acea variantă ideală, varianta actuală ajunge să te deranjeze din ce în ce mai mult.

Desigur că este firesc să ne încurajăm și să ne susținem partenerul să-și îndeplinească obiectivele și visurile, să ne dorim ca acesta să fie bine ori să ne dorim să evolueze în acord cu binele lui cel mai înalt, însă condiția fără de care nu se poate este ca și el să își dorească același lucru.

Nu este nimic greșit în a-l ajuta pe celălalt să își descopere ori să exploreze alte fațete ale propriei persoane. Uneori oamenii nu își cunosc potențialul și nu știu că ar putea să facă mult mai multe lucruri deoarece nu au încredere în ei, se desconsideră ori se ghidează după anumite credințe de tipul „eu nu pot”, „nu merit”, „nu sunt suficient de bun”. Însă este important să știm când să ne oprim. Dacă partenerul tău nu își dorește pentru el ceea ce tu îți dorești pentru el, nici nu va fi dispus să depună vreun efort pentru a se schimba, tocmai pentru că nu își dorește schimbarea.

Dacă te îndrăgostești de potențialul unui om, adică de ce îți imaginezi tu că ar putea deveni, și percepția ta asupra lui devine viciată, dar și comportamentul tău se schimbă:

- ignori semnalele de alarmă pe care în mod obișnuit nu le-ai trece cu vederea – de exemplu, partenerul tău începe să consume frecvent alcool și/sau să devină abuziv cu tine (fie că vorbim de abuz verbal, emoțional sau fizic), însă începi să-i găsești scuze, să te minți pe tine că „s-a întâmplat doar de data aceasta și sigur nu se va mai întâmpla”, să te învinovățești „sigur am făcut eu ceva de l-am supărat” etc. Te gândești că se va schimba, pentru că are atât de mult potențial pe care sigur îl va conștientiza cât de curând și o va lua pe drumul cel bun;

- te preocupă mai degrabă cum va fi relația în viitor și cum te vei simți în viitor când speri că totul va fi „perfect” și ajungi să neglijezi toate acele aspecte care contează în momentul prezent și fără de care, de fapt, relația nu poate ajunge să aibă un viitor – de exemplu, nu te simți apreciat, iubit, respectat sau nu simți că partenerului tău îi pasă de nevoile și dorințele tale. Te gândești că partenerul tău are o perioadă mai dificilă la job sau că are anumite probleme care îi distrag atenția și că din cauza lor este el/ea așa acum (chiar dacă acest „acum” se întinde, de fapt, pe luni și ani de zile);

- faci nenumărate compromisuri și sacrificii gândindu-te că trebuie să suporți și să înduri acum pentru ca apoi să fie bine – de exemplu, treci cu vederea toate comportamentele dăunătoare sau toxice, îi găsești scuze și justificări pentru că nu vrei să ieși din relație, sperând și visând în continuare la acel viitor luminos și la o schimbare... miraculoasă;

- îți consumi mai mult timp și energie încercând să-ți motivezi și încurajezi partenerul să-și urmărească obiectivele și visurile decât își consumă el/ea. Îl ajuți, chiar faci diverse lucruri în locul lui sau pentru el, însă el/ea nu se arată deloc interesat sau implicat. Într-un fel, mai mult face „de gura ta”;

- îi ignori defectele sau comportamentele defectuoase -  chiar dacă partenerul tău te minte sau te înșală, chiar dacă se comportă de multe ori urât cu tine, te jignește, te umilește, nu se ține de promisiuni sau te lasă baltă, minimalizezi toate aceste lucruri sau pur și simplu le ignori. Te gândești că dacă îl/o vei iubi suficient de mult sau dacă vei accepta să faci anumite sacrificii și compromisuri  pentru el, îl vei vindeca prin iubirea ta și îi vei transforma în acel Făt-Frumos care speri că va deveni;  

Atunci când te îndrăgostești de potențialul unui om, te îndrăgostești de o iluzie, pentru că nu știi dacă acel potențial se va manifesta în realitate.  Te îndrăgostești de cine ți-ai dori să fie el sau ea, te îndrăgostești de o variantă ideală și devii orb în fața realității din fața ta. Ignori sau minimalizezi negativul și te focalizezi doar pe pozitiv, oricât de iluzoriu ar fi el, deoarece de la un punct încolo calitățile pe care le observi inițial devin mega-calități ce promit, în percepția ta, un viitor mai bun. Cu cât timpul trece și promisiunea nu se îndeplinește, cu atât mai frustrat, insistent sau confuz devii. Te întrebi ce ai putea face tu mai mult în loc să te întrebi dacă el/ea chiar își dorește sau nu să facă mai mult.

Devii atât de focalizat pe ce ar putea fi, încât ajungi să nu mai vezi ceea ce este deja. Te gândești că dacă îți vei motiva partenerul, că dacă vei insista, că dacă vei spune ce trebuie, când trebuie, vei reuși să-l faci să se schimbe. Într-un fel, încerci să îi insufli ori chiar să îi impui idealurile tale, dorințele tale, nevoile tale, iar el îți va răspunde arătându-ți exact ceea ce nu vrei să vezi – nevoile lui, dorințele lui, idealurile lui care sunt în perfectă armonie cu cine este el/ea acum, cu acea variantă pe care tu îți dorești să o schimbi. 

Da, partenerul tău se poate schimba dacă își dorește acest lucru, însă în ritmul lui, nu în ritmul dorit de tine. Partenerul tău își poate îndeplini obiectivele, însă obiectivele lui, nu cele dorite de tine. Observă cine este el acum și observă în ce își investește energia. Observă faptele și observă dacă îl accepți, îl admiri și îl iubești pentru cine este el acum sau pentru cine ar putea deveni.

Am ascultat multe persoane care îmi spuneau „îl/o ajut cu tot ce trebuie pentru a se pune pe picioare, a se regăsi, a-și da seama ce își dorește / investesc în el/ea pentru a deveni un om de succes”. Cumva, investeau în partenerii lor dorindu-și ca aceștia să își îndeplinească potențialul, pentru că, dintr-o anume perspectivă, nu îi percepeau „la același nivel” cu ei, însă nu pentru că s-ar fi considerat superiori, ci pentru că se gândeau că partenerii lor nu au avut oportunitățile necesare, nu au fost ajutați, nu au fost motivați, nu au fost suficient de ambițioși, însă cu impulsul potrivit pot realiza tot ceea ce își doresc.

Te invit să observi dacă ți-ai însușit cumva rolul de Salvator  al partenerului tău – dacă simți că este de datoria ta să aduci la suprafață toate acele calități și potențialități care se află undeva ascunse, dacă simți că tu îl poți transforma pe partenerul tău în cea mai bună versiune a lui (imaginată de tine), prin iubirea ta, prin grija ta, prin sacrificiul tău, prin dedicarea ta totală. Dacă te gândești că tot ceea ce lipsește pentru a avea acel viitor strălucit împreună este doar acel moment când el va conștientiza că are nevoie să lucreze cu el însuși pentru a-și vindeca rănile, a-și schimba credințele și a-și perfecționa abilitățile, acel moment când va conștientiza că merită să se schimbe pentru tine, acel moment când va conștientiza că nu mai are de ce să îi fie frică să-și ia un angajament față de tine, acel moment când se va maturiza...

Dacă simți că el/ea nu este partenerul potrivit pentru tine acum, nu miza pe faptul că la un moment dat se va schimba și va deveni, într-un final, tot ceea ce îți dorești. Este ca și cum ai miza toți banii la jocuri de noroc, sperând că te vei îmbogăți prin minune.

Observă realitatea așa cum este ea, observă-ți partenerul așa cum este el și ia decizii în acord cu ce ai observat.

Dr. Ursula Sandner

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.